Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Freamatul Literar

literatura romana









COLECTIVUL DE REDACŢIE:






PATRICIA PRODAN - CL. a IX-a A

ALINA LERCĂ - CL. a IX-a B

ALEXANDRU - IULIAN DUDUŢĂ CL. a X-a C

CRISTIAN MARIANCIUC - CL. a XI-a A



COORDONATOR:

PROF. SILVESTRU PÂNZARIU

TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ:

ING. SORIN CRAINICIUC


PE COPERTA I , BUSTUL LUI SIMION FLOREA MARIAN, REALIZAT DE SCULPTORUL VASILE CONDURACHI.








































CUPRINS



Medalion

Anisoara Vatamaniuc - SAVANTUL MIRCEA ELIADE ...........pag. 1

Comentarii

MIRCEA ELIADE DESPRE SIMION FLOREA MARIAN.............pag. 3

Poesis

Mihaela Herghiligiu - GÂNDURI DE FILDEs ÎNTR-UN GERAR FARĂ

ZĂPEZI; VERSURI..................pag. 4

Restituiri

George Nimigeanu - PLIC .............................pag. 6

Proza

Ioan Ţicalo - MIRII .......... ..... ...... pag. 7

Vasile Mocrei - LIZA ..............................pag.10

Debut

Cristian Marianciuc, Cristina Leuciuc - VERSURI ...............pag.14

Aniversari

Silvestru Pânzariu - CENTENAR SIMION FLOREA MARIAN ...........pag.16

Corespondenta

UN CUVÂNT GREU DIN PARTEA LUI ALEXANDRU BOGZA .........pag.18

Atelier literar

Ioana-Viorica Matenco, Ana-Maria Pânzariu - VERSURI .............pag. 20

Alina Lerca - VERSURI sI PROZĂ ......... .............pag. 20

Francofonie

Adriana Marusec - VERSURI ........................pag. 21

Alina Grigoriciuc - VERSURI sI PROZĂ ....................pag. 22

Anglofonie

Valentina Fediuc, Patricia Prodan - VERSURI ......................pag. 23

Mapamond

Silvestru Pânzariu - STRĂVECHEA sI ETERNA ELADĂ ..............pag. 24

Eveniment

Alexandu Iulian-Duduta - O PAGINĂ DIN ISTORIA UNIUNII EUROPENE .....pag. 26

Ecouri din presa

Vasile Mocrei - REÎNVIATĂ ACUM 10 ANI NU VREA SĂ MOARĂ! ........pag. 28

Recenzii

Ioan Ţicalo - AB IMO PECTORE .....................pag. 29

Distinctii

PREMIEREA REVISTEI "FREAMĂTUL LITERAR" ...............pag. 30




























Medalion


SAVANTUL MIRCEA ELIADE


Anul acesta se implineste un secol de la nasterea lui Mircea Eliade. Prin vastitatea preocuparilor si valoarea creatiei, Mircea Eliade aminteste de Dimitrie Cantemir, lon Heliade Radulescu, Mihai Eminescu sau Bogdan-Petriceicu Hasdeu, fiind spiritul românesc care a patruns cel mai ad nc în cultura universala.

Opera sa, scrisa de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, folclor, mitologie,etnografie,antropologie, studii de istorie a religiilor, autorul aduc nd contributii esentiale în fiecare din aceste domenii. Ceea ce este impresionant într-o creatie at t de diversa este unitatea ei, pe care Eliade o definea ca pe o "coincidentia oppositorum". Marele tot. Yin si Yang.

Eliade a fost considerat înca din tinerete "seful noii generatii", generatie din care faceau parte: Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Ţutea, Eugen lonescu si multe alte nume devenite ilustre în cultura noastra. Numerosul public era mereu atras de fascinatia ideilor si de noutatea interpretarilor sale. Autorul impresiona prin capacitatea de a pune în valoare esentialul din cercetarea unor documente din cele mai variate domenii:

religie, istorie, mitologie, antropologie, literatura.

Eliade, dupa întoarcerea din India, sustine în 1933 doctoratul la Universitatea din Bucuresti, cu teza "Psihologia meditatiei indiene-studii despre yoga". El tipareste aceasta lucrare în 1936, sub titlul: "Yoga, essai sur Ies origines de la mistique indienne", iar multi savanti orientalisti din strainatate au fost interesati de aceasta. În schimb, în Rom nia, cartea a fost rau primita, fiind tinta unor atacuri din partea detractorilor sai, aici intervenind Constantin Noica în apararea sa, acuz nd de superficialitate pe cei care au încercat sa judece "yoga" cu bruma de experienta indiana pe care o dob ndisera cititnd "Maitreyi".

În deceniul al IV-lea îi aparusera peste o mie de studii si articole si peste douazeci de volume. Totodată 16216k1019q ;, trebuie mentionata editarea revistei "Zalmoxis" si activitatea de la "Criterion".

Lucrarile publicate dupa razboi îl impun pe Eliade ca o personalitate complexa, care domina "un material documentar imens si eteroclit". Tezele fundamentale pe care Eliade le impune în studiul religiilor sunt: "fenomenologia sacrului" si "coincidentia oppositorum". Istoricul religiilor trebuie "sa faca inteligibila modalitatea sacrului relevat prin refacerea istoriei hierofaniilor". Sacrului i se

opune profanul, fiind "doua situatii existentiale asumate de om de-a lungul istoriei sale".

O zona sistematic explorata de Eliade este cea a mitului, domeniu în care preocuparile sale se interfereaza cu ale lui Lucian Blaga. Publicarea unor lucrari de mitologie, cum ar fi "Mitul eternei reîntoarceri", "Sacru si profan", "Aspecte ale mitului", a asigurat autorului o reputatie mondiala.

În conceptia lui Eliade, "mitul povesteste o istorie sacra, el relateaza un eveniment care a avut loc într-un timp primordial, timp fabulos al începuturilor". Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a realizat una dintre cele mai cuprinzatoare sinteze ale experientei umane a sacrului din preistorie si pâna în prezent.

Lucrarile fundamentale, în acest sens, sunt: "Tratat de istoria religiilor" si "Istoria credintelor si ideilor religioase", am ndoua constituind evenimente culturale de mare importanta, a doua lucrare publicând-o în pragul v rstei de 70 de ani. Lucrarea impresioneaza prin capacitatea unica de a

ierarhiza într-un sistem coerent valori religioase esentiale, în care raporturile omului cu sacrul sa fie urmarite de-a lungul timpurilor. Aceasta lucrare îl consacra pe Mircea Eliade ca cel mai mare istoric al religiilor.

Privita în ansamblu, opera lui Mircea Eliade impresioneaza prin complexitate, profunzime si unitate. Alaturi de lorga, Eliade este cel mai prodigios carturar al nostru, indiscutabil, rom nul cel mai cunoscut în lume. Ceea ce spunea el despre Hasdeu poate fi portretul sau spiritual: "Mintea lui uriasa a strabatut toata întinderea cunoasterii omenesti. Într-un secol b ntuit de pozitivism si de searbada specialitate, Hasdeu a avut destul geniu si destula putere de munca pentru a nu se multumi sa ramâna numai un literat sau un istoric, un filolog sau un folclorist. El a vrut sa cunoasca totul si sa cunoasca bine".


ANIsOARA VATAMANIUC

Clasa a Xl-a A





Comentarii


MIRCEA ELIADE DESPRE SIMION FOLREA MARIAN

Maica Domnului, în familia", Oradea, seria III, an III, nr. 6, 1935, p. 33

"Întorcându-ne la bogata, fantastica, prodigioasa poezie liturgica bizantino-orientala si din grava poezie latina medievala, întorcându-ne pe plaiurile noastre, la comorile folclorice ale poporului românesc, întâlnim cea mai vie surpriza. Maica Domnului s-a descoperit sufletului poporului românesc sub forma cea mai umana, cea mai familiara. Legendele românesti despre Maica Domnului întrec în fragezimea sentimentului care le-a creat, chiar cele mai umile, legendele medievale germane. Este o trasatura caracteristica a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafiresti ale crestinismului cu umilinta dar si cu o cordiala spontaneitate. Este o trasatura caracteristica asta, dar si o dovada de tarie a sentimentului religios românesc. Caci puterea si autenticitatea credintei se verifica prin formele firesti, umile, omenesti, pe care le ia o religie. De aceea, poporul românesc se apropie cu familiara pietate fata de Domnul Dumnezeul sau, de Maica Domnului si de toti sfintii. În legendele românesti asupra Maicii Domnului, ceea ce predomina este maternitatea dramatica a Fecioarei Maria. Poporul român cunoaste o seama de legende asupra Maicii Domnului - dar atentia sa a fost fermecata mai ales de latura umana, umila, a miracolului; poporul s-a înduiosat mai ales de suferintele de mama ale Fecioarei Maria. De aceea, dintr-un volum de peste 300 [de] pagini mari în care parintele Marian a cules legendele românesti asupra Maicii Domnului - mai mult de jumatate e ocupat cu variantele unui tip de mare circulatie: anume, legenda Cautarii Domnului Iisus Christos. Pierderea dramatica a feciorului a înduiosat sufletul poporului mai mult decât oricare alt miracol. Maica îndurerata care-si cauta si îsi plînge fiul este imaginea sacra care a coplesit întreaga imaginatie populara. Stravechea slava pentru femeie si pentru maternitate îsi regaseste în Maica îndurerata din credintele poporului român cea mai sublima icoana. Iata cum îsi închipuie poporul pe Maica Domnului. Citez un fragment dintr-o varianta culeasa din Gura Humorului:


Colo jos spre rasarit

Este un pom mândru înflorit

Nicaieri de el n-a dat.


În alta varianta din Fundu Moldovei, Maica Domnului este aratata:


Tânguindu-se

si vaicarindu-se

Fata alba zgâriind,

Cu par galben depanând,

Cu ochi negri lacrimând

Cu lacrimi pâna în pamânt.


În toate legendele, Maica Domnului gaseste pe Iisus pe cruce si-1 întreaba de ce s-a lasat, cu toata puterea lui, sa fie rastignit. Iisus îi raspunde :


Ah, maica mea mult iubita,

Nu fi asa de scârbita

Ca eu nu m-am dat,

Nici nu m-am lasat

Pe mâna straina

si limba pagâna

Sa ma chinuiasca

si sa ma rastigneasca,

Nici pentru mine,

Nici pentru tine,

Ci eu m-am dat

Chinuit

si rastignit

Pentru toata lumea.


Asa întelege poporul - si întelege foarte bine - patimirea Domnului nostru Iisus Christos. si Maica Domnului cunoaste taina aceea a rastignirii. Dar poporul îsi închipuie pe Fecioara Maria mai mult ca Mama, decât ca Nascatoare de Dumnezeu. De aceea, în literatura populara Maica Domnului e tot atât de coplesita de durere si neîntelegatoare fata de necesitatea Jerfei Mielului ca orice mama de pe plaiurile românesti. Este cel mai sublim prinos pe care îl aduce sufletul poporului nostru Maicii Preacurate si Pururea Fecioarei Maria.


Poesis


Mihaela Herghiligiu s-a nascut la 4 februarie 1979 în orasul Radauti, judetul Suceava. A absolvit Pedagogia la Colegiul National "Mihai Eminescu" din Suceava, în 1999, apoi Facultatea de Teologie - I.T.P. Bucuresti. Locuieste în orasul Siret, este învatatoare la scoala "Mihail Sadoveanu" din localitatea Granicesti, judetul Suceava.

