Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
upload
Upload






























EPISTOLAR

literatura romana


EPISTOLAR


= Termenul provine din fr. épistolaire si desemneaza ceea ce are legatura cu scrisoarea, cu epistola (v.), cu corespon­denta prin scrisori sau cu operele compuse în forma de scrisori, în proza sau în versuri. Genul E., înglobându-le pe toate acestea, se raporteaza totusi, în primul rând, la corespondenta literara, la scrisoarea cultivata ca specie (v.) literara, mai ales în Franta seco­lelor XVII si XVIII. Opere ca Provincialele lui Pascal, Scrisorile persane ale lui Montesquieu, Noua Heloi 23123e416x za de J.J. Rousseau, Cla­rissa Harlowe de Richardson apartin eseului (v.) sau romanului (v.), asa cum Scrisorile în versuri (ex. Scrisorile lui Eminescu) apartin genului liric (v.), iar Scrisorile lui Ion Ghica - memorialisticii (v.), aici fiind vorba doar de o simpla conventie literara. Însa corespondenta întretinuta de marile personalitati prezinta o deosebita valoare docu­mentara, istorica, psihologica, morala si estetica. Epoci întregi din istoria umanitatii, biografii de personalitati ilustre, de scri­itori si artisti, ne sunt mai complet cunoscute din scrisori. Prin faptul de a nu fi destinata publicitatii, în majoritatea cazurilor, scrisoarea apare ca un document psihologic mai autentic, punân­du-ne în legatura nemijlocita cu autorul. Varietatea aspectelor pe care le poate aborda scrisoarea este nelimitata, ea fiind, cum observa G. Calinescu, un fel de foileton (v.) în care intra tot soiul de procedee literare, de la descriptie si portret (v.) pâna la pamflet (v.), aforism (v.) si metafora (v.). Antichitatea greaca si latina cunoaste scrisorile lui Dionis din Halicarnas, cu vizibile implicatii de critica literara ale lui Seneca, reprezentând materia unui tratat filozofic, si cele, ramase celebre, ale lui Cicero, prin valoarea lor istorica si literara constituind adevarate modele de naturalete, vioiciune si elocinta. În Evul Mediu, arta de a compune scrisori oficiale (ars dictandi, ars dictaminis) devine obiect de studiu obligatoriu, cu metoda si regulile precise ale unei discipline, ceea ce duce la o conventionalizare a scrisorii. Epistolierii Evului Mediu si ai Renasterii (Cola di Rienzo, Petrarca, Erasmus, Nicolaus Olahus, Jean de Montreuil) vor spori interesul corespondentei lor în masura în care se sustrag tratatelor de retorica si se abat de la regulile dogmatice ale dictamenului. În epoca moderna, modelul genului E. îl da Italia secolului XV, unde înfloreste o societate stralucitoare, care cultiva conversatia galanta. Spiritul acesta trece în secolele urmatoare (XVII, XVIII) în Franta, adevarata patrie a genului E., care-1 duce la desavârsire. Stilul oral intra acum pentru prima data în literatura. Scrisoarea devine forma literara la moda, încorporând un spirit cum nu se mai întâl­nise în istoria literaturii. Foarte sugestiva e caracterizarea data epocii de G. Lanson: "Daca literatura pierde uneori din caracterul ei serios si din profunzime, ea câstiga în schimb anumite virtuti care maresc forta de raspândire si de atractie a ideilor, dar câstiga mai cu seama incomparabila bogatie si stralucirea neasemuita a cores­pondentei. Pretiosi, jansenisti, castelani, burghezi din Paris, prelati, filozofi, diplomati, capitani, regi chiar, femei mai ales, toata lumea, în aceste doua veacuri, la curte, în provincie, pâna în fundul Germaniei si al Rusiei, nu cunoaste, în afara placerii de a discuta, o alta mai mare decât aceea de a scrie". Maestrii genului sunt M-me de Sévigné si Voltaire, a carui corespondenta însumeaza aproape 18 000 de scrisori. Secolul XIX, fara sa mai considere scrisoarea ca gen, este si el foarte bogat în corespondente literare, deosebit de intere­sante ca document psihologic si estetic fiind acelea apartinând lui Stendhal, John Keats, Prosper Mérimée, George Sand, Flaubert, Dostoievski, Cehov. La fel de revelatoare se dovedeste în secolul XX corespondenta lui Marcel Proust. La noi, neexistând un secol al scrii­torilor pretiosi, corespondenta apare din alte impulsuri, mai întâi sociale si patriotice, legate de epoca revolutiei din 1848 si a Unirii, si apoi ca necesitate de a conversa a unor oameni de lume. Ea este mai onfesiva, mai spontana, mai putin lustruita, într-un fel, mai autentica. Marii epistolieri români (M. Kogalniceanu, V. Alecsandri, I. Heliade Radulescu) contribuie la înflorirea tinerei noastre literaturi moderne si prin corespondenta lor, ce revela uneori virtuti literare notabile. Semnificative pentru ideile estetice ale autorilor sunt scrisorile lui Titu Maiorescu, I. L. Caragiale si mai cu seama cele ale lui Duiliu Zamfirescu, acestea din urma constituind cel mai interesant jurnal de creatie epistolar de la noi.








Document Info


Accesari: 8159
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )