PAMFLET

PAMFLET

= Termenul provine din fr. pamphlet, engl. pam­phlet. Cuvânt format în Anglia prin alterarea numelui propriu din titlul unei comedii latine din veacul XII: Pamphilus seu de Amore (Pamphilus sau despre 424y2417e Amor). Din "Pamphilet" a iesit P. Este o specie literara satirica, plina de violenta, având un interes ocazio­nal - acesta din urma perimat, de obicei, prin trecerea timpului. În aria de cultura italiana, spaniola si franceza, P. s-a numit la început libel (de la cuvântul latin libellus "carticica"). Cu secole în urma, P. a fost întrebuintat ca principal instrument de protest: politic, social ori religios. Filipicele lui Demostene sunt, în fond, P. Acelasi lucru se poate afirma si despre multe din scrierile lui Lucian din Samosata. Niciodata P. n-a putut contribui în sens decisiv la o discutie polemica de idei sau literara. În ultima suta de ani, sfera P. s-a redus mult, limitându-se de cele mai multe ori la domeniul politic. Dintre scriitorii pamfletari amintim pe Aretino, Milton, Swift, Paul-Louis Courier (cu Pamfletul pamfletelor, din 1824), Zola, Gorki, Barrès, Léon Daudet, Ion Heliade Radulescu, Al. Macedonski, T. Arghezi, N. D. Cocea, Ion Vinea, Zaharia Stancu, Geo Bogza etc.