Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ADJECTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

Gramatica




ADJECTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

Adjectivizarea prin conversiune nu poate fi īn exclusivitate un procedeu sintactic, caci orice adjectiv presupune realizarea acordului cu forma regentului, ceea ce impune marci evidente de flexiune.




2.2.1. ADJECTIVIZAREA NUMERALULUI

Numeralele de la unul pāna la nouasprezece (inclusiv) care īnsotesc un substantiv au valoare adjectivala si functia sintactica de atribut adjectival

Exemplu :

"Locuia īn doua odaite joase, īn fundul acuzativ

unei curti

(D. Zamfirescu, Spre coltesti)

"Īn cetatuie se aflau optsprezece plaiesi." nominativ

Numeralul cu valoare adjectivala care determina un substantiv la acuzativ cu prepozitie se aseaza īntre prepozitie si substantivul determinat. Este gresit sa se ia prepozitia cu numeralul. Prepozitia se ia cu numeralul numai cānd acesta are valoare substantivala.

Exemplu : si-a maritat o fata.

Povara sunt si cele trei fete, care nu se mai marita.

o si cele trei - numerale cardinale cu valoare  adjectivala.

Ca si numeralele cardinale, numeralele colective, multiplicative, distributive si ordinale au valoare adjectivala, daca īnsotesc un substantiv si arata numarul obiectelor denumite prin substantiv.

Exemple :

Amāndoi copiii au plecat la scoala. numeral colectiv  cu valoare adjectivala

Un cāstig īndoit da īntotdeauna de numeral

banuit. multiplicativ cu

valoare adjectivala

"Lasau īn urma cāte un pālc de numeral distributiv

osteni."  cu valoare adjectivala,

(C. Camilar, Povestiri istorice) functie de atribut

Camera a doua este mai īncapatoare. numeral ordinal cu

valoare adjectivala,

functia de atribut adjectival

Aceasta este clasa a doua. arata ordinea

obiectului; are valoare adjectivala si functie de atribut adjectival

2.2.2. ADJECTIVAREA PRONUMELUI

a) Formele pronumelui de īntarire se folosesc ca adjective pronominale de īntarire pe lānga un substantiv sau un pronume si au functia de atribut adjectival :

Exemple : "si cea dintāi scolarita a fost īnsasi Smarandita popii."

(Ion Creanga, Amintiri din copilarie)

".īnsusi īmparatul cu sfetnici sai. grozav s-au speriat" (Ion Creanga, Povestea porcului)


"Sarmanii mei desagi! Ei īnsisi erau flamānzi si costelivi. "

(Calistrat Hogas, Pe drumuri de munte )

Exemplele arata ca adjectivul de īntarire poate sta dupa termenul determinat sau īnaintea acestuia.

Cānd determina un substantiv comun, adjectivul de īntarire asezat dupa substantiv sau īnaintea substantivului cere substantiv articulat :

Exemple : vecinul īnsusi, īnsusi vecinul

vecina īnsasi, īnsasi vecina .

Acordul adjectivului de īntarire cu substantivul sau cu pronumele determinat se face prin elementul de baza (īnsu-). Acesta are, are pentru toate cazurile :

la masculin singular, forma īnsu- ;

la masculin plural, forma īnsi- ;

la feminin plural, forma īnse- ;

Forma de dativ-genitiv are numai la feminin singular.

La analiza cazului adjectivului de īntarire se tine seama de cazul pronumelui sau al substantivului determinat, nu de pronumele neaccentuat la dativ din alcatuirea adjectivului de īntarire. Adjectivul de īntarire este la dativ numai daca pronumele sau substantivul este la dativ :

Exemple: (m-am adresat) tie īnsuti, voua īnsiva, vecinului īnsusi, vecinei īnsesi.

Adjectivul de īntarire care determina un substantiv neutru are la singular forma de masculin, iar la plural forma de feminin :

Exemple: grupul (grupului) īnsusi

grupurile (grupurilor) īnsesi

b) Formele pronumelui posesiv se folosesc si ca adjective pronominale posesive atunci cānd determina substantivul care denumeste obiectul (obiectele) posedat (posedate) si ca orice adjectiv, se acorda cu substantivul determinat :

N.       Fratele meu a venit. adjectiv posesiv,

masculin, singular; N

Ac. cu prietenii sai. adjectiv posesiv, masculin, singular; Ac

D.       Am daruit prietenei mele un adjectiv posesiv,

stilou.  feminin, singular, D

G.   Acesta este stiloul prietenei mele. adjectiv posesiv

feminin, singular, G



Adjectivul posesiv poate determina si un substantiv la cazul vocativ :

"Fatul meu, bun tovaras ti-ai ales."

(Ion Creanga, Povestea lui Harap - Alb)

A nu se confunda adjectivul posesiv cu pronumele la genitiv. Adjectivul posesiv este la cazul genitiv numai cānd substantivul determinat este la genitiv.

Adjectivele posesive au la dativ-genitiv forme deosebite de ale nominativului si acuzativului numai cānd determina un substantiv feminin la numarul singular :

N. Ac. prietena mea, ta, sa, noastra, voastra

D. G. Prietenei mele, tale, sale, noastre, voastre

Formele feminine de dativ-genitiv singular sunt identice cu formele feminine de plural :

N. Ac. G. D. plural : prietenele (prietenelor) mele, tale, sale.

Aceleasi forme īnsotesc si substantivele neutre la plural : caietele (caietelor) mele, tale etc.

Cānd substantivul feminin la dativ sau la genitiv este nearticulat, adjectivul posesiv primeste articolul posesiv -a, acordat īn gen si numar cu substantivul determinat, constructiile cu substantive feminine nearticulate la plural, īn care adjectivul posesiv primeste articolul ale (cu forme de feminin plural) :

Exemplu : (unei, altei, acestei) case a mele, ale tale, ale sale, ale noastre, ale voastre;

­(altor acestor) case ale mele, ale tale, ale sale, ale noastre, ale voastre ;

La masculin, atāt la singular, cāt si la plural, adjectivele posesive au o singura forma pentru toate cazurile.

Exemplu :

v    singular : fratele (fratelui) meu, tau, sau, nostru, vostru;

v    plural : fratii (fratilor) mei, tai, sai, nostri, vostri.

Adjectivul posesiv poate fi plasat dupa substantiv sau īnaintea substantivului si īn ambele situatii poate fi īnsotit sau nu de articol posesiv :

Exemplu :

- prietenul tau; un prieten al tau; prietenul acela al tau;

- prima sa opera, numerosii sai prieteni; al sau glas, a sa privire (inversiuni specifice poeziei).

Locul obisnuit la adjectivului posesiv este dupa substantivul determinat. Īn aceasta situatie, adjectivul posesiv asezat imediat dupa substantiv cere substantiv :

v    articulat cānd adjectivul posesiv nu este īnsotit de articolul al (a, ai, ale) :

- prietenul meu, prietenii mei

v    nearticulat cānd adjectivul posesiv este īnsotit de articolul al (a, ai, ale) :

- (un, alt) prieten al meu

- (unii, alti) prieteni ai mei

Adjectivul posesiv are functia sintactica de atribut adjectival.

La constructiile īn care adjectivul posesiv determina un substantiv feminin nearticulat la dativ sau la genitiv singular :

- unei (altei, acestei) colege a mele, a tale, a sale, a noastre, a voastre.

Greselile privesc acordul articolului posesiv, sau acordul adjectivului posesiv.

Se spune gresit : fie unei colege "ale" mele ("ale" tale, "ale" sale) fie unei colege a "mea" (a "ta", a "sa").

Īn primul caz articolul "ale" nu este acordat īn numar cu substantivul la care se refera (substantivul este la numarul singular). Īn al doilea caz adjectivul posesiv nu este acordat īn caz cu substantivul determinat ( mea, ta, sa, noastra, voastra sunt forme de nominativ - acuzativ).

Pentru evitarea greselilor este necesar sa se tina seama de faptul ca la formarea corecta a adjectivului posesiv -mele (tale, sale) - conduce constructia corespunzatoare cu substantivul articulat. Se spune : unei colege a mele (a tale, a sale) asa cum se spune si atunci cānd substantivul este articulat : colegei mele (tale, sale).

Adjectivul pronominal sale se refera, prin elementul -sa, la un singur posesor :

Mihai (un posesor) si colegele sale (=colegele lui).

Maria a expus desenele sale (=desenele ei)

Cānd este vorba de mai multi posesori, indicati prin substantive diferite sau printr-un substantiv la plural, trebuie folosit pronumele lor, care tine locul mai multor posesori :

Exemplu : Cosbuc si Goga, īn operele lor..