Debut literar în "Crai nou", Suceava (15.03.2003) si revista "Luceafarul", Bucuresti (nr. 12/2003). A publicat în revista Liceului Pedagogic, "Crai nou", "Bucovina literara", "Dacia literara", "Cronica", "Convorbiri literare", "Hyperion" "Vatra", "Poesis", "Luceafarul", "Viata româneasca", "România literara", "Lumina lina"(S.U.A.), "Origini" (S.U.A.), "Septentrion literar" (Cernauti).

Laureata a Concursului de Poezie "Porni Luceafarul", editia iunie 2003, premiata de editura "Cronica", de revistele ."Cronica", "Dacia literara" si "Arca". Volumul "Caligrafia visului" a fost elogios întâmpinat de catre poeta Constanta Buzea ("România literara", nr. 5, 11-17 februarie 2004). Nominalizata pentru premiul româno-canadian "Roland Gasparic", Iasi, 25 martie 2005. Premiul pentru poezie al Fundatiei Culturale a Bu­covinei, februarie 2006.

A încredintat redactiei revistei "Freamatul literar", spre publicare, articolul de mai jos si câteva poezii din volumul "Caligrafia visului".


GÂNDURI DE FILDEs ÎNTR-UN GERAR FARĂ ZĂPEZI


Jumatate si din acest an scolar, ucenici si dascali, l-am parcurs... Un drum zidit din vise, din nadejdi si nelinisti creatoare. Un suis al rabdarii, dar si al bucuriei care încununeaza întotdeauna asteptarea si munca rodnica.

Uneori, prin multimi, vazându-ne, ne cautam fugar din priviri, elevi si profesori pe aceeasi cale pietruita cu valori, batatorita de pasii cunoasterii si întelepciunii, împreuna oglinditi în frumusetea geniala a stiintei care se exprima întotdeauna în adevaruri elementare, în simplitate si claritati logice. si aceasta pentru ca, ori de câte ori deschidem o carte, deschidem o poarta si ori de câte ori citim sau gândim, întrezarim "în noi ceva mai adânc decât noi însine..."(Augustin)- taina din care este alcatuita fiinta umana, taina perceputa în secunda dintre îndoiala si certitudine, dintre iluminare si revelatie, între literele si cifrele misterioase ale cartilor în care încap fragmente de Univers mare, ordonate în infinite fractiuni de timp. si nu putem trece peste faptul ca "întregul univers ... universul lor"(Heraclit). În aceasta descoperire se releva menirea scolii, a educatiei care, prin valorile semanate, îmbinate cu întelepciune, alcatuiesc un singur tot, armonios, o comunitate în care fiecare persoana are un loc al ei, particularitate. Prin educatie fiintele pot vedea nesfârsirea drumului, când acesta, în departare, pare ca se sfârseste.

Cu fiecare rastimp, etern neschimbat, aceiasi si totusi altii, înmultind cugetarea, momentele de reflectie, plecam mai departe, elevi si învatatori, împreuna cu timpul, mereu spre capatul drumului...




zimtii cuvintelor neîncetat sfâsie

senzatia de claritate a zilei,

numai soarele are vocatia

de a sorbi pâna la ultima picatura

lagunele nelinistii.


un timp incoerent

îmi dicteaza fiecare vocala;

din întuneric iesim amândoi

bizari si frumosi

însemnati de surâsul Logosului

laudat -

greseli exprimate artistic...



himerele binevoitoare ocrotind

frici marunte

îmi amintesc zilele incolore,

mondenitati fanteziste.


imprevizibila-i asteptarea

ornicele fara directie conspecteaza

timpul locuind sub astrele Tale

furioase.


solitudine -

o pata decolorata pe pânza

motivelor tale.





stinse luminile în urbe

sub felinare umbrele în lucrare

spaime, curenti, paturile duc în spinari

arcuite trupuri de praf;

pretuit peste masura mi-e cuibul

multiforme proportii ia visul în

claustrare

impasibila râd de grijile derizorii.


dialectica întoarsa -

saraci sub poveri, resturi de

credinta

etniile preschimbate în simboluri


în lumea din spatele Tau

trecutului cumplit îi gasesc centrul.






raspuns al imensitatilor rostitoare sunt

germen vinovat pentru

ruperea destinului din care

a iesit o formula viabila

pentru ferestre deschise


care e utilitatea vegherii

îmi întreb mâinile murind

în zerouri tremuratoare?


iluzii,

virgule, linii de pauza

prima zapada

între a fi si fiinta.






Poesis





din mintea-mi

tot mai înspaimântata strig:

vreau sa Te vad

intrând în seri, din dimineti

iesind

prin mine, prin noi trecând!


o, sub îngerii tai

cât de nesemnificativ cât,

de putin ma aseman cu Tine,

oglinda din peretele meu îti

copie învolburatul univers

absorbind toate lucrurile din

odaie,


descatusarea fragedelor energii

rezidente în mine -

enigmatic balans

pentru caligrafia visului

pictat în trei fete.







nemiscate valuri

pagini fara relatari

încarcate de spaime comune,

pe bucatile de pelicula roasa

mai pâlpâie filmul sacru

al trupurilor vii


fericite-s

scripturile albe!

(numai creta dizolvându-se

în mâna

lasa în urma dovezile mele

fara glorie).





MIHAELA HERGHILIGIU







Restituiri

PLIC


Îti pierd mai mult icoana ce-o chem în amintire,

Dar tot asa te-nchpui ca-n prima întâlnire.

Aceeasi esti la vorba, aceeasi si la suflet

si visul meu te simte aceeasi si la umblet.

Ma uit în zare lung si vad doar muntii suri

si calea-i pân'la tine de piatra si paduri.

Privirea mi s-asterne spre mate departari

si molcom însereaza pe caldele carari...

Iubirea mea te-ajunge oricâta vreme-ar trece

si câta departare ar sta sa te înece.

E calea pân'acuma acea ce ne desparte

si îti trimit de-aicea si astazi doar o carte.


GEORGE NIMIGEANU


N.R. Aceasta poezie a aparut în nr. 2-3 al revistei "Freamatul literar" din anul 1933.

Proza

MIRII


Tot pe loc, pe loc, pe loc,

Sa rasara busuioc!

Flacaii si fetele bateau pamântul si se învârteau, ascultând o vioara harnica, acompaniata de un tambal hodorogit. Se uitau gales unii la altii si toti, cu bucurie, la miri. Acestia, ca doi hulubi albi, se sorbeau din priviri, fara sa auda prea bine nici muzica, nici vorbele nuntasilor. Pentru ei nunta era o izbânda, la care au ajuns dupa multa truda.

Ce-ai gasit la sfrijita aia, ca n-o sa fie în stare sa-ti faca macar un copil, 1-a cihait ma-sa
în ultimul an de câteva ori.

Ce-am gasit, ce n-am gasit, eu pe ea o iau de nevasta. Alta nu-mi trebuie, venea mereu
raspunsul în raspar.

O sa-ti rupa oasele si-o sa te zdrobeasca, dupa care o sa te lepede lânga biserica, în
pamânt, feciorul lelii Catrina. nu se lasa mai prejos viitoarea soacra mica. si-a sa ieie pe alta
dupa aceea, iar tu ai sa zaci cu tarna-n gura...

Pâna atunci ma ia pe mine-ntâi si asta-mi ajunge, raspundea fata, tulburând vederile
mamei. si eu îl iau pe el, ca altul nu-mi trebuie, turna fiica sare pe rana celei care zicea ca îi
vrea numai binele.

Te-a învatat afurisitul ce sa raspunzi, ca si el tot asa zice. V-ati gasit doi catâri si v-ati
potrivit în obraznicie, dar eu n-am sa-ti dau nicio palma de loc, daca-i pe-atâta, se otara
batrâna, privind piezis.

- O sa ne luam singuri ceea ce ni se cuvine, ca este de unde...

Vai, aprinde-v-ar focul sa va aprinda, da' cum se cheama asta?! Ori vrei sa te masor eu
cu un harag si sa-ti aduc aminte de buna cuviinta? Lipsesti din fata ochilor mei si sa nu-ti mai
aud gura cea spurcata!

Vorbaria trecea dincolo:

Eu o vreau de nora pe Glichira lui Pantelimon, auzitu-m-ai sau ti s-au înfundat urechile?
Daca-i asa, apoi ma apuc sa ti le desfund cu un culiser!

Auzit, mamuca! Am sa-ti fac pe plac si-am s-o iau când a cânta cucul în toiul iernii...

Pâna acuma ai fost ascultator, dar te-ai obraznicit peste masura. Asa-i daca te uiti la cine
nu trebuie. Am sa te las cu fundul gol, venea ultima amenintare a mamei.

Cinstea matale o sa fie... Eu pe alta nu iau, încheia cel ce se pregatea sa fie mire.
Discutia se muta undeva în drum:

Fata-ta sa-i deie pace lui fecioru-meu, auzi, tu? Nu ma faci sa va afurisesc pe toti de-a
rândul!...

Tu ai orbul gainilor, Catrina? Nu el îmi bate în poarta în toata seara?

Pai, daca-l cheama scoaba ta, gasea argumentul necesar prima. Ia sa nu-i mai faca în veci
cu ochiul!...

Leaga-l tu de stâlpul prispei pe harmasar si-o sa-1 ai acasa. si-ai sa-mi faci si mie liniste-n casa...

Mai bine-ai închide-o pe vrajitoarea ta, ca din ea femeie n-ai sa vezi!..., trecea la atac
lelea Catrina, punându-si mâinile-n sold.

- Ce sa zic, din mierloiul tau, care nu se pricepe la alte cele decât sa-si tuguie buzele si sa
fluiere a paguba, iute o sa iasa gospodar de isprava!... Asa-i când omul nu-si mai vede
barba... Mai bine ma duc în treaba mea, ca-mi pierd vremea de pomana...

Nu se încheia nici aici. Vestile alergau pe la casele oamenilor cu repeziciune, iar acolo vorbele luau alte proportii. Toti erau cu sufletul la gura, însa nimeni nu le dadea dreptate celor tineri. Ei erau datori sa-si asculte parintii si-atât. îndrazneala lor se arata a fi prea mare. Asa ceva înca nu se pomenise. Cum tot nimeni n-a aflat ce s-a întâmplat ca pâna la urma cei huliti au fost lasati sa se însoteasca.

În ziua nuntii, ei îsi leganau visele odata cu perechile care jucau în jurul lor. Vorbisera pâna atunci atât de mult, luptasera atât de aprig, încât acum, istoviti parca, nu stiau ce sa-si mai spuna.

Nunta era pe sfârsite, fiind trecut de miezul noptii. Cuscrele au luat-o de la capat, cu forte proaspete si cu sporit curaj:

De ce nu joci, cuscra, ca doar îi nunta lui fecioru-tau, cel cu stea în frunte...

Mereu ti-a purtat Michiduta limba în gura, iar fiica-ta cred ca-ti seamana bucatica taiata,
asa ca n-am motiv sa joc acum. Oi juca si eu cândva si poate n-a dura mult...

Trasni-te-ar cel pe care l-ai pomenit, ca doar nu te întrec eu! Nu ma face sa-mi iau fata
acasa si sa te las cu buzisoarele cele dulci, de s-a dus vestea, batând din drâmba...

Am chemat eu cucuieta aici? Ia-o si duceti-va amândoua învârtindu-va si sa nu va mai
opriti pâna nu gasiti un loc bun de înecat!...

Mirii nu se aflau departe. S-au uitat unul la altul, s-au luat de mâna si au iesit afara.

- Sa ramânem în lumea noastra, zise mirele încet. Ele vor sa ne desparta chiar acum, dar
nu le este dat o astfel de prea urâta isprava.

