Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ION STRATAN Traducator de crucifixe - minijurnal de talmacitor din Baudelaire

literatura romana




ION STRATAN

Draga Titu,

O

Altul, alaturi de cel care nu crede "nici în Satana, nici în Dumnezeu", este admiratorul artei antice, al Venerei (ca la Eminescu), dar fara o "Madona", versul baudelairian izbindu-se de piatra racelii a imortalitatii.

Dar sa trecem la traducere. Relatia lui Baudelaire cu poezia româneasca este cu totul speciala. Fiecare poet (important sau nu) din spatiul artistic românesc VREA sa aiba "UN BAUDELAIRE AL LUI", un fel de complement în alta cultura. Asa s-a întâmplat cu Arghezi, cu Philippide, cu Ion Caraion, cu Geo Dumitrescu, cu stefan Aug. Doinas. Fiecare a încercat sa puna patina propriei valori poetice în traduceri. Învatând noi la scoala, pâna la saturatie, poeme în general (asa era scoala anilor '80), ne-am gândit, dupa ce le stiam partial pe de rost, sa facem si parafraze ori reluari cu iz parodic, mai des în cenacluri, dar si în grupul de prieteni. Una se termina, drept "replica" la Albatrosul lui Baudelaire, în loc de celebrul final - "Aripile-i imense-l împiedica sa mearga" ("Ses ailes de géant l'empęchent de marcher") - cu "Tes ailes de Mitterand m'empęchent, Georges Marchais" (Mitterand era presedinte socialist, iar G.M., prim-secretar al partidului comunist francez). Fara sa ma compar cu "corifeii" traducerilor pe care îi aminteam (si despre care spuneam la Clubul "Ideea Europeana" ca traduc nu în "româna standard", ci în ARGHEZIANĂ, DOINAsIANĂ, CARAIONEANĂ ori PILLATIANĂ), în acest sens am cautat sa reliefez caracteristicile (câte sunt) ale scrisului meu în traducerea incorecta.

Deci, marturisindu-ma traducator, ar fi de semnalat: 1) am ales în primul rând poemele (mai bine zis ele m-au ales) care ma obsedau din tinerete: Corespondente, Farurile, Omul si marea; 2) celelalte au fost selectate dupa un principiu sa spunem "cartezian" fiindca au o simbolistica mai clara, o "voce" a autorului mai uniforma si o "logica" a discursului evidenta. Astfel, am tradus Înaltare, Parfum exotic, Frumusetea, Poem XXVII. Talmacirile dateaza din 1998, si, desigur, voi reveni în anii urmatori asupra lor cu noi variante, forme si sonoritati.

În Înaltare, am încercat sa transfigurez stantele poemului într-un fel de lebada, fragmentând versul în distihuri si cautând sa-i acord o aura mai luminoasa, de ascensiune sufleteasca, în pregatirea cuvintelor magice din final.

Grupajul l-am asezat sub titlul Ion Stratan - traduceri libere din Baudelaire (variante) si a fost încredintat, pentru un termen foarte departat (când voi reveni cu noi traduceri), revistei "Axioma".

Fiindca îmi este imposibil, din cauza unei luxatii la deget, sa scriu mai multe rânduri de mâna, ma opresc (pentru ca la "computer" nu "simt" textul), urmând sa trimit traducerile.

Cu multe multumiri, si deja pregatindu-ma dupa ce îmi trece luxatia, pentru noi meditatii si traduceri, din inima.

I. S.

Ploiesti

23 aprilie 2005

Dragul meu Titu,

Îti trimit traducerile din Baudelaire, comentariile fiind deja primite, sper. Le-am expediat saptamâna trecuta.

Te îmbratisez cu drag.

Îti doresc multa sanatate si succes!

Te am mereu alaturi de inima versului meu.

Al tau întotdeauna,

cu dragoste,

I.S.

Albatrosul

Adesea, spre batjocuri, oameni din echipaj

Iau albatrosul, caldul, al pasarilor marii

Care urmeaza fara durere în voiaj

Nava alunecânda pe-abisurile zarii.


De-abea îl asezara pe fruntea cea uscata

Ca acest print al zarii, rusinat si infirm

Îsi lasa deoparte aripile lobate

Care suprematia pe ceruri i-o afirm.


Cest calator în zboruri cum e stângaci, ridicol

El, altadat' frumosul cât este de urât

Unu-i afuma-n pipa sfâsietor ventricol

Un altul îl imita în schiopatari de mit.


