Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera P

Gramatica




DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera P

Pactol (gr. naxTwXdc, -ou; lat. Pactolos si Pactolus, -i). Zeu fluvial din Lidia, Asia Mica, fiul lui Zeus si al Leucoteei si tatal Eurianasei. Era socotit unul dintre stramosii lui Pelops. Disperat de vina de a-si fi violat propria sora, pe Demodice, s-a aruncat īn rīul Crisorrhoas, care i-a luat numele. Acest rīu face subiectul mai multor legende. Se spunea sa apele sale ar fi fost aurifere de cīnd Midas, pentru a se elibera de tristul privilegiu de a trans­forma īn aur tot ce atingea, s-a aruncat īn el. Apelor sale li se atribuiau si virtuti taumaturgice, fiind raspīndita credinta ca vindecau de orice boala pe cei care se īm-baiau ac 12212i82m olo.




> Prezente īn literatura antica. Herodot (5.101) relateaza ca īn apele Pactolului se gaseau firisoare de aur, iar Ovidiu „ramura de palmier a victoriei",

aminteste de acest stravechi obicei. Nas­terea gemenilor Romulus si Remus a fost precedata, potrivit lui Ovidiu, de un vis premonitoriu al mamei lor Rhea Silvia, care īi vazuse sub forma a doi palmieri foarte īnalti, cu ramurile ajungīnd pīna la cer {Fastele, 3.1.).

Pambeotia (gr. toc najifJoiujTia, -wv). Sar­batori religioase din Beotia, care erau celebrate īn fiecare an de liga beotiana la Coroneea, īn sanctuarul īnchinat Atenei Itonia.

Pamfilos (gr. FlajjKpuXiijg, -ou; lat. Pam-phylus, -i). Erou eponim al tribului dorian al pamfilienilor, fiul lui Egimios si sotul Orsobiei, fiica lui Deifontes.

Pamfos (gr. n<x;jL<pu)c;, -ou). Stravechi poet legendar grec amintit de Pausanias ca autor al acelor imnuri religioase (catre Demetra, Poseidon, Eros, Artemis) pe care critica moderna le numeste īn mod conven­tional „imnuri homerice". Anticii īl consi­derau anterior lui Homer.

Pan (gr. fldv, flavoe;; lat. Pan, Panos, -is). Zeu pastoral grec, considerat īn general fiul lui Hermes si venerat initial īn Arca-dia; de aici cultul sau s-a raspīndit īn toata Grecia si ulterior la Roma, unde a fost identificat cu zeul local Faunus (vezi). La Atena cultul lui a fost atestat, se pare, numai dupa lupta de la Maraton.

Divinitate a padurilor si a pasunilor, a turmelor si a animalelor salbatice, a pasto­rilor si a vīnatorilor, Pan era socotit inventa­torul naiului, flautul pastorilor, cu sunetele caruia īnveselea creaturile padurii si acom­pania dansul nimfelor; se īndeletnicea cu muzica si vīnatoarea strabatīnd vaile Arcadiei, preferind singuratatea si orele amiezii. Ca si alte divinitati ale padurilor,

PAN

era temut de calatori, carora li se arata uneori pe neasteptate, īngrozindu-i. Teama brusca, lipsita de o cauza vizibila sau clar identificabila, era pusa pe seama lui Pan si numita „teama panica" sau pur si sim­plu „panica", termen ramas īn uzul lim­bilor occidentale.

Figura originara a zeului arcadian a devenit mai complexa prin numeroasele legende legate de nasterea si de iubirile sale. Euripide (īn Resos) distingea doua personaje Pan diferite; unul era fiul lui Zeus si frate geaman cu Arcas, iar celalalt era fiul lui Cronos. Pan aparea adesea īn cortegiul lui Dionysos, fie ca divinitate unica, fie fragmentat īntr-o serie de figuri minore, mici Pan sau Paniskoi, cu roluri si īnfatisari foarte asemanatoare cu cele ale satirilor. Referitor la nasterea sa, este cunoscuta traditia (Imnul homeric catre Hermes) conform careia Pan, fiul lui Her-mes si al nimfei Driope, fusese abandonat imediat dupa nastere de mama sa, īnspai-mīntata la vederea trupului de tap si a chipului barbos si salbatic. Hermes 1-a luat atunci si, īnfasīndu-1 īntr-o blana de iepure, 1-a dus īn Olimp, unde 1-a aratat „tuturor" zeilor, care l-au felicitat; aso­nanta numelui zeului cu termenul grecesc flav, care īnseamna „tot", justifica etimo­logia populara. Caracterul falie si aspectele uneori malefice ale zeului īsi au originea īn povestile despre iubirile sale, cele mai multe avīnd drept obiect nimfe si ramase īn general neīmpartasite: ca sa scape de el, Echo devenise doar un glas; altele, pre­cum Sirinx si Pitis, pentru a-1 evita s-au transformat īntr-o trestie (din care Pan si-a facut naiul), respectiv īntr-un pin. Selene, Luna, a avut o soarta diferita: refuzīnd sa i se dea lui Pan, zeu al īntu­nericului, a fost īn cele din urma sedusa de acesta, care se acoperise cu blana alba a unei oi (Vergiliu, Oeorgicele, 3.391). Pan a fost imortalizat īn constelatia Capricor­nului (vezi Constelatii ; vezi si Penelopa).

Epitete. Egipan (Pan-tap), Titanopan, Hermopan (de la numele respectivelor divinitati al caror fiu era considerat de diferitele traditii).

Atribute. Este reprezentat de obicei ca un barbat cu picioare si coarne de tap, barbos si paros; uneori poarta o mantie scurta si tine naiul, cīteodata si alte instrumente

muzicale. Printre atributele sale poate figura si broasca-testoasa, care īi era con­sacrata pe muntele Partenion (Pausanias, 8.54.7).

Raspīndirea cultului. Pornind din Arcadia, cultul lui Pan a cunoscut o raspīndire nota­bila īn tot restul Greciei si apoi īn lumea romana. La Atena i-a fost consacrata o grota pe Acropole; atestarea cultului īn anul luptei de la Maraton se leaga de legenda potrivit careia Pan i-ar fi sprijinit pe atenieni īmpotriva persilor. Originea cul­tului la Atena si a sarbatorilor īn onoarea sa rezulta din relatarea lui Herodot: „Crai­nicul Filipide [...], pe muntele Partenion, dincolo de Tegeea, s-a trezit dintr-o data cu Pan īn fata. Dupa ce 1-a strigat cu glas tare pe nume, Pan i-a poruncit sa-i īntrebe pe atenieni din ce pricina nu-i aratau nici un fel de cinstire lui, care era binevoitor cu atenienii si īn multe rīnduri le-a fost de folos iar īn multe altele le-ar fi putut fi. Iar atenienii, cīnd se statornicisera de-acum, socotind adevarate aceste spuse i-au ridicat la poalele Acropolei un altar lui Pan si urmīnd acelei vestiri cauta sa-1 īmbu­neze īn fiecare an cu ofrande si alergari cu torte".

Prezente īn literatura antica. īntīmplarile legate de nasterea lui Pan sīnt evocate īn Imnul homeric catre Hermes ; la genealogia sa face referire si Euripide, īn Resos. Este amintit frecvent de poetii greci si latini; Ovidiu (Metamorfoze, 1, 11, 14) si Vergiliu relateaza īntīmplari privitoare la iubirile sale.

Prezente īn literatura moderna si contem­porana. O reevocare a figurii lui Pan apare īn romanul fantastic Urciorul de aur al lui J. Stephens, scriitorul irlandez prieten al lui Joyce. O lectura īn cheie crestina este oferita de Elisabeth Langgasser īn cule­gerea de versuri Metamorfoze. De aseme­nea, asa cum am subliniat, de la numele lui Pan deriva adjectivul „panic" si sub­stantivul „panica", legate de sensul spai­mei inexplicabile care potrivit anticilor era provocata de aparitia zeului.

Iconografie. Reprezentarile zeului sīnt frecvente īn arta antica greaca si romana; ele tind uneori sa se confunde cu cele ale lui Faunus, īn lumea romana, si cu ale satirilor si silenilor, cu care se suprapun uneori figurile amintitilor Paniskoi. Pre­zent īn ceramica greaca, Pan a fost repro­dus si īn sculpturile unor autori celebri,

PANACEEA

din care s-au pastrat cu precadere copii datīnd din epoca elenistica si romana. Este cunoscuta o statuie a lui Policlet, al carei original s-a pierdut; dintre grupurile sta­tuare aparute īn epoca elenistica, multe devenite celebre si deseori imitate īn scop decorativ, se evidentiaza Pan scotīndu-i un spin unui satir (Vatican); Afrodita si Pan, din Delos, Atena (Muzeul National). Su­biectul a fost reprodus si īn picturile din orasele vezuviene.

Panaceea (gr. flavaxeia, -aq; lat. Pana-cea, -ae). Fiica lui Asclepios si a Lampetiei (sau a Epionei, vezi) si sora lui Iaso, Mahaon, Podalirios si a Higeei. Era venerata ca zeita a vindecarii universale (aceasta este sem­nificatia numelui sau) si īn special a vin­decarii obtinute cu ajutorul leacurilor pe baza de plante. Numele ei s-a pastrat īn limbile moderne (īn romāneste īn forma panaceu - n.t.), indicīnd un remediu pentru toate tipurile de boli.

Panacris (gr. navaxpCq, -ti>og). Numele uneia dintre albinele mitice cu mierea carora a fost hranit Zeus īn copilarie (vezi Albina).

Panatenee (gr. rd navotflfjvoua; lat. Pana-thenaica, -orum). Sarbatori religioase care se tineau la Atena īn onoarea zeitei ocro­titoare a cetatii, Atena Polias, īn luna de vara Hecatombeon (iulie-august; vezi Calendar). Se spune ca ar fi fost initiate de Tezeu, o data cu reformele administra­tive si legislative aduse Atenei, sau de Erehteu, considerat totodata inventatorul cvadrigei si al carului cu care a participat cel dintīi la īntrecerile ce caracterizau sar­batoarea. Numite initial Atenee si rezervate exclusiv locuitorilor Atenei, au devenit ulte­rior Panatenee, incluzīndu-i pe locuitorii din īmprejurimile cetatii si din diversele deme atice. īncepīnd din anul 566 ī.Hr. se diferentiaza Micile si Marile Panatenee. Micile Panatenee se desfasurau īn fiecare an īn zilele 27 si 28 ale lunii Hecatom­beon, cuprinzīnd jocuri atletice si o cursa cu torte, si erau suspendate doar o data la patru ani, cīnd se sarbatoreau Marile Pana­tenee. Acestea din urma, cvadrienale si cu o durata de noua zile, reprezentau sarba­toarea cea mai importanta a cetatii. Ţineau din ziua 21 pīna īn 29 ale lunii; īn primele trei zile se disputau marile īntreceri, con-

stituite din concursuri muzicale, atletice si ecvestre. Cīstigatorii concursurilor erau premiati cu amfore mari (asa-numitele amfore panatenaice) pline cu ulei extras din maslinii sacri ai zeitei. Urmau apoi micile īntreceri, cuprinzīnd dansuri cu arme si un concurs de stafeta cu torte (lampade-dromii), ce se prelungea cu o petrecere care dura toata noaptea. Apogeul sarbatorii era reprezentat de grandioasa procesiune solemna īn cursul careia era adus pe Acro­pole peplu] Atenei, tesut si brodat de ergastinai, tinere nobile din Atena care zugravisera pe el faptele de vitejie ale zeitei, dar si pe cele mai demne de luat īn seama ale cetatenilor atenieni. Procesiunea, la care participa tot poporul, pornea din Cera-micos si strabatea drumul Pireului, pen­tru a ajunge īn cele din urma la Acropole. Sarbatorile se īncheiau cu sacrificarea a peste o suta de oi si vite ce fusesera aduse la altarul zeitei īn timpul procesiunii si a caror carne era apoi īmpartita cetatenilor; de asemenea, avea loc o regata īn onoarea lui Poseidon, care pornea din Pireu si ajun­gea probabil la capul Sunion.

Iconografie. Cea mai cunoscuta reprezen­tare figurata a Panateneelor, care prezinta īn detaliu desfasurarea acestora si īn spe­cial a procesiunii, o constituie friza Parte-nonului de pe Acropola ateniana, opera a lui Fidias. Sīnt indicate aici cu minutio­zitate diversele grupuri de cetateni care participa la procesiune, distinse pe vīrste, ranguri, functii; este reprodusa, de ase­menea, scena īncredintarii peplului brodat si tesut pentru zeita Atena. Procesiunea este imaginata desfasurīndu-se īn prezenta zeilor din Olimp si asuma — īn contextul proiectului decorativ al Partenonului si al celui politic mai larg al lui Pericle, promo­torul acestei opere - o importanta functie de celebrare a poporului atenian. Pana-teneele constituie unul dintre rarele eveni­mente din viata reala a cetatii care au fost reprezentate vreodata īntr-un loc important precum friza unui templu, īn īntreaga arta a epocii clasice grecesti. īn plus, aceste sarbatori au favorizat o productie abun­denta de amfore atice cu figuri negre -amforele panatenaice -, neschimbate de-a lungul timpului si descoperite īn locuri foarte īndepartate unele de altele, atestīnd provenienta disparata a atletilor care par­ticipau la īntreceri.

PANDORA

Pancration (gr. flaf xpatiov, -ou; lat. pan-cration saupancratium, -ii). Tip de confrun­tare sportiva reprezentīnd o combinatie de trīnta si pugilat. īn Grecia adversarii se īnfruntau cu mīinile goale, spre deosebire de lumea romana, unde se foloseau manusi speciale, din care ieseau vīrfuri metalice. Jocul era considerat o inventie a lui Hera-cle, avīndu-si originea īn lupta eroului cu leul din Nemeea; cei care īnvingeau īn ambele probe - trīnta si pancration - erau numiti „urmasi ai lui Heracle". Conform altei traditii, la originea competitiei ar sta lupta lui Tezeu īmpotriva Minotaurului. Scopul īntrecerii era acela de a-1 face pe adversar sa se predea ; arbitrii vegheau sa nu se comita nereguli; de pilda, nu se per­mitea muscarea sau īnfigerea degetelor īn ochii adversarului, interdictii ce dau masura duritatii acestor confruntari. īntrecerile olimpice includeau de obicei concursuri de pancration (vezi Olimpiade).

Pancratis (gr. FlaYxpaTig, -iSog). Fiica lui Aloeu si a Ifimediei si sora Aloizilor. Dedi­cata cultului lui Dionysos, a fost rapita de tracii din Naxos si disputata de rapitori datorita frumusetii sale. Eliberata de fratii ei, care erau īnzestrati cu o forta iesita din comun (vezi Aloizi), a murit la scurt timp dupa aceea.

Prezente īn literatura antica. Partenios din Niceea, Erotika pathemata, 19.

Pandareos (gr. FlavSapeog, -eou; lat. Pandareus, -i). Fiul Meropei, originar din Milet; fiicele sale au fost rapite de harpii (Odiseea, 20.66). Potrivit unei traditii, Pandareos a furat un cīine de aur ce īi apartinea lui Zeus, dīndu-i-1 apoi īn pas­trare lui Tantal; acesta īnsa 1-a tradat, iar Zeus 1-a pedepsit īmpietrindu-1. Mitul ne-a parvenit din izvoare tīrzii (Antoninus Liberales) si prezinta diverse variante: cīinele de aur este legat īntr-un fel sau altul de copilaria lui Zeus īn Creta, īn pes­tera de pe muntele Ida, unde i-a fost paz­nic ; rolul lui Tantal se confunda uneori cu cel al lui Pandareos, īn una dintre versiuni Tantal fiind cel transformat īn stīnca. Rapirea fiicelor sale de catre harpii este, dupa unele surse, o consecinta a uciderii lui Pandareos de catre Zeus, care le-a lasat orfane.

> Prezente īn literatura antica. Odiseea, 19.518 si 20.66 si urm.; Pausanias, 10.30.1 si urm.; Antoninus Liberales, Transforma-tiones, 36.

Pandaros (gr. navSapow, -ou; lat. Panda-rus, -l). 1) Erou lician, arcas īn oastea tro-iana īn timpul asediului Troiei. L-a ranit cu o sageata pe Menelaos. A fost rapus de Diomede.

2) Fiul lui Alcanor si fratele geaman al lui Bitias; unul dintre īnsotitorii lui Enea. A fost ucis de Turnus.

Pandemios (gr. navSfjjJLioc,, -ou). „Al īntregului popor", „al tuturor". Epitet prin care sīnt indicati uneori Eros si Afrodita. Platon īl foloseste īn Banchetul cu referire la Afrodita ca zeita a dragostei senzuale, mai instinctiva si de calitate inferioara, care se distinge de iubirea celesta, ideala, pusa sub protectia Afroditei Urania.

Pandia (gr. navSfri, -t]C/ si ndvSia, -ojv [ia]). Potrivit unui filon al traditiei, grecii o numeau astfel pe fiica nascuta din iubi­rea lui Zeus cu Selene (Imnul homeric catre Selene, 15). Numele indica īnsa si o sarbatoare religioasa atestata doar īn cetatea Atenei, o „sarbatoare a īntregului popor īn cinstea lui Zeus", deci o sarba­toare a unitatii nationale. Celebrata īn fiecare an īn ziua 14 a lunii Elafebolion, corespunzīnd lunii pline, aceasta a luat probabil locul unei celebrari anterioare a Lunii, a carei fiica este considerata Pandia, cīnd nu e de-a dreptul identificata cu ea.

Pandion (gr. ricxvfiiwv, -ovoc;; lat. Pandion, ■onis). 1) Rege al Atenei; era fiul lui Erih-tonios si tatal Procnei si al Filomelei. Pentru detalii vezi Tereu.

2) Rege al Atenei ca si precedentul, era fiul lui Cecrops. Constrīns sa paraseasca cetatea, s-a refugiat la Megara, al carei rege a devenit. A fost tatal lui Egeu si al lui Licos.

Pandora (gr. flavSuipa, -ac;; lat. Pandora, -ae). „Cea plina de daruri", „cea care da­ruieste totul", Pandora a fost prima femeie si stramoasa sexului feminin al speciei umane. Hefaistos a creat-o din pamīnt la porunca lui Zeus, mīnios pentru ca Pro-meteu furase focul de la zei si īl daruise muritorilor: ca sa-i pedepseasca pe oameni,

PANDOROS

Zeus i-a cerut lui Hefaistos sa faureasca o fiinta splendida, o femeie careia toti zeii au fost chemati apoi sa-i daruiasca īnsu­siri deosebite: Afrodita a facut-o īncīnta-toare, Atena a īnvatat-o mestesugul teserii, Hermes i-a dat siretenia si fatarnicia (vezi si Creatie). Cīnd a fost gata, īmbracata īn vesminte stralucitoare, purtīnd pe cap un val si deasupra o coroana pe care Hefaistos īnsusi īnchipuise felurite animale, Pandora a fost trimisa pe pamīnt, la regele Epime-teu, fratele lui Prometeu. Epimeteu a ramas vrajit si a primit imediat darul, uitīnd ca Prometeu īi interzisese sa accepte orice ar fi venit de la zei, de teama ca acestia ar fi putut trimite ceva daunator oamenilor. Prea tīrziu a īnteles Epimeteu greseala facuta : Pandora adusese cu ea un vas mare, īn care se aflau toate relele ce pot atinge un muritor, iar cīnd a ajuns la Epimeteu i-a ridicat capacul: dinauntru au iesit toate nenorocirile, raspīndindu-se īn lume. Doar speranta a ramas īnchisa īn vas, pe care Pandora, din porunca lui Zeus, s-a grabit sa-1 īnchida. O varianta tīrzie a mitului sustinea, dimpotriva, ca acea cutie a Pan­dorei continea toate binecuvīntarile ceru­lui, care le-ar fi fost destinate oamenilor daca Pandora nu le-ar fi lasat sa scape ridicīnd capacul.

Atīt varianta mai veche si traditionala a mitului, anterioara cu siguranta lui He-siod - chiar daca de la acesta (Teogonia, 567 si urm., Munci si zile, 53 si urm.) ne-a parvenit prima sa relatare completa -, cīt si aceea mai recenta vad īn femeie sursa irezistibila, īmbietoare dar incontrolabila, a tuturor nenorocirilor omenesti. Dincolo de interpretarile propuse mitului Pando­rei īn raport cu presupusa misoginie a lui Hesiod (dar Hesiod a preluat cu siguranta povestea din surse mai vechi), este intere­sant de semnalat ca numele Pandorei este si un epitet al pamīntului; Pandora este la rīndul ei facuta din pamīnt, si nu lipsesc marturiile iconografice īn care aceasta este reprezentata iesind chiar din pamīnt.

