ALEGORIE
= Termenul provine
din fr. allégorie, gr. allegoria, desemneaza un procedeu
stilistic care face ca un sens literal sa se substituie altuia ascuns.
Pornind de la nivelul stilistic, A. e un fel de metafora
(v.) largita, în cuprinsul careia se opereaza un transfer
din pl 12112s185m anul abstract al unor întelesuri de adâncime într-unul figurativ de
suprafata, pe care putem sa îl gasim înscenat ca poem
(v.), povestire (v.) sau drama (v.). Încifrare de gradul
cel mai simplu, cu dezlegarea implicita, transparenta. Spre
deosebire de parabola (v.), A. face parte, asa cum
arata Hegel în Prelegeri de estetica, din categoria
comparatiilor care se stabilesc între semnificatiile faptelor si
ale evenimentelor, nu între trasaturile lor exterioare. A.
concretizeaza de obicei idei generale (prietenia, ura, iubirea,
razboiul), dându-le o forma sensibila. A. nu se
identifica nici cu simbolul, (v.), mod de comunicare a ceva
intraductibil notional, în care semnificatul (v.) are o dimensiune
nelimitata. Din simpla figura de stil (v.), A.
ajunge sa capetc proportiile unei forme de viziune creatoare,
devenind o figura de compozitie. Începând din Evul Mediu, de la Roman
de la rose, (Romanul trandafirului) al lui Guillaume de Lorris la Divina
Comedie a lui Dante, trecând prin epoca Renasterii, cu Gargantua
si Pantagruel a lui Rabelais, având parte în secolul XVII de unele din
exemplificarile cele mai tipice în materie, într-un sens cu Calatoria
pelerinului a lui Bunyan si într-altul cu romanele manierist
pretioase ale Madelenei de Scudéry (Clélie etc.), ilustrându-se în
secolul XVIII cu Calatoriile lui Gulliver, utopia
satirica a lui Swift, cazând în desuetudine în secolul XIX, pentru a
cunoaste, în schimb, la începutul secolului XX, un moment de
resurectie în teatrul expresionismului (v.) german, cu piesele lui
Hugo von Hoffmannstahl, Georg Kaiser si Bertolt Brecht, A. ca
figura de compozitie ajunge sa structureze în timp o serie de
opere dintre cele mai variate. În literatura româna, Dimitrie Cantemir
recurge la A. în Istoria ieroglifica. A., care pentru
T. Vianu reprezenta personificarea unui concept abstract, nu si-a pierdut
productivitatea nici în literatura contemporana, Ciuma lui Albert
Camus, de exemplu, putând fi socotit un roman alegoric.