Poetul e asemeni stapânului de noauri

Nu-i pasa de furtuna si râde de ciclon

Exilat între oameni, despovarat de daruri

El e cel mai ridicol si cel mai sumbru om.


Viata anterioara

Am locuit mari timpuri sub vastele porticuri

Pe care scari de mare le stingeau, duioase

si lungile coloane, drepte si maiestuoase

Faceau restul Naturii sa para din nimicuri


Furtunile ce misca imaginile-n ceruri

Amesteca solemnul cu grija lor de sfânt

Puternice acorduri din glasul lor adânc

Culorile de-amurguri în ochi îmi fac misteruri




Acolo eu trait-am în voluptate calma

În mijlocul de valuri, azururi si minuni

Pe unde sclave goale, ca salbele ce suni


Îmi racoreau si fruntea ca o palma

si unde singur lucru la care ma gândesc

E un secret ce-n suflet ma face sa jelesc.

Calugarul îndaratnic

Vechi temple ce prin ziduri afirma cu tarie

Un adevar prea vesnic al Sanctitatii toate

Într-adevar încânta cu dulce armonie

Cladirea austera fata de vechi palate


În vreme câta Cristii tot înfloreau semintii

Doar un calugar tainic, zi mai necunoscut

Se ocupa cu, vesnic, mormintele cuvinte

Glorificând al Mortii cuvânt cu mult mai mult


- Sufletul meu e mormântul calugarului rau

Pe care-l locuieste de-o vesnicie-n hau

Nimic nu-mpodobeste odaia odioasa


Calugar fara cuget! când voi putea sa fac

Din viul cel spectacol al vietii ce o tac

A mîinii mele munca si-un luminos acasa?

Nesansa

Ca sa ridic o sarcina mai mare

Sisif, mi-ar trebui curajul tau!

Oricât am pune suflet în opere de hau

Arta e lunga, Timpul viata n-are.


Departe de mormintele celebre

Spre-un cimitir mai izolat,

Inima mea, ca un tambur-soldat

Merge cântând doar sunete funebre


- Acum dorm învelit

În tenebre, ciucit

Departe de acea cântare


si floarea raspândeste un regret

Parfumu-i dulce e ca un secret

În solitudinea Cea Mare.

Omul si marea

Om liber, totdeauna iubi-vei tu si marea

Marea îti e oglinda si sufletul ti-l vezi

Catând prin valuri calme, nestiutor, cararea

si spiritul e haos pe care-l celebrezi


Îti place sa te-alunge cu sânu-ti de imagini

O-mbratisezi cu ochii si bratele, iar cinul

Tresalte-ntotdeauna la sunetu-i, vecinul

În plânsetu-i de cosmos de neoprit în margini


Amândoi sunteti tenebrosi si discreti

Om, nimeni nu-ti scruteaza abisul sufletesc

Tu, mare (Totul stie doar duhul ce-l primesc)


În vremea asta, iata, nenumarate ere

Cu care duceti lupta fara iertare-n gând

Atât iubiti carnagiul si moartea printre sere

O, luptatori pe viata, o, frati iubiti nicicând.

Parfum exotic

Când, ochii-nchisi, în seara acestei calde toamne

Respir mirosul palid al sânilor tai strânsi

Vad cum coboara râuri departe de ochi plânsi

si focul se deschide în pieptul unei doamne.


O insula de lene unde natura este

În arbori nepereche cu fructe de arome

portul plin de pânze si plin de albe drumuri

Cu înca oboseala din valul lor marin,


În timp ce tot parfumul copacilor mai verzi

Se-nalta si mirosul înalt de nori sustin

Amestecând în suflet povesti ce nu le crezi.

Înaltare

Deasupra de întinderi, deasupra de vâlcele



Ridica-te deasupra efluviilor rele

Mergi întru înaltare în cerul cel de sus

si bea ca pe ulciorul odata iar adus

Un foc ce limpezeste netematoare stele


Trecute-s plictiseala si tristele depresii

Care încarca viata cu grâul lor profund

si fericitul poate cu ŕripa din gând

Sa se arunce-n câmpul luminii de expresii


Cel ale carui gânduri asemeni ciocârliei

Spre ceruri dimineata pornesc în liber zbor

Planeaza peste viata si întelege-n dor

Vorbirile de floare si tremurul câmpiei.











Document Info


Accesari: 1842
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )