Arta poetica in viziunea lui Tudor Arghezi
Modernismul este o miscare
culturala, artistica si
ideatica,care s-a manifestat in secolul al-XX-lea
si se refera la principalele elemente inovatoare
in poezie, proza si critica literara.
Eugen Lovinescu este teoreticianul modernismului, curent pe care il sustine prin teoria sincronizarii literaturii romane cu cea europene si a mutatiei valorilor.
Modernismul in literatura romana se regaseste in poeziile lui Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi.
Tudor Arghezi
Poezia
sociala si
cuprinde estetica uratului, universul taranesc si revolta
sociala ('Flori de mucigai', 'Cuvinte potrivite',
'Peizaje');
filozofica,
poetul este in cautarea lui Dumnezeu ('Psalmii'), fiind prezente
elemente precum lirica sociogonica ('Cantare omului'),
atitudinea fata de moarte ('De ce-as fi trist?')
si nu in ultimul rand arta poetica ('Testament');
poezia de dragoste care
la Tudor Arghezi imbraca chipul reticentei si amanarii, sau
implinirea erotica de tip casnic ('Carticica de seara');
poezia
jocului 'a
boabei si a faramei' ('Martisoare', 'Hore').
Proza
Arta poetica
Conceptul de arta poetica defineste o opera literara in care autorul isi prezinta in mod particularizat viziunea si atitudinea asupra menirii poetului si creatiei sale. Arta poetica surprinde de asemenea sursele de inspiratie ale poetului, temele, modalitatile de creatie si de expresie, precum si rolul poetului si al creatiei.
Tudor Arghezi este unul dintre poetii care abordeaza diferite teme in creatiile sale literare, distingandu-se astfel poezia filosofica, de dragoste, poezia „boabei si a faramei” si arta poetica. Un exemplu de arta poetica este poezia „Ex libris” (inclusa in volumul „Cuvinte potrivite”) care reprezinta totodata si o definire metaforica a poetului „zamislitor”. Eul liric reda atitudinea deosebita, sentimentul de admiratie fata de poet si creatia acestuia „Carte frumoasa, cinste cui te-a scris”. Poezia glorifica actul creator si creatia, dovada a faptului ca este o arta poetica. Cartea, simbol al creatiei literare, este asemanata intai cu o floare „Esti ca o floare, anume inflorita/ Mainilor mele, care te-au deschis”, apoi cu o vioara„Esti ca o vioara, singura ce canta”. Aceste comparatii releva nobletea si frumusetea sentimentelor transmise si demonstreaza adevarata valoare sfanta si eterna a cartii. Conditia creatorului este surprinsa „Un om de sange ia din pisc noroi/ Si zamisleste marea lui fantoma”, iar creatia lui constituie o enigma pe care „o pogoara vie printre noi”. Poezia incepe cu un ton optimist si se fializeaza cu unul trist deoarece misterele lumii nu pot fi descifrate, ci doar redate prin „jertfa lui zadarnica se pare/ Pe cit e ghiersul cartii de frumos/Carte iubita, fara de folos,/ Tu nu raspunzi la nici o intrebare”.
O alta poezie, „Cuvinte stricate”, facand parte din ciclul „Martisoare”, este o arta poetica pe tema esecului creatiei, dupa cum sugereaza chiar titlul. Poetul apare ca un proprietar al cuvintelor care par sa nu-i dea ascultare si pe care el nu le mai poate controla. Neputinta autorului de a crea pe baza cuvintelor este evidentiata in versurile poeziei „Toate/ Cuvintele mele sunt intortochiate/ Si s-au imbatat [] Au vrut sa alerge si sa joace,/ Dar betia le-a pravalit incoace.” Betia cuvintelor semnifica starea de haos, confuzie si nepotrivire intre mesajul poetic si exprimare. Degradarea ideilor poetice este redata prin metafora „mocirle cu stele”, iar idealul pe care poetul ar dori sa-l atinga este sugerat de „martisor” si „roade”. Nemultumirea creatorului fata de propria neputinta se imbina cu dorinta de a-si recapata puterea creatoare. Solutia pe care poetul o gaseste in final o reprezinta igorarea cuvintelor sau ordonarea acestora printr-o atitudine indiferenta: „Cuvintele sa nu mi le mai dezmierzi,/ Sa nu le mai spuie agale/ Buzele tale./ Sa nu le mai cante cumva/ Vocea ta/ Si pe cobza destele./ Huleste-le!”.
Aprecieri critice:
Mihai Ralea :”Arghezi este cel mai mare poet al nostru de la Eminescu incoace”-Viata romaneasca,1927,nr.6-7
Tudor Vianu : 'Renovarea liricii romanesti, smulgerea ei de pe caile unde o fixase marea influenta a poetului 'Luceafarului', este consecinta cea mai importanta produsa de afirmarea lui Arghezi inca din al doilea deceniu al secolului nostru (secolul al XX-lea - A«.A«.)'»
Bibliografie:
'Scrieri', E.P.L. vol.1-18
'Istoria litaraturii romane' de George Calinescu, E.P.L. 1968, p. 313-318
'Scrieri' de Pompiliu Constantinescu, 1967, vol.1
Cursuri, manuale si diverse reviste literare
|