Daca īntre Pandora si zeita Terra exista o legatura evidenta (un alt epitet al sau este Anesidora, „cea care face sa rasara darurile din adīncuri", adica zeita care asi­gura fertilitatea pamīntului), originea sa ca opera a lui Hefaistos īi confera īn acelasi timp caracterul de produs al artei si al

activitatii unui demiurg (care īn unele versiuni ale mitului nu este Hefaistos -sau nu numai el -, ci poate fi Prometeu, sau Epimeteu, sau vreun satir ori silen).

Epitete. Pandora poate fi considerat, asa cum s-a vazut, un epitet al pamīntului; interpretarii mai frecvente a numelui — cea plina de daruri - i se opune etimologia propusa de Hesiod - darul tuturor zeilor —, care este totusi mai rar adoptata. Anesi­dora este epitetul care o īnsoteste īntr-o veche reprezentare pe un vas pictat.

Atribute. Sīnt cele amintite de versurile lui Hesiod: valul de pe cap, drapajul bogat, coroana lui Hefaistos, cingatoarea Atenei si, fireste, vasul, „cutia".

Prezente īn literatura antica. Sursa prin­cipala este Hesiod: Teogonia, Munci si zile. Cutia Pandorei din povestirea mitica a de­venit proverbiala si īn literaturile moderne occidentale.

Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Cea mai celebra reevocare a mi­tului este cea a lu: F. Wedekind din Cutia Pandorei, drama transpusa muzical de A. Berg sub titlul Lulu. Goethe si-a inti­tulat Pandora o piesa neterminata.

Iconografie. īn reprezentari - cu precadere pe vase pictate - Pandora este īnfatisata iesind din pamīnt, potrivit temei tipice a anodos-ului fortelor htoniene si a fecun­ditatii.

Pandoros (gr. flavSojpog, -ou). Fiul lui Erehteu si al Praxiteei, considerat īnteme­ietorul cetatii Chalcis din Eubeea (Apollo-dor, Biblioteca, 3.15.1).

Pandrosos (gr. riavSpoo-oc;, -ou; lat. Pandrosos, -i). Una dintre fiicele lui Cecrops, sora Hersei si a lui Aglauros. Numele se traduce prin „cea stropita de roua". Pentru detalii vezi Aglauride.

Pangeos (gr. naYŢcuoc;, -ou). Erou grec din Tracia, eponim al muntelui Pangeos. Pentru ca si-a violat, fara sa stie, propria fiica, s-a sinucis pe muntele care i-a luat nu­mele, strapungīndu-se cu propria spada.

Prezente īn literatura antica. Este amintit de Pseudo-Plutarh īn De fluminibus, 3.2.

Panides (gr. flavifi-ris, -ou). Rege al cetatii Chalcis din insula Eubeea, judecator īn legendara confruntare dintre Homer si Hesiod. Se povesteste ca cei doi poeti greci

PARASIOS

ar fi participat la concursurile de poezie din cadrul jocurilor funebre īn onoarea lui Amfidamas, fratele lui Panides. Solicitat sa le fie arbitru, Panides 1-a preferat pe Hesiod, considerīnd ca poezia sa, slavind truda si muncile cīmpului, era mult mai utila decīt cea a lui Homer, care glorifica razboiul. Publicul nu a fost īnsa deloc de acord cu judecata sa, iar de la acel episod expresia Judecata lui Panides" a devenit proverbiala īn limba greaca, indicīnd o opinie ce dovedeste lipaa de gust.

Prezente īn literatura antica. Informatiile asupra confruntarii dintre cei doi poeti ne-au fost transmise prin scrierea intitulata chiar īntrecerea dintre Homer si Hesiod. Alte in­formatii sīnt furnizate de Plutarh (Mora-lia, 153e-f).

Pannychis (gr. nawux^C, -CSog). Termen ce indica īn Grecia o veghe nocturna care avea loc īn timpul principalelor sarbatori religioase. Exemple de acest fel sīnt ates­tate īn cadrul Misterelor Eleusine si al Panateneelor.

Panope (gr. navoirn, -r\<;; lat. Panope, -es sau Panopaea, -ae). Nimfa marina; era fiica lui Nereu si a oceanidei Doris.

Panopeu (gr. flavoiteug, -ewt; lat. Pano-peus, -eos sau -ei). Erou grec, fiul lui Focos; 1-a īnsotit pe Amfitrion īn expeditia īmpo­triva teleboilor; a participat la vīnarea mistretului din Calidon.

Panoptes (gr. navoTTTTjg, -ou). Termen gre­cesc semnificīnd „care vede tot". Este un epitet al lui Zeus, dar si al lui Argos, numit „cel cu o mie de ochi".

Panteon (gr. n<xv#eov sauriav-freiov fiepov]; lat. Pantheum, -i). Termen de origine gre­ceasca avīnd sensul de templu īnchinat tuturor zeilor. Desi un edificiu cu o atare destinatie exista si la Atena, cel mai cele­bru este fara īndoiala cel din Roma, con­struit īntre 27 si 25 ī.Hr. de ginerele lui Augustus, Agrippa, si restaurat īn epoca lui Hadrian īn forma vizibila si astazi. īn pofida numelui, a fost conceput ca sanc­tuar dinastic al familiei imperiale a lui Augustus: īn interiorul sau se aflau sta­tuile divinitatilor dinastice ale familiei imperiale - Marte, Venus si divinul Iulius.

Pantera. Confundata uneori īn mitologie cu tigrul sau cu leopardul, pantera, potrivit

lui Aristotel, Pliniu si Aelianus, se bucura de faima unei relative blīndeti fata de cele­lalte animale ; se credea ca ucide cu ajuto­rul parfumului dulce pe care īl emana corpul sau, capabil sa atraga toate animalele cu exceptia dragonului. Cruzimea si curajul ei sīnt amintite de Homer (Iliada, 13.103 ; 17.20; 21.573 si urm.). Mitologia o aso­ciaza cultului lui Dionysos, care, potrivit unei povestiri relatate de Pseudo-Plutarh īn De fluminibus, s-ar fi īndragostit de nimfa Alfesibeea si, nereusind sa o cucereasca, s-ar fi transformat īntr-o fiara (mai precis, sursa vorbeste de un tigru) pentru a o īnspai-mīnta. Panterele trageau carul triumfal cu care Dionysos a calatorit din Tracia īn India; de asemenea, menadele, care fac parte din cortegiul zeului, apar frecvent īn iconografie calare pe pantere.

Pantus (gr. riavflouc;, -ou; lat. Panthous, -us sau Panthus, -us). Preot al lui Apollo de la Troia; era fiul lui Otris (de unde patronimul Otriadul pe care i-1 atribuie Vergiliu) si tatal lui Euforbos.

Prezente īn literatura antica. Este amintit īn Iliada (3.146 ; 15.521-522) si īn Eneida (2.318 si urm.).

Paposilenos (gr. ncnnrocriXrivog, -oti). Numele batrīnului silen care s-a ocupat de educatia lui Dionysos. Vezi Silen.

Paradis, vezi Cīmpiile Elizee, Insulele Fericitilor si Lumea de dincolo.

Paralos (gr. flapocXog, -ou). Erou grec caruia īi era atribuita, la Atena, inventarea nave­lor de razboi. īn cinstea sa, trirema oficiala a Atenei era numita Paralia.

Parasios (gr. riappcuxioc;, -ou). 1) Prota­gonistul unei legende grecesti tīrzii ce pare sa o calchieze īn detalii pe cea a lui Romulus si Remus. Fiul nimfei Filonome si frate geaman al lui Licastos, se nas­cuse din iubirea mamei sale cu Ares; temīndu-se de mīnia tatalui ei Nictimos, Filonome si-a abandonat nou-nascutii pe muntele Erimant; acestia, alaptati de o lupoaica, au reusit sa supravietuiasca, fiind adoptati apoi de un pastor pe nume Tilifos. Mai tīrziu, cei doi tineri si-au aflat adevarata poveste si au luat īn stapīnire Arcadia. Alte versiuni ale mitului īl con­siderau pe Parasios fiul lui Licaon sau al lui Zeus si tatal lui Arcas, eroul eponim al

PARCE

Arcadiei. īi era atribuita īntemeierea cetatii arcadiene Parasia.

Prezente īn literatura antica. Legenda este relatata de Plutarh (Moralia, 314e-f).

2) Epitet al lui Apollo, derivat de la numele cetatii Parasia din Arcadia.

Parce, vezi Moire si Destin.

Parebios (gr. flapatpioc;, -ou). Erou trac din Bosfor. Tatal sau se facuse vinovat de un sacrilegiu, doborīnd un pin consacrat hamadriadelor (vezi Nimfe) ; acestea i-au pedepsit īntreaga familie aruncīnd-o īn saracie. Parebios a aflat de la Fineu, mitic prezicator trac (vezi Fineu, 2), cum sa cīstige bunavointa nimfelor, ridicīndu-le un altar si aducīndu-le jertfe, iar de atunci a devenit un discipol fidel al lui Fineu.

Prezente īn literatura antica. Este amintit de Apollonios din Rodos īn Argonauticele.

Parentalia (lat. Parentalia). Sarbatori religioase care se desfasurau īn fiecare an la Roma īntre 13 si 21 februarie. Erau legate de Feralia (vezi) si destinate come­morarii rudelor defuncte. In amintirea strabunilor se ofereau daruri modeste, de pilda cununi de flori si faina de alac. Pe durata sarbatorii templele erau īnchise iar activitatile principale erau īntrerupte, īn-trucīt zilele respective erau considerate de rau augur.

Parentatio (lat. parentatio, -onis). Cere­monii religioase romane desfasurate pentru comemorarea unui defunct īn fiecare an de ziua mortii sale.

Paria (gr. flapefa, -ag). Numele unei nimfe iubite de regele cretan Minos, de la care a avut patru fii: Eurimedon, Nefalion, Chrises si Filolaos.

Prezente īn literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 3.1.2.

Parilia, vezi Palilia.

Paris (gr. flapig, -1605; lat. Paris, -idis). Al doilea fiu al regelui troian Priam si al sotiei sale Hecuba, numit si Alexandru, īnainte de a-1 naste, Hecuba a avut un vis cu privire la el, care īl punea īn legatura cu un mare incendiu ce avea sa distruga īn­treaga cetate. Pentru a evita consecintele nefaste ale prezicerii, parintii au hotarīt sa abandoneze nou-nascutul pe muntele Ida,

unde acesta a fost alaptat de o ursoaica (Apollodor); micutul a fost gasit apoi de un pastor, care 1-a crescut si i-a pus numele Paris (Hyginus, Fabule, 91). Ajuns adult, Paris a dovedit calitati putin obisnuite, distingīndu-se mai ales īn apararea turme­lor ce īi erau īncredintate. Descoperindu-si din īntīmplare originea nobila, s-a īnfatisat regelui Priam, care 1-a primit cu bucurie si 1-a recunoscut drept fiu al sau. īntre timp numele lui fusese deja schimbat īn Alexandru, „aparatorul oamenilor". Recu­noasterea sa ca membru al casei regale este legata de povestea unui tauras de care se atasase si pe care Priam īl alesese drept premiu pentru cīstigatorul unei serii de jocuri funebre; Paris s-a prezentat la curte pentru a participa la īntrecere, cīstigīnd toate probele si dezvaluindu-si astfel ade­varata origine.

De activitatea sa de pastor pe muntele Ida se leaga si celebrul episod al judecatii lui Paris (Iliada, 24.25-30). Potrivit legen­dei, īn timpul nuntii lui Peleu cu Thetis a izbucnit mīnia lui Eris, zeita discordiei, pentru ca dintre toti zeii numai ea nu fusese invitata la ceremonie. Furioasa, ca sa se razbune, a aruncat īn mijlocul nuntasilor un mar de aur pe care era scris „celei mai frumoase". Hera, Afrodita si Atena au īnceput de īndata sa si-1 dispute, pretin-zīnd fiecare ca ea este cea careia i se cuvine. Cearta s-a īntetit, astfel ca Zeus i-a poruncit lui Hermes sa le duca pe zeite pe muntele Ida si sa-i īncredinteze sarcina judecarii acestei pricini pastorului Paris.

Hera, Atena si Afrodita i s-au aratat tīna-rului; fiecare dintre ele īi aducea dovezi ale propriei frumuseti, facīndu-i totodata promisiuni ispititoare spre a-i influenta judecata: Hera s-a oferit sa-1 faca stapīn peste īntreaga Asie; Atena i-a promis faima si gloria pe cīmpurile de lupta, iar Afrodita i-a fagaduit mīna celei mai frumoase dintre femei. Alegerea lui Paris s-a oprit asupra Afroditei, careia i-a dat marul discordiei.

Aceasta alegere a avut urmari cruciale asupra istoriei cetatii sale si a Greciei; ea a provocat ura atroce a Herei si Atenei īmpotriva Troiei, ducīnd īn cele din urma la distrugerea cetatii de catre ostile gre­cesti.

īntre timp, Paris, care se casatorise īnainte cu Enone, fiica zeului fluvial

PARTENION

Cebren, a pornit spre Grecia sub protectia Afroditei si s-a oprit īn regatul lui Mene-laos, īn Sparta, unde a fost īntīmpinat si gazduit cu bucurie ; aici s-a īndragostit de Elena, sotia lui Menelaos, pe care a rapit-o {Iliada, 3.443 si urm.). Elena era, īntr-ade­var, cea mai frumoasa dintre femei: pro­misiunea Afroditei se īmplinea.

Printre admiratorii si pretendentii la mīna Elenei dinaintea casatoriei sale cu Menelaos se numarasera īnsa toti marii eroi greci; dupa rapirea acesteia, ei au hotarīt sa-1 razbune pe Menelaos si sa li se alature lui si lui Agamemnon īntr-o ex­peditie exemplara īmpotriva fiului regelui troian, ca s-o aduca īnapoi pe Elena si sa pedepseasca insolenta rapitorului. Astfel a izbucnit razboiul troian (pentru alte detalii vezi Agamemnon).

īn timpul asediului Troiei, Paris s-a lup­tat cu Menelaos īn fata zidurilor cetatii si a fost īnfrīnt: era gata sa fie rapus, dar a fost salvat de Afrodita, care 1-a ascuns vede­rii eroului grec {.Iliada, 3.67 si urm., 340 si urm.). Se spunea ca l-ar fī ucis pe Ahile cu o sageata otravita sau, potrivit altei ver­siuni, printr-o īnselatorie (vezi Ahile).

La caderea Troiei, Paris a fost lovit de Filoctet cu una dintre sagetile lui Heracle. Ranit, s-a īntors la cea dintīi sotie, multa vreme uitata, Enone. Aceasta a refuzat īnsa sa-1 ajute, iar Paris a murit. Prada remuscarilor, Enone s-a sinucis.

Raspīndirea cultului. Era venerat īm­preuna cu Elena la Terapne, īn Lacoma, riturile incluzīnd si un gen de hierogamie.

Prezente īn literatura antica. Actiunile lui Paris constituie cauza prima a razboiului troian, figura lui fiind prin urmare foarte proeminenta īn Iliada (unde se face refe­rire si la celebra judecata) si sugerata īn Odiseea, īn care se vorbeste īn treacat si despre moartea sa. Povestea lui trebuie sa fi fost abordata ulterior īn Cipriile si īn Mica Iliada, unde tema mortii era tratata mai amplu. Figura lui Paris se evidentiaza puternic īn poezia tragica, prin Alexandros de Sofocle, tragedia omonima a lui Euripide si Chrises, drama satirica a lui Sofocle; exista, de asemenea, o scriere intitulata Dionysalexandros, apartinīndu-i lui Crati-nos. Povestea visului premonitoriu al He-cubei este īn schimb de origine mai recenta (Hyginus).

Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Atīt episodul judecatii lui Paris,

cīt si cel al rapirii Elenei au constituit importante surse de inspiratie si īn peri­oada ulterioara epocii clasice. Paris īsi face frecvent aparitia, de la Faust al lui Goethe pīna la Razboi cu Troia nu se face de J. Giraudoux; o piesa intitulata Paris si Enone i se datoreaza lui Lawrence Binyon ; .judecata lui Paris" a devenit expresie pro­verbiala. Pentru alte reluari ale mitului vezi si Elena.

> Iconografie. Imaginea lui Paris apare frecvent pīna īn epoca romana tīraic pe vase, reliefuri, picturi. Este prezentata pe cunoscutul oinochoe Chigi, pe Cufarul lui Cipselos; abandonarea sa pe muntele Ida a fost zugravita pe diverse urne si oglinzi etrusce. Ipoteze sugestive, toate īnsa de verificat, sīnt cele care īl identifica rīnd pe rīnd cu arcasul de pe frontonul vestic al templului din Egina, cu Adolescentul Lansdowne, Ares Borghese; Perseu din Anticitera, Ares de la-Vila Medici. Jude­cata lui Paris este reprezentata īn nume­roase opere de arta executate īn fildes, bronz, ceramica, geme, ca si īn picturile din Pompei.

Parnas (gr. n<xpv<xaa6<;, -ou; lat. Par-nassus, -i). Lant muntos din Grecia, care se īntinde de-a lungul Doridei si Focidei īn directia sud-est pīna la golful Corint. īn Antichitate numele se referea de obicei la portiunea cea mai īnalta a lantului, situata la mica distanta de Delfi si culminīnd cu cele doua vīrfuri numite Titoreea si Lico-reea. Este retinut īn mitologie ca muntele consacrat lui Apollo si muzelor si ca inspi­rator al poetilor si muzicienilor. Pe culmea Licoreea se afla pestera Coricos, de la nu­mele careia muzele primesc uneori apelati­vul de nimfe coriciene; din Parnas izvora, nu departe de sanctuarul lui Apollo din Delfi, si celebra Castalia, īn care Pythia savīrsea ablutiunile īnainte de a profeti. Parnasul īi era consacrat si lui Dionysos; īn fine, la poalele sale, īn valea Plisto, Oedip si-a ucis propriul tata, pe Laios.

Parnaside (gr. napvacKcrXSee;, -wv; lat. Parnasides, -um). Epitet prin care sīnt indicate uneori muzele, ca locuitoare ale muntelui Parnas.

Partenion (gr. Flap^eviov, -ou; lat. Par-thenius, -ii). Munte din Grecia, situat īn Pelopones, īntre Arcadia si Argolida. īn mitologie reprezinta locul abandonarii

PARTENON

micului Telefos, alaptat aici de o ciuta, sau al abandonarii Atalantei, gasita si adop­tata de niste pastori; muntele era si rese­dinta lui Pan.

Partenon (gr. flocptfevwv, -oivog). Numele templului ridicat pe Acropole īn cinstea zeitei Atena Partenos („fecioara"), ocroti­toare a cetatii. Construit de cei mai mari artisti din epoca lui Pericle (Ictinos, Cali-crat, Carpion) sub īndrumarea lui Fidias, a devenit simbolul cetatii ateniene si al grecitatii clasice; aici se afla splendida statuie criselefantina (din aur si fildes) a zeitei, opera a lui Fidias. Templul era deco­rat cu sculpturi din marmura pentelica, cu adaosuri de bronz si pictate, ce consti­tuiau o veritabila summa a principalelor mituri ale Aticii: pe frontoanele sale erau īnfatisate nasterea Atenei si disputa din­tre Atena si Poseidon pentru īntīietatea religioasa asupra Aticii; pe cele 92 de me-tope — o amazonomahie, o gigantomahie, o centauromahie si episoade din unele mi­turi atice; pe friza lunga de 160 metri -procesiunea Panatene'elor asistata de adu­narea zeilor. Dincolo de extraordinara sa valoare artistica, Partenonul reprezinta īn ansamblu un repertoriu exceptional de ilustrari ale mitologiei antice. Valoarea sa religioasa este de asemenea fundamentala, īntrucīt templul constituia tinta cortegiu­lui ce strabatea Calea Sacra a Atenei cu prilejul Panateneelor, ajungīnd pe Acropole si aducīnd ofrande zeitei, printre care si peplul sacru confectionat special pentru Atena.

Partenope (gr. n<xp#ev6irn, -r]q; lat. Parthenope, -es). Numele uneia dintre Sirene (vezi). O legenda tīrzie povesteste ca, atunci cīnd Ulise s-a dovedit insensibil la cīntecele lor, Partenope si surorile ei s-au aruncat īn mare, cuprinse de dispe­rare. Trupul sirenei a fost adus la tarm si a fost īngropat īntr-un loc īn apropierea caruia s-a ridicat cetatea ce i-a luat nu­mele, Partenope, actualul Napoli. Strabon afirma ca īn vremea sa putea fi īnca admirat īn cetate monumentul īnchinat sirenei, īn cinstea careia, urmīnd sfatul unui oracol, se organizau jocuri atletice (Strabon, 5.246). Potrivit lui Filargirios (ad Georg., 4.564), ceremoniile religioase aveau alta origine: cetatea ar fi fost īntemeiata de

cumani pe locul mormīntului Partenopei, dar foarte curīnd acestia au hotarīt sa o distruga, pentru ca datorita prosperitatii ei devenise o concurenta de temut. Cīnd au nimicit-o īnsa, au fost loviti de o teri­bila epidemie, iar oracolul le-a sugerat sa reconstruiasca cetatea (care a primit nu­mele Neapolis, „cetatea noua"), instituind ceremonii religioase īn onoarea sirenei.