Au iesit în gradina, urmariti de vorbe pline de otrava si s-au topit, unindu-se cu pamântul. Acolo, în locul unde statusera mirii, acum de negasit, au înflorit doua cupe albe de crin, într-o muta si eterna îmbratisare, iar daca numarul lor a devenit cu timpul atât de mare e ca au mai fost soacre ca cele din poveste...




IOAN ŢICALO

Râsca



N.R. Fragmentul de mai sus face parte dintr-o noua carte a lui Ioan Ţicalo, fost elev al Liceului "Latcu Voda" din Siret, care va aparea curând. Dintre celelalte carti ale sale amintim: "În poiana lui Ion", "Blestemul". "Crucea parintelui Visarion", "Vânatoarea", "Meandre", "Poetica instrumentelor muzicale în lirica eminesciana". Pentru romanul "Vânatoarea", Ioan Ţicalo a fost distins cu Premiul Societatii Scriitorilor Bucovineni.









Proza


LIZA



- Mama! Tata! Inga Liza! S-o ntors acasa

Prima amintire despre Liza a copilului era dintr-o primavara t rzie, a nt iului prasit de papusoi. l luasera parintii cu ei la Cobor si-l lasasera singur n caruta, culcat pe un brat de iarba proaspat cosita de tata, ca sa aiba Liza ce m nca. Copilului i rasuna si acum n urechi melodia unduioasa pe care un v nt hoinar se si apucase s-o suiere printre firele de iarba de la capat iul sau...

Sa nu care cumva sa probaluiesti sa te dai jos din caruta, ca ai sa faci buf si
o s
a ti fie buba! si-a atentionat mama odorul, ce avea pe atunci vreo trei anisori.

si daca ti-a fi ur t, inga, stai de vorba cu Liza, adauga si tatal, z nghind a
r de catre mama, n timp ce-o desprindea pe Liza de la oiste si-o lega cu opritoarea de
lantul ce-ncinge mijlocul draghinei.

A fost prima data c nd pruncul vedea un cap de cal de aproape, caci Liza prinse a smulge cu botul ei c te un smoc de iarba taman de sub capul lui! i mpingea usurel, cu grija, obrajorul, cu buzele ei mari, negre si moi si apoi, hat nca un smoc.

Cu mine n-a sa ti fie ur t, ai sa vezi! Noi doi o sa avem multe de grait... si de nvatat...", ntelese copilul din stralucirea ochilor Lizei combinata cu un anumit fel de miscare a urechilor: dreapta-n sus si st nga-n jos.

De-o pilda, azi am sa te-nvat cum se urmareste zborul unei cioc rlii. Esti gata? Atunci priveste n ochiul meu st ng. Vezi un punct negru care se ndeparteaza...se ndeparteaza..., se face tot mai mic? Este ea, cioc rlia. si ceea ce auzi tu se numeste "tril si e cântecul sau de bucurie. De bucurie c-ai venit tu la Cobor anume ca s-o asculti pe ea. Ce? Acum o auzi, dar n-o mai vezi n ochiul meu st ng? Pai, e simplu! Priveste în sus, deasupra noastra. E aceeasi cioc rlie, numai ca s-a mutat din ochiul meu pe ochiul lumii. Acesta se numeste "cer". Asa! Acum fii iar atent. Cioc rlia va sta acolo, sus, p na c nd i voi face eu semn cu coada. Atentie: Unu, doi... trei!" - f lf i Liza din imensa ei coada. (Cea din care copilul avea sa si faca, peste câtiva ani, coada" pentru buhaiul" de Anul Nou). Dar acum ochii copilasului se dilatara de spaima si degetele se ntepenira n iarba de sub el, caci punctul acela negru devenea tot mai mare si se pravalea spre pam nt, ca o piatra Asta nu e bine! O sa faca buf si o sa-i fie buba!"

Nu, nu te speria! E doar o joaca de-a ei. Asculta ce-ti spun eu: n ultima clipa îsi va desface aripile si va atinge pam ntul lin, teafara si nevatamata Îsi va trage sufletul un pic si-o va lua de la capat. Asa e dat pe lume: cioc rliile sa c nte, parintii tai sa praseasca, eu sa trag caruta sau sa graiesc cu tine iar tu sa te miri de toate aiestea... si nca de multe altele ce vor fi sa fie cu timpul. Cum, nici asta nu stii? Nu stii ce-i aia timpul"? Of-of-of! Asculta! Auzi un suier, care-mi rasfira mie coama si coada si apoi unduieste-n valuri lanurile cele verzi de secara ine minte: Acesta este timpul". sta, c nd a trecut de tine, nu se mai ntoarce niciodata... Dar despre acest niciodata" vom vorbi altadata."

suieratorul timp valuri lanurile cele verzi de secara c teva primaveri la r nd.

Copilul, devenit acum copilandru, disparea zilnic din casa, dupa ce dosea n s n turta cea de toate zilele precum si c teva patratele de zahar. Se strecura hoteste la Liza lui din grajd si i dadea sa man nce aceste bunatati din palma lui. Apoi stateau ndelung de vorba: despre cer", despre timp"... (Despre niciodata" Liza nca nu se hotar se sa vorbeasca

Roaiba Liza, cea cu steluta alba-n forma de cruce pe frunte era acum la v rsta c nd caii devin si mai, si mai ntelepti.

Mi se pare mie sau chiar e adevarat ca voi, caii, va maturizati mai repede?" o iscodea baietandrul.

Mi-ha-haa! Ce stiti voi, oamenii... Noi, caii, traim ntr-un alt timp dec t al vostru... Fiindca viata noastra e mult mai scurta, noi suntem mereu grabiti. O tinem vesnic ntr-un trap si-ntr-un galop. Nici de dormit nu dormim ca voi, oamenii. C nd ne vine sa atipim, atipim din picioare... Vrei sa stii ce visam? Cel putin eu, c nd visez, visez ca zbor... stiai ca stramosii nostri au avut aripi si ca zburau? E-he-he-mi-ha-haa! Numai ca eu - (Asta ti-o spun doar tie! Ca numai tu ma ntelegi...) - as' noapte am avut un vis ur t... tare... taaare ur t..."

Te rog, spune-mi-l, te-ascult!"

Se facea ca zburdam. (Noi, caii, nainte de a zbura, zburdam...) Apoi m-am naltat ncetisor, asa precum o faceau si stramosii mei... Parca aud si acum suierul timpu... asta... al aerului, pe l nga urechi!

Zburam haaat!... pe sus, mai sus chiar si dec t cioc rliile... tii minte? Undeva, sub mine, de-abia ce zaream doi oameni prasind si, l nga d nsii, ntr-o caruta, culcat pe-un brat de iarba proaspat cosita, un copilas de vreo trei anisori care statea de vorba cu o iapa muli mai t nara dec t mine, dar tot roaiba si tot cu o steluta alba n forma de cruce pe frunte... asa-i ca n-ai uitat?

Era pe la rasarit de soare.

si cum zburam eu asa si eram tare fericit n sufletul meu de cal, deodata aparu o dihanie n zborul meu.

Dihania asta îsi ncropi din norii s ngerii ai rasaritului asa, ca un fel de mantie rosie, cu care si-a acoperit hidosenia. ntr-o clipita, fara sa ma pot apara n nici un fel, dihania cea nvaluita n rosia-i mantie, mi-a retezat aripile cu o secera si apoi, aproape n aceeasi clipa, m-a lovit cu un ciocan n frunte, exact n locul unde eu îmi port steluta mea cea alba n forma de cruce...

C nd m-am trezit din vis, eram culcata

Eu - n viata mea de cal - n-am dormit culcata ni-cio-da-ta! C nd esti cal, c nd visezi rosu, secera, ciocan - si te trezesti din vis tr ntit pe jos, asta nu e bine... nu e bine deloc... asta nu-i a buna

Prin sat se zvonea ca noua or nduire, dorind rau de tot binele taranului, i va lua pam ntul, caii, caruta, plugul, cotiuga, grapa si ce mai are el. Pe care musai sa le ngramadeasca ntr-o movila uriasa dintr-o magazie de la colectiva".

La scoala baiatul afla ca asa a procedat si marele frate sovietic de la rasaritul cel cu nori s ngerii si de aceea o duce ca n paradis: fiindca iarovizeaza si seamana n patrat.

Pe ulitele satului aparura apoi grupuri de c te doi-trei domni tovarasi din t rg, uneori nsotiti si de catre domnii tovarasi nvatatori din sat.

Iar vin astia cu lamuritu'! Zi-le ca-s dus p na-n t rg!" i spunea tata mamei, n timp ce se ascundea n camara



Mai omule, nu-i de saga, aistia mi-o z s ca daca nu ne-nscriem, i dau afara din serviciu pe Ionel si pe Mica. Pentru ce ne-am rupt noi de la gura si i-am purtat la liceu la Radauti? Sa se-ntoarca amu n sat si sa si rupa si ei ciolanele cu pom ntu', ca si noi?" - l toca la cap mama pe tata.

C nd s-a-nscrie Ghiurca - ca are doi copchii n servici la stat -, ne-nscriem si noi", conditionau si vecinii. Au urmat zile si nopti de cosmar.

Baietandrul, cu ochii lui rotunzi si mari, nu ntelegea de ce mama se scula n toiul noptii, se plimba prin casa si bolborosea de una singura vorbe fara sir...

si de ce tatal venea tot mai des din sat clatin ndu-se si apoi se culca n grajd, n troaca de unde m nca Liza...

Ghee, Liza... Hai c-a venit timpu'... Domnicuta, tu nchide poarta dupa noi...
Ca io, c nd m-oi ntoarce, mie mi-a ajunge portita...

Oare de ce tata a ncarcat caruta si cu plugul, si cu cotiuga, si cu grapa, si cu grasul, si cu tavalugul, si cu... Unde s-o pornit el cu toate astea deodata si cu Liza?", se uimi iar baietelul...

Din ziua aceea locul din grajd al Lizei a ramas gol... Copilandrul nu mai avea cui da turta cea de toate zilele si patratelele de zahar... si nici nu mai avea cu cine grai vrute si nevrute...

Azi, c nd veneam de la Staniste, am vazut-o pe Liza noastra. E pe toloaca. Cu toti caii satului. Tare o mai slaghit, saraca..." - i spuse ntr-o seara tata, cu tremur n glas, mamei. M-am facut ca n-o vad s-am ocolit-o pe de departe...

Da' parca tot am auzit-o nechez nd...

Ori poate mi s-a parut?" - si fiul îsi vazu atunci pentru prima data tatal cu lacrimi în ochi...

MAM ! TAT ! INGA LIZA! S-0 NTORS ACAS

Liza, iapa nazdravana a copilariei sale, statea cuminte si rabdatoare n fata usii nchise a grajdului!

Venise singura de pe toloaca, m nata de-o presimtire pe care copilul avea s-o nteleaga abia a doua zi... Sarmana Liza, era numai piele si os!

Dar cel mai tare l-au impresionat pe copilas ranile de la picioarele dinainte!

Oameni fara suflet i le legasera cu o s rma de balot, ca s-o mpiedice sa si mai ia zborul... Sârma i patrunse ad nc n carne nc t i se vedea albeata ciolanului! Muste obraznice misunau pe rana cu s nge nchegat si Liza nu se putea apara de ele. Liza lui cea nazdravana ajunsese acum o biata faptura fara nici o aparare! n ochii ei, cei ce oglindeau altadata nalte zboruri de cioc rlii, pluteau acum roiuri de semne de ntrebare: De ce? De ce? De ce?"