Scriitorii au citit din operele lor

Este necesar sa se acorde atentie numarului posesorilor si la sensul de singular ( lui sau ei ) al adjectivului posesiv sale, fiindca deseori se fac greseli de felul :

Cosbuc si Goga, īn operele "sale"..

Scriitorii au citit din operele "sale"

Adjectivele posesive sau, sa, sai, sale, nu au forme diferite care sa arate genul posesorului. De aceea cānd īntr-o propozitie sau fraza se afla doua substantive de genuri diferite, ce denumesc persoane, din care numai una este posesorul unui obiect, trebuie sa folosim pronumele personal lui sau ei, care precizeaza genul posesorului :

Exemplu : Ion i - a cerut Mariei cartea ei (lui).

Daca am spune : "Ion i-a cerut Mariei cartea sa", nu s-ar īntelege despre a cui carte este vorba : a lui Ion sau a Mariei?

Daca īnsa predicatul propozitiei este exprimat printr-un verb ca a darui, a oferi, a īmprumuta, a ceda etc., care arata ca obiectul a trecut de la posesorul lui la alta persoana, putem folosi adjectivul posesiv sau, sa , pentru ca īn acest caz este clar ca numai posesorul obiectului poate sa-l daruiasca, sa-l ofere etc. :

Exemplu : Ion i-a daruit Mariei ierbarul sau.

Cānd īntr-o propozitie este vorba de un singur posesor al mai multor obiecte exprimate prin substantive diferite, este bine sa evitam repetitia suparatoare a adjectivului posesiv, folosind, paralel cu adjectivul posesiv , pronumele personal la genitiv lui (ei).

Exemplu : "O nu se poate spune durerea lui Conu Costache la descoperirea departarii sufletul lui si al copilului sau."

(I. Al. Bratescu - Voinesti, Neamul Urestilor)

Scriitorul a folosit dupa substantivele care arata obiectele posedate (sufletul si copilul ) odata pronumele lui, apoi adjectivul posesiv sau. Daca ar fi spus "sufletul sau si al copilului sau." repetitia adjectivului posesiv ar fi fost suparatoare. Adjectivele posesive meu, mea, tau, ta, sau, sa se leaga prin liniuta de substantivul determinat, nearticulat enclitic, cānd acesta arata nume de rudenie: tata-meu, tata-tau, tata-sau, mama-mea, mama-ta, mama-sa. Cānd substantivul determinat este de genul feminin, la cazul genitiv sau dativ, adjectivul posesiv are urmatoarele forme:

mama-mei (-mii), mama-tei (-tii), mama-sei (-sii).

Se observa ca substantivul ramāne neschimbat, cazul lui fiind indicat de forma adjectivului posesiv.

Īnaintea unui adjectiv posesiv, ceea ce se pronunta "al", "ai" nu poate fi decāt o forma a articolului posesiv, deci se scrie: "al", "ai". Grupurile "a-l", "a-i", stau totdeauna īn fata unui verb la infinitiv si sunt alcatuite din prepozitia a (marca a infinitivului), si un pronume neaccentuat:

a-l chema (pe el), a-i chema (pe ei), a-i spune (lui sau ei).

Adjectivele posesive (ai) nostri, (ai) vostri se scriu cu un singur "i", ca si celelalte adjective posesive care se refera la mai multe obiecte posedate de genul masculin: ai mei, ai tai, ai sai. Scrierea nostri, vostri, corespund pronuntarii (cu un singur "i") si faptului ca adjectivele nu au forme articulate si forme nearticulate.

c) Adjectivarea pronumelui demonstrativ

Cānd īnsotesc un substantiv cu care se acorda īn gen, numar si caz, formele pronumelor demonstrative au valoare de adjective pronominale demonstrative:

Exemplu: omul acesta (acela), omului acestuia (aceluia),

casa aceea (cealalta), casei aceleia (celeilalte).

Cu exceptia adjectivului demonstrativ de identitate, care se aseaza numai īnaintea substantivului determinat -acelasi (aceluiasi) om, aceeasi (aceleiasi) case- toate celelalte adjective demonstrative pot sta atāt dupa substantive cāt si īnaintea substantivului.

Adjectivul demonstrativ de identitate cāt si adjectivele cestalalt (cestalalta), celalalt (cealalta) au toate formele identice cu ale pronumelor demonstrative.

Adjectivele demonstrative corespunzatoare pronumelor acesta si acela au forme identice cu ale pronumelor numai cānd sunt asezate dupa substantiv. Cānd sunt asezate īnaintea substantivului, formele adjectivale demonstrative prezinta urmatoarele deosebiri fata de formele folosite dupa substantiv :

- adjectivele feminine au la nominativ-acuzativ singular formele :

aceasta casa - casa aceasta

acea casa - casa aceea ;

- toate celelalte forme (de masculin, feminin, neutru, la singular si la plural) se deosebesc de formele folosite dupa substantiv prin lipsa particulei finale "a".

Exemplu :

acest (acestui) om (drum) - acel (acelui) om (drum)

acestor oameni (case, drumuri) - acelor oameni (case, drumuri)

Substantivele determinate de adjective demonstrative sunt nearticulate cānd adjectivul demonstrativ este asezat īnaintea substantivului si articulate cānd adjectivul posesiv este asezat dupa substantiv. Īn constructiile cu substantivul nearticulat, īntelesul de genitiv dau de dativ al substantivului este dat de forma adjectivului demonstrativ -(al) acestui (acelui, cestuilalt, celuilalt, aceluiasi) elev- si poate fi dovedit prin inversarea ordinii celor doi termeni :

v    (al) elevului acestuia (aceluia, cestuilalt, celuilalt)

Inversarea ordinii termenilor poate servi ca mijloc de control la analiza adjectivelor demonstrative din constructiile de felul celor de mai jos, la care forma nearticulata a substantivului, formarea adjectivului demonstrativ (identica cu forma pronumelui demonstrativ) si faptul ca adjectivul demonstrativ este precedat de prepozitie sau articol posesiv duc de multe ori la greseala de a lua adjectivul drept pronume demonstrativ si de a-i atribui functia sintactica a substantivului determinat :

-(l-a chemat) pe celalalt elev = (l-a chemat) pe elevul celalalt;

-(un caiet) al celuilalt elev = (un caiet) al elevului celuilalt.

Inversarea ordinii termenilor, pune īn evidenta valoarea de adjectiv demonstrativ si constructiile de tipul (al) elevului acestuia (aceluia) = al acestui (acelui) elev, constructii la care, desi din forma substantivului se poate vedea clar si acordul īn caz al adjectivului demonstrativ, se face totusi graseaala de a-i atribui demonstrativului valoarea de pronume la genitiv.

Din formele demonstrativului acela au rezultat si adjectivele demonstartive de mai jos, cu forme simplificate prin caderea vocalei sau/si a vocalei finale :

N. Ac.  cela ceea ceia celea cel cea cei cele

D. G. celuia celeia celora celui celei celor

Formele adjectivului cel sunt identice cu cele ale articolului demonstrativ. Explicatia acestei identitati : articolul cel provine din adjectivul demonstrativ. De la constructii ca : pomul acela īnalt, pomului aceluia īnalt, casa aceea īnalta, s-a ajuns la pomul cel īnalt, pomului celui īnalt, casa cea īnalta etc. situatii īn care sensul de adjectiv demonstrativ slabind, cuvintele cel, cea se simt asociate cu adjectivul, ca elemente de legatura īntre adjectiv si substantivul determinat.

Demonstrativul "cela" cu valoare de pronume sau de adjectiv, si adjectivul cel, se īntrebuinteaza īn unele graiuri regionale si apar īn aceleasi conditii ca si formele demonstrativului de baza - acela, acel.

Adjectivul demonstrativ cel, desi are forme identice cu ale articolului demonstrativ si se acorda ca si acesta īn gen, numar si caz cu substantivul determinat, se deosebeste de articolul demonstrativ prin faptul ca nu este urmat de un adjectiv, de un numeral sau de un alt cuvānt cu valoare adjectivala, ci apare singur la stānga substantivului determinat, īndeplinind el īnsusi functia de atribut :

Exemplu: "- Mai bine ia da cel mar īncoace."

(C. Hogas, Coana Marieta )





"Pe cea casa sindrilita

Joaca-o māta potcovita"

(Ghicitoare - Luna)

Tot regional, forma cele apare ce adjectiv demonstrativ si la dreapta substantivului determinat :

".pe īnserate (Ivan) ajunge la portile cele"

(Ion Creanga, Ivan Turbinca)

Īn folosirea adjectivelor demonstrative, se fac urmatoarele greseli :

- la demonstrativele cestalalt, celalalt, "l" din componentul alt (alti, alta, alte) este īnlocuit cu "n" -cestalant, cestilanti, celalant, ceilanti etc.