Iconografie. Capul Partenopei era repro­dus pe primele monede din Napoli.

Partenopeos (gr. nap-frevoitcuot, -ou; lat. Parthenopaeus, -i). Fiul lui Meleagru si al Atalantei, a fost unul dintre eroii care au pornit īmpotriva Tebei (pentru detalii vezi Adrast).

Partenos (gr. ricxptfevoe;, -ou). 1) Fiica lui Stafilos si a Chrisotemidei si sora cu Reo si Molpadia. Pentru detaliile mitului vezi Molpadia.

2) Eroina greaca transformata īn con­stelatia Fecioarei. Este considerata uneori fiica lui Apollo si a Chrisotemidei, alteori a lui Zeus si Temis sau a lui Astreos si a Himerei, ori a lui Icarios.

Parura. Modul īn care sīnt reprezentate parul si acoperamīnturile personajelor mito­logice īn artele figurative constituie un element important ce ajuta la recunoas­terea acestora. Zeii, la fel ca si numerosi eroi au o pieptanatura si un acoperamīnt caracteristic, care permite distingerea lor. īn arta minoica, o frumoasa coroana pre­vazuta cu turnuri apare pe capul asa--numitei „zeite a serpilor". O coroana mai simpla, de frunze īmpletite, apare pe cape­tele participantilor la sacrificiul de pe sar­cofagul pictat de la Haghia Triada (Creta), īn picturile din insula Thera (Santorini), īnca din epoca minoica, zeitele sau preo-tesele sīnt īnfatisate cu capul ras sau cu plete, īn functie de vīrsta: parul taiat pare sa corespunda tineretii. īn epoca geome­trica si orientalizanta īncepe sa se afirme, inclusiv īn micile bronzuri de factura arti­zanala, o tratare puternic stilizata: parul devine o calota compacta, īmpartita īn paliere orizontale si definita printr-o retea deasa de incizii. Exemple de acest gen ne ofera statueta celebrei Doamne din Auxerre (Paris, Luvru), probabil o repre­zentare a Herei, sau micile sculpturi īn lemn de la Palma Montechiaro.

PARURĂ

īncepīnd cu epoca arhaica, se diferen­tiaza īntr-un mod din ce īn ce mai precis caracteristicile pieptanaturii fiecarui per­sonaj divin īn parte. Astfel, daca Homer se margineste la a indica anumite zeite īn mod generic, prin formulele „cu par fru­mos" sau „cu frumoasa coroana", treptat iconografia precizeaza tot mai bine tra­saturile fiecareia. Mai cu seama Atena se distinge prin coiful care o caracterizeaza ca zeitate razboinica ; īnzestrat cu coif este si Ares, zeul razboiului; Hermes este usor de distins prin palaria sa cu boruri largi (vezi Petasos), acoperamīntul caracteristic pentru calatori, foarte potrivit pentru un zeu mesager, ce calatoreste mereu īntre lumea zeilor si cea a oamenilor (uneori, acest petasos este īnzestrat cu o pereche de aripi); Afrodita īsi poarta pletele blonde dezlegate sau īnnodate īn fel si chip īn cocuri, cu panglici; o coroana cu turnuri apare pe capul Ţychei, mai cu seama atunci cīnd aceasta este caracterizata ca ocroti­toare a unei cetati. Adesea, regele zeilor poarta pe frunte o coroana de maslin (mai ales la Olimpia) sau de stejar (la Dodona); Hera are de multe ori o diadema si un val care īi coboara de pe crestet pe umeri, sim-bolizīnd rolul ei de sotie a regelui zeilor; Apollo are parul stralucitor si īntunecat, cu reflexe violete. Tipica este si pieptana­tura lui Heracle, care uneori poarta pe crestet, īn chip de coif, capul leului a carui blana constituie un atribut tipic al sau, aparīnd aproape īntotdeauna pe umerii eroului. Demetra are de multe ori o co­roana īmpletita din spice de grīu sau, mai simplu, o banda tesuta, purtata īn jurul fruntii; fiica sa, Persefona, poarta aproape īntotdeauna o coroana; Triptolem, legat de cultele Misterelor Eleusine, poarta uneori pe crestet un petasos. Artemis, uneori īnso­tita de imaginea Selenei, zeita lunii, poate avea pe capul īnvaluit o semiluna; īn va­rianta efesiana, are o pieptanatura orien­tala īn forma de cetate (vezi Artemis). Cu fata īnvaluita si cu coroana īn forma de cetate este reprezentata Rhea, numita si Marea Mama. Pieptanatura Geei este com­pletata de o coroana; o coroana de vita-de--vie īncinge fruntea lui Dionysos si a perso­najelor din cortegiul bahic. Pan poate fi recunoscut dupa coarnele care īi rasar din frunte, īn timp ce silenii, care uneori nu

pot fi deosebiti de satiri, au urechi foarte ascutite ce se ivesc din chica stufoasa. Enig­maticul personaj Telesforos (vezi) poarta o mantie cu o gluga ascutita care īi acopera capul. Inconfundabila este si Gorgona, cu serpii care īi tin loc de par. Zeul Serapis poarta īndeobste pe cap un kalathos. Un acoperamīnt oval caracteristic īl distinge pe Hefaistos. Hades, zeul infernului, poate fi recunoscut dupa blana de lup, al carui cap īi acopera fruntea asemenea unui coif. Hipnos, zeul somnului, are doua aripi care īi apar de sub buclele de pe tīmple. Dintre muze, Thalia, ocrotitoarea comediei, se deosebeste prin masca ei comica si prin ghirlanda de iedera, iar Melpomene, ocro­titoarea tragediei, prin masca tragica si coroana din frunze de vie. Nike, zeita vic­toriei, poarta adesea pe frunte o coroana sau panglicile simbolizīnd triumful. Pen­tru figurile masculine, banda īnfasurata pe frunte („tenia") este tipica īn rīndul atletilor (sa ne gīndim la sculptura Dia-dumenos a lui Policlet, sau la Auriga de la Delfi); īn cazul figurilor feminine, īn afara de banda poate aparea o plasa, numita sakkos, care le strīnge parul (vezi, de ase­menea, Coroana si Coif).

īn lumea elenistica si romana, evolu­tia pieptanaturii personajelor mitologice, copiind īntotdeauna īndeaproape moda momentului, poate fi urmarita cu usurinta pe monede si īn portretistica. īn cazul fe­meilor, epoca elenistica inaugureaza moda pieptanaturii numite „pepene", cu suvite paralele ce pornesc de pe frunte pentru a se uni īn cocuri pe ceafa. Atīt īn cazul bar­batilor, cīt si īn cazul femeilor, pieptana­turile mai mult sau mai putin elaborate sīnt atestate īn epoca romana, mai ales īn perioada imperiala; preotii, īmparatul, zugravit ca suprema autoritate religioasa, precum si zeii casei sīnt de cele mai multe ori reprezentanti cu val pe cap, īn timp ce eroii si zeii traditionali īsi pastreaza pieptanaturile afirmate din epoca greaca arhaica, adaptate doar formal la moda vremii.

īn īntreaga lume clasica era raspīndit obiceiul taierii parului, ori cel putin a cītorva suvite, īn semn de doliu. De multe ori, suvitele taiate erau depuse ca ofranda pe mormīntul defunctului. Taierea parului si oferirea acestuia unui zeu, unui erou

PASIFAE

local, unui rīu sau unui templu era un obicei care marca trecerea tinerilor la vīrsta adulta. īn Grecia, cei īnstariti īsi ofereau de multe ori parul taiat sanctuarului de la Delfi. Un obicei similar se īnregistra cu prilejul riturilor religioase savīrsite īn cin­stea anumitor zei: de exemplu, la serbarile ce aveau loc īn cinstea lui Adonis (vezi). Peleu īi ofera lui Sperheios, zeul rīului omonim, o suvita din parul lui Ahile, pentru ca acesta sa se īntoarca nevatamat din razboiul troian (iar īn lliada Ahile īsi jert­feste propriul par pe mormīntul prietenu­lui sau Patroclu: 24.144 si urm.). Tezeu īsi ofera parul sanctuarului de la Delfi, numai ca, īn loc sa si-1 rada, se margineste sa-1 tunda īn partea din fata, inaugurīnd un obicei care a ramas la moda la Atena inclu­siv īn epoca istorica si care īn lliada este atestat īn cazul populatiei abantilor.

Numeroase povestiri mitice amintesc suvitele de par magice de care depindea supravietuirea personajului ce le poseda. Este cazul regelui Pterelaos din Tafos, īn al carui par se ascundea un fir de aur; acesta i-a fost taiat de fiica sa, Cometo, īndragostita de Amfitrion, care se prega­tea sa asedieze cetatea. Pterelaos a murit, iar Amfitrion a cucerit cetatea. O povestire analoaga o are ca protagonista pe Scila, fiica lui Nisos, care a retezat firul de pur­pura (sau de aur) din parul tatalui sau, provocīndu-i astfel moartea si permitīndu-i lui Minos sa cucereasca cetatea. Frumu­setea parului a facut si obiectul unei īntre­ceri care le-a opus pe Antigona (o eroina diferita de celebra fiica a lui Oedip; vezi Antigona, 2) si pe Hera.

īn descrierile poetilor, de multe ori zeii au parul blond, semn de noblete, de neam īnalt: Dionysos, care īn Imnul homeric ce-i este īnchinat este descris ca fiind urīt, apare, dimpotriva, īmpodobit cu cosite blonde la Euripide. Ceres mai era numita Flava Dea, datorita culorii pletelor sale, asemanatoare griului copt. Unele perso­naje sīnt amintite pentru parul lor alb; aceasta culoare nu este legata numai de vīrsta īnaintata, ci poate fi considerata si semnul unui destin exceptional. Par alb aveau Erginos, fiul lui Poseidon, un tīnar erou ce a participat la expeditia argonau­tilor, si Tarhon, eroul etrusc ce s-a nascut cu parul alb. O pieptanatura aparte are

Kairos, personificarea momentului oportun: īn reprezentarea oferita de sculptorul Li-sip, acesta avea un smoc de par īn frunte si ceafa rasa, semn ca momentul oportun trebuie īnhatat de cum se iveste, pentru ca mai apoi s-ar putea sa fie prea tīrziu.

īn Antichitate, parului i-au fost īnchinate doua opere literare unice, una reprezen-tīnd raspunsul polemic la cealalta: Elo­giul buclelor a lui Dion Hrisostomul si, respectiv, Elogiul cheliei a lui Sinesios. Ple­tele se afla īn centrul celebrei compozitii a lui Calimah, dedicate Cositei Berenicei, īn vreme ce Statiu, īn Silvae (3.4), introduce un cīntec despre capilli īnchinat de Earinus, paharnicul lui Diocletian, zeului Esculap. Laude aduse pletelor se gasesc si īn capi­tolul 109 din Satyriconul lui Petroniu, ca si īn elegia 14 a cartii 1 din Amores de Ovidiu, dedicata unei fete care chelise.

Pasifae (gr. nacricpcui, -r\q; lat. Pasiphae, -es). „Stralucitoarea", fiica Soarelui, He-lios, si a Persei, a fost sotia lui Minos si regina a Cretei. A avut cu Minos trei copii: Androgeu, Ariadna si Fedra; īndragostita de un taur alb, a fost ajutata de miticul sculptor si arhitect Dedal sa-si īmpli­neasca nefireasca dorinta: s-a īmpreunat cu animalul ascunzīndu-se īntr-o statuie ce īntruchipa o vaca, pe care artistul o faurise cu atīta maiestrie, īncīt parea ade­varata. Din aceasta unire s-a nascut Mino­taurul. Pentru a-1 ascunde (si īmpreuna cu el pe Pasifae), Minos i-a cerut lui Dedal sa construiasca labirintul. Pentru alte de­talii ale mitului vezi Minos, Dedal, Mino­taurul.

Pasiteea (gr. nacntfea, -aq ; lat. Pasithea, -ae sau Pasithee, -es). Una dintre cele trei Charite sau Gratii, numita si Aglae.

Pasquino. Celebra statuie descoperita la Roma si plasata īnca din vremea Renas­terii īntr-un colt al Palatului Braschi, deve­nita simbol al satirei romane, anonima, docta si populara, este ceea ce a mai ramas dintr-un grup statuar cu subiect mitologic care īl reprezenta pe Menelaos sustinīnd corpul lui Patroclu. Din cīt se pare, sculp­tura a primit acest nume - care nu are nimic de-a face cu mitologia - pentru ca īn zona se afla atelierul unui mestesugar deosebit de sarcastic, numit Pasquino.

PAUSARII ISIDIS

Pastofori (gr. itacrtcxpopoi, -wv ; lat. pasto-pkori, -orum sau -um). Termen de origine greaca indicīndu-i pe preotii egipteni care duceau īn procesiune statuile de cult īn tabernacole. La Roma, conform marturiei lui Apuleius, erau numiti astfel īn special preotii zeitei Isis.

Patareus (gr. nocxapeug, -eu>c; lat- Pata-reus, -ei si -eos). Epitet al lui Apollo, care avea un oracol la Patara, īn Licia, aproape de gura rīului Xantos.

Patela (lat. patella, -ae). Tava utilizata de romani la aducerea de ofrande zeilor. Expre­sia idiomatica edere de patella, „a mīnca din tava pentru ofrande", indica o atitudine de dispret suprem fata de religie. Expre­sia blasfematoare DU Patellarii la adresa divinitatilor era legata probabil de repre­zentarea īn efigie a unor personaje divine pe fundul acestor vase pentru ofrande.

Patera (lat. patera, -ae). Castron sau cupa adīnca utilizata de romani pentru libatiile aduse zeilor.

Patroclu (gr. naTpoxXĪis, -eovq ; lat. Patro-clus, -i sau Patrocles, -is). Fiul lui Mene-tios si al Stenelei, nepot al lui Actor si al Eginei (de unde patronimele Menetiadul sau Actoridul), este unul dintre principalii eroi greci ai eposului, amintit ca prieten al lui Ahile. īn timpul razboiului troian īl gasim alaturi de marele erou, a carui soarta o īmpartaseste: cīnd Ahile se retrage din lupta (vezi Ahile), Patroclu īi urmeaza exemplul. Dar cīnd, mai apoi, situatia mili­tara devine critica pentru greci, Patroclu obtine permisiunea de a comanda ostile mirmidonilor, de obicei conduse de Ahile. īn plus, Ahile īi da armele sale; jucīnd astfel rolul lui Ahile, Patroclu reuseste sa-i alunge pe troieni din tabara greaca si sa-i respinga pīna sub zidurile Troiei; aici este īnsa ucis de Hector. Dorinta de a raz­buna moartea prietenului īl va determina pe Ahile sa reintre īn lupta.

Grandioasele jocuri funebre īn cinstea sa ocupa partea finala a Iliadei si sīnt descrise īn cīntul 23. Dupa moartea lui Ahile, cenusa celor doi nedespartiti prie­teni a fost pusa laolalta. Potrivit unei tra­ditii, Patroclu a continuat sa traiasca īn Insula Alba, la gurile Dunarii, īmpreuna cu Ahile, Elena si cu alti eroi, printre care Aiax Telamonianul si Antiloh.

Prezente īn literatura antica. Dintre nenumaratele mentionari ale eroului īn literatura clasica le amintim doar pe cele din Iliada, tragediile pierdute ale lui Sofocle si Euripide intitulate Alexandros, precum si Ifigenia īn Aulis, Elena si Tro­ienele lui Euripide, o tragedie pierduta a lui Ennius, Metamorfozele si Heroidele lui Ovidiu si Eneida lui Vergiliu. Vezi si Ahile si Elena.

Patron (gr. narpuiv, -wvoc;; lat. Patron, -onis). 1) Camarad al lui Eneā, amintit de Vergiliu printre participantii la jocurile funebre īn memoria lui Anhise. Dupa ce 1-a urmat pe Enea īn peregrinarile sale s-a stabilit īn Sicilia, unde a īntemeiat cetatea Alontion.

Prezente īn literatura antica. Apare īn Eneida (5.298).

2) Tovaras al lui Evandru, caruia i se atri­buia instituirea patronatului; avea obiceiul sa gazduiasca nevoiasii īn propria casa, exemplul lui fiind apoi institutionalizat si oficializat īn epoca istorica.

Prezente īn literatura antica. Este amintit de Plutarh (Romulus, 13).

Patroos (gr. flaTpuiog, -ou). Epitet (īnsem-nīnd īn greceste „ancestral, traditional, legat de parinti") cu care erau venerate īn Grecia diferite divinitati, īn special Zeus, Apollo si alte zeitati masculine, dar si Artemis, Hestia si alte zeite. Acceptiile sale erau probabil variate: putea indica un zeu (sau o zeita) venerat īn mod tradi­tional de comunitate, sau un zeu din care pretindea ca descinde comunitatea si soco­tit stramos al ei, sau un zeu ce veghea asupra parintilor si a drepturilor lor. īn textele poetice sīnt mentionati cu epitetul Patroos mai ales Apollo si Zeus, divinitati paterne si ocrotitori ai casei (Sofocle, Tra-hinienele, 288; Platon, Legile, 855). Cu semnificatii analoage este atestata īn lumea romana expresia di patrii, care are si o valoare mai specifica, fiind utilizata uneori cu referire la penati.

Pausarii Isidis. īn cadrul cultului egip-tizant al zeitei Isis, raspīndit la Roma īn epoca imperiala, erau numiti astfel credin­ciosii zeitei care, uniti īntr-o fratie, celebrau divinitatea purtīndu-i statuia īn procesiune si facīnd din cīnd īn cīnd popasuri īn timpul acesteia (pausae).

PAVOR sI PALOR

Pavor si Palor. Cuplu de divinitati ale­gorice romane ce personificau teroarea si frica, īn special a soldatilor īn lupta.

Pax (lat. Pax, Pacis). Zeita romana a pacii; numele sau grecesc era Irene (vezi).

Paducel. Se credea despre paducel ca ar fi īnzestrat cu puteri magice, care tineau departe influentele nefaste. Din acest motiv, īn lumea romana, portile caselor erau īm­podobite cu ramuri īnflorite de paducel. Legenda, povestita de Ovidiu īn Fastele (6.107 si urm.), sustinea ca Zeus daruise paducelul nimfei Carna (sau Cardeea), de care se īndragostise si care devenise ocro­titoarea portilor caselor. La Roma, padu­celul īi era consacrat si zeitei Flora, iar īn Grecia cu ramurile sale īnflorite se īmpo­dobeau altarele pentru celebrarea ceremo­niilor nuptiale.

Padure. īn mitologia greaca si romana, padurile si codrii sīnt locuri sacre, unde zeitatile locuiesc īn arbori, pe povīrnisuri si īn izvoare, si unde le sīnt īnchinate culte specifice; aici zeii si zeitele se dedica dis­tractiilor preferate, vīnīnd, oglindindu-se īn izvoare sau, uneori, īndragostindu-se de muritorii pe care īi īntīlnesc pe drum. Prin urmare, reprezinta spatii unde omul poate sa īntīlneasca divinul si, din acest motiv, trezesc neliniste si teama, īntrucīt īn ele hotarele dintre lumea zeilor si aceea a muritorilor par sa fie la fel de fragile si schimbatoare ca si umbrele miscatoare ale frunzelor. Sentimentul de teama poate fi sporit de faptul ca padurea e un mediu natural virgin si salbatic, neatins de mīna omului, unde natura īsi manifesta nemij­locit forta si alteritatea fata de acesta, si unde creaturile (centaurii, Faunus, Pan) sīnt, la rīndul lor, salbatice si primitive. Dinaintea unui peisaj natural de acest gen, omul - si poetii sau eroii protagonisti - au o dubla atitudine: putem surprinde pe de o parte frica, nelinistea, sentimentul infe­rioritatii omenesti; pe de alta parte, atrac­tia fata de īntīlnirea posibila cu divinul sau, īn societatile mai sofisticate, rafinate si cultivate, un soi de regret dupa o stare naturala pierduta, dupa o epoca de aur disparuta. Cea dintīi atitudine, de teama si neliniste, face ca īn paduri sa fie locali­zate mituri īntunecate si sinistre, cu sfīrsit

tragic, si personaje de factura primitiva si salbatica. Cea de-a doua atitudine, de atractie si fascinatie, face ca aici omul sa caute raspunsul zeilor prin intermediul oracolelor, sa īnchine plantelor si celor­lalte elemente ale codrului un cult plin de respect sau sa localizeze īn padurile vir­gine si salbatice o epoca de aur regretata ori visata pentru viitor. Putem cita cīteva exemple pentru aceste tipuri de atitudine.

Padurile constituie spatiul unde divini­tatea nu numai ca se ascunde sau salas­luieste, ci de multe ori i se arata omului. Culmile acoperite cu paduri sīnt legate de cultul multor zeitati oraculare; este cazul Dodonei, loc consacrat oracolului lui Zeus, cu o padure de stejari ale caror frunze ex­primau verdictul zeului; la fel se īntīmpla la Delfi, pe povīrnisurile īmpadurite ale muntelui Parnas. O padure sacra se gasea si la Olimpia, pe colina Altis (al carei nume īnseamna chiar „padure"), un stravechi loc de cult frecventat cu mult īnainte de apa­ritia sanctuarului istoric panelenic. Tot astfel si īn lumea romana unele zeitati oraculare īsi aveau sediul īn paduri. O pa­dure īi era consacrata Albuneei līnga Tivoli, unde īsi avea sediul si un oracol al lui Faunus. La Aricia, īntr-o padure se afla unul dintre principalele centre ale cultului Dianei de pe pamīntul italic, unde zeita era venerata alaturi de Virbius. O padure sacra de pe malurile Tibrului, lucus Helerni, era sediul nimfei Carna, iar pon­tifii romani īnca mai aduceau jerfte īn acest loc īn vremea lui Augustus.

Padurile misunau de prezente divine. Arborii erau populati de nimfe, mai ales de driade, hamadriade, alseide, carora li se alaturau nimfele pesterilor, naiadele, si cele ale vailor, napeele. Padurile erau īmparatia zeitatilor ce se īndeletniceau cu vīnatoarea, mai ales a Artemisei si a cores­pondentei sale din lumea romana, Diana; īn paduri mai mult sau mai putin dese au loc cīteva vīnatori celebre, ca aceea a mis­tretului calidonian. Codrii sīnt salasul lui Faunus si al lui Pan. Aici locuiesc cen­taurii si cortegiul zeitei Cybele.

Descrierea unei paduri extraordinare poate fi citita īn Metamorfozele lui Ovidiu. Este „padurea care umbla", aparuta īn chip miraculos gratie cīntecului lui Orfeu, care atrage īntr-un loc pustiu si īnsingurat

PĂSĂRI

cele mai felurite plante: „Era o colina si pe colina o cīmpie foarte neteda pe care o facea verde iarba deasa. Locului īi lipsea umbra, dar dupa ce s-a asezat aici poetul nascut din zei si a miscat firele rasuna­toare ale lirei, umbra a venit īn acel loc. N-a lipsit arborele Chaoniei, nici padurea Heliadelor, nici cerul cu crestetul īnalt, sau teii cu lemnul moale, sau fagul si lau­rul feciorelnic. Au fost si alunii cei slabi, si frasinul bun de sulite, si bradul fara noduri, si gīrnita īncovoiata de ghinda, si platanul desfatator, si artarul de felurite culori, si salciile locuitoare ale rīului, si lotusul apelor, si sīmcerul vesnic verde, si tamarisul cel subtire, si mirtul cu doua culori, si tinusul cu boabe albastre". De asemenea, iedera, pini, chiparosi si pal­mieri, īntr-o incredibila varietate de umbre, esente si miresme (10.86 si urm.).

Potrivit traditiei, īntr-o padure s-ar fi nascut Silvius, fiul lui Enea si al Laviniei, sau fiul lui Ascaniu, din care se trageau regii din Alba Longa, care purtau cogno-menul Silvius, īn amintirea locului de nastere al stramosului lor. Copiii nedoriti, ca gemenii Romulus si Remus sau, īn lumea greaca, Oedip, sīnt abandonati īndeobste īn locuri īmpadurite si salbatice. Umbrei sigure a unui codru īi este īncre­dintat un nou-nascut de exceptie, micul Zeus, ascuns īn pestera Ideos din insula Creta, pentru ca tatal sau sa nu-i auda scīncetele si sa nu-1 ucida ca pe ceilalti fii ai sai.

Umbra padurii, rolul sau de zona de hotar īntre lumea oamenilor si cea a ne­muritorilor, sentimentul de nesiguranta pe care īl provoaca adesea sīnt tot atītea elemente care fac din ea mediul ideal pen­tru localizarea portii de acces spre lumea de dincolo de mormīnt. Romanii situau portile lumii subpamīntene īn codrii din Avernus. Tot īn paduri sīnt localizate mituri care se sfīrsesc tragic, cu moartea protagonistului (rapirea Euridicei, poves­tea lui Acteon, aceea a Atalantei si a lui Milanion, aceea a lui Erisihton si multe altele). Aspectul lugubru si infernal al multor paduri a fost subliniat, de-a lungul vremii, de o serie de episoade istorice dra­matice care au avut loc aici si pe care scrii­torii, mai ales cei latini, le-au descris conferindu-le nuante legendare ; este cazul

mortii lui L. Postumius Albinus, petrecuta īntr-o padure care, īn relatarea lui Livius, pare de-a dreptul vrajita: „Era o padure enorma - galii o numeau Litana - pe unde voia sa-si duca armata. īn copacii acestei paduri, īn dreapta si īn stīnga drumului, galii au facut taieturi astfel īncīt, daca nu erau atinsi, ramīneau īn picioare, iar daca erau īmpinsi usor, cadeau. [...] Galii, care stateau la marginea padurii, īndata ce armata īn mars a patruns īn padure, au īmpins ultimii copaci taiati. Acestia, pra-valindu-se unii peste altii, [...] au īngropat arme, oameni si cai..." (Livius, 23.24.7-9). Regiunile cele mai bogate īn paduri din Grecia clasica, precum Arcadia, valea Tempe din Tesalia ori Beotia, ofera cadrul cel mai potrivit pentru miturile si perso­najele divine amintite. Mai cu seama Arcadia, īn transfigurarea poetica oferita de Vergiliu, devine locul ideal al pacii si poeziei, unde se poate trai o viata senina īn comuniune cu natura, evitīnd īn linistea codrilor zbuciumul vietii citadine (vezi Arcadia ; pentru alte amanunte vezi si rubricile dedicate diferitelor personaje mitologice citate pe parcurs).

Paianjen. Indisolubil legat de ideea teserii si de simbologia aferenta acesteia, īn mitologia clasica paianjenul este un atribut al Atenei, fiind asociat si Moirelor ca urzitoare ale destinelor umane. Mitul cel mai cunoscut ce are drept protagonist un paianjen este cel al Arahnei (vezi).

Par. Arbore consacrat diferitelor divini­tati feminine htoniene si celor legate de cultele fertilitatii: īn templele mai vechi era considerat un simbol al lunii, iar īn Grecia arhaica era consacrat Herei, Afro-ditei si Atenei. In templul Herei din Micene era venerata o statuie a zeitei sculptata īn lemn de par; Atenei Onca, epitet ce evoca numele preelenic al parului, īi era īnchi­nat un sanctuar la Teba.

Pasari. Valoarea simbolica asumata de pasari īn mitologie este legata de zbor, conferindu-le semnificatia aproape uni­versala de legatura īntre pamīnt si cer, īntre oameni si zei; pasarile devin adesea simbolul si crainicii zeilor, ducīnd me­sajele lor catre oameni si transmitīndu-le acestora vointa divina. Multi zei au cīte o

PĂSĂRILE STIMFALIENE

pasare sacra (vulturul pentru Zeus, paunul pentru Hera, porumbelul pentru Afrodita, bufnita pentru Atena, ciocanitoarea pentru Marte etc). Apollo primeste īn dar de la Zeus un car tras de lebede; si carul Afrodi-tei este tras de lebede si porumbei. Orfeu, divinul cīntaret trac, este reprezentat ade­sea „īnconjurat de o multime de animale salbatice si de pasari" (Ovidiu, Metamor­foze, 10.144).

Reprezentīnd o legatura īntre pamīnt si īmparatia zeilor, pasarile erau studiate cu atentie de catre auguri, care, mai ales īn lumea romana, obtineau din zborul lor pre­vestiri pentru viitor (vezi Auguri) ; unor pasari, cum ar fi ciocanitoarea, le sīnt atri­buite virtuti profetice (vezi Ciocanitoare). Zborul pasarilor interpretat ca o profetie este descris īn Odiseea (15.691 si urm.) īn legatura cu Telemah: „La dreapta lui zbura atunci un uliu,/ Sol iute zburator al lui Apollon./ O porumbita-ncatusase-n gheare/ si-o tot smulgea si-mprastia din pene/ La mijloc īntre Telemah si nava./ Teoclimen īl pofti pe-acesta/ Departe de tovarasi si-apu-cīndu-1/ De mīna,-i zise: «Tinere,-acest uliu/ Cu voia unui zeu de-a dreapta zboara./ Eu l-am vazut din fata si-nteles-am/ Ca e un semn»". īn mitul lui Romulus si Remus, zborul unor pasari trebuie sa arate care dintre cei doi gemeni va īntemeia cetatea Romei (vezi Vultur).

Pozitia intermediara a pasarilor, īntre lumea zeilor si cea a oamenilor, īl inspira pe Aristofan īn crearea, īn celebra sa come­die Pasarile, a unui stat situat īntre pa­mīnt si cer, care va trebui sa-i supuna pe zei si sa instaureze domnia universala a pasarilor; statul, numit Nefelococcygia, adica „salasul norilor si al cucilor", tra­teaza de la egal la egal cu zeii, obligati la sfīrsitul comediei sa le-o dea pasarilor pe Basileia, personificarea suveranitatii asu­pra lumii.

Datorita prerogativelor lor legate de zbor, pasarile devin īn mitologie un simbol al sufletului. īn acest sens īnteleg anticii mitul pasarii Phoenix (vezi); la Roma, īn timpul ceremoniilor pentru celebrarea apoteozei īmparatului, deasupra rugului se dadea drumul unui vultur, simbolizīnd ridicarea la cer a īmparatului care deve­nea zeu (vezi Apoteoza si Vultur).

Cazurile de metamorfozare a oamenilor īn pasari sīnt frecvente īn mitologie. Este

vorba fie de transformari dorite de zei, pentru a-i salva de la moarte pe cei pe care īi iubesc sau, dimpotriva, pentru a-i pedepsi pe oameni pentru vreo vina, fie de trans­formari ale zeilor īnsisi, care astfel reusesc sa se apropie de oameni fara sa-i sperie, asa cum s-ar īntīmpla daca si-ar pastra īnfatisarea divina (Zeus, de pilda, se pre­schimba īn lebada ca sa se apropie de Leda). Pescarusul, pupaza, privighetoarea, cocorul, bibilica, prepelita, rīndunica, potīrnichea,

gīsca, bufnita, lebada, cucuveaua, sticle-

tele, ca sa amintim doar cīteva, sīnt pasari īn care se transforma tot atītia eroi (vezi, respectiv, rubricile Alcione, Tereu, Filo-mela, Gerana, Meleagru, Asteria, Che-lidon, Perdix, Leda, Nictimene, Cicnos, Ascalafos, Acalantis si cele referitoare la diferite specii de pasari).

Pe līnga pasarile reale, īn mitologie apar si creaturi hibride care au doar cīteva atri­bute ale pasarilor, īmbinate cu altele ce le transforma īn personaje fantastice, de fic­tiune, īn acest caz pasarile sīnt legate mai ales de semnificatii īntunecate, sinistre, infernale. Este cazul harpiilor, reprezen­tate īn iconografia traditionala cu trup de pasare si cap de femeie (vezi Harpii), sau al pasarilor stimfaliene, īnvinse de Hera-cle (vezi, a sasea munca), care se hraneau cu carne de om, ori al Grifonului (vezi), care avea trup de leu si cap si aripi de vultur, sau, privita īnsa īntr-o lumina pozitiva, mitica pasare Phoenix pe care am mentionat-o anterior.

Valoarea simbolica si religioasa a pasa­rilor este atestata si īn provinciile romane, īn epoca romana, īn Galia apare īn pictura o divinitate īnsotita de pasari, careia īi erau īnchinate monumente īn diferite loca­litati (de la Compiegne, īn Franta, pīna la Martigny si Avenche, īn Elvetia). Pliniu spune ca īn Germania, īn padurea Her-cinia, traiau pasari ale caror pene luminau īn īntuneric, aratīnd drumul si stralucind ca focul.

Pasarile stimfaliene, vezi Heracle.

Pastor. Pastori de stirpe regala care se īngrijesc de turme; divinitati care nu se rusineaza sa li se alature pastorilor sau sa se īndeletniceasca ele īnsele cu pastoritul; pastori care gasesc copii abandonati si īi cresc descoperind apoi originile lor regale sau divine; pastori care-si duc traiul īn

mijlocul naturii neatinse de mīna omului, unde īi īntīlnesc "uneori pe zei: īn toate aceste contexte, dar si īn altele, pastorii sīnt deseori prezenti īn mitologie. Activita­tea lor, modesta īn sine, are īnsa o prero­gativa particulara: le permite un contact nemijlocit cu lumea naturala, la fel ca vīna-toarea si spre deosebire de ceea ce implica orice alta activitate umana, inclusiv agri­cultura, care presupune o interventie īn sensul modificarii naturii. De aceea, cīnd zeii decid sa li se arate muritorilor, īi aleg adesea pe pastori, care īsi duc existenta īn natura nemodificata de om: locul epifaniei divine este de obicei spatiul salbatic si neorganizat, departe de ogoare si cetati (vezi Natura).

īn acest spatiu, pastorii pot prezenta trasaturi diferite. Pastori sīnt si ciclopii īntīlniti de Ulise, creaturi inumane si monstruoase, dar si tīnarul si puternicul Paris, mezinul regelui troian Priam; īn rol de vacar este pus la īncercare Heracle, īn episodul prinderii boilor lui Gerion; pas-toritului i se dedica pīna si Apollo, pus sa pazeasca cirezile lui Laomedon pe muntele Ida si apoi turmele lui Admetos la Fere, īn Tesalia: īn ambele cazuri aceasta activi­tate, neobisnuita pentru un zeu, repre­zinta o pedeapsa primita de la Zeus pentru acte de nesupunere. Un alt pastor este Eumeu, credinciosul porcar al lui Ulise amintit īn Odiseea, a carui viata se scurge īn umbra palatului stapīnului si īn amin­tirea lui. De obicei, pastorilor li se īntīm-pla sa gaseasca prunci abandonati pe munti si prin paduri: īntr-un astfel de epi­sod este implicat Faustulus, care īi gaseste si-i ia acasa pe micii Romulus si Remus (vezi Romulus). Se mai poate īntīmpla ca, umblīnd zilnic prin paduri si pasuni sau apropiindu-se de izvoarele unde se adapa turmele lor, pastorii sa vada zeite scal-dīndu-se, atragīndu-si fara voia lor teri­bile pedepse: Tiresias, de pilda, a fost orbit, pentru ca a vazut ceea ce ochiul omenesc nu trebuia sa vada (vezi Tiresias). Pastorii sīnt adesea protagonistii unor povesti de dragoste, uneori cu fiinte divine: este cazul lui Polifem, care, dupa ce-si face aparitia ca monstruos ciclop īn Odiseea, este pre­zentat īn mit ca galant īndragostit de Gala-teea; sau cazul lui Aristeu, care, aprins de iubire pentru nimfa Euridice, o urmareste,

__________ ______ ____ ______PĂUN

provocīndu-i involuntar moartea (pentru detaliile mitului vezi Orfeu). īndragosti­rea unui pastor, sau a unui rege-pastor, de un personaj feminin de origine divina este o tema frecventa īn mitologie ; īn afara de cazurile citate pot fi amintite si altele: Anhise, care-si pastea turmele pe muntele Ida cīnd a trezit dragostea Afroditei, sau Adonis, iubitul aceleiasi Afrodita. O po­veste de dragoste plasata īn mediul pasto­ral o constituie si cea al carei protagonist este Dafnis (vezi).

Potrivit versiunii lui Diodor, Dafnis ar fi fost creatorul unui gen literar ce are īn centru viata pastorala si iubirile pasto­rilor : poezia bucolica, gen ai carui repre­zentanti de vīrf sīnt Teocrit si Vergiliu si care a avut o importanta deosebita īn ela­borarea moderna a mitului Arcadiei. Dupa Probus, unele traditii antice puneau la ori­ginea poeziei bucolice cīntecele pastorale ce au rasunat pentru prima data īn timpul razboaielor persane la Sparta, īn templul Artemisei Cariatida, la sarbatoarea zei­tei ; alte versiuni sustin ca genul respectiv a derivat de la cīntecele interpretate pentru prima oara la Tindari, īn Sicilia, atunci cīnd Oreste, dupa ce s-a purificat la Rhegium, a ajuns acolo aducīnd cu sine statuia Artemisei Taurica ; alte surse atri­buiau īnceputurile poeziei bucolice unui obicei practicat la Siracuza, destinat co­memorarii interventiei prin care Artemis scapase vitele de ciuma: īn semn de recunostinta fata de zeita, pastorii se īntreceau īn concursuri de poezie si cīnt. Idealizata si transfigurata de poezie, ima­ginea pastorului a devenit opusul em­blematic al vietii haotice si apasatoare a orasului, aproape o sinteza a existentei umane fericite si lipsite de griji ce carac­teriza mitica vīrsta de aur.

Paun. Adusi īn Grecia din tinuturile barbarilor, dupa cum povesteste Aelianus (De natura animalium, 5.21), paunii l-au impresionat prin frumusetea lor pīna si pe Alexandru cel Mare, atīt de mult, īncīt atunci cīnd i-a vazut pentru prima oara īn India, a interzis cu desavīrsire uciderea lor. La Atena, posesorii de pauni obisnuiau sa-i expuna o data pe luna, deschizīndu-si casa vizitatorilor pentru a le permite sa se bucure de frumusetea spectacolului si

PEAN

obtinīnd īn acelasi timp un anume profit, īntrucīt erau autorizati sa pretinda un fel de bilet de intrare; nu lipseau abuzurile si disputele legale: exista informatii cu pri­vire la procese īn care se angajau avocati straluciti si al caror obiect īl constituia detinerea ilegala de pauni. Interesul pe care īl suscita, conjugat cu frumusetea sa deosebita, explica de ce - chiar daca roma­nii nu aveau retineri īn a creste pauni pentru a-i mīnca - īn Grecia si la Roma aceasta pasare īi era consacrata Herei/Iuno-nei si era considerata, datorita aspectului cozii sale desfasurate, o emblema solara. Ochii care īi īmpodobesc penajul erau pusi īn legatura cu mitul lui Argos, monstruosul paznic al lui Io, cea iubita de Zeus: acesta avea corpul presarat cu ochi, iar ca sa scape de prezenta lui incomoda si sa o poata iubi nestingherit pe frumoasa fecioara, Zeus 1-a pus pe Hermes sa-1 ucida; Hera i-a stramutat atunci numerosii ochi pe penele din coada pasarii ei favorite (vezi Io). Paunul este si protagonistul unui mit de metamorfoza: frumoasa Erinona, eroina cipriota iubita de Zeus, a fost transformata de Artemis īntr-un paun (pentru detalii vezi Erinona).

īn doctrinele misterice ale orficilor si pitagoricilor paunul simboliza nemurirea sufletului; acestei interpretari i se alatura cea crestina care face din paun emblema īnvierii trupului, īn baza credintei, raspīn-dita deja īn Antichitatea clasica, potrivit careia carnea sa ar fi incoruptibila. Aceste semnificatii simbolice stau la baza a nume­roase reprezentari ale paunului ce apar īn arta paleocrestina īn context funerar; de asemenea, ele explica prezenta īn Impe­riul roman a paunului ca emblema a apo­teozei īmparatesei, alaturi de cea a acvilei care simbolizeaza apoteoza īmparatului (vezi Acvila).

Pean (gr. flaiav, -avog ; lat. Paean, -anis). Termen cu sensul propriu de „cel care vin­deca" ; era un epitet al lui Apollo (Cicero, Verrine, 2.4.127 si urm.), la origine indi-cīndu-1 pe medicul zeilor din Olimp. De la Apollo, care vindeca bolile prin intermediul oracolelor, termenul a ajuns sa indice cīnte-cul īn onoarea lui Apollo si ulterior pe cel de victorie cīntat īn timpul bataliilor.

Peas (gr. FIolocc;, -cxvtoc, ; lat. Poeas, -antis). Tatal lui Filoctet (vezi); este amintit

printre eroii greci care au luat parte la expeditia argonautilor.

Pecunia. Zeita romana, personificarea bogatiei si a abundentei.

Pedum (lat. pedum, -i). Bat curbat folosit de pastori pentru strīngerea turmelor. Este un atribut caracteristic unor zei si eroi din mitologie legati de lumea agropastorala, īn special lui Pan; transferat īn iconogra­fia crestina, va deveni emblema tipica a

Bunului Pastor.

Pegas (gr. firJŢaCToc;, -ou; lat. Pegasus, -i). Celebru cal īnaripat, amintit īn mitologia grecilor ca fratele lui Crisaor si fiul Medu­zei, nascut din sīngele acesteia atunci cīnd a fost decapitata de Perseu. Numele sau contine referinta implicita la un izvor tīsni-tor, TTT|Y'n, pusa de unii pe seama faptului ca Pegas era fiul lui Poseidon, iar nasterea sa a avut loc īn apropierea locului de unde izvora fluviul Oceanos. Alte doua izvoare erau puse īn legatura cu miticul cal īna­ripat : Pirene, unde obisnuia sa se adape (Strabon, 8.6.21), care izvora din Acroco-rint, si Hipocrene, īnsemnīnd chiar „izvorul calului", aparut, potrivit legendei (Pausa-nias, 9.31.3), sub loviturile copitelor sale (o origine analoaga īi era īnsa atribuita si izvorului Pirene: vezi Statiu, Tebaida, 4.61).