Copilul i cuprinse capul n brate, o saruta pe ochii aceia at t de ntrebatori si, n hohote de pl ns, o ntreba Lizuca, cum ai reusit tu sa vii peste deal cu s rma asta la picioare? si de ce trebuie ca tu, Liza mea draga, sa suferi at ta? Ca eu nu stiu ca tu sa fi gresit cu ceva cuiva vreodata! De ce, tata? Mama, de ce?"

Tatal taie cu clestele s rma aia blestemata

Domnicuta, ada niste seu, s-o ungem oleaca

Copilul alerga si el n casa: aduse o turta si niste patratele de zahar.

Sa stii ca nu pentru turta si zahar am venit eu. Nu. Am venit ca mi-era dor de tine... si s rma asta... tare m-o durut, tare... Ieri l-am zarit pe tatal tau, trecea pe l nga mine, l-am rugat sa ma dezlege, da' nu m-a auzit... si as mai vrea sa-mi dai si niste apa proaspata din f nt na noastra. Ca pe toloaca apa din balti e tare coclita. Mi-era dor si de apa din f nt na noastra..."

Copilul scoase repede o putna de apa proaspata si o ridica, pe-un genunchi, la gura Lizei, asa cum o facuse de at tea ori... Liza a baut-o toata, dintr-o rasuflare!

Acuma poti sa-mi dai si turta, si zaharul. Da' de ce nu-mi deschideti grajdul? As vrea sa merg la locul meu, sa ma culc un pic. Ca-s tare, tare obosita si slabita

Simt c-am sa dorm mult, mult de tot. Am sa ma culc pe jos s-am sa dorm asa cum

n-am dormit niciodata..."

Mama si tata susotesc ceva.

Apoi tata rupe o varga din rachita de l nga coltul grajdului si o atinge usor pe Liza pe soldul drept:

Hai, Lizo, gheee... Hai c-o venit iara timpu'... Hai turic... napoi pe toloaca

A fost ultima data c nd baietandrul a mai vazut stralucirea vie a ochilor Lizei. Se ndeparta resemnata spre toloaca, cu pasi sovaielnici, m nata de un tata brusc mbatr nit ce avea parul ravasit, ochii goi si care murmura ceva nedeslusit...

n urma lor se atinea un nc cu ochi rotunzi si mari. Liza îsi tot ntorcea spre el capul ei cel frumos, cu steluta n frunte. De parca ar fi vrut sa si ia ramas bun si sa-i pastreze imaginea lui n oglinda minunatilor sai ochi...

Amu du-te acasa, ma baiete... Asta nu-i treaba de tine... - l alunga tatal pe
copil.

La revedere, Lizuca, da'-ti promit ca m ine am sa vin la tine pe toloaca s-am
sa ti aduc turta si zahar. si-o sa mai stam de vorba, ca altadata ti-amintesti, nu? - i
fagadui copilul.

i mai cuprinse o data capul n brate, ating ndu-si obrazul de g tul ei cel cald si matasos.

"si-am sa ti aduc si o putna de apa, din f nt na noastra, da, Liza?"

În loc sa-i raspunda, Liza îsi ntoarse brusc privirile dinspre el. Nu voia ca acesta sa vada cum ochii i se mpaienjenisera de-o umezeala pe care n-o mai simtise niciodata îsi scutura violent capul, ca sa scape de aceasta senzatie ciudata. Umezeala din ochi se mprastie n aer, dar



câtiva stropi i ajunsera pe buze. Dadu sa se stearga cu limba: stropii aveau gust sarat...

Un copil, av nd n s n o turta si niste patratele de zahar iar n m na dreapta o putna de apa, se apropie de adunatura aceea fantomatica de schelete nca vii care acum lingeau disperate iarba uscata de seceta, dar care adunatura era altadata fala satului: caii din Manastioara.

Silueta Lizei nu se zarea printre ei. Daca ar fi fost si m-ar fi zarit, precis ca venea la mine, sa-i dau apa!", se ngrijora baiatul.

O gasi, ntr-un t rziu.

Era în viroaga de l nga tintirim. Statea culcata pe partea dreapta. Cum sta ea asa, culcata, nu mai parea at t de slaba ca ieri, - c nd venise acasa -, caci acum avea o burta uriasa.

Oamenii cei rai i legasera iar picioarele de dinainte, cu alta s rma, tot de balot.

Liza lui îsi odihnea capul pe un musuroi de furnici, iar acestea misunau, aparent fara nici un rost, pe chipul sau cel frumos cu steluta alba n forma de cruce pe frunte.

În ochiul ei st ng, cel larg deschis catre cer, copilul zari un punct negru. ngenunche, sa vada mai bine. A! Era o cioc rlie! Statea acolo, nemiscata, pe cerul din ochiul Lizei, de parca ar fi fost agatata

Hai Liza, destul. Da de trei ori din coada, sa coboare cioc rlia!

... Dar Liza se ncapatânase. Liza lui refuza sa mai dea din coada




VASILE MOCREI



N.R. Autorul emotionantelor rânduri de mai sus, fost elev al Liceului "Latcu Voda" din Siret, este cunoscut cititorilor nostri mai ales prin cartile sale "Mii de crete si-un burete" si "Nu va râdeti ca asta nu e de râs

Autorul desenului de mai sus este prof. Emil Morariu.




Debut



Auzi?


Asculta culoarea cum cânta,

Asculta cu ochii; Închide-i!


Patrunde prin sunet cu pielea,

si mângâie-i glasul!


Învie speranta, înalta-te-n zbor,

Dar asculta...


Asculta cum ploua cu ore,

Cu zile, cu ani si secunde.


Ce simfonie sublima, ce armonie!

Asculta culoarea, asculta natura!




Iarna însângerata


Un fulg de zapada coboara agale,

Parca danseaza pe-a iernii cântare.

E rosu, e rosu aprins...

Clipesc greoi, fiindca gerul

Pe ochi mi-a pictat flori de gheata.


O ploaie de lame porneste subit.

Sunt lovit de-un vârtej de durere.

Mai multi fulgi de nea în spirale descind.

Sunt rosii si ei. Eu clipesc tot mai rar,

Caci durerea m-afunda-n zapada.


Nametii gem de durerea nespusa

A îngerului ce lânga mine-a cazut.

E tocmai pricina zapezii de sânge.

Cu aripa frânta de dorul meu mut,

Strapuns, îmi sopteste: Sunt aici, am venit!



Poem celest

CRISTIAN MARIANCIUC

Un înger asteapta la rând, în tacere  cl a XI-a A

Prin praf si-n durere,

Cu mâinile frânte, de sânge brazdate,

Sa primeasca curând aripile-asteptate.


Ascult cu fiinta cântarea sa muta,

În ochi îi citesc nazuinta,

În suflet aud dorinta-i tacuta

Dar si suferinta!


De cerul albastru nimic nu-l desparte,

Doar eu si-ascensiunea-mi stângace.

Din aripi cu dragoste bate si bate

Îmi spune atâtea, cu toate ca tace.













Daca esti...daca ai fi...


Daca esti munte,

Înalta-te spre cerul albastru ca cristalul.

Daca esti stea,

Straluceste-ti sufletul.

Daca esti soare,

Încalzeste sufletele oamenilor.

Daca esti pasare,

Încearca sa zbori.

Daca esti floare,

Pastreaza-ti culoarea si frumusetea.

Daca esti om,

Încearca sa fii pururea stapân pe tine


Daca ai fi un nor,

M-ai învata sa zbor.

Daca ai fi o casa,

Mi-ai încalzi sufletul.

Daca ai fi o privighetoare,

M-ai învata sa cânt.

Daca ai fi un porumbel,

M-ai învata sa iubesc.

Daca ai fi un înger,

Mi-ai alina durerea.

Daca mi-ai fi un prieten,

Mi-ai reda fericirea.



As vrea...


As vrea o umbra de lumina,

O clipa de speranta,

Un cuvânt din soare,

O stea din Carul Mare.

Ca sa te pot avea curând

Ce tare as vrea...

Un zâmbet de margaritar,

O lacrima de cristal,

O floare a diminetii,

Ca sa iubesc baietii.

Dar as mai vrea o inima de crin,

Sub o frunza de pelin,

Un suflet de bucurie,

Un strop de fericire,

Pentru o viata de iubire.



Ce este suferinta?


Suferinta...

Un cuvânt ce te face sa te gândesti,

Atunci când iubesti.

Suferinta...

Un sentiment ce te înnebuneste,

Atunci când el te raneste.

Suferinta...

O lacrima pe obraz,

La fiecare necaz.

Suferinta...

O durere mare,

În suflet îti moare.


ALINA LEUCIUC

cl a X-a B








Aniversari



CENTENAR SIMION FLOREA MARIAN



Nascut in ziua de 1 septembrie 1847 la Ilisesti, S.Fl. Marian urmeaza intre 1862-1870 cursurile Gimnaziului cezaro-craiesc din Suceava, apoi din cauza unor greutati întâmpinate din partea conducerii scolii, este nevoit sa-si continue studiile gimnaziale in Transilvania, la Nasaud si Beius.

Manifesta de timpuriu interes pentru folclor, publicând in 1866 în revista "Familia" articolul "O nunta la Ilisesti", iar în 1869 debuteaza editorial cu volumul "Poezii poporale din Bucovina - Balade române" , aparut la Botosani.

Tot acum se numara printre fondatorii "Societatii Literare a Junimii Române Studioase" din Suceava, stabilind legaturi cu societati si reviste culturale românesti din tara. Între anii 1871-1875 este student al Facultatii de Teologie din Cernauti, în testimoniul de absolvire mentionându-se "purtarea sa eminenta" si "pregatirea exemplara". În anii studentiei publica doua volume de "Poezii populare române" , apreciate si de folcloristul francez Auguste Emile Picot, care îl felicita pentru munca depusa. În 1876 este hirotonit preot, primind parohie la Poiana Stampei, apoi la Voloca, iar din 1877 la Siret, unde va activa 6 ani.

Aici se casatoreste cu fiica preotului Piotorovschi, Leontina, cu care va avea 4 copii, printre care Liviu, profesor si scriitor, director al liceului "B.P Hasdeu" din Chisinau.

La Siret va fi si catihet la scoala poporala de baieti, apoi profesor de limba româna la scoala reala inferioara. Cel mai cunoscut dintre elevii sai va fi Mihai Teliman, viitorul mare foiletonist al Bucovinei, care, peste ani, îi va fi coleg în corpul profesoral al Liceului sucevean.

În 1878 Simion Florea Marian tipareste la Sibiu volumul "Traditiuni poporale române", iar în 1880 Titu Maiorescu apreciaza colaborarile sale la "Albina Carpatilor" si alte publicatii, exprimându-si convingerea ca noua sa lucrare "Ornitologia poporana româna" va fi bine primita de literatii români.

Anul 1881 este cel mai fast pentru Simion Florea Marian, fiind primit în rândul membrilor Academiei Române. Cu acest prilej îsi prezinta discursul de receptie "Chromatica poporului român". B.P.Hasdeu, raspunzând la acest discurs, rosteste aceste memorabile cuvinte: "Aducându-te aici, Academia Româna umple un gol ce se simtea în rândurile noastre. Avem istorici, naturalisti, filozofi, matematicieni, preoti, publicisti, un buchet modest din câte s-au putut culege în tânara gradina a neamului românesc, dar un etnograf în adevaratul sens al cuvântului ne lipsea pâna acum. Acest etnograf, da-mi voie a ti-o spune, june si distins coleg, singurul etnograf român deocamdata esti tu."