- īn locul formei cealalta alcatuita corect numai cu consoana de legatura "l" īntre componentele cea si alta apare forma incorecta "cealalalta", cu adaosul "la" īntre "cea" si "l" ;

- formele de singular ale demonstrativului de identitate sunt scrise uneori gresit "acelas", "aceeasi" etc. -netināndu-se seama da faptul ca, la demonstrativul de identitate, "si" final este un comportament invariabil, deci obligatoriu, īn aceasta formula, si la singular.

Īn situatiile de mai jos, greselile de pronuntare si de scriere privind formele cazuale ale adjectivelor acesta, acelasi si aceleasi se pot se pot evita folosind ca mijloc de control forma corespunzatoare a adjectivului demonstrativ de apropiere sau de departare plasat īnaintea substantivului.

Masculin, plural, nominativ, acuzativ

Exemplu: oamenii   acesti oameni Nu "acestea", pentru ca

acestia "-a" se adauga la forma masculin plural acesti.

Feminin singular, genitiv si dativ

femeii acestei femei Nu "acesteea", pentru

acesteia ca ­-a se adauga la forma de

genitiv a femininului acestei.

Feminin singular, nominativ si acuzativ

acea femeie Nu "aceia", nici "aceeasi",

femeia aceea pentru ca acestea sunt aceeasi femeie forme de plural ale

masculinului.

Pentru folosirea corecta a femininului singular aceea, aceeasi si a masculinului plural aceia, aceiasi, se observa ca la feminin singular particula "-a" ce este precedata de "e", cu care formeaza diftongul "ia": a-ce-ia, a-ce-iasi.

Din prezentarea formelor adjectivului demonstrativ de apropiere si ale celui de departare, s-a vazut ca aceste adjective au forme speciale la dativ-genitiv si atunci cānd sunt plasate dupa substantivul determinat :

Exemplu : omului acestuia (aceluia)

Oamenilor (femeilor) acestora (acelora)

Este necesar sa se acorde atentie la acordul īn caz al adjectivului, deoarece īn situatiile de felul celor aratate se face de mai multe ori greseala de a folosi īn locul formelor de dativ-genitiv ale adjectivelor demonstrative, formele neacordate īn caz cu substantivul determinat.

d) Adjectivarea pronumelui relativ

Pronumele relative care, ce, cāt(a), cāti, cāte se folosesc si ca adjective pronominale. Cānd au aceasta valoare, ele īnsotesc un substantiv nearticulat, stau īnaintea substantivului, se acorda cu acesta in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival:

Exemplu: A luat care floare i-a placut.

A ales ce floare i-a placut.

A luat cāte flori a vrut.

La dativ-genitiv adjectivul relativ care se deosebeste de pronume prin lipsa lui "a" final:

Exemplu: carui pom, carei case, caror pomi (case).

e) Adjectivarea pronumelui interogativ

Cuvintele care, ce, cāt(a), cāti, cāte, al cātelea sunt pronume interogative, dar pot fi folosite si ca adjective pronominale interogative. Adjectivul interogativ sta īnaintea unui substantiv nearticulat, cu care se acorda īn gen numar si caz si are functia sintactica de atribut adjectival.

Exemplu: Care (ce) carte este mai interesanta?

Carui coleg sau carei colege o oferi?

Cāti pomi si cāte vite ai altoit?

Al cātelea pom (a cāta vita) trebuie scos (scoasa)?

Propozitiile construite ce adjective interogative sunt folosite deseori īn fraza ca propozitii subordonate fata de propozitii cu predicat exprimat de obicei prin unul dintre verbele a afla, a auzi, a īntreba, a raspunde, a spune, a sti :

Exemplu: "Spuneti-mi ce-i dreptatea?"

(Mihai Eminescu, Īmparat si proletar )  "Maiculita tot ma-ntreaba/

Care munca mi-e mai draga "

(Folclor)

Īn constructiile de acest fel, adjectivul interogativ are (ca si adjectivul relativ) rolul de a face legatura īntre subordonata īn care īndeplineste o anumita functie sintactica si regenta ei. Adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ-relativ.

