LUCIAN BLAGA
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII
POEMELE LUMINII
Lucian Blaga a vazut în poezie una din caile de revelare a misterelor, prin intermediul intuitiei.
Pentru Blaga realitatea creatiei este misterul, farmecul, inefabilul care se cere permanentizat.
Omul participa la taina vesniciei si are datoria de a adânci prin iubire aceasta taina.
Într-un aforism, poetul îsi pune întrebarea: "Este ceva mai plin de neînteles, ca ne-ntelesul?"
Conservarea tainelor, din iubire pentru ele, este experimentata clar în "Pietre pentru templul meu" publicat în acelasi an cu volumul "Poemele luminii": "Câteodata datoria noastra, în fata unui adevarat mister, nu e sa-l lamurim, ci sa-l adâncim asa de mult, încât sa-l prefacem într-un mister si mai mare".
Identitatea acestei afirmatii cu ideea poeziei "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" dovedeste ca legatura între poezie si filosofie este vizibila înca din perioada debutului.
Poezia deschide volumul de debut si poate fi considerata reprezentativa pentru întreaga opera a lui Blaga - arta poetica.
Tema - atitudinea poetului în fata misterelor Universului, rolul creatorului în raport cu lumea : "omul trebuie sa fie un creator - de aceea renunt cu bucurie la cunoasterea absolutului." ("Pietre pentru templul meu ").
Rolul poeziei este ca prin mit si simbol ( elemente specifice imaginatiei) sa patrunda adânc în tainele Universului, sporindu-le.
Titlul poeziei cuprinde o metafora inedita pentru notiunea de mister - "corola de minuni a lumii".
Ideea este subliniata chiar din titlu - lumea este o corola de minuni, imaginara, iar poetul nu trebuie sa caute limpezirea tainelor, ci trebuie sa le îmbogateasca "cu largi fiori de sfânt mister ", cu neîntelesuri si mai mari.
Structura - poezia este construita pe baza unor opozitii între:
|
Nu strivesc |
Sugruma |
|
Nu ucid |
Lumina altora |
|
Lumina mea |
|
|
îmbogatesc |
|
|
Iubesc |
|
EU (poetul) ALŢII
conjunctia adversativa "dar" sporeste antiteza.
- "lumina mea"= gândirea poetica (luciferica)
- "lumina altora"= gândirea logica, rationala (paradisiaca)
- "corola de minuni"= misterele universale - potentate la nivelul limbajului de alte elemente : taine, vraja nepatrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, întunecata zare, largi fiori de sfânt mister, taina noptii.
- "flori", "ochi", "buze", "morminte"= înfatisari concrete ale misterelor
Lumea fenomenala ( transcendenta, a misterelor) este doar intuita, accesibila numai imaginatiei. Ea nu poate fi cercetata cu privirea scrutatoare a mintii, ci descoperita - pe cale afectiva.
Prin confesiune lirica, poemul afirma superioritatea cuvintelor poetice, intuitive, fata de cea rationala.
Lumina, ca simbol al cunoasterii, exprima deopotriva cunoasterea superficiala, pozitivista a altora, si propria cunoastere poetica.
- "eu cu lumina mea sporesc a lumii taina" include în sine întreaga teorie "a misterelor adâncite" si "a minus cunoasterii". Minus - cunoasterea evolueaza de la ne-nteles la ne-ntelesuri si mai mari. Supremul argument invocat de poetul filosof este iubirea pt. ceea ce-l înconjoara: - sentiment în numele caruia se proclama aparator "al corolei de minuni a lumii" (metafora careia, în mitologia veche orientala i-ar putea corespunde " lotusul cu o mie de petale" ).
-poemul poate fi redus la urmatorul vers "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / caci eu iubesc / si flori si ochi si buze si morminte" => (concretizarea misterelor)
LIMBAJUL
-limbajul este plastic, metaforic
-Eugen Lovinescu observa alaturarea elementelor abstracte cu cele concrete : "eu cu lumina mea sporesc a lumii taina " -"întocmai cum cu razele ei albe luna / nu micsoreaza, ci tremuratoare / mareste si mai tare taina noptii."
-seria sinonimelor pentru mister..
-lirismul este unul reflexiv (meditativ)
-capacitatea de a plasticiza (materializa ideile)
-actiunea verbelor exprima metaforic efectele cunoasterii
-locul privilegiat al pronumelui personal "eu"
-persoana I (adjective, pronume si verb):calea mea, lumina mea, ochii mei, nu strivesc, nu ucid, întâlnesc, îmbogatesc, iubesc -> expresia pozitiei lui Blaga în problema cunoasterii
-reprezentarile artistice ale poetului sunt însotite permanent (ca si la Eminescu) de un plan filosofic secundar.
-caracter modern al poeziei - pornind de la conditia gânditorului pâna la versificatie : versul liber, metrica variabila, ritm interior determinat de gândirea sacadata a poetului.
|