În 1883, Simion Florea Marian se stabileste în Suceava, unde va functiona mai întâi ca învatator, apoi ca profesor definitiv la liceu.

Aici a activat intens in cadrul mai multor societati stiintifice, literare si didactice si a facut sa apara între 1886 - 1891, "Revista politica".

S-a interesat si de alte laturi ale vietii culturale, lasând o serie de lucrari cu caracter istoric sau literar, prelucrând snoave sau încercând, sub înrâurirea lui I. Creanga, genul amintirilor.

În activitatea sa folcloristica se disting doua etape. La început este profund influentat de


exemplul lui V. Alecsandri, culegând si prelucrând doine si balade.

Apropierea de cercul folcloristic al lui B. P. Hasdeu delimiteaza începutul celei de a doua etape a activitatii sale. Este perioada în care Simion Florea Marian renunta la interventia în textele culese si îsi largeste simtitor sfera investigatiilor,interesându-se de cultura populara în totalitatea ei.

Publica acum balade, snoave si legende in "Columna lui Traian", plugusoare si colinde în "Foaia societatii Românismul" , doine , hore, anecdote si pacalituri în " Convorbiri literare " , datini si credinte n "Albina Carpatilor", cântece epice în " Aurora româna" , descântece si vraji în "Traian", proverbe, zicatori si cimilituri în " Cartile sateanului român " , mitologie populara în " Amicul familiei" . S.Fl. Marian realizeaza cele mai însemnate lucrari, în mare parte studii, prin care reuseste sa surprinda câteva din principalele trasaturi ale folclorului si etnografiei românesti, înscriindu-si numele printre deschizatorii de drumuri în acest domeniu.

Pentru cunoasterea realitatii folclorice din celelalte provincii locuite de români, el a initiat si întretinut o intensa corespondenta cu un mare numar de învatatori si preoti, precum si cu V. Alecsandri, P. Ispirescu, I. Pop-Reteganul, At. Marinescu, T. Balasel s.a.

De asemenea, folosind metoda indirecta de cercetare, S.Fl. Marian a difuzat si doua chestionare prin revistele ardelene "Familia", "Tribuna" , "Amicul familiei" , " Luminatorul " .

Spre sfârsitul vietii, el se ocupa de orânduirea si redactarea imensului material folcloric adunat de-a lungul a peste doua decenii. Vad acum lumina tiparului "Traditii poporane române din Bucovina", "Descântece poporane române" , "Poezii poporale despre A. Iancu" , "Satire poporane române" , "Nunta la români" , "Nasterea la români", "Înmormântarea la români", "Povesti din Bucovina", "Sarbatorile la români" , "Insectele în limba, credintele si obiceiurile românilor", " Legendele Maicii Domnului" , "Hore si chiuituri din Bucovina". Postum îi apar: "Pasarile noastre si legendele lor", "Legendele ciocârliei" , "Legendele rândunicii", "Basme din Ţara de Sus" s.a.

În 1904 profesorul Angelo de Gubermatis din Roma îl informeaza ca va tipari un dictionar al scriitorilor lumii latine, cerându-i date biografice si lista operelor tiparite.

La 21 decembrie 1905, Societatea Academica " România Juna" din Viena îi face cunoscut ca l-a ales membru de onoare, "rasplatind prin aceasta meritele d-voastra pentru neam si munca d-voastra încoronata de succes pe terenul literaturii nationale".

În 1906, la 8 februarie, Teodor stefanelli, celalalt academician siretean, îl anunta ca va scrie despre Societatea "scoala Româna" din Suceava, care reprezinta pentru Bucovina importanta ce o are "Junimea" din Iasi pentru tara libera.

La 11 aprilie 1907 S.Fl. Marian se stinge din viata în urma unei pneumonii. Din partea Academiei Române la funeralii participa Grigore Tocilescu si I.G. Sbiera, iar din partea Universitatii din Cernauti romanistul Mathias Friedwagner.

La moartea lui, N. Iorga scria în "Junimea literara" din Suceava: " A murit parintele Marian, blajinul membru al Academiei, care statea asa de smerit între colegii sai din România, politicieni mari, profesori mari, bogatasi mari. Cine nu i-ar fi citit cartile - atâtia deci din colegii lui chiar - ar fi putut crede ca acest biet preot în anteriu negru e unul dintre ratacitii în Academie, ca meritul lui e numai ca vine din Bucovina, ca e unul din scriitorii care nu scriu. De fapt, însa nu era asa. Pe când alti membri ai Academiei nu faceau macar o comunicare într-un an, el dadea în fiecare an un volum întreg. Cum îl facea, cum îl aducea , cum îl prezenta, nu stie nimeni. Dar deodata aparea înca una din cartile parintelui Marian si atunci îti dadeai seama ca în anul acela toate lucrurile au fost cum trebuie sa fie."



Prof. SILVESTRU PÂNZARIU




Corespondenta


UN CUVÂNT GREU DIN PARTEA LUI ALEXANDRU BOGZA


Printre cele vreo 200 de scrisori pe care Alexandru Bogza i le trimite fratelui sau Geo Bogza, începând cu toamna anului 1929, când maestrul de muzica se stabileste la Câmpulung Moldovenesc, unde se va casatori si va trai pâna la 31 decembrie 1973, scrisori foarte interesante nu doar pentru amanuntele vietii de zi cu zi - pretul pâinii, sau al lemnelor de foc, frigul din case, slabiciunea din oase, lipsa hârtiei de scris si a penitelor sau a sapunului, întunericul din zi si din noapte, în urma incendiului de la uzina electrica a orasului -, am gasit si o rugaminte în legatura cu casa memoriala a lui S. FI. Marian, aflata prin 1963 în pericolul de a fi demolata sub auspiciile unui condei urbanistic mai putin gânditor.

Se întelege ca mostenitorii casei lui S. FI. Marian au facut drum de la Suceava la Câmpulung Moldovenesc pentru a-1 pune în miscare pe faimosul reporter Geo Bogza, ale carui pagini entuziaste despre Bucovina se explica si prin vietuirea frateleui sau în urbea de la poala muntelui Rarau.

Un gest de solidaritate carturareasca frumos din partea lui Alexandru Bogza pentru zestrea culturala a Sucevei, gest pe care forurile culturnice judetene de astazi, dupa aproape jumatate de veac, ar putea sa-1 întoarca generos în legatura cu casa în care, în Câmpulung Moldovenesc, a vietuit gânditorul uneia dintre "cele mai pure întâmplari ale spiritului petrecute pe pamânt românesc", dupa cum a gratulat Constantin Noica tratatul filosofic Realismul critic scris de Alexandru Bogza.


Fila 1.

Câmpulung, 10 august 1963

Draga frate,


La cele scrise de Felicia, adaog urmatoarele:

Ca fiu adoptiv al Bucovinei, nu pot ramâne indiferent fata de amintirea stralucitului folclorist si om de cultura bucovinean, Simian Florea Marian, caci as fi un fiu vitreg! De aceea, te rog, din tot sufletul, sa faci tot ce-ti va fi cu putinta, spre a salva casa lui memoriala de la Suceava. Ar fi sa se jigneasca însasi amintirea lui Eminescu, care a respirat aerul romantic al Bucovinei, poate mai mult decît oriunde, în casa lui Simion Florea Marian, atunci cînd a vizitat-o. si însasi delicata ta sensibilitate poetica - si în general acea umana - nu s-ar putea sa nu reactioneze printr-un dureros sentiment de nostalgie, la gândul ca prin câteva lovituri de târnacop, ar fi sa se dispara însusi acest ultim si emotionant vestigiu al Geniului romantic al Bucovinei, întrupat în însasi fiinta neuitatei mele sotii...,

Nu se poate deci sa nu-ti scriu aceste rânduri.

În asteptarea unor vesti bune de la tine, îti dorim din toata inima, tie si la toti ai nostri, multa sanatate si tot binele posibil.

Cu aceleasi simtaminte fratesti de totdeauna

Alexandru


Fila 2.


Tot catre fratele meu, Geo



Anexez aici o noua adresa, catre Presedintele Academiei R. P. R., din partea mostenitorilor, cu mare rugaminnte sa o predai personal tu si sa insisti a fi rezolvata, urmarind-o la D. M. I. pâna se declara casa ca monument istoric.

Numai astfel si cât mai urgent, poate fi salvata casa de demolare, deoarece intentia puterii locale e hotarâta, ca imediat ce planul de la C. S. C. A. S. este aprobat, sa o demoleze.

Alexandru


Note:

1. Pe aceeasi fila, format A4 (21 x 29 cm), stânga sus, oblic, alt scris "Anexa: scrisoare catre / Presedintele Academiei R. P. R. " iar pe marginea din stânga, jos, "P. S. De curând am primit si generosul mandat pentru aprovizionare pentru care multumim cu totii din toata inima." - scrisul profesoarei Felicia Diaconovici, cumnata lui Alexandru Bogza, în casa careia a continuat sa locuiasca "maestrul de muzica" de la Liceul "Dragos Voda" din Câmpulung si dupa moartea sotiei sale, Veturia, fosta Diaconovici.

2. Pe alta fila din aceeasi hârtie, cu aceeasi cerneala, cu sublinierile autorului.


Alexandru Bogza catre fratele sau, Geo Bogza:


Câmpulung, 28 aprilie 1972

Draga frate


Îti multumesc pentru linistitoarea scrisoare pe care o asteptam cu atâta nerabdare! Ma chinuiau gândurile cu privire la întârzierea raspunsului tau. Sa te fi indispus cititul voluminoasei scrisori, adresate lui Cuclin? Ori ca poate esti bolnav? Oricât de aspre reprosuri mi-as fi facut în cazul ca prima ipoteza ar fi acea adevarata, as fi preferat-o totusi fata de-a doua: ca esti bolnav.

În ceea ce priveste scrisoarea catre Cuclin, nu ar fi putut sa-mi treaca prin minte gândul atât de indelicat de a-i cere sa ti-o restitue, dupa ce ar fi citit-o! Scriam ca, în prealabil sa-l întrebi la telefon daca nu se simte prea obosit ca s-o citeasca. si numai în cazul când el ti-ar fi declarat ca nu o poate citi, numai si numai atunci sa mi-o înapoiezi, odata cu trimiterea lucrarii muzicale. Te rog deci, ca atunci când vei avea posibilitatea, sa fii bun sa i-o predai, indiferent daca o va citi ori nu. De batut la masina, nici vorba!

Îi multumesc Lenutei pentru bunavointa ce-a avut, de-a se duce la Cuclin, rugând-o sa-mi ierte deranjul.

Îi multumim si lui Nicu, din toata inima, pentru recentul mandat-postal expediat telegrafic. si roaga-l sa ma ierte ca îndraznesc sa-i solicit o noua bunavointa: aceea de a-mi expedia - eventual prin Dna Mucenic - câteva sticle de spirt sanitar, câteva flaconase de digitalina si câteva periute de dinti, marca " eterna ", aceste articole negasindu-se aici. Daca pentru procurarea acestora ar fi s-o roage pe Dna Mucenic, sa fie bun Nicu sa-i dea Drei Mucenic banii necesari cu anticipatie, caci s-ar putea ca Dsa sa nu aiba momentan.

Cu obisnuitele noastre bune urari de sanatate si cu simtamintele mele fratesti,

Alexandru


Text asternut cu cerneala albastra pe o coala de hârtie format A4 (21 x 29 cm), îndoita, alcatuind 4 pagini scrise pe p. 1 si 3 (Texte alese si stabilite de ION FILIPCIUC).



Atelier literar



Chiar daca...