Pe cīnd se adapa la izvorul Pirene, Pegas a fost prins de Belerofon (vezi), care, cu spri­jinul Atenei, a reusit sa-1 struneasca: frīul nu era īnca folosit de greci, conform tradi­tiei Atena fiind cea care i-a dat lui Belero­fon un frīu de aur (Pindar, Olimpice, 13.63).

Cu ajutorul lui Pegas, Belerofon a reusit sa o īnvinga pe Himera; dar cīnd, mai apoi, a vrut sa urce īn cer īn spinarea calului īnaripat ca sa vada de aproape adunarea zeilor, Pegas si-a azvīrlit calaretul (Pindar, Istmice, 7.44), care a cazut pe cīmpia Aleia, „cīmpia ratacitorului"; calul, īn schimb, si-a continuat drumul spre cer, unde a fost transformat īn constelatie si a fost primit printre caii divini (Pindar, Olimpice, 13.92)

O traditie care s-a bucurat de mai mult succes īn timpurile moderne decīt īn Anti­chitate stabilea o legatura īntre Pegas si Muze; īn realitate, īn sursele antice aso­cierea lui Pegas cu acestea se baza doar pe faptul ca loviturile sale de copita au dus la aparitia izvorului Hipocrene, care era consacrat muzelor; nu exista initial nici o alta legatura cu ele.

PELETKONIOS

Prezente īn literatura antica. Genealogia sa este prezentata de Hesiod īn Teogonia (280); capturarea de catre Belerofon e des­crisa de Pausanias (2.4.1); faptele savīrsite de Belerofon cu ajutorul lui apar la Hesiod (Teogonia, 325) si Pindar (Olimpice, 13.86). Aparitia izvorului Hipocrene īn urma lovi­turilor sale de copita este relatata de Pau­sanias (9.31.3). In afara celorlalte pasaje citate mai sus, exista la Euripide un frag­ment īn care Pegas este descris ca purtato­rul fulgerului lui Zeus. īn literatura latina apare īn special īn Metamorfozele lui Ovidiu (4.784 si urm.) si īn cele ale lui Antoninus Liberales (9).

Iconografie. Pegas este un subiect ce apare frecvent la pictorii greci, mai ales la cei din Corint, care īnfatiseaza cu predilectie confruntarea sa cu Himera. Pe un fronton arhaic al templului din Corfu era repre­zentata scena nasterii sale. Legatura din­tre legenda lui Pegas si cetatea Corintului este evidentiata de prezenta efigiei sale pe primele monede ale cetatii. īn arta romana Pegas apare cu precadere īn reliefuri, iar īn contextele funerare asuma valoarea de simbol al imortalitatii.

Pegaside (gr. neŢaffifiec;, -wv). Epitet prin care sīnt indicate muzele, care īncalecau uneori calul īnaripat Pegas.

Pegee (gr. riTrfcuai, -uv). Nume prin care sīnt indicate Nimfele (vezi) izvoarelor.

Peito (gr. nei#w, -oue;; lat. Pitho, -us). Identificata de latini cu zeita Suada sau Suadela, era zeita greaca a Persuasiunii, fiica lui Oceanos. Numele corespunde unui atribut al Afroditei, de care cultul sau este strīns legat.

Raspīndirea cultului. Mai mult decīt mar­turiile literare, cele epigrafice si arheolo­gice vin sa ateste un cult deosebit de activ, confirmat prin prezenta unui mare numar de temple si altare consacrate zeitei. Era adesea venerata īmpreuna cu Afrodita si primea daruri votive si diverse ofrande īn sanctuarele zeitei iubirii; la Atena, de pilda, era obiect de cult īntr-un templu de la poalele Acropolei, īnchinat de Tezeu Afroditei Pandemos; īn templul Afroditei Praxis īi fusese ridicata o statuie, opera a lui Praxitele; īmpreuna cu Afrodita era venerata si la Dafni. īn alte localitati, de exemplu la Argos si la Sicion, legatura sa cu Afrodita trecea īn plan secundar, prevalīnd īn schimb asocierea sa cu tema

ordinii statale. Cultul ei era raspīndit si īn insulele grecesti.

Prezente īn literatura antica. Absenta din poemele homerice, Peito este amintita de Hesiod si de lirici: la Sappho apare un fragment care īi pune īn evidenta rolul -acela de a face posibil ceea ce este imposi­bil, mai exact, de a provoca dragostea. Este prezenta cu functii diverse si la tragici (de pilda la Eschil, īn Agamemnon, unde are un rol īn rapirea Elenei, si īn Eumenidele). īn Broastele, Aristofan imagineaza o discu­tie īntre Eschil si Euripide asupra puterii si limitelor lui Peito.

Iconografie. Alaturi de Afrodita sau īn scene legate de tema rapirii Elenei ori chiar a Leucipidelor, figura lui Peito a fost frecvent identificata īn reliefuri si picturi pe vase. īn ceramica, una dintre cele mai cunoscute reprezentari ale sale este aceea de pe un epinetron al pictorului din Eretria, expus la Muzeul National din Atena.

Pelasgos (gr. neXaafog, -ou; lat. Pelas-gus, -i). Erou din mitologia greaca, socotit stramosul pelasgilor - potrivit unei tra­ditii antice primii locuitori ai pamīntului grecesc. Era considerat primul muritor, urmas al lui Foroneu si al Niobei si rege īn Argos, de unde se presupunea ca erau origi­nari pelasgii. I-a īnvatat pe primii oameni sa-si ridice colibe, sa se hraneasca cu ghinde si sa se acopere cu tunici din piele de porc (Pausanias, 8.1.2). īn privinta ori­ginilor si a provenientei sale geografice existau īnsa traditii variate, care īl aso­ciau multor eroi si divinitati; era cu preca­dere considerat de origine peloponesiaca sau tesalica. Numele sau era dat īn gene­ral suveranilor stramosi ai unor populatii ce se pretindeau a fi autohtone. Potrivit lui Pausanias, a trait īn epoca īn care a avut loc rapirea Persefonei (1.14.2).

Peleiade (gr. fleXeiafieg, -ojv). Preotesele din sanctuarul lui Zeus de la Dodona si porumbitele sacre care īsi facusera salas īn interiorul templului, īntr-un stejar con­sacrat lui Zeus. Termenul īnseamna chiar „porumbite". Pentru detalii cu privire la originea denumirii vezi Oracol.

Peletronios (gr. neXetfpovioc;, -ou; lat. Pele-thronius, -i). Numele unuia dintre regii Lapitilor (vezi). Considerat un calaret foarte iscusit, i se atribuia inventarea frīului si a seii pentru cai.

I

PELEU

Peleu (gr. n-nXeu£, -iuq; lat. Peleus, -eos sau -ei). Fiul lui Eac si rege al mirmido­nilor la Ftia, īn Tesalia. Ajunsese aici dupa ce, īmpreuna cu fratele sau Telamon, īl ucisese pe fratele lor vitreg Focos; alungat din Egina de tatal sau, s-a dus īn Tesalia, unde regele Eurition (fiul lui Actor) i-a dat-o de sotie pe fiica sa, Antigona, si o treime din regat spre stapīnire.

Peleu apare alaturi de Eurition īn epi­sodul vīnarii mistretului din Calidon; īn timpul vīnatorii el 1-a ucis īnsa din gre­seala cu lancea pe socrul sau, fiind astfel nevoit sa paraseasca pentru a doua oara Tesalia īn cautarea unui loc unde sa se purifice.

Dupa ce a ratacit prin toata Grecia, a gasit refugiu la Iolcos, unde a fost purificat din nou: de asta data de catre Acastos, regele cetatii. Aici a luat parte la jocurile funebre īn onoarea lui Pelias, īn concursul de lupta, dar a fost īnvins de Atalanta. Sotia regelui, Hipolita sau Astidamia, pentru ca Peleu īi respinsese avansurile amoroase, i s-a plīns lui Acastos ca acesta ar fi īncercat sa o dezonoreze. īn conse­cinta, Peleu este lasat sa moara pe mun­tele Pelion (pentru detalii vezi Acastos). Supravietuind, Peleu s-a casatorit mai tīrziu, tot pe muntele Pelion, cu nereida Thetis. Acesteia īi fusese sortit sa se marite cu un muritor; avīnd, la fel ca Proteu, capa­citatea de a se transforma īn orice dorea, nereida a īncercat totusi, prin continue metamorfozari, sa scape de Peleu. Zeii hota-rīsera īnsa ca Peleu, cel mai pios dintre toti muritorii, era sotul cel mai potrivit pentru ea, iar dupa o lunga confruntare pe tarmul marii, īn timpul careia Thetis a īncercat zadarnic sa-i scape, Peleu a reusit s-o tina strīns si s-o biruie pe cīnd aceasta luase īnfatisarea unei sepii.

Nunta lui Peleu cu Thetis a fost o sarba­toare grandioasa, reprezentīnd, dupa aceea a lui Cadmos cu Harmonia, cea mai fas­tuoasa ceremonie de acest fel amintita īn mitologia greaca; au participat la ea toti zeii cu exceptia Discordiei, Eris, care nu a fost invitata. De la Thetis Peleu 1-a avut pe Ahile, eroul din razboiul troian ; pentru ca era prea batrīn ca sa participe la expedi­tie, Peleu a ramas acasa, supravietuindu-i fiului sau.

Raspīndirea cultului. Eponim al muntelui Pelion, Peleu trebuie identificat probabil

cu o veche divinitate tesalica. Legaturile sale cu dinastia Eacizilor si cu Egina i-au pastrat vii cultul eroic si amintirea.

Prezente In literatura antica. Traditiile si legendele referitoare la Peleu ne-au parve­nit, īn ansamblu, prin intermediul unor episoade disparate si fragmentare. Presu­punerile cu privire ia existenta unui ciclu unitar, Peleida, nu sīnt verificabile. Nunta lui Peleu a fost cīntata de Pindar, Pythice, 3, iar mai tīrziu de Catul, īntr-un epyllion.

Iconografie. Scenele cel mai frecvent repre­zentate sīnt cea a nuntii si cea a rapirii lui Thetis, mai putin rafinata, dar foarte ras-pīndita. Peleu e reprezentat uneori si īn scena vīnatorii mistretului din Calidon. Marturiile cele mai vechi le constituie Cufarul lui Cipselos - prin descrierea fur­nizata de izvoarele literare -, Craterul lui Amfiaraos si Vasul Franeois. īn unele repre­zentari Peleu apare tinīndu-1 īn brate pe micul Ahile sau īncredintīndu-i-1 centau­rului Chiron, care se va ocupa de educatia lui. Printre scenele celebre se numara cea a nuntii pictata pe un crater cu figuri rosii din Ferrara. īn epocile clasica si elenistica subiectul nu este foarte des īntīlnit; Peleu apare totusi figurat pe un sarcofag din Vila Albani.

Peliacon (gr. trnXicxxov 56pu; lat. peliaca cuspis). Numele lancii lui Ahile, care era singurul īn stare sa o mīnuiasca. O faurise pentru el centaurul Chiron, iar numele ei se datora faptului ca fusese cioplita dintr-un frasin ce crestea pe muntele Pelion.

Peliade (gr. FleXiaSee;, -wv; lat. Peliades, -um). Numele prin care sīnt indicate īn mod colectiv cele trei fiice ale lui Pelias, cunoscute īn general ca Evadne, Amfinome si Alcesta. Primele doua, amagite de Me-deea, si-au ucis tatal (pentru detalii vezi Pelias) ; Alcesta (vezi) s-a casatorit cu Admetos, regele cetatii Fere din Tesalia. Alte izvoare amintesc sub numele de Peli­ade un numar variabil de eroine, patru sau cinci, numite Alcesta, Hipotoe, Pelo-pia, Pisidice si (īn unele surse) Meduza.

Prezente In literatura antica. Povestea Peliadelor a inspirat prima tragedie a lui Euripide, Peliadele, care s-a pierdut. Nu­mele lor sīnt mentionate de Hyginus, Dio-dor si Pausanias.

Iconografie. Peliadele apar reprezentate īn ceramica atica, mai īntīi īn cea cu figuri

PELIAS

negre, apoi īn cea cu figuri rosii. Imaginile sīnt īnsotite uneori de numele personaje­lor, ceea ce faciliteaza identificarea lor. De obicei apar, cu sau fara Medeea, īn scena legata de pregatirea cazanului fatidic īn care si-au fiert tatal pentru a-1 īntineri, īntr-un context complet diferit, īntr-o se­nina scena de viata feminina, sīnt repre­zentate pe epinetron-ul din Eretria. Sīnt mentionate, de asemenea, printre figurile ce apar pe Cufarul lui Cipselos; identi­ficarea lor īntr-un relief al Tezaurului de la Sele este īn schimb discutabila.

Pelias (gr. FleXtag, -ou; lat. Pelias, -ae). Fiul lui Poseidon si al lui Tiro, la rīndul ei fiica lui Salmoneu ; avea un frate geaman, Neleu, īmpreuna cu care a fost abandonat de Tiro imediat dupa nastere (pentru de­talii vezi si Neleu). Numele lui (din gre­cescul ireĀiog, „livid") era explicat prin legenda potrivit careia o iapa l-ar fi lovit īn fata, lasīndu-i un semn vīnat. Se mai povestea si ca, īmpreuna cu fratele sau, fusese alaptat de o iapa. Cei doi gemeni au fost īnsa gasiti īntīmplator de un pas­tor, care i-a crescut. Deveniti adulti, ei si-au descoperit originile si imediat dupa moartea lui Creteu, regele din Iolcos cu care mama lor se casatorise, au pus sta-pīnire pe tron, īnlaturīndu-1 pe Eson, fiul nascut īntre timp de Tiro de la Creteu.

Pelias a reusit foarte curīnd sa-1 alunge de pe tron si pe fratele sau Neleu, ramī-nīnd sa domneasca singur; un nou preten­dent a aparut īnsa īn persoana lui Iason, care, ca fiu al lui Eson, īsi cerea drepturile si dorea ca ramura familiei sale sa fie rein­tegrata la tron. Ca sa scape de el, Pelias

1-a trimis atunci īn Colhida, īn cautarea līnii de aur; expeditia Argonautilor (vezi), īntreprinsa īn acest scop, a devenit fai­moasa. Cīt a lipsit Iason, Pelias s-a deba­rasat de fratele vitreg Eson (care a murit bīnd sīnge de taur), a provocat sinuciderea mamei lui Iason, Alcimede, ucigīndu-1 si pe fratele mai mic al acestuia. La īntoar­cere, Iason s-a razbunat, Pelias fiind ucis de propriile sale fiice (Peliadele: Pisidice, Pelopia, Hipotoe si Alcesta; sau Evadne, Amfinome si Alcesta; aceasta din urma a devenit sotia lui Admetos). Ele au fost īnse­late de Medeea, care le-a convins sa taie īn bucati trupul tatalui lor si sa-1 fiarba īntr-un cazan, spunīndu-le ca astfel īi vor reda tineretea. Copilele naive, amagite de vrajitoarea care le-a facut o demonstratie a efectului aceluiasi tratament - īnsa īn care si-a folosit puterile magice -, au pro­vocat astfel īngrozitoarea moarte a tatalui lor. Fiul lui Pelias, Acastos, a organizat īn onoarea tatalui sau jocuri funebre (cate­goric cele mai grandioase din mitologie, amintite īn diverse opere literare antice, precum Jocurile funebre īn cinstea lui Pelias, de Stesihor, si īntrecerile pentru Pelias, de Tespis), alungīndu-i totodata din Iolcos pe Iason si Medeea (pentru alte detalii vezi si Iason si Medeea).

Prezente īn literatura antica. Mitul lui Pelias constituie subiectul unei tragedii a lui Sofocle intitulata Tiro, pierduta. Poves­tea nasterii lui Pelias si Neleu apare īn Odiseea (11.235). De asemenea, Pelias este amintit de Ovidiu {Metamorfoze, 7.297 si urm.) si de unii mitografi, precum Hyginus si Apollodor.

STIRPEA LUI PELIAS Salmoneu—r— Alcidice

Tiro —r— Poseidon

Neleu —i— Clitoris

Pero

Nestor (rege īn Pilos) Alti unsprezece fii

Acastos —r— Astidamia Sterope

Pisidice

Pelopia —i— Ares Cicnos

Pelias ■

Anaxibia

I I Hipotoe Alcesta-----Admetos

PELIDUL

i

Iconografie. Reprezentarile lui Pelias īn arta antica sīnt aproape toate „postume", īn sensul ca īn majoritatea cazurilor subiec­tul preferat de artisti īl constituie jocurile funebre organizate īn onoarea lui. Tema era figurata pe Cufarul lui Cipselos si pe Tronul de la Amicle. Uneori (īn ceramica, precum si īntr-un relief din Tezaurul de la gurile Selei), Pelias e reprezentat cufundat īn cazan. Imaginea lui Pelias batrīn, cīte-odata asezat pe tron, este reprodusa īn pictura pompeiana si aparea, probabil, īn Nekyia pictata de Polignot, la Delfi.

Pelidul (gr. n-nXeiS-ns, -ou; lat. Pelides, -ae). Patronim indicīndu-1 pe Ahile, fiul lui Peleu.

Pelion (gr. nfjXiov, -ou; lat. Pelion sau Pelios, -ii). Masiv muntos din Tesalia, īn regiunea Magnesia. īn vīrful sau se īnalta un templu īnchinat lui Zeus Acteos. Mun­tele Pelion ocupa un loc important īn mito­logie : aici se afla potrivit traditiei pestera centaurului Chiron; īn razboiul lor īmpo­triva zeilor olimpieni, gigantii au īncercat sa se catere la cer suprapunīnd - conform versiunii celei mai raspīndite a mitului -Osa si Olimpul peste Pelion (sau Pelionul si Osa peste Olimp; sau Pelionul si Osa pentru a ajunge īn vīrful Olimpului). īn fine, din padurile ce acopereau poalele Pelionului provenea lemnul din care s-a construit corabia argonautilor. Numele muntelui era legat de cel al eroului Pelias (vezi).

Pellonia. Divinitate alegorica venerata de romani, īn special de catre soldati. Se cre­dea despre ea ca īi poate pune pe fuga pe dusmani (de la verbul pellere, „a alunga").

Pelopia (gr. fleXoiria, -aq ; lat. Pelopea sau Pelopia, -ae). Fiica lui Tiest si mama lui Egist. Pentru detalii vezi Egist.

Pelopizi (gr. FleXoir^Sai, -iov; lat. Pelo-pidae, -arum). Nume desemnīndu-i pe des­cendentii lui Pelops. Sīnt numiti Pelopizi īn special Atreu si Tiest, fiii lui Pelops.

Pelopones (gr. FleXoTiov-vricrog, -ou; lat. Peloponnesus sau Peloponnesos, -i). Marea peninsula a Greciei meridionale īsi dato­reaza numele - care se traduce prin „insula lui Pelops" - eroului mitic Pelops (vezi); īn Antichitate regiunea era considerata efectiv o insula. Aici se aflau unele dintre

cetatile cele mai vechi si mai importante pentru mitologie, locurile de bastina ale marilor eroi ai eposului homeric (precum Pilos, patria lui Nestor, Micene, cetatea lui Agamemnon, sau Sparta, regatul lui Menelaos); de asemenea, aici se īnaltau munti care constituisera scena unor epi­soade mitice īnsemnate, cum este Erimant, locul de desfasurare a celebrei vīnatori a mistretului īntreprinsa de Heracle; aici se īntindea si cīmpia Stimfalos, unde traditia spune ca Heracle ār fi īndeplinit īnca una dintre muncile sale, prinderea fioroaselor pasari stimfaliene; tot aici se afla unul dintre cele mai mari sanctuare ale Greciei, cel din Olimpia; de Pelopones erau legate si miturile referitoare la una dintre regiu­nile cele mai fascinante pentru īntreaga literatura occidentala, Arcadia (vezi).

Pelops (gr. rieXoip, -onog; lat. Pelops, -opis). Unul dintre cei mai mari eroi din mitolo­gia greaca, fiul lui Tantal, regele Frigiei, si nepotul lui Zeus (vezi schema de la rubrica Atreu). Renumele sau este legat de Elida, unde s-a stabilit prin casatoria cu Hipodamia, fiica lui Enomaos, regele locului; el i-a urmat la tron socrului sau si a adus atīta faima si prosperitate tinu­turilor pe care le-a cīrmuit, īncīt acestea au fost numite īn onoarea sa „insula lui Pelops").