Adjectivul pronominal interogativ se acorda īn gen si numar cu substantivul pe care īl determina.

Exemplu: A carui elev este cartea aceasta?

Ale carui elev sunt cartile acestea?

carui (masculin, singular) elev (masculin, singular)

Articolul posesiv se acorda cu substantivul care arata obiectul posedat, substantiv cu functia de subiect.

a (feminin, singular). cartea (feminin, singular)

La construirea propozitiilor de felul celor prezentate, se face de multe ori greseala de a acorda articolul posesiv cu substantivul determinat de adjectivul interogativ "carui (carei, caror)":

"Al" carui elev este cartea aceasta?

"Ai" caror elevi sunt cartile acestea?

Se observa īn indicatiile de deasupra celor doua propozitii, ca sageata care leaga articolul posesiv de substantivul cu care se acorda o īncadreaza (o īmbratiseaza) pe cea care indica termenii cu care se acorda adjectivul interogativ la genitiv. Evidentiez modelul acestui acord īmbratisat:


a b b a

articol posesiv,  adjectiv substantiv substantiv (s)

nominativ interogativ, genitiv nominativ

genitiv

f) Adjectivarea pronumelui nehotarāt

Afara de pronumele careva, altcareva, altceva si de cele alcatuite cu pronumele cine -cineva, altcineva etc.-, toate celelalte pronume nehotarāte (simple sau compuse) se folosesc si ca adjective pronominale nehotarāte. Majoritatea adjectivelor nehotarāte au functia de atribut adjectival, stau īnaintea substantivului si cer substantiv nearticulat:

atātia pomi; atātor pomi; fiecare om; fiecarui om;

cāteva case; cātorva case etc.

Adjectivele nehotarāte cutare, oarecare, tot (toti), mult (multi), putin (putini) pot sta atāt īnaintea substantivului, cāt si dupa substantiv:

-cutare elev - elevul cutare; (un) oarecare elev - (un) elev oarecare;

-toti elevii - elevii toti; multi elevi - elevi multi;



Un substantiv articulat cere adjectivul cutare, numai cānd este plasat dup a substantiv, si adjectivul tot (toti), indiferent de locul lui fata de substantiv.

Adjectivele mult (multi), multa (multe), putin (putini, putina, putine) se apropie de adjectivele propriu-zise prin urmatoarele particularitati:

v    cānd stau īnaintea substantivului pot fi articulate:

multul (putinul) grāu; multii (putinii) pomi;

v    au grade de comparatie;

v    au functie de nume predicativ:

Dusmanii erau multi (putini).

Unele forme ale adjectivelor nehotarāte se deosebesc de formele pronumelor corespunzatoare;

v    Adjectivele corespunzatoare pronumelor unul (una), vreunul (vreuna) au la nominativ-acuzativ singular formele un, vreun (elev), o, vreo (eleva), iar la plural au forme articulate (identice cu ale pronumelor corespunzatoare): unii, vreunii (elevi), unele, vreunele (eleve).

v    Adjectivul corespunzator pronumelui altul (alta) are la nominativ-acuzativ forme nearticulate atāt la singular, cāt si la plural: alt elev; alta eleva; alti elevi; alte eleve.

v    La dativ-genitiv singular si plural formele adjectivelor nehotarāte un(o), vreun (vreo), alt (alta) si ale tuturor celorlalte adjective nehotarāte se deosebesc de formele pronumelor corespunzatoare prin lipsa particulelor finale "a":

-unui, vreunui, altui, cutarui, fiecarui, oricarui,.(elev);

-unei, vreunei, altei, cutarei, fiecarei, oricarei,.(eleve);

-unor, vreunor, altor, atātor, cutaror, multor,.(elevi, eleve);

-tuturor (elevilor, elevelor).

Pentru a deosebi valoarea de adjectiv pronominal nehotarāt de valoarea de articol nehotarāt a formelor un, o, unei, unui, unor, se tine seama de faptul ca articolul nehotarāt arata obiectul īn general (ca un obiect oarecare):

Vad un om sau o femeie.

v    Adjectivul nehotarāt raporteaza obiectul (obiectele) denumit(e) de substantivul determinat la alt(e) obiect(e) de acelasi fel. De aceea, adjectivul nehotarāt un (o) este deseori asociat (sau poate fi asociat) cu pronumele sau cu adjectivul pronominal altul (alta), alt (alta) ori cu pronumele sau adjectivul demonstrativ celalalt (cealalta):

Un lup a fost īmpuscat, iar altul (celalalt) a scapat.