Chiar daca nu te mai aud râzând,

Chiar daca adorm plângând,

Chiar daca ma gândesc la tine,

Chiar daca vreau sa-ti fie bine,

Eu tot te-am iubit.

Chiar daca te visez în somn,

Chiar daca îmi doresc sa mor,

Chiar daca vreau sa te sun,

Chiar daca trebuie sa-ti spun,

Eu nu te voi uita.

Chiar daca lumea s-a redus la doi,

Chiar daca nu mai e cuvântul noi,

Chiar daca în minte-mi apari,

Chiar daca ai ochi albastri, mari,

Nimic nu mai conteaza.

Chiar daca nu exist fara tine,

Chiar daca sângele nu-mi curge prin vine,

Chiar daca m-ai uitat,

Chiar daca te caut neîncetat,

Totul e-n zadar,

Caci tu nu m-ai iubit.

Oare inima din tine a murit?


IOANA-VIORICA MATENCO

cl a VIII-a

Nu ma minti


Nu ma minti frumos, nu îti dai seama

Ca pot întelege dincolo de aparente?


Durerea m-a învatat asta,

Mi-a fost chiar de folos

Sa aflu ca toti oamenii au doua fete.


si câte lacrimi irosite pe nimic...

Si câte intrebari si câte gânduri sufocante...

Alaturi de tine, fericirea mea,

S-au stins un pic câte un pic...

si nu gasesc puteri sa pot merge mai departe.


Timpul s-a scurs pe lânga mine,

Cât am simtit fiecare clipa de durere!

Fiecare clipa de fericire

A lasat în mine o urma adânca.

M-ai ranit, facându-ma sa cred

În ceea ce numesti tu iubire


Vorbele tale ma atingeau

Precum picaturile reci de ploaie...

Acei stopi care trezesc fiori de gheata...

Pe obraji lacrimile mele curgeau siroaie

si-mi luam adio de la viata...



ALINA LERCĂ

cl a IX-a B




Prea târziu...


Te gasesc în noapte,

În valuri de soapte,

În visuri ascunse,

Sub flacari nestinse.


Te chem disperata,

Tu pleci de îndata,

Te vreau mai aproape,

Tu pleci mai departe.


Plângând ma ascund,

Sub valuri de fum,

Ma pierd în pustiu,

Fiind prea târziu...



ANA-MARIA PÂNZARIU

cl a VIII-a



Sarutul angelic...



Traim într-o lume negativa. Un sarut imi mângâie sufletul. E sarutul îngerului care îmi cânta eternitatea. Am pierdut cheia universului. El a ramas închis în sufletul omului.

Noi copiii, suntem amenintati de negativism. Însa visul nu este spulberat. Dar, cu toate ca el îsi continua zborul spre eternitate, va fi ranit de realitate. E realitatea cruda care ne fura libertatea zborului. Nimic nu ne doare mai mult decât singuratatea frumosului. Minciuna ne tine prizonieri în clepsidra al carei nisip se scurge încet.

Suntem inutili? Nu putem sa distrugem minciuna? Universul frumosului e înlocuit de realitatea omenescului. Naivitatea ne convinge sa luptam împotriva realului negativ si sa cautam cheia în Eden.

Omul se chinuieste, ranindu-ne aripile sperantei. Zborul a încetat, dar îngerul reapare. Clepsidra se sparge. Ne recapatam libertatea...Nu înteleg. Cine a învins omul?


ALINA LERCĂ

cl a IX-a B



Francofonie


Inconnue d' amour


En feuilletant les pages des magazines,

En dessinant ton visage du tempete,

En ecoutant la voix d'une trompette,

En voyant la nuit de mes pensees,

Je t'ai cherchee.

En marchant a travers la ville,

En me promenant dans la vieiIle tempete,

En regardant tes ailes rompues par le vent,

En attendant quelque chose d'inconnu,

Je t'ai trouvee.



Je crois que ce poeme d'amour fait coexister les deux principes de conduite morale dans la vie: la sincerite et l'honestite-c'est presque la meme chose-avec le patience d'attendre.


ALINA GRIGORICIUC

cl a XII-a A



Un alphabet pas comme les autres



A amour - J'aime la tendresse.

B bateau - J'aime Ies voyages.

C carte - Je l'etudie quand je pars en voyage.

D danger - Je suis tres attentive.

E effronterie - Je crois que je ne suis pas effrontee.

F fleur - J'aime la nature.

G gateau - J'aime Ies sucreries.

H harpe - J'aime la musique.

I illustrateur - J'aime regarder aux illustrations.

J jungle- J'aime les animaux.

K kaki - J'aime toutes les couleurs.

L littoral - J'aime la mer.

M mere - J'aime mes parents.

N notion - Toujours j'apprends de nouveaux mots.

O oeillet - J'aime Ies fleurs.

P pacage - J'aime la nature.

Q quadrilatere - J'aime les mathematiques

R reforme - J'aime Ies modifications dans une maison.

S survetement - J'aime le sport.

T traîneau - J'aime la neige.

U universite - j'aime etudier.

V valse - J'aime danser.

X xylophone - J'aime la musique.

Y yacht - J'aime Ies voyages.


ADRIANA MARUSEC

cl a IX-a A


Francofonie




EN CHERCHANT PAR LE PASSE

(fragment)



... Je dormais sur ma chaise, mais j'ai ouvert Ies yeux. Incredible, mais vrai. Le jour etait venu. Plein de vengeance, de haine. Pourquoi?

Je me demandais cela depuis beaucoup de nuits et je ne reussissais trouver la reponse. Depuis cinq nuits, mais la reponse se laissait attendue. Cela me donnait beaucoup de nerfs et j'etais tres irrite.

Incredul, je suis alle visiter le musee du cite. Incredible, le musee me donnait une peur inexplicable. Les tableaux de Rembrandt, especiallement. Et pourquoi? Je n'avais pas assez de motifs pour cela.Qui etais-je pour juger ces tableaux qui ne m'appartenaient pas? J'etais confuse, deprime, indecis et ca me donnait beaucoup de peur.

Final... Je suis venu a la maison, a mon maison. La maison,c'etait une villa. Quelles grandes emotions quand tu vois ta propre maison transformee en villa!

Elle etait tres grande, construite en style Château Francois Premier. Ca me faisait beaucoup de plaisir, biensur, parce que j'etais l'unique qui a possede une telle maison. J'ai monte l'escalier.. .j'ai rencontre mes servants. Tous etaient tres.. .sages et obeissants, mais cela ne comptait plus. Quand je suis irrite, rien ne compte plus.

Comme je disais.. J'ai monte l'escalier et je me retrouvais dans ma chambre. Tres propre, tres bien arrangee, elle ressemblait â une chambre royale...

...Comme ca commence le journal de Daniel Leblanc. Qui ne sait pas qui est cette etrange "personnalite", je vais lui expliquer. Daniel Leblanc est le fils d'Alexandre Leblanc, un prospere homme d'affaires. Des affaires, vous comprenez, illegaux, mais enfin des affaires.

Ne pas oublier ma parole... Ce fils a deux professions: avocate et medecin. Medecin en secret, parce que son pere ne sait pas cela. S'il savait, son fils etait mort, parce qu'il hait ce metier.

He bien ... Daniel est tres sentimental et tres entoure d'obligations. Les obligations du fils et les obligations du metier.

Pour ca, il garde un journal ou il se retrouve chaque jour, sans obligations!

Son pere ne sait pas cela, mais indiscret comme il est, il peut l'apprendre. Une fois surpris sur le fait, Daniel peut etre capable de prouver-oblige-comme il est-qu'il est capable de "beaux" faits.

Quels faits? Cest une question difficile et la reponse aussi!! Ca peut demontrer que notre Daniel est tres... enfant, et pas un adulte.

Mais cela n'importe plus! Le pere de Daniel ne saura jamais la verite, parce que Daniel ne peut pas le dire.

Ca, ce n'est pas une chose insignifiante. Ca peut compter dans le vie d'une personne!

Oh, c'est la fortune qui peut t'influencer! Jamais ne dis jamais. Qui sait...

Dieu, c'est L'Un qui puisse changer notre vie et meme nos decisions personnelles.

Et Daniel est bien capable de changer sa fortune.

Qui sait ... Personne ne le connait tres bien, et lui meme, il ne se connait pas. Mais ca c'est important, tres important!



ALINA GRIGORICIUC

cl a XII-a A


Anglofonie


FEELINGS


What can be more beautiful than the feeling of love?

What can be more pleasant than the warmth of the sunrays?

What can be more relaxing than the breath of wind?

Could it be: a tear-drop of happiness? Or the sun after the rain? Or is it the smile of a mother that found her lost child?

Too many questions, too many thoughts. . . too much for nothing . . .


VALENTINA FEDIUC

cl a X-a A



BEYOND THE SUNSET


The night falls.

It is so dark...and so cold...

l'm looking in my soul

And I see a dream,

I see a hope,

I see a wish,

I see you.

It is something that

My brain refuses to believe

You answered to all my questions

But you confused me so much!


If I would tell you

How much you mean to me

l'm sure you won't understand.

But I had lost all my power...

I just want to see your brown and deep eyes

I want to stroke your hair

I want to feel your hand in my hand

I want to feel your lips.

My ears have to hear the sound of your voice

My eyes need to see you everyday.

I just want you.

What a pitty

That you don't understand

What I am talking about.

But i'll wait until you'll understand

Everything

I feel and I want...

It isn't as frightening as you think...

Don't be afraid, because

I'll be a wish

I'll be a pray

l'll be a fantasy

l'll be everything you need...


l'll hope

l'll dream and

l'll just Iove you!

PATRICIA PRODAN

cl a IX-a A


Mapamond




STRĂVECHEA sI ETERNA ELADĂ



Calatorind prin Grecia, esti întâmpinat la tot pasul de vestigiile civilizatiei care a stat la temelia celei europene.

În preajma muntelui Parnas, resedinta muzelor si locul de întâlnire a zeilor, la Delfi, respiri parca un alt aer. Vegetatia se împleteste armonios cu zidurile si coloanele sanctuarului lui Apolo, care au rezistat aproape trei milenii. Mândrii chiparosi îti atrag privirea, iar cerul este incredibil de albastru. Ai senzatia ca esti urmarit la tot pasul de Pitia, celebra preoteasa a oracolului de la Delfi, si te simti oarecum descumpanit.

La Olimpia, vastul stadion vrea parca sa-ti povesteasca despre nenumaratele olimpiade pe care le-a gazduit, despre dârzele întreceri dintre spartani si atenieni. În apropierea stadionului, poti admira în voie vestigiile sanctuarelor ridicate în cinstea Herei si a lui Zeus, regretând absenta statuii acestuia din urma, creata de marele Fidias.

O emotie profunda te cuprinde, patrunzând prin Poarta Leilor la Micene, leaganul civilizatiei elene, sau intrând în mormântul lui Atreu, tatal lui Agamemnon, vestitul rege care s-a întors biruitor din Troia, dar a fost asasinat miseleste de propria sotie si amantul ei.

La Atena,intrând printre Propilee pe colina fortificata Acropole, nu te mai saturi sa admiri Partenonul, templul închinat zeitei Atena, Erechteionul, alt templu, consacrat lui Poseidon, zeul marilor, cu celebra sa "loja a cariatidelor", micul templu al zeitei Nike, teatrul lui Herod sau cel al lui Dionisos. În departare, zaresti cele câteva coloane ale templului lui Zeus si templul lui Hefaistos, zeul focului. Tribunele teatrului lui Dionisos, zeul vinului, te îmbie sa iei loc si sa urmaresti "Electra" sau "Antigona", nemuritoarele tragedii ale lui Sofocle. La capul Sunion, templul lui Poseidon se profileaza maret într-un apus de soare sângeriu, în timp ce pe valurile Marii Egee înainteaza vase de croaziera, urmarite de sute de pescarusi.