Doi fii ai lui Pelops, Atreu si Tiest, au stat la originea unei dinastii sortite sa devina celebra, cea a Atrizilor din Micene.

Prima īntīmplare care 1-a facut faimos este plasata de poeti īn perioada copila­riei. Tatal sau Tantal a pregatit īntr-o zi un banchet la care i-a poftit pe zei; ca sa le ofere o masa demna de asemenea oas­peti, sau, cum s-a spus mai tīrziu, ca sa le puna la īncercare omniscienta, le-a dat sa manīnce, īn loc de un miel ori un ied, car­nea frageda a micului Pelops, care fusese taiat īn bucati si fript īntr-o tigaie (Euri-pide, Elena, 389). Zeii nu s-au atins īnsa de aceasta barbara mīncare, cunoscīndu-i originea; doar o zeita - poate Demetra, distrata si tulburata de gīndul la pierde­rea fiicei sale Persefona (vezi) - a gustat dintr-un umar.

Zeii l-au īnviat pe Pelops, care a renas­cut mai stralucitor si mai puternic decīt īnainte. īntr-adevar, s-a distins si dupa aceea prin frumusetea sa. īn urma incidentului

PELOPS

s-a ales cu un umar de fildes (Pindar, Olimpice, 1.27), daruit de Demetra īn locul celui pe care īl mīncase; potrivit traditiei, si urmasii sai aveau un umar foarte alb, ca de fildes, sau pe care stralucea o stea (Aristotel, Poetica, 16). Frumusetea lui ex­traordinara nu a trecut neobservata nici printre zei: Poseidon s-a īndragostit de el si 1-a rapit, ducīndu-1 īn carul sau pīna la palatul lui Zeus din Olimp ; mitul nu dife­ra īn aceasta privinta de cel al lui Gani-mede (vezi), doar ca Pelops a fost readus pe pamīnt, unde avea sa devina unul dintre cei mai mari suverani ai Greciei.

Seria de actiuni prin care a obtinut tronul Elidei este legata de povestea lui Enomaos si a Hipodamiei. Enomaos, rege al cetatii Pisa din Elida, aflase de la un oracol ca va fi ucis de sotul propriei sale fiice ; pentru a īmpiedica adeverirea profetiei, el a decla­rat ca mīna Hipodamiei va fi acordata doar aceluia care ar fi fost capabil sa-1 īntreaca la cursa de care, urmīnd ca toti cei īnvinsi īn competitie sa fie ucisi. Caii lui Enomaos erau mai iuti decīt ai oricarui alt muritor, astfel ca regele era aproape convins ca viata īi este īn siguranta. Potrivit unei versiuni a mitului, decizia lui Enomaos fusese luata nu pentru a evita īmplinirea prezicerii, ci pentru ca era el īnsusi īndra­gostit de propria fiica. īn orice caz, multi pretendenti la mīna Hipodamiei (se spune ca treisprezece) venisera deja īn Elida si fusesera īnvinsi si ucisi de Enomaos, cīnd a aparut Pelops. Acesta primise de la zeul care īl iubea, Poseidon, un car din aur tras de cai īnaripati; nu era īnsa de ajuns pentru a-i garanta victoria, deoarece caii lui Enomaos erau un dar de la Ares, iar rezultatul cursei ar fi ramas incert pīna īn ultima clipa.

Pelops a recurs la o stratagema care sa-i asigure oricum victoria: corupīndu-1 pe Mirtilos, vizitiul lui Enomaos, 1-a pus sa slabeasca cepurile ce prindeau osiile de rotile carului lui Enomaos; īn schimb, i-a fagaduit o jumatate din regat (Hyginus, Fabule, 84). Astfel, īn timpul cursei carul lui Enomaos s-a desfacut īn bucati, iar regele, ramīnīnd prins īn hamuri, a fost tīrīt de caii īntarītati pīna a murit. Asa a obtinut Pelops mīna Hipodamiei; urma­torul sau gest a fost de a se debarasa de Mirtilos, caruia nu intentiona sa-i dea ce-i

promisese (jumatate din regat si, potrivit unor izvoare, o noapte de dragoste cu Hipo-damia). Pe cīnd cei doi, īmpreuna cu Mir­tilos, treceau cu carul prin dreptul unei stīnci abrupte de deasupra marii, Pelops 1-a īnsfacat pe Mirtilos si 1-a azvīrlit īn valuri. Murind, vizitiul a apucat sa arunce asupra lui Pelops si a neamului sau un blestem ce avea sa fie plin de consecinte pentru Pelopizi, īntrucīt Mirtilos era potri­vit traditiei fiul lui Hermes, si tocmai pe acest zeu īl invocase īnainte de a muri.

īntors la Pisa cu Hipodamia, Pelops a domnit peste cetate si a devenit stapīnul Olimpiei, unde numele sau este legat de instituirea jocurilor panelenice. Conform traditiei, la jocurile funebre ce s-au tinut la moartea lui a fost parcurs, īn cadrul unei curse de care, acelasi itinerar pe care acesta īl strabatuse īn īnfruntarea cu Enomaos; din acea reevocare s-a nascut obiceiul de a repeta īntrecerea la fiecare patru ani (pen­tru alte explicatii privind originea jocuri­lor olimpice vezi Olimpia si Olimpiade).

Cuplului Pelops-Hipodamia i se atribuia īn Antichitate un numar de fii variabil īn functie de diversele traditii. Printre fii erau amintiti Atreu si Tiest, iar printre fiice Lisidice si Nicipe, care vor deveni, prima, mama lui Euristeu, iar cea de-a doua, a lui Amfitrion. Chrisipos, alt fiu al cuplu­lui, n-a avut urmasi. Acesta, al carui nume se traduce prin „cel cu caii de aur", era favoritul tatalui, stīrnind de aceea invidia fratilor sai. Atreu si Tiest, cei doi frati mai mari, au hotarīt atunci, cu ajutorul Hipo­damiei, sa scape de el; l-au ucis, iar trupul sau a fost aruncat īntr-un put. Pelops a banuit īnsa cine erau autorii crimei si i-a surghiunit pe Atreu si Tiest din tinut.

Epitete. Cronios ; īmblīnzitorul de cai.

Raspīndirea cultului. Pelops a facut obiec­tul unui cult eroic īn Grecia. īn mijlocul crīngului sacru din Olimpia, Altis, i se īnal­tase un cenotaf unde era adorat, potrivit traditiei osemintele sale fiind pastrate la Pisa, īn templul Artemisei Cordaca. La Olimpia i se jertfea īn fiecare an un berbec negru; de asemenea, īnaintea celebrarii sacrificiilor īn onoarea lui Zeus, se desfa­sura un ritual special pentru comemora­rea eroului.

PELORIA

Prezente īn literatura antica. Mitul lui Pelops este amintit de numerosi poeti: cf. de pilda Homer, Iliada ; Pindar; Sofocle, Enomaos; Euripide, Enomaos. Referiri la Pelops si la stirpea lui se gasesc si īn nenu­marate pasaje din tragici, la Apollonios din Rodos, Apollodor, Hyginus.

Iconografie. Pelops a constituit un subiect frecvent reprezentat īn arta antica, īn spe­cial īn pictura atica pe vase. Opera cea mai importanta al carei protagonist este o repre­zinta īnsa frontonul estic al templului lui Zeus din Olimpia, unde eroul apare alaturi de Enomaos, Hipodamia, Sterope, Mirtilos si alte personaje, īn momentul dinaintea cursei de care ce-i va aduce victoria īmpo­triva lui Enomaos (sculpturile sīnt expuse īn prezent la Muzeul din Olimpia).

Peloria (gr. ta rieXwpia). Sarbatori reli­gioase grecesti care se celebiau īn Tesalia īn onoarea lui Zeus Pelorios. Erau asema­natoare, īn unele privinte, Saturnaliilor romane.

Peloros (gr. fleXuipog, -ou ; lat. Peloros, -i). Unul dintre sparti, temutii razboinici nas­cuti din dintii de balaur semanati de Cadmos si considerati stramosii tebanilor. Pentru detalii vezi Cadmos.

Peltate (lat. Peltatae, de la gr. irāX-rn, -r\q). Termen cu sensul propriu de „īnzestrate cu pelta" - scut de mici dimensiuni, usor de manevrat. Este epitetul prin care sīnt deseori indicate amazoanele, care foloseau īn lupta un asemenea tip de scut.

Pemfredo (gr. nep.(ppT|5uS, -oug). Numele uneia dintre Graie (vezi).

Pena (gr. floivn, -r\q; lat. Poena, -ae). Demon infernal, personificare a pedepsei. Este aso­ciata cu eriniile sau furiile, a caror mama este considerata īn mitologia romana.

Penati (lat. Penates, -um). Divinitatile do­mestice romane ale familiei si ale statului, īnteles ca familie a tuturor cetatenilor; exista o distinctie īntre penatii privati si oei publici. Numele lor este legat de lati­nescul penus, din care provine si termenul ce indica locul īn care erau pastrate imagi­nile zeilor, penetratia, corespunzīnd partii centrale a casei; penus desemna īn latina si camara unde se pastrau proviziile de hrana. Se obisnuia ca īnainte de masa sa

se puna pe vatra o farfurie cu mīncare, pentru penati.

īn izvoarele latine, Larii (vezi) si penatii sīnt uneori identificati sau confundati; īn realitate, larii se numarau printre penati, dar existau si alti penati īn afara larilor, īn plus, despre lari se vorbea cīteodata si la singular, pentru a-1 desemna pe zeul protector al unei familii, īn timp ce terme­nul „penati" apare īntotdeauna la plural.

Penatii privati īsi aveau locul līnga vatra fiecarei case; le era consacrata si masa, pe care se puneau ofrandele ce li se aduceau.

Originea penatilor publici sau ai statului era pusa de antici īn legatura cu sosirea lui Enea de la Troia: el adusese cu sine de acolo statuile penatilor cetatii, care au fost pastrate mai īntīi īn Lavinium, apoi la Alba Longa si, īn fine, la Roma. Uneori, īntre sursele antice subzista o anumita confuzie īn privinta identificarii penatilor publici, care potrivit unora trebuiau inter­pretati drept Dioscuri, iar potrivit altora drept cabiri, zei originari din Samotrace. Cultul penatilor publici era strīns legat de cel al zeitei Vesta.

Peneleu (gr. niŢveXewg, -ew ; lat. Peneleus, -i). Erou grec originar din Boetia. Amintit printre participantii la expeditia argonau­tilor, a fost unul dintre pretendentii la mīna Elenei si a luat parte la razboiul troian. Este mentionat īn Iliada; nara­tiuni ulterioare relateaza uciderea sa de catre Euripilos si īnhumarea īntr-un mor-mīnt individual (lucru destul de insolit, de vreme ce eroii cazuti īn lupta, cu rare exceptii - īn cazul celor mai faimosi si mai importanti -, erau de obicei īnhumati īn gropi comune), iar uneori este enumerat printre razboinicii greci care s-au ascuns īn calul de lemn si au participat la dis­trugerea Troiei.

Prezente īn literatura antica. Diferitele ver­siuni ale faptelor lui Peneleu sīnt amintite īn Iliada (cīnturile 2, 14, 16 si 17), la Hygi­nus (Fabule, 97), Apollodor (Biblioteca, 1.9.16 si 3.10.8), Diodor din Sicilia (4.67) si Pausanias (9.5.15 si urm.).

Penelopa (gr. riT)veX6neia, -aq, apoi n-nveXoifn, -r\q; lat. Penelope, -es). Probabil veche divinitate tesalica, fiica lui Icarios si a Peribeei (vezi schema de la rubrica

PENIA

Perseu), de origine spartana, īsi datoreaza faima faptului de a fi fost sotia lui Ulise, care a facut-o regina īn Itaca. Initial, potri­vit traditiei, numele sau era Arneea sau Arnacia; aruncata īn mare din ordinul lui Icarios, fusese salvata de un cīrd de rate care au dus-o, tinīnd-o la suprafata, pīna la tarmul cel mai apropiat. Dupa miracu­loasa īntīmplare, parintii, revenind asu­pra deciziei lor, au rebotezat-o Penelopa, care īnseamna „rata".

Dupa evenimentele ce au condus-o la casatoria cu Ulise (vezi Icarios), Penelopa si-a urmat sotul īn Itaca si a avut de la el un singur fiu, Telemah, care era īnca mic atunci cīnd Ulise a plecat īn razboiul troian. īn timpul īndelungatei absente a sotului, ea a trebuit sa faca fata unui īntreg sir de pretendenti, care rīvneau la mīna ei si la tronul Itacai. Cu multa abi­litate, Penelopa a reusit sa le tina piept invocīnd drept scuza faptul ca trebuia sa termine de tesut o pīnza imensa ce urma sa serveasca drept giulgiu socrului ei, Laerte, si abia la sfīrsirea lucrului va putea, īn tihna, sa ia o hotarīre.

Dar daca īn timpul zilei se arata plina de zel īn a-si tese pīnza la stative, noaptea desira tot ce lucrase de cu zi, ca sa amīne la nesfīrsit momentul deciziei si nadaj­duind īn taina ca Ulise se va īntoarce īntre timp de la razboi. Stratagema a functionat multa vreme, dar a fost descoperita īn cele din urma de petitori, carora le-o dezvalui-sera niste slugi; insistenta cu care acestia īi cereau sa se hotarasca a devenit treptat tot mai presanta si mai insuportabila, dar tocmai cīnd lucrurile īncepeau sa se pre­cipite Ulise a revenit īn Itaca, dupa o ab­senta de douazeci de ani.

Penelopa si-a recunoscut dupa numeroase semne sotul caruia hotarīse sa-i ramīna credincioasa. Acesta, sub pretextul ca vrea sa participe la īntrecerea de tras cu arcul īn urma careia Penelopa avea sa-si aleaga īn sfīrsit viitorul sot, a apucat la rīndul lui arcul, macelarindu-i pe pretendenti. Astfel, Penelopa si-a putut petrece restul vietii īn tihna īmpreuna cu Ulise.

Desi aceasta versiune a mitului, atestata de Homer, este prevalenta īn izvoarele an­tice, nu lipsesc traditiile care opun figurii credincioasei Penelopa un personaj com­plet diferit, aproape opus: se povesteste

ca ea 1-a tradat pe Ulise cu zeul Hermes, nascīndu-1 de la acesta - sau de la toti amorezii ei, carora li s-a dat fara deose­bire - pe zeul Pan; se mai spune ca la īntoarcerea īn Itaca Ulise a repudiat-o, alungīnd-o de pe insula (Penelopa s-ar fi dus atunci la Sparta, cetatea ei de bastina, iar apoi la Mantineea).

O alta traditie relateaza ca dupa moartea lui Ulise Penelopa s-a casatorit cu Telego-nos, fiul lui Ulise si al vrajitoarei Circe.

Prezente In literatura antica. Sursa prin­cipala a povestilor legate de Penelopa o reprezinta Odiseea lui Homer. Referiri la acele versiuni ale mitului potrivit carora Penelopa l-ar fi īnselat pe Ulise apar la autori mai tīrzii (Pausanias, 8.12.5 si urm., Apollodor, Epitome, 7.38, Cicero, De natura deorum, 3.22.56 etc). Informatia cu pri­vire la nasterea lui Pan de catre Penelopa se gaseste si la Herodot, 2.145. Alte refe­riri la povestea sa apar la Apollodor, 3.10.6 si urm., si la Pausanias, 3.12.2.

Iconografie. Materialul iconografic privitor la Penelopa este destul de sarac, si dato­rita caracterului rezervat al personajului sau, care īncepe sa trezeasca un oarecare interes abia īncepīnd din secolul al V-lea ī.Hr., īn paralel cu o accentuare a atentiei acordate dramelor interioare si psihologiei personajelor. Penelopa este reprezentata de obicei līnga razboiul de tesut si are o expresie retinuta si solemna. Figura pro­babil īn picturile lui Polignot si Zeuxis, pierdute; imaginea ei era reprodusa īn skyphos-ul Pictorului Penelopei de la Chiusi, īn sculptura si īn diverse picturi pompeiene.



Pentru alte detalii vezi Ulise.

Penetralia. Termen desemnīnd partea cea mai sacra a unui templu, unde credincio­silor le era de regula interzis accesul -limitat īn exclusivitate la sacerdoti.

Peneu (gr. n-nveioc;, -ou; lat. Peneus, -i). Numele a doua rīuri grecesti, din Tesalia si din Elida. Zeul fluvial cu acest nume era fiul lui Oceanos si al lui Tethys si tatal Dafnei si al Cirenei.

Penia (gr. Flevia, -<xq). Personificarea greaca a saraciei, prezentata īn literatura mai degraba ca o alegorie decīt ca divinitate; este amintita de Platon īn Banchetul (203b si urm.), īmpreuna cu Poros, de la care 1-a nascut pe Eros.

PENTATLON

Pentatlon (gr. irevTa-ftXov, -ou). Tip de īntre­cere sportiva īn cadrul careia atletii se īn­fruntau īn cinci probe diferite: alergare, saritura īn lungime, aruncarea discului, aruncarea sulitei si lupta. Inventarea sa īi era atribuita lui Iason: īn timpul expe­ditiei argonautilor īn cautarea līnii de aur, Iason ar fi fost cel dintīi care a reunit cele cinci īntreceri diferite, cīstigīndu-le pe toate. Pentatlonul se numara printre competi­tiile care se disputau la Olimpiade (vezi).

Pentesileea (gr. Uev^eaCXeia, -ag; lat. Penthesilea, -ae). Fiica lui Ares si a Otrerei si regina a Amazoanelor (vezi), a carei poveste e legata īn mare parte de razboiul troian. La moartea lui Hector, Pentesileea a intrat īn lupta de partea troienilor; īn-fruntīndu-se īn duel cu Ahile, a fost īnvinsa si ranita mortal de eroul grec. Ahile a de-plīns totusi moartea reginei, care 1-a impre­sionat īntr-atīt prin frumusetea, tineretea si vitejia ei, īncīt acesta s-a īndragostit de ea si a iubit-o chiar moarta fiind; iar cīnd Tersites 1-a ridiculizat pentru durerea lui, nu a ezitat sa-1 ucida. Atunci, Diomede, care era legat prin rudenie de Tersites, ca sa-1 razbune a aruncat trupul Pentesileei īn apele rīului Scamandru; alte versiuni ale mitului relateaza īnsa ca Ahile īnsusi a īnmormīntat-o pe regina amazoanelor, īnaltīndu-i un rug pe malul Xantosului, sau ca le-a restituit troienilor trupul eroi­nei cazute pentru cauza lor, ca sa-i aduca onorurile funebre cuvenite. īn jurul figurii Pentesileei au īnflorit numeroase legende colaterale si variante ale mitului princi­pal. Pentru a justifica participarea ei la razboiul troian, se spunea ca aceasta venise la curtea regelui Priam ca sa se purifice, dupa ce īsi ucisese din greseala propria sora, Hipolita, īn timpul unei partide de vīnatoare; o traditie complet diferita, de-a dreptul opusa, pretindea ca Pentesileea īl ucisese pe Hector (interpretarea īi este atri­buita lui Stesihor, dar pasajele īn cauza nu s-au pastrat).

Prezente īn literatura antica. Istoria Pen­tesileei era relatata īn Etiopida, poem epic īn cinci cīnturi care constituia o urmare a Iliadei si povestea ultimele fapte de vitejie ale lui Ahile (aici aparea tema cadavrului Pentesileei profanat de Ahile).

Prezente īn literatura medievala si mo­derna. Dante, Infernul, 4.124; H. von

Kleist, Pentesileea (pentru referintele la mitul amazoanelor vezi si Amazoane).

Iconografie. Tema iubirii lui Ahile pentru Pentesileea a fost frecvent reprezentata īn arta antica. Imaginile cele mai celebre sīnt cea de pe vasul atic cu figuri negre realizat de Exekias, expus la British Museum, cea de pe vasul atic cu figuri rosii al pictorului cunoscut sub numele de Pictorul Pentesi­leei si cea sculptata pe tronul statuii crise-lefantine a lui Zeus din Olimpia (pierduta).

Penteu (gr. riev-freuc, -ewg; lat. Pentheus, -eos sau -ei). Erou grec, fiul lui Ehion si al Agavei, la rīndul ei fiica lui Cadmos. I-a urmat lui Cadmos la tronul Tebei; pentru ca s-a opus introducerii cultului lui Dio-nysos īn regatul sau, acesta i-a provocat nebunia, palatul i-a fost distrus pīna la temelii, iar el a fost sfīsiat īn bucati de propria mama si de surorile lui, Ino si Au-tonoe, carora, stapīnite de furia generata de extazul bahic, Penteu le-a aparut ca un leu fioros. Locul producerii evenimentului era considerat de poeti muntele Citeron sau Parnasul; se spunea ca Penteu s-ar fi ascuns īn frunzisul unui arbore pentru a asista, nevazut, la ritualurile menadelor, care i-au descoperit ascunzatoarea si i-au adus īngrozitorul sfīrsit. Destinul īi era umbrit deja de numele sau, care īnseamna „omul suferintei".

