PARABOLA

PARABOLĂ

= Termenul provine din fr. parabole, lat. parabola "comparatie". Povestire īncifrānd īn planul ei figurat o īnvatatura morala sau religioasa. Apare u 717s1812h tilizata frecvent ca mod de initiere a vulgului īn adevaruri ezoterice, atāt īn religia budista, cāt si, mai apoi, īn cea ebraica si mai ales īn cea crestina (īnvataturile cuprinse īn Evanghelii īmbraca de cele mai multe ori forma P.). Hegel, īn Prelegeri de estetica, socoteste P. un tip de comparatie care porneste de la trasaturile exterioare ale evenimentelor si ale fenomenelor, asemanāndu-se din acest punct de vedere cu fabula (v.): "cu­prinzānd evenimente din cercul vietii cotidiene, carora le atribuie o semnificatie mai generala si superioara, parabola urmareste sa faca inteligibila aceasta semnificatie cu ajutorul unor īntāmplari care, considerate pentru sine, sunt de toate zilele". Cu timpul, P. īsi gase­ste īncorporarea si īn literatura beletristica, un exemplu celebru īn acest sens fiind constituit de P. celor trei inele din piesa lui Lessing Nathan der Weise (Nathan īnteleptul), care relua subiectul unei nuvele a lui Boccaccio. Īn secolul nostru, cu autori insoliti de tipul lui Kafka (Procesul, Castelul etc.), asistam la manifestarile decon­certant stranii ale unui stil parabolic modernizat, īn care semnificatia nu mai este univoca, ci eminamente echivoca si ambigua prin virtua­litatea ei enigmatica.