Pâna si pe insula Aegina te întâmpina un templu maret închinat zeitei Aphaia. De fapt, aceasta insula din Golful Saronic, nu departe de Pireu, este o adevarata tarisoara mirifica, "inundata" de paduri si plantatii de fistic. Într-un capat al ei, portul cu acelasi nume freamata de viata si un necontenit du-te-vino al navelor, la vreo 10 km. se înalta una dintre cele mai impunatoare catedrale ale Greciei, care adaposteste moastele Sfântului Nectarie, vindecatorul de cancer, îndemnându-te la o pioasa reculegere, iar la o distanta egala, în celalalt capat al insulei, templul despre care am amintit îti stârneste admiratia prin perfectiunea formelor.

si, daca veni vorba despre insulele din apropierea Pireului, sa nu uitam de Hydra, insula pisicilor. Pe stradutele portului, asezate ca într-un vast amfiteatru, se plimba nestingherite de nimeni, zeci de pisici mari si blânde, de care au grija si locuitorii asezarii, si turistii. În apa limpede a golfului, desi suntem în aprilie, un grup de "vikingi"(pesemne suedezi sau norvegieni)se zbenguie în valuri, priviti cu admiratie, dar si cu înfiorare de o multime de gura-casca. Insula Poros este cea mai mica, fara resurse proprii de apa, aceasta fiind adusa cu vapoarele, de pe continent.

Faima câtorva munti celebri nu te poate lasa rece. În primul rând, Olimpul, lacasul zeilor,te copleseste prin maretia sa. Vârful sau este acoperit de zapada cea mai mare parte a anului. În apropierea sa, la Termopile, spartanul Leonida si cei 300 de viteji ai sai s-au jertfit pentru libertatea Eladei, împotrivindu-se persilor, acum doua milenii si jumatate. O statuie a luptatorului domina locul unde s-a desfasurat legendara batalie. Un monument asemanator se înalta si în orasul Sparta, care te deceptioneaza prin lipsa totala a vestigiilor. Urmeaza Parnasul, despre care am vorbit mai sus.

Muntele Athos, situat într-unul dintre cele trei "degete" ale Peninsulei Calcidice, este renumit prin cele 20 de manastiri care dainuie aici de câteva secole. Unele dintre ele au fost înzestrate chiar si de câtiva domnitori moldoveni si munteni. Actualmente, schitul Prodromu adaposteste un grup de monahi români.

Meteora este o adevarata "padure" de uriase stânci spectaculoase, în vârful carora au fost ridicate sapte manastiri, cea mai veche datând din secolul al XI-lea. Nici nu-ti vine a crede ca omul a fost în stare sa ridice atâtea locasuri sfinte în aceste locuri inaccesibile. La cea mai mare dintre ele, am admirat dibacia cu care monahii utilizau un "lift" ancestral, urcând la mare înaltime diverse materiale si chiar oameni. Acest "lift" era de fapt o lada mare, agatata la capatul unui cablu, tras de câtiva calugari.




Un obiectiv de mare atractie pentru turisti este insula Corfu (Kerkyra în greaca), stapânita cândva de venetieni. De aceea multe dintre cladirile capitalei insulei ne amintesc de "falnica Venetie". Într-o veche biserica se afla moastele Sfântului Spiridon, patronul insulei. Tot în acest colt de rai, ai ocazia sa vizitezi palatul Achilleon al împaratesei austriece Elisabeta, cunoscuta mai ales sub numele Sissi. Doua statui ale legendarului Ahile îti atrag atentia: una îl reprezinta falnic, gata de lupta, cu spada, scut si coif, pe când cealalta ni-l înfatiseaza chiar înainte de a muri, scotându-si resemnat sageata din calcâi...

O strâmtoare a Marii Ionice ne desparte de Albania, tara lui Skanderbeg, o tara misterioasa, muntoasa, unde nu se observa nici o miscare...



Dupa acest periplu de neuitat prin stravechea Elada, întorcându-te în Atena zilelor noastre, poti admira numeroase edificii impozante, cu frontoane grecesti în stil antic, artere largi, strajuite de palmieri, parcuri unde portocalii ornamentali te îmbie sa le culegi fructele aspectuoase, dar, din pacate, necomestibile. Schimbarea garzii la Palatul Parlamentului, din ora în ora, atrage ca un magnet numerosi privitori. Ostasii defileaza dupa un ceremonial bine stabilit, fiind îmbracati în niste uniforme pitoresti, care imita portul popular al taranilor din Macedonia, marea provincie din nordul tarii. Multi turisti se fotografiaza alaturi de soldatii purtând itari, fustanela si fes rosu.

Orasul modern e plin de viata si culoare, dar nu poate rivaliza deloc cu vestigiile de pe Acropole, cu templele si oracolele de la Delfi sau Olimpia, cu legendarii munti acoperiti de nea, cu manastirile catarate pe stâncile Meteorei sau ale Muntelui Athos, cu stravechea Elada, fascinanta si eterna.



PROF. SILVESTRU PÂNZARIU


Eveniment


O PAGINĂ DIN ISTORIA UNIUNII EUROPENE


Uniunea Europeana este o asociere voluntara de state europene, bazata pe cooperare economica si politica. Principalele sale obiective sunt mentinerea unui climat de pace, stabilitate si stimularea dezvoltarii economice si sociale.

Istoria Uniunii Europene a inceput odata cu data de 19 septembrie 1946 când Winston Churchill, într-un discurs la Universitatea din Zurich, cere crearea unui "fel de State Unite ale Europei " , iar la 17 decembrie 1946, este fondată la Paris Uniunea Federalistă Europeană.

Pe data de 9 mai 1950 a fost facuta Declaratia Schuman. Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei între anii 1948-1953, la initiativa lui Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Frantei dupa razboi, a propus într-un discurs punerea în comun a productiei de otel si carbune a Frantei si Germaniei, invitând si alte state sa participe în cadrul planului de reconciliere politica si cooperare economica.

La 18 aprilie 1951 are loc semnarea Tratatului de Instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si a Otelului, iar la 25 martie 1957 se semneaza Tratatele de la Roma: Tratatul de Instituire a Comunitatii Economice Europene(CEE) si Tratatul Comunitatii Energiei Atomice (Euratom).

Semnarea Tratatului de la Maastricht a consemnat înfiintarea Uniunii Economice si Monetare care a avut loc pe 7 februarie 1992. Tot in 1992 s-au pus bazele Pietei Unice prin semnarea Actului Unic European.

Pentru România procesul de aderare a început efectiv în 1993, odata cu semnarea, la 1 februarie, a Acordului european instituind o asociere între Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de o parte, si România, pe de alta parte. Acest acord recunostea obiectivul tarii de a deveni membru al Uniunii si prevedea asistenta financiara si tehnica din partea acesteia. În martie 1998, Uniunea Europeana lanseaza, în mod oficial, procesul de extindere, iar în luna noiembrie a aceluiasi an Comisia Europeana publica primul raport cu privire la progresele înregistrate de România în îndeplinirea criteriilor de aderare.

Pentru România, aderarea la Uniunea Europeana reprezinta unul dintre cele mai semnificative si de referinta momente din istoria natiunii, în continuarea eforturilor depuse în ultimii 17 ani de întreaga societate româneasca.

"România, tara cu o mostenire democratica puternica, întrerupta brutal în perioada regimului comunist, îsi regaseste astazi locul în familia europeana", se arata în Declaratia Parlamentului privind aderarea României la UE, adoptata la 20 decembrie 2006.

În prezent, din Uniunea Europeana fac parte 27 de state. Completând aritmogriful de mai jos, veti descoperi statele integrate în Uniunea Europeana.



UNIUNEA EUROPEANĂ


1. Stat cu cel mai mare numar de locuitori

2. Stat de care apartin Insulele Baleare

3. Stat a carui capitala este port la Oceanul Atlantic

4. Stat a carui capitala este strabatuta de râul Tamisa

5. Stat membru fondator unde îsi desfasoara activitatea Parlamentul European

6. Stat în care se afla celebrul muzeu Luvru

7. Stat ce are un sfert de teritoriu sau sub nivelul marii fiind considerata cea mai joasa tara din lume

8. Stat care are o singura granita la sud cu Germania

9. Stat baltic a carui capitala este Tallin

10. Stat care detine cele mai multe insule

11. Cel mai vestic stat integrat in Uniunea Europeana

12. Stat insula situat în Marea Mediterana care reprezinta punctul cel mai estic al Uniunii Europene

13. Stat strâns la mijloc de alte doua tari ex-sovietice : Estonia si Lituania

14. Stat care detine ruinele forumului Roman si a Colosseumului

15. Stat baltic a carui capitala nu este port la mare

16. Stat care cuprinde cele mai multe lacuri (Ţara celor 1000 de lacuri)

17. Stat în care s-a nascut celebrul Alfred Nobel, inventator al dinamitei si a fundatiei care îi poarta numele si care acorda, în fiecare an, Premiile Nobel.

18. Stat care a apartinut fostei Iugoslaviei, aderat la Uniunea Europeana

19. Stat situat in Europa Centrala care regrupeaza regiunile Boemia si Moravia

20. Stat în care s-a nascut renumitul compozitor Wolfgang Amadeus Mozart

21. Stat în care se gaseste Lacul Balaton

22. Stat a carui capitala este strabatuta de Dunare, care trece prin capitalele Viena, Budapesta si Belgrad

23. Stat în care întâlnim orasele Cracovia, Poznan si Lodz

24. Mic stat european situat între Belgia, Germania si Franta

25. Stat cu cea mai mica suprafata situat în Marea Mediterana

26. Stat al carui Parlament este a doua cladire din lume ca marime cu cei 256000 metri patrati ai ei, dupa Pentagon

27. Stat care s-a integrat în Uniunea Europeana odata cu România la 1 ianuarie 2007


ARITMOGRIF CU STATELE UNIUNII EUROPENE



ALEXANDRU-IULIAN DUDUŢĂ

cl a X-a C

Ecouri din presa


REÎNVIATĂ ACUM 10 ANI - NU VREA SĂ MAI MOARĂ!

Pentru amanunte, cititi nr. 15, 2005, serie noua al revistei siretene "Freamatul literar"


Aflat fiind a fi fost sa fiu - din fericire! - unul din apropiatii coordonatorului revistei "Freamatul literar" a Liceului "Latcu Voda" din Siret, pe numele sau SILVESTRU PÂNZARIU ("Misiu", pentru intimi...), numai iaca ce ma onoreaza dumnealui mai zilele trecute oferindu-mi "nr. 15, 2005, serie noua" al foii ce cu ardoare o conduce.

"Serie noua", caci "Freamatul literar" actual este reîntruparea mai vechiului "Freamat" siretean, readus la viata în 1995 de catre inimosii dascali Leon Gabor si Silvestru Pânzariu dupa aproape 6 decenii de tacere.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am profitat din plin de avantajele culturale ale grevei noastre, a dascalimii adica: M-am retras în intimitatea pleonastico-ilicita a eului meu - greva fiind ilegala... - si-am rasfoit revista pe-ndelete - greva având termen nelimitat. Ce-am constatat?