O pasare a fost doborāta, iar alta (cealalta) nu.

g) Adjectivarea pronumelui negativ

Formele pronumelui negativ nici un, nici o (D.G. nici unui, nici unei) au valoare de adjectiv pronominal negativ, stau īnaintea unui substantiv nearticulat si au functia sintactica de atribut adjectival:

Nici un (nici unui) pom; nici o casa, nici unei case.

Adjectivele pronominale pot fi :de īntarire; posesive; demonstrative; relative -care, ce, cāt-; nehotarāte -ceva, fiecare, oricare, orice, oricāt, oarecare, cutare, atāt(a), cātva, tot, mult, putin-; negative: nici un, nici o; interogative.

2.2.3. ADJECTIVAREA VERBELOR LA MODUL GERUNZIU

Gerunziul acordat in gen, numar si caz cu substantivul determinat are valoare adjectivala si functia sintactica de atribut adjectival:

"Īn Valea Prahovei, de departe se zaresc cosurile fumegānde ale rafinariilor." (Geo Bogza, Pagini contemporane)

Adjectivarea prin conversiune nu poate fi īn exclusivitate un procedeu sintactic, caci orice adjectiv presupune realizarea acordului cu forma regentului, ceea ce impune marci evidenta de inflexiune. De aceea, gerunziul adjectivizat este clar numai la feminin singular sau plural, unde se pune īn evidenta acordul:

"Astfel notele muribunde

Blīnde, palide, īncet,

Zbor sub mīna-ti tremurīnde

Ca dulci gīnduri de poet."

(Eminescu, P. 13)

Ramāne neconcludent, īnsa, la masculin singular (gerunziu verbal sau adjectival), unde nu se marcheaza acordul.

2.2.4. ADJECTIVAREA VERBELOR LA MODUL PARTICIPIU

Participiul poate fi folosit si īn afara conjugarii verbului, cu valoare adjectivala. Participiul verbelor tranzitive arata o actiune suferita de obiectul denumit prin substantivul determinat.

Exemplu: pom altoit

Participiul cu valoare adjectivala se acorda cu substantivul determinat īn gen, numar si caz:

Exemplu: o poteca batatorita, al unei poteci batatorite, al batatoritei poteci.

De asemenea, ca orice adjectiv, participiul cu valoare adjectivala poate fi articulat cu articol hotarāt enclitic, poate fi precedat de articolul cel (cea) si poate avea grade de comparatie:

Exemple: cunoscutul drum; drumul cel cunoscut; un drum mai cunoscut; drumul cel mai cunoscut; un drum foarte cunoscut.

Adjectivarea este regulata, gramaticalizata, īn cazul participiului. si chiar daca participiul pastreaza caracteristici combinatorii de tip verbal, sub aspect morfologico-sintactic se comporta adjectival (flexiune adjectivala, acord -exceptānd participiul neacordat din structura formelor verbale compuse-) si īndeplineste functiile sintactice ale adjectivului: atribut adjectival, nume predicativ, element predicativ suplimentar.

Boala cunoscuta e pe jumatate tamaduita.

atribut adjectival nume predicativ

Participiul cu prefixul m-, urmat sau nu de adverbul mai, are valoare adjectivala cānd determina un substantiv: carari neumblate (nemaiumblate)

2.2.5. ADJECTIVAREA ADVERBULUI

Unele adverbe de mod sunt folosite ca si adjective:

Curge repede. adverb

Este o apa repede. adjectiv

Sunt ape repezi. adjectiv

3.2.6. ADJECTIVAREA SUBSTANTIVULUI

Unele substantive sunt folosite cu valoare adjectivala cānd īnsotesc si determina un alt substantiv:

o femeie barbata valoare adjectivala (femeie curajoasa)

Substantivul la acuzativ cu prepozitie poate deveni locutiune adjectivala: 

lucru de capetenie locutiune adjectivala (lucru principal)

Adjectivizarea este accidentala, īncarcata de valori stilistice, īn cazul substantivului:

"Sa mai privesc odata cīmpia-nfloritoare,

Ce zilele copile si albe le-a tesut,

Ce-auzi odata copila-mi murmurare. "

(Mihai Eminescu)










Document Info


Accesari: 3370
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )