ADVERBIALIZAREA PRIN CONVERSIUNE
5.3.1. ADVERBIALIZAREA ADJECTIVELOR
Calul sufla puternic pe nari, apoi, cu dispret parca se întoarse cu spatele si începu sa se frece de uluca. (vol. I, pag. 7)
Una dintre ele, care statea alaturi de baiat, freca pamântul cu copita ei mica si se culca încet, suspinând. (vol. I, pag. 8)
El era prieten cu fratii ei, venea des seara pe la ei, jucau cu el tabinet, era vesel . si mai ales cânta frumos.(vol. I, pag. 13)
Moromete se ridica de pe prispa si, în tacerea care se lasase, glasul lui picura linistit si încet. (vol. I, pag. 15)
Ajunsera la poarta gradinii si Moromete o deschise încet. (vol. I, pag. 26)
Îi venea greu sa creada ca peste câteva zile n-are sa se mai scoale cu noaptea în cap, sa scoata oile din obor si sa plece cu ele pe izlaz. (vol. I , pag. 27)
Se dezlipi de uluci si o lua încet spre spatele casei. (vol. I, pag. 48)
Flacaii începura sa cânte gros, în mars. (vol. I, pag. 60)
- Pe izlaz! raspunse feciorul scurt si, fara sa mai dea alte lamuriri, arunca o haina veche pe spinarea unuia din cai, încaleca si iesi din curte. (vol. I, pag. 64)
Aici nu era ca la cârciuma si Ţugurlan vorbise urât tocmai ca acolo. (vol. I, pag. 88)
Vatica iesi din casa cu capul în jos si porni încet spre grajdul cailor. (vol. I, pag. 105)
Costumul negru si cravata nu-i stateau rau, spre deosebire de alti flacai pe care hainele orasenesti îi faceau de nerecunoscut. (vol. I, pag. 113)
- Am onoarea, dom' le Moromete! spuse secretarul fara sa se opreasca din scris: scria nemaipomenit de repede si de frumos si izbutea sa faca acest lucru fiind, ca orice secretar de primarie, jumatate beat; am onoarea si toata stima, repeta el, cu ce te pot servi. (vol. I, pag. 132)
Se întoarse încet spre Paraschiv si mormai cu toata puterea, clipind des din ochi si strângând pumnii amenintator;
- Ce, ba, ce? Ce , ce? Ce vrei? Ce? (vol. I, pag. 138)
În clipa aceea, femeia nu se mai putu stapâni si izbucni scurt într-un plâns deznadajduit:
- Vasile! Sa nu mori p-acolo, Vasile! (vol. I, pag. 168)
Toderici trase un scaun si se aseza oftând agresiv. (vol. I, pag. 182)
Traian era aproape gol, cu burta neagra, arsa de soare; cu capul cât un dovleac si cu niste ochi de asemenea mari, larg deschisi si nemiscati; statea cuminte în bratele sorei, cu mâinile încolacite de gâtul ei. (vol. I, pag. 222)
- Vorbeste-i frumos si stai linistita, raspunse mama. (vol. II, pag. 111)
Oamenii se miscau încet si toata febra aceasta politica si administrativa trecea pe lânga ei si pe lânga carutele si vitele lor fara sa-i atinga. (vol. II, pag. 223)
5.3.2. ADVERBIALIZAREA PARTICIPIULUI
Vru sa raspunda, dar se ridica pe neasteptate de pe stanoaga si sari peste poarta; un cal scapase din grajd si voia sa iasa în drum. (vol. I, pag. 7)
Fata cea mica tipa ascutit, se strâmba înfiorata, apoi deodata se apleca si ea si o împrosca pe sora-sa de sus pâna jos. (vol. I, pag. 1)
Întinse foita spre fiu sa-i puna tutun dar deodata lasa hârtia jos si sopti apasat
- Ia taceti! Sst! Taceti din gura! (vol. I, pag. 20)
Mergeau neîncetat, era ger uscat, roatele pocneau, aburul iesea din spinarile cailor. (vol. I, pag. 42)
Se duceau la conac si când dadeau ochii cu boierul, batrânul se facea de nerecunoscut, îsi lua caciula de pe cap si avea un glas care si acum, când îsi amintea de el, Moromete se întuneca si se facea crunt la fata. (vol. I, pag. 43)
Ei loveau de la o vreme mai încet, mai chibzuit, uneori scormonind cu securea în lovituri mici, cautând parca viata salcâmului falnic în vreo vâna care se ascundea de secure. (vol. I, pag. 50)
Calca leganat si greoi, si-si stergea des si în nestire fruntea cu mâneca. (vol. I, pag. 61)
Botoghina facu ochii mari, înspaimântat si raspunse repezit, dar nu îndata:
- Da, domnule doctor! (vol. I, pag. 171)
Oamenii se îndreapta spre câmp întretaind izlazul pe numeroase drumuri si poteci, si pe aceste drumuri roatele pocnesc neîncetat si câmpul e strabatut de glasuri razlete care se cheama între ele ori se vorbeste neobisnuit de tare si de omeneste unei vite care trage rau. (vol. I, pag. 194)
Calca chibzuit, sa nu se întepe în miriste . (vol. I, pag. 198)
Birica vorbi mai departe; vorbea încet si apasat sa nu se auda; spunea cuvintele cu buzele strânse; cu hotarâre:
- Am venit la secere, nea Tudore! (vol. II, pag. 211)
5.3.3. ADVERBIALIZAREA SUBSTANTIVULUI este accidentala.
Din mâna lui fumul tigarii se ridica drept în sus, fara graba si fara scop. (vol. I, pag. 6)
Moromete se uita tinta la vecinul sau, întelegând pentru ce iesise el la drum, si nu raspunse la întrebare. (vol. I, pag. 7)
si te pomenesti mâine-poimâine ca mai vine si Jupuitu cu fonciirea! (vol. I, pag. 25)
A zacut o saptamâna si s-a vindecat, dar dupa aceea l-au prins frigurile. (vol. I, pag. 28)
Se auzea noaptea strigata în somn, înghesuita de porci cu râturile mari în colturi întunecate, sau locuind împreuna cu tigani care îi spuneau lucruri murdare. (vol. I, pag. 37)
Plecând furios de pe podisca lui Moromete, Tudor Balosu simti nevoia - o simtea pentru întâia oara - sa se întrebe daca ceea ce se petrecuse între el si vecinul sau era din vina lui sau din vina vecinului. (vol. I, pag. 103)
Eu zic ca toata iarna o sa manânce românii la pâine! (vol. I, pag. 219)
Vara muncea toata ziua pe câmp, cu muierea si cu copiii (copiii si muierea mai veneau acasa, dar el ramânea si noaptea, dormea la vie, le pazea via aia cu struguri albi). (vol. I, pag. 232)
Pe la începutul lui august, într-o dupa-amiaza, Anghelina lui Botoghina statea în mica ei batatura si tragea pe razboiul de tesut niste urzeala de cânepa. (vol. I, pag. 251)
Iarna au ei mai multi bani. (vol. I, pag. 258)
|
