RELATIE 2 PERSONAJE OPERA DRAMATICA POSTBELICA
"Regele moare"
de Eugène Ionesco
Relatiile dintre cele doua regine sunt reliefate cu ajutorul a numeroase tehnici si procedee moderniste, Eugène Ionesco inovand. Astfel sunt uzitate: tehnica ondulatorie, revenirea aceluiasi motiv, tratat ca o variatiune pe aceeasi tema, in acest caz tema piesei, moartea fiind tratata in registre care evolueaza de la dramatic la patetic, tehnica basoreliefului, atat actiunea, cat si personajele, prin modul de constructie sunt menite a proiecta caracterele contrastante ale celor doua regine, tehnica privirii de sus, teihoscopiei, un personaj este inzestrat cu rolul de a prezenta ceea ce se intampla si nu este vazut de catre celelalte personaje. Cu acest rol este inzestrata Juliette care merge la fereastra si il anunta pe rege ca ministrii sai, plecati sa pescuiasca, tocmai s-au inecat in garla, scena la care spectatorul / lectorul nu are acces decat prin replica servitoarei, tehnica punerii in adancime (mise en abime), adica un cuvant, o sintagma, o asertiune dintr-un element de paratextualitate se reflecta semantic sau textual in cadrul discursului. Moartea regelui, elementul structurant al operei este reprezentata in microsistemul titlului si reluata in macrosistemul piesei, care dezvolta tema anuntata in titlu. . Tehnica acumularii progresive sta la baza acestei opere semnele care anunta si pregatesc moartea regelui - semne apocaliptice - sunt asimilate treptat in actiune, fiecare personaj fiind purtator al unui asemenea semn. Tehnica alternantei sustine la nivel simbolic antiteza viata / moarte, fiind validata prin diferite mijloace: prin taceri: "Poruncesc sa creasca din podea copaci. (Pauza). Poruncesc sa dispara acoperisul. (pauza. Cum?Nimic?Poruncesc sa ploua (pauza). Tot nu se intampla nimic. Poruncesc sa fulgere si sa prind fulgerul in mana. (pauza). Poruncesc sa creasca din nou frunze . (.)Poruncesc ca in cinstea mea sa se traga o suta douazeci si una de salve de tun (Isi pleaca urechea) Nimic!Ah, ba da Aud ceva.Doctorul: Nu-i decat vajaitul din urechile voastre Maiestate", prin imagini: "Doctorul: .acum trei zile, imperiul vostru era infloritor(.) Rachetele pe care vreti sa le lansati nu mai pornesc. Sau decoleaza si fac pleosc", prin jocuri de cuvinte: "Doctorul: majestatea sa spunea ca oricum vor muri intr-o buna zi.Regele: din ratiuni de stat. Margareta: Si tu mori tot dintr-o ratiune de stat. Regele: dar statul sunt eu.Juliette: Bietul de el! Asa rau niciodata n-a stat.", prin joc de scena: Capul Guardului se apleaca putin in dreapta, putin in stanga.
Aceasta farsa tragica, "Regele moare", de Eugène Ionesco se valideaza ca o specie moderna a genului dramatic, ce eludeaza granitele categoriilor clasice de comic si tragic, ilustrand variate aspecte ale conditiei umane, in special confruntarea individului cu propriile limite, Bérenger neacceptandu-si moartea, lupta sa fiind lupta cu absurdul. Actiunea graviteaza in jurul cuplului emblematic al perioadei postbelice Margareta si Maria care il ajuta, una impingandu-l hotarat spre moarte, alta invaluindu-l cu iubirea ei, inculcandu-i o speranta tot atat de absurda ca si disperarea: Bérenger e, de asta data, o faptura regala, Omul. El e asemenea Regelui Pescar din "Legenda lui Parsifal" care moare si nu poate muri. In jurul sau, ca si in jurul regelui legendar, totul se surpa. Moartea omului e moartea Universului sau.
|
