Emil Cioran - citate
Fara sursa
-- Toate neputintele se reduc la
una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.
-- Accept sa fiu ultimul om, daca a fi om īnseamna sa
semeni cu ceilalti.
Nu existam decāt pentru dusmanii nostri si pentru cātiva
prieteni care nu ne iubesc.
Cānd viseaza omul nu se īndoieste niciodata.
Fara iluzie, nu exista nimic. E straniu sa afli taina
realitatii īn irealitate.
Sa fii, din lipsa de cuvinte, mai prejos de tine īnsuti,
sa nu gasesti cuvinte pentru ceea ce esti, potrivite cu ceea ce traiesti sau
īnduri, sa traiesti mereu mai prejos de propria-ti realitate.
Oamenii se īmpart īn doua categorii: cei care cauta sensul
vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute.
Mai bine o noapte eterna decāt o zi fada, mai bine
obscuritatea decāt o lumina stearsa.
Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata.
Asta-i adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei
aceasta fericire nu-i decāt un cuvānt rece, īnscris īn dictionar la litera
cuvenita. Incontestabil ca 22122s188w eu fac parte din aceasta categorie.
Nu trebuie sa vrei nimic altceva decāt nimicul care e īn
tine.
A fi sau a nu fi? Nici una nici alta.
Afectivitatea reprezinta rezonanta lumii īn subiect si
vibratia subiectului īn lumea sa.
Nu eu sufar īn lume ci lumea sufera īn mine; individul
exista doar īn masura īn care concentreaza dureriile mute ale lucruriilor.
** din Cartea Amagirilor
As fi vrut ca viata sa circule īn mine cu o plenitudine insuportabila,[...].Sa
fi fost iresponsabil de viata care curge īn mine, si prin mine sa fi vorbit
viata.
Nu trebuie sa ne doara vremelnicia lucrurilor pamīntesti sau inexistenta
lucrurilor ceresti.
De ce sa traiesc īn fragmente de timp, fragmente de trairi, cīnd printr-un
efort nebun as putea īn fiecare clipa sa fiu "tot", sa fiu actual
prin toate realitatile si posibilitatile mele?
Numai suferinta schimba pe om. Toate celelalte experiente si fenomene nu
reusesc sa modifice esential temperamentul cuiva sau sa-i adīnceasca anumite
dispozitii pīna la a-l transforma integral.
Lupta īmpotriva propriilor īntristari este atīt de grea, fiindca exista un fond
de tristete īn noi, independent de determinantele exterioare ale tristetilor
[...]. Īn acest fond de tristete nu pot vedea altceva decīt "tristetea de
a fi" , care e adevarata tristete metafizica.
Sunt oameni care nu pot trai mai departe decīt negīndu-se continuu.
Ca indivizi, avem fatal constiinta limitarii noastre, a marginirii
individuatiei...
Plictiseala o cunosc doar oamenii care n-au un continut launtric mai adīnc si
care nu se pot mentine vii decīt prin stimulente exterioare. Toate nulitatile
cauta varietatea lumii din afara, fiindca superficialitatea nu este altceva
decat realizarea prin obiecte.
Ne-am pierdut curajul de prea multa singuratate si am uitat sa traim, gīndind
prea mult viata.
Noua, celor mai singuri, celor cu viata "alaturi" de noi, cine ne va
da speranta de a uita sa murim?
Cu cīt cunosti un om mai bine si mai mult, cu atīt esti mai aproape de o fatala
despartire de el.
Si nu sunt unii oameni care traiesc cu sentimentul ca nu mai pot trai?
Nu iubesc muzica decīt aceia care sufera din cauza vietii.
Este imposibil ca dintr-o mare negatie sa nu izbucneasca o mare afirmatie.
Trebuie sa īnvatam a muri mai rar.
Nu īnteleg cum pot exista oameni indiferenti īn aceasta lume, cum pot exista
suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu ard, simtiri care nu vibreaza,
lacrimi care nu plīng. Ar trebui sa fie interzisi spectatorii si toti acei care
din distanta fac o virtute.
Omul modern, mai mult decāt omul de totdeauna, priveste cu liniste numai īn
jos. Fata de cer toate idealurile noastre sunt tradari.
** din Lacrimi si sfinti
Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic. Poezia lor nu
duce nicaieri. Atāta inutilitate īn armonie! Este un mare blestem a-i īntelege.
Īnveti prin ei ca nu mai ai ce pierde.
Viata nu este decāt o absurditate ...legala. Permisa. Acceptata.
Dar tot nu ne putem īnabusi un strigat de revolta, tunam si fulgeram mai
departe, pentru orice si pentru nimic: automatism lamentabil, care explica de
ce suntem cu totii niste Luceferi de duzina.
Doamne, fara tine sunt nebun si cu tine īnnebunesc.
Tot ce se vede este demn de a fi urāt, de aici pleaca avantajele lui Dumnezeu.
Numai bogatii simt moartea; saracii o asteapta; nicun cersetor nu a murit.
Numai propietarii mor.
Singuratatea fara Dumnezeu este nebunie curata.
Noi am vrea sa murim fara sa existe moarte.
Regresiunea īn memorie te face metafizician, rasftul īn īnceputurile ei, sfānt.
Esti sanatos atāta timp cāt crezi īn filozofie; cānd īncepi īnsa a gāndi apare
boala.
Toata filozofia e fara raspuns. Fata de ea, sfintenia este o stiinta exacta.
Lumea moderna a fost atinsa pāna la blestem de blestemul lucrurilor finite.
Ideea de Dumnezeu este cea mai practica si cea mai periculoasa idee din cāte
s-au conceput vreodata. Pe ea se salveaza si pe ea se prabuseste omenirea.
Dezacordul cu lucrurile este semmnul evident al vitalitatii spirituale.
Tot ce e institutie si teorie nu mai e viata.
Spune-mi cum vrei sa te prabusesti, ca sa-ti spun cine esti.
Nu exista decāt o ratare: a nu mai fi copil.
** din Ispita de a exista
Ma atrag lucrurile care n-au sansa sa se-mplineasca ori sa dainuie.
Īmi este calauza oricine-i mai nebun decāt mine.
Singura scuza a lui Dumnezeu e ca nu exista.
** din Amurgul gāndurilor
Teologia n-a mai pastrat pentru Dumnezeu decāt respectul majusculei.
Absolutul e un stadiu crepuscular al vointei, o stare de foame istovitoare.
Absurditatea este insomnia unei erori, esuarea dramatica a unui paradox.
Activitatea politica e o ispasire inconstienta.
Adevarul este o eroare exilata īn eternitate.
Amaraciunea este o muzica alterata de vulgaritate.
Ameteala este simptomul specific al depasirii unei conditii firesti si al
imposibilitatii de a mai īmpartasi pozitia fizica legata de ea.
Antropologia e un amestec de zoologie si psihiatrie.
Blestemul este o provocare nemasurata si el creste īn tarie cu cīt se īndreapta
īnspre nemasurat.
Boala este modul īn care moartea iubeste viata, iar individul teatrul acestei
slabiciuni.
Bucuria e reflexul psihic al purei existente - al unei existente ce nu-i
capabila decīt de ea īnsasi.
Castitatea este un refuz al cunoasterii.
O catedrala e maximum de sensibil al cetii. Negura solidificata.
Ceata e neurastenia aerului.
Fiece clipa este o groapa, neīndestulator de adānca.
Devenirea este un dor imanent firii, o dimensiune ontologica a nostalgiei.
Orice deznadejde este un ultimatum lui Dumnezeu.
Divinitatea este ipostaza abstracta si impersonala a lui Dumnezeu.
Dragostea este sfintenie plus sexualitate.
Suspinul e spatiul ideal al respiratiei.
Timiditatea este un dispret instinctiv al vietii.
Timpul este un surogat metafizic al marii.
Permeabila demoniei, tristetea este ruina indirecta a moralei.
Trupul e un zacamānt de zadarnicie, īn care mucegaieste gāndul nemuririi.
Vesnicia e un prilej de māndrie a muritorilor, o forma pretentioasa, prin care
īsi multumesc un gust trecator de nonviata.
Viata este ceea ce as fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului.
Vulgaritatea este o cale de purificare egala extazului - cu conditia sa fie
suferinta.
A suferi e modul de a fi activ fara sa faci ceva.
Spiritul este materie ridicata la rangul de suferinta.
Sublimul e o criza temporala a eternitatii.
Singuratatea este o opera de convertire la tine īnsuti.
Plictiseala e senzatia bolnavicios de clara a timpului ce te asteapta, īn care
trebuie sa traiesti si cu care n-ai ce sa faci.
Profetia este actualitatea viitorului.
Prostia este o suferinta nedureroasa a inteligentei.
Religios e acel ce se poate lipsi de credinta, dar nu de Dumnezeu.
Remuscarea este forma etica a regretului.
Sfintenia e cel mai īnalt grad de activitate la care putem ajunge fara
mijloacele vitalitatii.
Parfumul e istoria unei flori.
Paloarea e culoarea ce-o ia gīndirea pe fata omeneasca.
Parcurile sunt deserturi pozitive.
Pacatul este expresia religioasa a remuscarii.
Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vietii.
Nevroza e o stare de hamletism automat. Ea acorda celui atins atribute de
geniu, fara suportul talentului.
Nefericirea este starea poetica prin excelenta.
Omul e un animal care se vede traind.
** din Pe culmile disperarii
Creatia este o salvare temporara din ghearele mortii.
Īn esenta sa, femeia este o fiinta accesibila numai la valorile vitale ale
Erosului si complet inaccesibila la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori
vitale.
Gratia este o emancipare de sub greutate, o emancipare de sub presiunea
atractiilor subterane, o evadare din ghearele bestiale ale pornirilor demonice
din viata, ale tendintelor ei negative.
Iubirea este o forma de comuniune si de intimitate.
Munca este negatia eternitatii.
Suferinta este o cale de separare, de disociere, este o forta centrifugala ce
te detaseaza de sāmburele vietii, de centrul de atractie al lumii, de unde
totul tinde sa se unifice īn iubire si intimitate.
|