Am constatat ca nici acest numar al revistei nu-si propune - si bine face! - sa anunte nasterea unor noi luceferi si barzi. În schimb, te obliga sa-ti spui în gând cu voce tare ca ea ofera în continuare aspirantilor - elevi, profesori, alti carturari - spatiu de afirmare în câmpul plin de capcane al literelor si, în acelasi timp, pagini de-o literatura nemaculaturistica, numai bune de parcurs cu interesul treaz.

Fiind o "revista de literatura, stiinta si arta", valentele-i stiintifice sunt în mod ilustru... ilustrate în articolul cu caracter istorico-aniversar "640 de ani de la urcarea pe tron a lui Latcu Voda" (prof. Franz Pieszczoch) dedicat patronului liceului.

"Freamatul" ne-a obisnuit si pâna acum cu dezvaluirea unor comori de istorie literara recuperate din sipetul spiritualitatii bucovinene. De data aceasta avem sansa de a lectura o epistola a scriitorului Vasile Posteuca, fost elev al Liceului "Latcu Voda", adresata istoricului literar I. E. Toroutiu, precum si raspunsul acestuia din urma, ambele încredintate spre publicare de catre scriitorul si editorul Ion Filipciuc.

Tot de istoria literara a Bucovinei apartine si contributia elevei Laura-Valentina Boiciuc: "Teodor stefanelli -prietenul lui Eminescu". Cu justificat patriotism local autoarea îsi începe medalionul precizând: "Teodor stefanelli s-a nascut la 18 august 1849 în orasul siret, localitate cu o veche traditie istorica".

Beletristica este bogat si divers reprezentata prin toate genurile ei literare: dramatic ("Miercuri" - Cristian Marianciuc), genul epic (schita umoristica "Noaptea în amiaza mare" - Cosmin Bighei; reportajul literar "Prin Ţara «Regelui-Soare»" - prof. Silvestru Pânzariu; eseul "Mister, iluzie, inspiratie" - prof. Ilie Cojocaru), genul liric (capitolele "POESIS", "DEBUT", "ATELIER LITERAR", "FRANCOFONIE", "RESTITUIRI").

Acum, fiindca eu am motivele mele, iar dumneavoastra banuiesc ca n-aveti timp de pierdut, hai sa facem câteva notatii rapide, fara prea multe figuri de stil si cu minim de minciuni.

Chestia devine asa: Mi-a placut în mod deosebit reportajul "Prin Ţara «Regelui-Soare»". Aceasta nu numai pentru ca autorul lui, dl. prof. Silvestru Pânzariu si amicul meu, Misiu, vorbeste si el, la rândul lui, frumos despre scrierile mele, ci si pentru frumusetea imaginilor urmatoare: "Pe Champs Elysees o tiganca tânara si frumoasa paseste desculta, cu mâna întinsa si cu traista în spinare." Regret ca nu se precizeaza nationalitatea tigancii. Ce mândru m-as fi simtit daca "cette jeune et belle" de pe Champs Elysees ar fi fost o tiganca "roumaine"! "În departare se vede o racheta în flacari gata de zbor: este turnul Eiffel în haina stralucitoare a mii de lumini care scânteiaza ametitor." Memorabil!

Mi-a mai placut si schita umoristica "Noaptea în amiaza mare" a lui Cosmin Bighei. Aceasta nu numai pentru faptul ca autorul ei este manastiorean ca si mine, ci si pentru aceea ca se dovedeste a fi acelasi sprintar si imaginativ spirit pe

care-l stiam din numerele anterioare. Schita lui este înca o creatie bigheiana frumoasa rau, drept care îi doresc autorului s-ajunga un umorist de raftul întâi!

si-acum, despre poeziile din acest numar. Risc sa vorbesc despre poezii într-o vreme când acestea au ajuns sa fie citite aproape exclusiv de cei ce le scriu...

Debuteaza sau colaboreaza condeie înmuiate în cerneluri cu parfumuri preponderent feminine: Andreea-Lavinia Liutec, Ana-Maria Barbacariu sau francofonele Romina Piroja, Oana-Alexandra Bordeianu, Andreea Gavriliuc, Elena Gabor - suave si în acelasi timp complexe fapturi lirice care stiu prea bine ce-i metafora. Ele nu fac parte deloc din tagma acelor liceene care la eventualele complimentari adresate lor de catre, sa zicem de-un paregzamplu, consacratul poet loan Mateiciuc ("mesterul" din ATELIER LITERAR, p. 22-23), precum ca "îmi place de dumneavoastra, d-soara. Sunteti superba ca o metafora...", ele sa raspunda ofuscate: "Metafora-i ma-ta, nesimtitule!"

Am trait apoi solemne si-n acelasi timp tulburatoare momente de reculegere spirituala lecturând versurile postume ale ELVIREI SEVERIN-PIEPTEA ("POESIS") precum si eseul "Mister, iluzie, inspiratie" al regretatului poet si coleg ILIE COJOCARU.

În sfârsit, m-am bucurat cu naivitatea unui profesor de româna care a uitat ca este în greva, de progresul impresionant facut în acest numar din punct de vedere al corectitudinii tehnoredactarii! Cu observatia foarte minora (sic!) ca într-adevar nu e asa de mare gafa sa-1 botezi pe Aron Pumnul, Aron Pumnal (pag. 12) sau sa confunzi subst. "alabastru" cel alb cu adj. "albastru" cel azuriu (pag. 17)...? asta mai ales când stii ca în alte reviste sunt foarte numeroase situatii rarisime de felul acesta...

Da, da, da!

Nu! Nr. 15 al "Freamatului literar" nu si-a propus - si bine face!? sa anunte nasterea unor noi luceferi sau barzi. Totusi aici continua sa semneze nume oneste, fiecare cu talentul si originalitatea lui inconfundabila. Ceea ce-i mult mai ispititor pentru cititor decât sa-si iroseasca vremea, descifrând niste izvodiri scremute ale unor eminesti refulati sau ale unor ceahlai ascunsi în ceturi...


("Crai nou", 25 nov. 2005)

V. MOCREI

scoala "Petru Musat" Siret




Recenzii


AB IMO PECTORE


Doina Onica, din Suedia, ne face prin Editura Todesco, din Cluj-Napoca, o noua surpriza, cu un volum intitulat simplu "Poezii", continând trei sectiuni consistente: "De acasa", "Din doruri" si "Din lume". Ca sa fim în ton cu titlurile, din capul locului trebuie spus ca avem în fata o poeta si nu o persoana ce doar cocheteaza cu poezia si ca vibratia poetica, "ab imo pectore", din toata inima, are o amplitudine remarcabila.

Doina Onica e o calatoare, la propriu si la figurat, nesfârsitul ei drum constituindu-se într-unul al cautarii de sine ("Voi învata vreodata oare/ Sa ma cunosc si sa ma-mpac cu mine?"), al cuvântului în care "doarme poezia", asa cum se întâmpla cu sunetele dintr-o toaca, eliberate spre cer de o mâna maiastra. O parte a poemelor o duc în copilarie, cu jocul ei "de-a nimica" (superba constructie!) si la "personajele" apropiate, care i-au marcat viata. Chipul bunicii e aureolat de iubire, "ce trece-ncetul cu încetul/ Din amintire/ În amintire", cel al mamei îl repeta prin jertfa "cu nopti de veghe si de chin", lasându-i fiicei nelinistea "de-a încerca/ Ce ea nu a încercat", în vreme ce tatal e surprins în mijlocul iadului dezlantuit la Cotul Donului, în ultima conflagratie mondiala.

Suflet chinuit de interogatii, Doina Onica poarta în ea "boala" sensibilitatii ("De ce am strâns un munte de simtire/ si l-am lasat neputincios în mine? ") si a nevoii de comunicare, caci dorul din secventa a doua nu presupune altceva, exprimat prin rugaciunea plina de umilinta "Îngenunchind/ Pe crestele albe ale Pietrei Craiului" (dorul purificat de tot ce intra sub incidenta gravitatiei) ori prin încercarea de a ajunge la chipul omului iubit si pierdut, se pare, pentru totdeauna.

Cititorul va descoperi în versurile de dragoste ale Doinei Onica un prea plin romantic, cautându-si cu obstinatie perechea sufletului, care nu are nevoie de nimic altceva decât de "Un fir de iarba/ Din tara iubirii", o prelungire, la alta vârsta, a jocului "de-a nimica" , joc unde bogatia întru spirit e totul, singura ce poate arunca punte durabila între prezentul neprezent si eternitate. Într-o lume galopanta, lasându-se mânata, "de buna voie si nesilita de nimeni" de biciul lui Horatiu, pe mânerul caruia a fost încrustat "Carpe diem!", poetul devine vulnerabil, iar Doina Onica nu face exceptie. Un eventual si, "in extremis", blestem nu poate fi decât o autoamagire, ce-i drept, poetica ("Ierni grele-asupra ta sa se abata/ si nins de vremi si amintiri/ Împins sa fii de-a lumii roata/ Pe-un drum ce duce nicairi.)", caci de fiecare data, celalalt, protejându-se cu o cochilie, pentru a-si perpetua inertia, n-a fost capabil sa intre în rezonanta cu femeia spre care a nazuit si atunci "Nicicând cu-adevarat noi nu ne-am întâlnit."

Poeta nu zace de durere, iar tristetea o atinge doar cu o serafica aripa, constatând prin imagini de o rara simplitate si prospetime ca traiectoriile celor doi, definiti antitetic prin gingasie si brutalitate, arareori sau poate niciodata nu se intersecteaza (un sâmbure de tragism ontic e de neocolit): "Din lutul de început/ Au aparut/ Un el si o ea,/ Ea în mâini cu o floare/ El cu o secure,/ Ea s-aduca pe lume viata/ El s-o stârpeasca în razboaie/ Ea sa risipeasca în lume bucuria/ El sa o culeaga."

Remarcam din ultima secventa notatii poetice interesante, cum ar fi acest final corsican în maniera lui Topârceanu: "Dar poate devin supla/ Ca o libelula/ De-atâta miscare/ În caldura cea mare.", câteva creioane din Malta, ori meditatii prilejuite de o sedere în Vietnam, unde retina îi e agresata de culoarea rosie "atotbiruitoare", pretutindeni aceeasi, care a fugarit-o într-un prelung exil. Pentru Doina Onica, fata visatoare de altadata, retragerea în patria poeziei era inevitabila.

IOAN ŢICALO


N.R. Sireteanca Doina Onica(Cilievici) a absolvit Liceul "Latcu Voda" în anul 1963, numai cu medii de 10.

A "recidivat" cu aceleasi rezultate si la Universitatea din Bucuresti. Actualmente, este cercetatoare stiintifica biochimista la Stockholm, în Suedia. A scris câteva volume cu reportaje de calatorie si o carte închinata istoriei familiei sale - "O suta de ani în Bucovina". ("Crai nou", 11 febr. 2006)

Distinctii




PREMIEREA REVISTEI "FREAMĂTUL LITERAR"



Participând la concursul anual judetean al revistelor scolare, alaturi de alte 20 de publicatii, "Freamatul literar", nr. 15, din 2005 a obtinut locul al doilea. Detalii despre continutul revistei premiate puteti afla, citind articolul domnului Vasile Mocrei de la pagina 28 a prezentului numar. Dintre colaboratorii de vaza ai revistei, de-a lungul celor 13 ani de existenta ai seriei noi, îi amintim pe: Ion Popescu-Sireteanu, Ion Filipciuc, Constantin Hrehor, Ilie Cojocaru, Nicolae Havriliuc, George L. Nimigeanu, Ion Ţicalo, Vasile Mocrei, Ion Cretu, Romeo Petrasciuc s.a.

Prezentam mai jos diploma obtinuta.


Redactia












Document Info


Accesari: 7304
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )