ANTONOMAZĂ
= Termenul provine din fr. antonomase, gr. antonomasia. Forma speciala de sinecdoca (v.), prin care numele propriu se īnlocuieste cu cel comun sau invers, largindu-s 19219t197t e ori reducāndu-se astfel sfera notiunii. Miltiade este sugerat prin perifraza: biruitorul de la Marathon, dupa cum un avar e numit Harpagon sau Hagi Tudose, iar despre un om foarte crud si dezechilibrat se poate spune: un Neron. Probabil ca la īnceput A. exprima o valoare eufemistica de tabu, cum indica expresii ca necuratul, cel de pe comoara, care, īn vorbirea populara, īnseamna diavol. Īn genere, poreclele sunt cele mai caracteristice A. Sensul A. e uneori ermetic, din pricina eruditiei sau a subiectivitatii aceluia care a propus caracterizarea. Bunaoara: Cāntaretul Ausoniei (Ausonia fiind un vechi nume al Italiei), desemnāndu-1 pe poetul latin Publius Vergilius Maro, sau Dantele veacului al XX-lea, cum a fost numit īn ultima vreme Paul Claudel. La noi, Bardul de la Mircesti este Alecsandri, iar Luceafarul - Eminescu.
|