Epitete. Ehionidul (de la numele tatalui sau, Ehion).

Prezente īn literatura antica. Tespis, Penteu (tragedie pierduta); Euripide, Bacantele ; Teocrit, Idile, 26 ; Pacuvius, Penteu ; Ovi-diu, Metamorfoze, 3 ; Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 44-46.

Iconografie. īn ceramica atica apar unele reprezentari ale lui Penteu sfīsiat de menade.

Pentilos (gr. flevfhXoc;, -ou; lat. Penthi-lus, -i). Fiul lui Oreste si al Erigonei, la rīndul ei fiica lui Egist. Era considerat īntemeietorul cetatii Pentile, īn insula Lesbos, si tatal lui Damasios si al Ehelei, si ei īntemeietori de cetati īn Lesbos si īn Asia Mica.

Pentos (gr. fUvflog, -ou). Personificare a doliului si a durerii. Plutarh īl prezinta ca pe un geniu care, la īmpartirea de catre Zeus a sarcinilor īntre diferitele divinitati,

PERIBEEA

s-a īnfatisat ultimul, cīnd nu mai rama­sese de īncredintat decīt misiunea de a veghea asupra doliului si a ceremoniilor funerare.

Prezente īn literatura antica. Plutarh, Consol. ad Apoll. (19.3.997).

Peon (gr. Flcxiuiv, -uivoc; ; lat. Paeon, -onis). 1) Fiul lui Endimion si frate cu Epeios, Euricida si Etolos. Era stramosul nea­mului peonilor. O alta traditie īl considera fiul lui Poseidon si al Helei.

Prezente īn literatura antica. Pausanias, 5.1.4 si urm., Hyginus, Astronomica, 2.20.

2) Stramosul familiei ateniene a Peonizi-lor, atestata īn epoca istorica. Era conside­rat nepotul lui Nestor si fiul lui Antiloh.

Prezente īn literatura antica. Pausanias, 2.18.8.

3) Divinitate mentionata īn poemele homerice ca vindecator al zeilor. El este cel care i-a vindecat lui Ares rana facuta de Diomede (Iliada, 5.890 si urm.), punīnd „pe-a lui rana prielnice leacuri usoare"; activitatea sa de medic se desfasoara exclu­siv īn beneficiul zeilor (vezi si Iliada, 5.401 si Odiseea, 4.232). Ulterior, prerogativele sale īi sīnt transferate lui Apollo, adesea numit „vindecator"; Paian, Pean, devine atunci unul dintre epitetele lui Apollo. De la acest epitet deriva numele peanelor, com­pozitii lirice corale dedicate īn special ritua­lurilor si sarbatorilor religioase īn onoarea lui Apollo (vezi si Pean). Dupa Pliniu, me­dicului zeilor i se datoreaza descoperirea bujorului (Paeonia officinalis - n.t.).

Peparetos (gr. neīrapri^og, -ou; lat. Pepa-rethos si Peparethus, -i). Fiul lui Dionysos si al Ariadnei si frate cu Toas, Stafilos si Enopion. Se presupune ca de la el si-a luat numele insula Peparetos.

Peplu (gr. tt£itXo£, -ou ; lat. peplum si pe-plus, -i). īmbracaminte feminina specifica populatiilor dorice, prinsa cu fibule pe umeri si cu o centura īn talie. Un rol spe­cial īn religia atica īl avea peplul tesut si brodat īn cinstea zeitei Atena Polias, care īi era oferit īn timpul sarbatorii Panate-neelor (vezi), la capatul unei procesiuni solemne īn cursul careia era purtat des­fasurat īn īntregime si sustinut de prajini, ca pīnza unei corabii.

Peratos (gr. fleparog, -ou). Fiul Calchiniei si al zeului Poseidon, a urcat pe tronul Sicionului urmīndu-i lui Leucip, bunicul sau dinspre mama.

Perdix (gr. nlpSi?, -ixoc ; lat. Perdix, -icis). Unul dintre numele prin care este indicat nepotul sculptorului Dedal numit si Talus sau Calos (dupa unii, Perdix - care īn­seamna „potīrniche" - ar fi fost numele mamei lui). Devenise faimos īn Atena prin inventarea ferastraului, a daltii, a compa-selor si a altor instrumente esentiale pen­tru munca sculptorilor. Iscusinta si faima sa au provocat gelozia lui Dedal, care 1-a ucis, aruncīndu-1 de pe abruptul Acropolei din Atena. Zeita Atena 1-a prins īnsa din zbor, oprindu-i caderea, si 1-a transformat īn pasarea ce-i poarta numele, potīrnichea (vezi si Dedal).

Perenna, Anna, vezi Anna.

Pergam (gr. flepŢajiog, -ou; lat. Pergamus, -i). 1) Erou eponim al orasului Pergam din Asia Mica, capitala a unuia dintre regatele elenistice formate īn teritoriile imperiului lui Alexandru cel Mare. Legendele care īl au drept protagonist se straduiesc sa explice originea numelui cetatii. Potrivit unei ver­siuni, Pergam ar fi fost ultimul fiu al lui Neoptolem si al Andromacai; ajuns īn Asia Mica, el 1-a ucis pe regele Teutraniei si i-a luat locul pe tron, dīnd capitalei pro­priul lui nume. īn alta varianta, numele sau a fost dat unei cetati asiatice de catre Girnos, fiul lui Euripilos si nepot al lui Telefos, īn semn de recunostinta pentru ajutorul oferit de Pergam īntr-un razboi īmpotriva unor popoare vecine (Pausanias, 1.11 si urm.).

2) Acelasi nume īl purta si citadela Troiei, cu palatul lui Priam si templul īn care era pastrat Paladionul (vezi).

Pergos (gr. FlepYog, -ou; lat. Pergus, -i). Lac mitic din Sicilia, pe malurile caruia a avut loc, dupa o traditie, rapirea Perse-fonei de catre Aidoneus sau Hades (vezi

Persefona).

Peribeea (gr. Flepiftaia, -aq ; lat. Periboea, -ae). 1) Sotia lui Icarios si mama Pene-lopei; era una dintre naiade.

2) Fiica lui Hiponoos, sotia lui Oeneu si mama lui Tideu.

PERICLIMENOS

3) Fiica lui Alcatoos, regele Megarei; a fost una dintre tinerele condamnate sa-i serveasca drept hrana Minotaurului si a facut parte, prin urmare, din expeditia condusa de Tezeu spre insula Creta. Aici īnsa, Minos s-a īndragostit de frumoasa Peribeea, scutind-o de sacrificiu. Gelos, Tezeu a īmpiedicat unirea celor doi; īntor-cīndu-se īn Atica īmpreuna cu ceilalti tineri scapati de la moarte si cu Tezeu, Peribeea s-a casatorit īnsa cu Telamon si a devenit mama lui Aiax. īntr-o versiune diferita a mitului, Peribeea s-a casatorit cu Telamon īmpotriva vointei tatalui ei, care, atunci cīnd a descoperit ca nunta a avut loc, a poruncit ca nefericita sa fie aruncata īn mare. Sclavului īnsarcinat sa īndeplineasca ordinul i s-a facut īnsa mila de ea si, īn loc sa o condamne la o moarte sigura abandonīnd-o valurilor, a preferat sa-i lase o posibilitate de salvare vīnzīnd-o ca sclava. Dusa la Salamina, a fost regasita de Telamon, si tot la Salamina s-a nascut fiul lor Aiax. Potrivit unor mitografi care īncercau īn mod evident sa concilieze dife­ritele versiuni ale legendei, Peribeea fusese cumparata ca sclava de catre Tezeu, care, aflīndu-i povestea, a acceptat cu genero­zitate sa i-o īnapoieze lui Telamon.

Prezente īn literatura antica. Diferitele ver­siuni ale povestii sīnt relatate de Pausanias (1.42.2 si urm.), Plutarh (Tezeu, 29) si Apollodor (Biblioteca, 3.12.7).

4) Sotia regelui din Corint, Polibos, legat de mitul lui Oedip: traditia pretinde ca Polibos si Peribeea l-au crescut īn propria casa pe Oedip, care fusese abandonat la nastere (vezi Oedip).

5) Fiica lui Eurimedon si sotia lui Posei-don, de la care 1-a nascut pe Nausitoos, primul rege al feacilor.

6) Tīnara din Locri care, pentru a ispasi sacrilegiul īnfaptuit de Aiax Oileidul, prin violarea Casandrei īn sanctuarul Atenei (vezi Aiax), a fost trimisa la Troia īmpre­una cu alta tīnara, Cleopatra, sa slujeasca īn acel sanctuar. Traditia spune ca locrienii au fost condamnati sa ispaseasca vreme de o mie de ani acea vina, trimitīnd cu regularitate la Troia doua tinere ca sclave ale zeitei (vezi si Locri Epizefiri).

Periclimenos (gr. riepixXup.evo£, -ou; lat. Perkilymenus, -i). Erou grec, fiul lui Neleu si fratele lui Nestor; este amintit printre

participantii la expeditia corabiei Argo īn cautarea līnii de aur (vezi Argonauti). Pri­mise de la Poseidon capacitatea de a lua īn lupta orice īnfatisare. Transformat īntr-o albina, a fost ucis de Heracle (Apollonios din Rodos, Argonauticele, 1.156 si urm.).

Perieres (gr. flepiTJpTig, -oue;). 1) Fiul lui Eol, descendent al lui Deucalion si stra­mos al neamului eolienilor din Mesenia. Era considerat sotul Gorgofonei, fiica lui Perseu; de la ea i-a avut pe Afareu, Leucip si, dupa unele surse, pe Tindar si pe Ica-rios, devenind stramos al unor stirpe de eroi si personaje mitologice precum Dioscurii, Elena si Clitemnestra (Tindarizii), Pene-lopa, Linceu, Ida, Leucipidele. Potrivit altor versiuni, descindea direct din Zeus.

2) Erou teban, vizitiul lui Meneceu (vezi). L-a ucis pe Climenos, regele minienilor, pro-vocīnd un razboi īntre tebani si minieni.

Periergos (gr. riepCepŢog, -ou). Fiul lui Trio-pas si fratele lui Forbas. Dupa moartea tatalui sau s-a mutat īn insula Rodos.

Perifas (gr. neptyag, -cxvtoc; ; lat. Peri-phas, -antis). 1) Rege al Aticii.

2) Unul dintre lapiti.

3) Tovaras de arme al lui Pirus sau Neoptolem (vezi), alaturi de care a luptat īn razboiul troian.

Perifetes (gr. nepKprjrns, -ou; lat. Peri-phetes, -is). Numele unui tīlhar legat de povestea lui Tezeu. Fiu al lui Hefaistos si al Anticleei, este descris de traditii ca fiind slab de picioare; mergea sprijinindu-se īntr-o cīrja de bronz, de care se folosea pentru a ataca si a ucide drumetii. Tezeu l-a īntīlnit īn īmprejurimile Epidaurului, unde traia, si l-a īnfrīnt, ucigīndu-1 si luīndu-i cīrja.

Prezente īn literatura antica. Personajul este amintit īn legatura cu aventurile lui Tezeu si apare mai ales la Plutarh (Tezeu, 8), Ovidiu (Metamorfoze, 7.436 si urm.), Apollodor (Biblioteca, 3.16.1), Hyginus (Fabule, 38), precum si la Pausanias (2.1.4) si Diodor din Sicilia (4.59).

Perigune (gr. ncpiTouvri, -Tig). Fiica lui Sinis, tīlhar ucis de Tezeu (vezi Sinis). Dupa moartea tatalui sau a fost iubita de Tezeu, de la care a avut un fiu numit Melanipos. Tezeu i-a dat-o ulterior de sotie lui Deioneu, fiul lui Euritos.

PERSEFONA

Prezente īn literatura antica. Plutarh, Tezeu, 8.

Perilaos sau Perilos (gr. DepiXaog, -ou sau riepiXXoc,, -ou; lat. Perillus, -i). Sculptor din Agrigent caruia tiranul Falaride i-a īncredintat sarcina de a-i fabrica faimoasa statuie din bronz a taurului, conceputa astfel īncīt īn interiorul ei sa poata fi intro­duse victime umane, ucise prin īnfierbīnta­rea metalului. Tiranul a hotarīt ca īnsusi autorul operei sa piara primul acolo, intrīnd īn incinta incandescenta. Taurul lui Fala­ride a devenit proverbial īn lumea greaca.

Prezente In literatura antica. Informatii privind legendarul sculptor si opera sa se gasesc la Timaios si la Pliniu (Naturalis historia, 34.89).

Perimele (gr. Pieptjit^ti, -r\q; lat. Perirne-les, -es). 1) Fiica lui Amitaon si mama lui Ixion.

2) Fiica lui Admetos si a Alcestei si sora lui Eumelos. A fost sotia lui Argos, fiul lui Frixos, si mama lui Magnes.

3) Fiica lui Hipodamas, a fost iubita de zeul fluvial Aheloos. Tatal ei a vrut s-o pedepseasca aruncīnd-o īn mare, dar Ahe­loos a intervenit pe līnga Poseidon, care a acceptat sa o faca nemuritoare, transfor-mīnd-o īntr-o insula.

Prezente īn literatura antica. Ovidiu, Meta­morfoze, 8.590 si urm.

Peristera (gr. nepiorepa, -ag; lat. Peris-tera, -ae). Protagonista unui mit relatat de izvoare tīrzii. Numele sau se traduce prin „porumbita". Peristera, nimfa din corte­giul Afroditei, s-a amestecat īntr-o īntre­cere a Afroditei cu Eros, care culegeau flori, cīstigatorul urmīnd sa fie cel ce gasea mai multe; ca s-o ajute pe Afrodita, aflata īn dezavantaj, nimfa s-a apucat si ea sa culeaga flori, fapt ce a condus la victoria zeitei, dar si la iritarea lui Eros, care a pedepsit-o transformīnd-o īn porumbita. Pentru a o recompensa totusi, Afrodita a hotarīt ca porumbita sa se numere printre animalele consacrate ei.

Prezente īn literatura antica. Myth. Vat., 1.175 si 2.33.

Permesos (gr. \~\epiLr\(a)o6q, -ou; lat. Per-messus, -i). Rīu din Beotia, care izvo­raste din muntele Helicon si ale carui ape, consacrate lui Apollo si muzelor, aveau

capacitatea de a transforma īn poet pe oricine ar fi baut din ele.

Pero (gr. flripu), -ouq; lat. Pero, -us). 1) Fiica lui Neleu si a Chloridei, a fost sotia lui Bias (vezi Bias, 1).

2) Numele unei femei despre care o tra­ditie romana povesteste ca si-a salvat tatal, pe batrīnul Micon - īntemnitat si condamnat la moarte prin īnfometare -, hranindu-1 cu propriul ei lapte. Gestul sau generos si iesit din comun i-a miscat pe judecatori, care au hotarīt sa revina asupra deciziei si sa-i redea batrīnului libertatea. Pentru comemorarea evenimentului, īn Forum Olitorius, unde se spune ca s-ar fi petrecut īntīmplarea, a fost ridicat un templu pentru Pietas.

> Prezente īn literatura antica. Episodul este mentionat de diverse izvoare latine: Pliniu, Naturalis historia, 7.36; Valerius Maximus, 5.4.7; Hyginus, Fabule, 254; Festus, 14. Numele personajelor difera īn unele surse, unde īn loc de Pero apare Xan-tipa, iar cīteodata īn locul numelui Micon apare Cimon. Cu protagonisti diferiti, aceeasi istorie este relatata si de Nonnos din Panopolis (vezi Tectafos).

Iconografie. Povestea a fost ilustrata īntr-o pictura din casa lui Lucretius Fronto de la Pompei, pe o oglinda etrusca si īn unele statuete. S-a bucurat de un mare succes īn Renastere, constituind subiectul mai mul­tor picturi intitulate Caritatea romana.

Persa (gr. riep<TT|, -ne;; lat. Perse, -es sau Persa, -ae). Fiica lui Oceanos si sotia Soa­relui, Helios; de la acesta i-a nascut pe Eetes, Circe, Pasifae si Perses.

Persefona (gr. riepcrecpovTi, -r\q; lat. Pro-serpina, -ae). Numita Persefona īn Grecia, Proserpina īn lumea romana si Core īn Atica, era fiica lui Zeus si a Demetrei (vezi schema de la rubrica Cronos) sau, potrivit altor izvoare, a Demetrei si a lui Poseidon, sau chiar a zeitei Styx. Numele Core (īnsemnīnd „fata" sau „fiica") era utilizat deseori īn paralel cu cel de „Mama", care o indica pe Demetra. La Homer apare ca sotie a lui Hades (Pluton), maiestuoasa si solemna stapīna a regatului umbrelor, guvernīnd sufletele mortilor. Eriniile erau considerate fiicele ei si ale lui Hades. Scrii­torii tīrzii, sintetizīnd īn numele ei trasa­turile solemne ale unei Iunone infernale,

PERSEIDA

au numit-o uneori luno Infera, Averna (de la Avernus, numele unui lac pe care anticii īl considerau locul de acces spre lumea infernala - n.t.), Stygia (de la Styx - n.t.).

Evenimentele īn urma carora a devenit consoarta lui Hades sīnt legate de Deme-tra. Zeus, tatal ei, fara stirea Demetrei, īi promisese mīna fiicei sale lui Aidoneus (adica Hades sau Pluton, regele infernu­lui); astfel, īn timp ce tīnara nestiutoare culegea flori pe cīmpia Nisei, pamīntul s-a deschis sub ea si Persefona a fost rapita de zeul infernal. Disperata, Demetra a stra­batut īn lung si īn lat pamīntul īn cautarea ei, aflīnd īn cele din urma de la Soare cele īntīmplate ; din cauza mīniei care o cuprin­sese si care usca pamīntul si recoltele, Zeus s-a vazut nevoit sa intervina: 1-a trimis pe Hermes, mesagerul sau, īn infern pentru a-i cere lui Hades sa o īnapoieze pe Per­sefona. Hades a consimtit, dar i-a dat acesteia o rodie; mīncīnd-o, Persefona a fost condamnata sa traiasca īn lumea sub-pamīnteana o treime din an, īn restul timpului revenind sa traiasca pe pamīnt alaturi de mama sa.

Pentru alte detalii referitoare la inter­pretarea mitului, precum si pentru lega­tura Persefonei cu Demetra si Misterele Eleusine, vezi Demetra si Eleusis.

Atribute. Spice, faclii, coroana, fructe, rodiu, carafe (oinochoai).

Raspīndirea cultului. Datorita raportului sau cu agricultura, cultul Persefonei s-a raspīndit īn special īn zonele agricole ale Meseniei, Laconiei, Arcadiei, Tesaliei. Popularitatea maxima a cunoscut-o īnsa īn regiunile din sudul Italiei si Sicilia. In Sicilia, potrivit traditiei, ar fi avut loc rapi­rea ; si tocmai Sicilia i-a fost daruita de Zeus Persefonei pentru celebrarea nuntii cu Hades. Un sanctuar important īi era īnchinat īn Locri.

Prezente īn literatura antica. īn Imnul home­ric catre Demetra este relatata povestea Demetrei si a Persefonei, īntr-o forma ramasa canonica si īn epocile ulterioare; mitul este amintit si de Arhiloh, de tragici, de Calimah (Imnul 6), Ovidiu (Fastele si Metamorfoze), Claudianus (Rapirea Pro-serpinei).

Prezente īn literatura medievala. Dante s-a inspirat din figura Persefonei pentru defi­nirea unor trasaturi ale Matildei (Purga­toriul, 24.89 si urm.).

Prezente īn literatura moderna. Din mitul Persefonei se inspira libretele cītorva opere muzicale: Persefona rapita a lui C. Mon-teverdi si cea a lui Francesco Sacrati, Persefona lui J.B. Lully, precum si cele cu acelasi titlu ale lui Paisiello, respectiv C. Saint-Saens.

Iconografie. Reprezentarile Persefonei sīnt foarte frecvente īn arta greco-romana si pot fi raportate la Misterele Eleusine, la tema hierogamiei si la sederea zeitei īn lumea de dincolo, cu revenirea periodica pe pamīnt. In legatura cu Misterele Eleu­sine Persefona apare, alaturi de Demetra si Triptolem, īn celebrul relief de la Eleusis expus la Muzeul National din Atena si datīnd din epoca lui Fidias; scena rapirii este prezenta īn unele pinakes si pe sarco­fage, printre care cel asa-zis al lui Carol cel Mare de la Aquisgrana. sederea sa īn lumea de dincolo este evocata īn unele pina­kes din Locri, īn ceramica, īn asa-numitul Relief al harpiilor de la Xantos, Licia. Ca figura izolata, zeita apare īn picturile din Pompei, putīnd fi identificata si īn celebra zeita din Tarent, expusa la Muzeul din Berlin, precum si īn Core Albani. De ase­menea, s-a propus identificarea anodos-ulxxi Persefonei īn scena principala a Tripticului Ludovisi. Zeita este figurata si īn asa-zisul Mormīnt al Persefonei de la Verghina.

Perseida (gr. riepar^q, -(Sog; lat. Perseis, ■idis). Epitet al Hecatei, fiica lui Perses si a Asteriei.

Perseptolis sau Persepolis (gr. ToXig, -eaie; sau flepo-eiroXig, -euie;). Fiul lui Ulise si al Nausicai sau, potrivit altor iz­voare, al lui Telemah si al fiicei lui Nestor, Policasta.

> Prezente īn literatura antica. Este amintit de Hesiod īntr-un fragment care īl prezinta ca fiu al lui Telemah si al Policastei; apare de asemenea īntr-o scolie la Odiseea.

Perses (gr. riepsTjc;, -ou; lat. Perses, -i sau -ae). 1) Fiul unui Titan, Crios, si al Euri-biei, frate cu Palas si Astreos, s-a casatorit cu Asteria, devenind tatal Hecatei (vezi). 2) īntr-o genealogie diferita, care dupa toate probabilitatile se refera totusi la ace­lasi personaj, Perses apare ca fiul lui Helios si al Persei. Potrivit acestei ver­siuni, el īi avea asadar drept frati pe Pasifae, pe vrajitoarea Circe si pe Eetes, regele Colhidei. A fost ucis de Medos, fiul

PERSEU

Medeei, la instigarea acesteia din urma, care dorea īntoarcerea pe tronul Colhidei a lui Eetes, īnlaturat de la domnie de Perses. O alta versiune a mitului, care combina legendele referitoare la Perses 1 si la Perses 2, īl considera īn acelasi timp fratele lui Eetes si tatal Hecatei; aceasta s-ar fi casatorit apoi cu unchiul ei Eetes, devenind mama vrajitoarei Circe si a Medeei.

Prezente īn literatura antica. Perses este mentionat īn Teogonia lui Hesiod, īn Biblioteca lui Apollodor (1.2.2 ; 9.1 si urm.) si īn Fabulele lui Hyginus (26, 27 si 264).

Perseu (gr. flepcreug, -iwq; lat. Perseus, -eos sau -ei). Celebru erou din Argos, fiul lui Zeus si al Danaei si nepotul lui Acri-sios. Acesta din urma aflase de la un ora­col ca va muri de mīna unui urmas nascut de Danae; pentru a evita orice risc posibil, si-a luat toate precautiile, īnchizīndu-si fiica īntr-o locuinta cu porti din bronz sau din piatra, sapata sub pamīnt īn curtea palatului, de unde aceasta sa nu mai poata iesi niciodata. Zeus īnsa, īndragostindu-se de ea, a reusit sa patrunda acolo prin aco­perisul temnitei, sub forma unei ploi de aur. Din unirea lui cu Danae s-a nascut Perseu, indicat uneori prin apelativul „aurigen", adica nascut din aur. Acrisios a aflat īnsa curīnd ca Danae a devenit mama, fie ime­diat dupa nasterea copilului, fie mai tīrziu, auzindu-i tipetele pe care le scotea jucīn-du-se. īncercīnd din nou sa evite īndepli­nirea profetiei, i-a īnchis pe mama si pe fiu īntr-o lada de lemn pe care a aruncat-o īn largul marii. Zeus a facut īnsa īn asa fel īncīt lada, purtata de valuri, sa se īmpot­moleasca pe tarmul uneia dintre insulele Ciclade, Serifos, unde cei doi naufragiati au fost salvati de un pescar, Dictis, si con­dusi de acesta la fratele sau Polidectes, regele insulei, care i-a primit cu multa bunavointa.

īntre Danae si Polidectes s-a īnfiripat destul de repede iubirea; vrīnd sa scape de fiul acesteia, care īntre timp devenise adult, Polidectes i-a dat o sarcina extrem de dificila : sa taie capul Meduzei, una din­tre Gorgone. īn alta versiune, Danae era deja sclava regelui (Pindar, Pythice, 12, 15) cīnd Perseu īnsusi s-a oferit sa-i aduca lui Polidectes capul Meduzei, poate īn inten­tia de a se salva pe sine si pe mama sa cu

ajutorul virtutilor aparte ale Gorgonei. īn orice caz, aventura lui Perseu a fost unul dintre episoadele cele mai glorificate ale mitului grec. Calauzit de Hermes si de Atena, Perseu s-a dus mai īntīi la Graie (vezi), surorile Gorgonelor, le-a furat singu­rul dinte si singurul ochi de care dispu­neau toate trei; īn schimbul īnapoierii lor, le-a cerut Graielor sa-i arate drumul spre nimfele ce se aflau īn posesia obiectelor necesare actiunii sale: sandalele īnari­pate, coiful lui Hades, care-1 facea invizibil pe purtator, si tolba fermecata. Cu aceste ajutoare pretioase fjirnizate de nimfe, pe līnga care mai avea si oglinda primita de la Atena si cosorul de la Hermes, a ajuns īn tinutul Gorgonelor, care traiau la malul Oceanului, līnga Tartesos.

Gorgonele erau adormite cīnd a ajuns la ele: fara sa priveasca direct īn ochii Meduzei, pentru ca o singura privire ar fi fost de ajuns ca sa transforme pe oricine īn stana de piatra, Perseu s-a folosit de oglinda pe care i-o daduse Atena, reusind sa taie capul creaturii. A pus apoi trofeul īn tolba fermecata si a facut cale īntoarsa ; de urmarirea celorlalte doua Gorgone furioase a scapat usor, datorita coifului magic, al carui purtator devenea invizibil si care 1-a ajutat sa fuga de acolo fara alte incidente.

Pe drumul de īntoarcere la Serifos, Perseu a trecut prin Etiopia, unde a salvat-o si a luat-o apoi de sotie pe Andromeda; aceasta īi fusese īnsa promisa lui Fineu, care a cerut respectarea fagaduintei. Perseu si Fineu s-au īnfruntat īntr-o lupta crunta din care a iesit victorios cel dintīi (pentru detalii referitoare la mitul lui Perseu si al Andromedei, vezi Andromeda).

Tot īn timpul calatoriei de īntoarcere a avut loc confruntarea lui Perseu cu Atlas, pe care, aratīndu-i capul Meduzei, 1-a transformat īn muntele ce-i poarta numele (vezi Atlas).

Revenit īn Serifos dupa īndelungata absenta, Perseu a gasit lucrurile complet schimbate: Polidectes, dovedind o atitu­dine autoritara si violenta fata de Danae, o determinase pe aceasta sa caute refugiu īntr-un templu. īn aceste conditii, Perseu s-a dus la palatul regelui unde a scos capul Meduzei, transformīndu-i īn stane de pia­tra pe Polidectes si pe toti oaspetii sai. īn

PERSEU

cele din urma, eroul i-a oferit Atenei capul Meduzei, zeita punīndu-1 pe scutul ei sau pe piept, pe platosa care o proteja: īntr-una din aceste doua pozitii apare de obicei īn reprezentarile figurate ale Atenei, iar po­trivit mitului el si-a pastrat si īn conti­nuare puterea de a īmpietri pe oricine īl privea.

Dupa ce a eliberat-o astfel pe Danae de tirania lui Polidectes, Perseu s-a īntors īn Argos cu mama sa si cu Andromeda. Aflīnd

de sosirea lui, Acrisios, amintindu-si ora-

colul si simtind ca profetia e cīt pe ce sa se īmplineasca, a fugit la Larisa, īn tara pelasgilor; dar Perseu a plecat dupa el, vrīnd sa-1 convinga sa se īntoarca īn patrie si sa se īmpace.

īn Larisa tocmai se desfasurau atunci jocurile cetatii. Perseu a ajuns acolo la timp ca sa participe la o īntrecere, cea de aruncare a discului, care s-a dovedit īnsa a fi fatala: discul aruncat de erou 1-a lovit

STIRPEA Linceu —

pe Acrisios, ucigīndu-1 pe loc. Profetia se īmplinise.

Dupa aceasta īntīmplare, Perseu i-a lasat tronul Argosului lui Megapentes, fiul lui Pretos, fratele lui Acrisios, primind īn schimb sa domneasca īn Tirint. Lui i se atribuia si īntemeierea cetatii Micene.

Epitete. Aurigen (nascut din aur, cu refe­rire la ploaia de aur īn care se transfor­mase Zeus); Agenoridul (ca descendent al lui Agenor); Acrisioniadul (ca descendent

al lui Acrisios).

Atribute. Cosorul, darul lui Hermes ; coiful care-1 facea invizibil pe purtator; sanda­lele īnaripate; tolba destinata sa poarte capul Meduzei; īnsusi capul Meduzei.

Prezente In literatura antica. Pentru poves­tea conceperii eroului si a primilor ani ai copilariei, pīna la sosirea īn Serifos : Simo-nide, 27 (si celebra lamentatie a Danaei, īnchisa īmpreuna cu micul Perseu īn lada de lemn si aruncata īn mare de tatal ei);

LUIPERSEU Hipermestra

Abas —r— Aglae

T

Acrisios —r— Euridice Zeus —i— Danae

Pretos —i— Stenebeea

T

Andromeda —r- Perseu

Pretidele (Lisipe, Ifinoe, Ifianasa)

Megapentes

TI

Perses Alceu -r- Astidamia Stenelos -p Nicipe Eleos Mestor -j- Lisidice Electrion Gorgofone -t- Perieres

Anaxo

Astimedusa

Amfitrion -j- Alcmena

ri

Alcione

Meduza

Euristeu-pAntimahe | Hipotoe -r- Poseidon

T Ifis Alcmena Alti fii

Tafios

I__________ ______ ____ __________________

I I I J I

Heracle Ificles t Automedusa Admetos Alexandru Ifimedon Euribios Mentor Perimede Pterelaos

Iolau

Afareu Leucip —•— Filodice Icarios —r— Peribeea Tindar —j— Leda

T

Leucipidele Arsinoe Cinci fii Penelopa (Hileira si Phoebe)

i i r \ \

Castor Pollux Elena Clitemnestra Timandra Filonoe

PEsTE sI PESCUIT

Pescarii cu plase, drama satirica de Eschil, īn fragmente. Pregatirile pentru misiunea īmpotriva Gorgonei erau redate probabil īn alta opera putin cunoscuta a lui Eschil, Forcidele. Legenda uciderii Meduzei este relatata de Apollodor, 2,4,2 si urm. Poves­tea lui Perseu si a Andromedei era prezen­tata īnAndromeda lui Euripide; īntoarcerea īn Serifos si uciderea lui Polidectes trebuie sa fi fost amintite īn special īntr-o tragedie a lui Euripide intitulata Dictis. īncercarile lui Perseu de a se reconcilia cu Acrisios au constituit subiectul unei tragedii de Sofocle, Locuitorii din Larisa. Pentru legendele refe­ritoare la īntemeierea cetatii Micene de catre Perseu, vezi Pausanias, 2.16.3. Perseu este amintit īn Metamorfozele lui Ovidiu (cartile 4 si 5); mai tīrziu apare īn Dio­nisiacele lui Nonnos din Panopolis, unde este relatat episodul, de traditie mai tīrzie, al unui duel cu Dionysos.

Prezente In literatura moderna. Figura lui Perseu s-a bucurat de o mare popularitate si īn epocile ulterioare Antichitatii. Numele lui a fost dat unei constelatii; povestea lui Perseu si a Andromedei a dobīndit o mare importanta ca simbol al iubirii si recon­cilierii conjugale, precum si īn legatura cu nasterea legendei crestine a Sfīntului Gheor-ghe si a balaurului. Dintre operele literare moderne care īl au drept protagonist pe Per­seu amintim drama omonima a lui J. Risi si Moralitati legendare de J. Laforgue. Vezi si Gorgone.

Iconografie. Perseu constituie unul dintre subiectele cele mai vechi si mai frecvent reprezentate ale artei grecesti. Iconografia din epoca arhaica s-a oprit cu predilectie asupra uciderii Meduzei si a fugii eroului urmarit de celelalte Gorgone. Este caracte­ristica pozitia sa cu capul īntors īn partea opusa Meduzei, potrivit traditiei ce consi­dera fatala pentru oricine o singura privire aruncata spre Gorgoneion. Prezent pe am­fora protoatica de la Eleusis, reapare īn ceramica greaca, pe vase si oglinzi etrusce si īn reliefuri si picturi, pīna īn epoca impe­riala. Reprezentarea eroului īn statui este mai rara: dintre acestea, celebra este o statuie de bronz, asa-numitul Perseu din Anticitera.

Persica (lat. Persica, -orum). Numele unor sarbatori religioase tinute la Roma īn onoarea lui Mithra, al carui cult era de origine persana.

Persuasiunea, vezi Suada si Peito.

Pertunda. Divinitate romana considerata protectoarea primei nopti a nuntii. Este citata īmpreuna cu alte personificari simi­lare, ca Prema, care are misiunea de a o īmpiedica pe sotie sa se zbata īn timpul consumarii matrimoniului, si Subigo, care face īn asa fel īncīt aceasta sa fie supusa sotului. Numele Pertunda vine de la per-tundere, „a strapunge", „a patrunde".

Prezente īn literatura antica. Este amintita de Augustin (De civitate Dei, 6.9).

Pervigilium. Termen latin indicīnd ve­ghea nocturna, īnsotita de rituri si cere­monii diverse, care avea loc īn noaptea dinaintea sarbatorii unor divinitati. Unei astfel de vegheri, īn cinstea zeitei Venus, īi era destinat Pervigilium Veneris, scurt poem latin cu autor necunoscut si datare incerta, continut īn Anthologia Palatina si conceput pentru un cor de fete.

Peste si pescuit. Consacrat īn īntregul bazin mediteranean diferitelor divinitati selenare si feminine, legate de elementul acvatic ca purtator primordial de viata, pestele era alimentul sacru īn cadrul ritu­rilor īn onoarea unor zeite ca Atargatis, Ishtar, Isis, Afrodita/Venus si a altor zeite ale fecunditatii. īn plus, pestii faceau parte din cortegiul lui Poseidon si al Amfitritei, divinitati marine. Dupa Lucian, cultul pes­tilor era practicat īn Siria, unde consumul lor era interzis (pentru miturile referitoare la acest aspect vezi Siria si Derceto) ; la Roma, īn schimb, la sarbatorile īn cinstea lui Vulcan - Vulcanaliile - īn focul sacri-ficial se aruncau pestisori vii, simbolizīnd probabil ofrande de vieti omenesti aduse zeului.

īn mitologie exista cīteva episoade īn care pestii au un rol important, desi mai frecvente sīnt cazurile īn care protagonis­tul este un Delfin (vezi), considerat de altfel de catre antici un peste. Aelianus relateaza diferite mituri legate de pestele--cīrmaci (Naucrates ductor - n.t.): acesta ar fi fost rezultatul unei metamorfoze im­puse de Apollo pentru a pedepsi un tīnar numit Pompilos, luntras care a ajutat-o sa fuga, cu barca sa, pe o tīnara de care zeul se īndragostise. Tot potrivit lui Aelianus, pestele-cīrmaci le era consacrat lui Posei­don si cabirilor din Samotrace; cīnd un pescar pe nume Epopeu, neprinzīnd nimic

PEsTERĂ

altceva - si ca sa-si astīmpere foamea -a mīncat pestii-cīrmaci care ramasesera īncurcati īn plasa, zeii l-au pedepsit trimi-tīnd un monstru care, iesind din apa si sarind īn barca lui, 1-a īnghitit de viu, sub privirile īngrozite ale propriului fiu (Aelia-nus, De natura animalium, 15.23). Un semn rau prevestitor s-a aratat la nunta lui Aretos si a Laobiei: o scroafa a adus pe lume, īn loc de purcei, pesti. Un ghicitor a talmacit prevestirea ca īnsemnīnd ca fiii lui Aretos se vor naste muti ca pestii, lucru care s-a si īntīmplat, din voia lui Dionysos - pentru ca Aretos īndraznise sa i se īmpotriveasca. Totusi, lui Dionysos i s-a facut apoi mila si le-a redat fiilor lui Aretos capacitatea de a vorbi (Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 26.250 si urm.). si la originile īntemeierii Efesului se afla un miracol al carui pro­tagonist este un peste. Androclos, amintit de o traditie ca īntemeietor al cetatii, stia de la un oracol ca va trebui sa puna prima piatra īn locul pe care i-1 vor indica un peste si un mistret. Prorocirea s-a adeverit la scurta vreme dupa aceea, cīnd un peste pe care Androclos īl frigea īn tigaie a sca­pat si, tragīnd dupa el un taciune aprins, a incendiat un tufis din care a sarit un mistret. Androclos a īnteles mesajul divin si a ales acel loc pentru piatra de temelie a cetatii Efes (Athenaios, 8.361c-e). O pre­zicere care implica pestii apare si īn mitul lui Ificlos, capetenia invadatorilor dorieni ai insulei Rodos. Pentru ca se prorocise ca fenicienii ce locuiau pe insula vor rezista atīta vreme cīt īn apa din rezervorul lor nu vor aparea pesti iar corbii vor ramīne negri, vicleanul Ificlos a decis sa īnfrīnga rezistenta adversarilor recurgīnd la un subterfugiu: a albit cu var aripile unor corbi carora le-a dat apoi drumul sa zboare deasupra insulei si a aruncat pesti īn bazi­nul cu apa potabila. Terorizati de īmpli­nirea profetiei care le anunta sfīrsitul, asediatii s-au predat (Athenaios, 8.360).

Lumii apelor, chiar daca nu celei a pesti­lor īn sens propriu-zis zoologic, īi apartin si monstrii marini atīt de frecventi īn mito­logie. Printre cei mai faimosi se numara cel care īl striveste pe Laocoon (vezi), Hidra din Lerna īmpotriva careia lupta Heracle (vezi, a doua munca), cel ucis de Perseu pentru a o salva pe Andromeda (vezi); vezi, de ase­menea, Balena si Balaur. Pentru mitul re­feritor la constelatia Pestilor, vezi Pesti.

Mitologia ne-a pastrat si cīteva figuri de pescari, alaturi de povesti legate de pes­cuit. Pescar era probabil Dictis, cel care a tras la mal cu navodul sau lada īn care fusese īnchisa Danae īnainte de a fi arun­cata īn mare (vezi Danae). si Glaucos fusese pescar, pīna a gustat din planta miracu­loasa care i-a schimbat īnfatisarea, trans-formīndu-i partea inferioara a corpului īntr-o coada de peste (vezi Glaucos, 4).

Aproape ca nu mai este nevoie sa amin­tim complexa valoare simbolica pe care o asuma tema pestelui si a pescuitului īn cadrul crestinismului, unde termenul gre­cesc ce indica pestele este acrostihul nu­melui lui Hristos (mai precis, al expresiei grecesti semnificīnd „Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, mīntuitorul"), iar discipolii lui Iisus din evanghelii sīnt pescari ce devin la chemarea sa pescuitori de suflete ; pes­cuitul devine o tema recurenta īn iconogra­fia paleocrestina, constituind un repertoriu consolidat īn care se regasesc numeroase precedente apartinīnd artei pagīne din Antichitatea tīrzie - de pilda, celebrele mozaicuri cu amorasi pescari descoperite īn vila romana din Piazza Armerina.

Pestera. Datorita caracterului lor de locuri īntunecate si misterioase, situate la hotarul dintre lumea unde traiesc oamenii si adīncul pamīntului, pesterile au exer­citat īntotdeauna o fascinatie unica asupra fanteziei poetilor, oferind un fundal uneori nelinistitor, īnsa mereu īncarcat de semni­ficatii religioase profunde, pentru povesti­rile miturilor. Pesterile preistorice pictate pe care arheologia moderna le-a scos la lumina īn diferite regiuni din Franta si Pirinei erau necunoscute īn lumea clasica, īnsa si īn Grecia, īn zorii istoriei, pesterile erau probabil frecventate, cu scop preva­lent cultic. Despre aceasta ne informeaza mai ales marturiile arheologice din insula Creta: descoperirea unor obiecte votive īn cīteva din pesterile īn care insula este atīt de bogata, situate uneori īn locuri greu accesibile, pare sa confirme destinatia lor religioasa. In grota de la Vernopheto este reprezentata o imagine a Stapīnei Fiare­lor ; īn cea de la Kamares, pe muntele Ida, pe versantul meridional aflat fata īn fata cu Festos, au iesit la iveala nenumarate daruri votive īn ceramica si, de asemenea, resturi de sacrificii si de ofrande. Pe cīt se

PEsTERĂ

pare, īn grotele de la Arkalochori si de la Psychro, darurile mai putin pretioase erau aruncate īntr-un bazin cu apa, īn timp ce obiectele mai valoroase, cum ar fi spadele si securile din bronz si aur, erau atīrnate printre stalactite sau īnfipte īn crapaturile dintre stīnci. La Psychro, existenta unor straturi de cenusa, oase de animale si frag­mente de table pentru libatii ne face sa ne gīndim la un altar unde se desfasurau sacrificii cu victime si īnchinari. Prezenta a numeroase obiecte din metale pretioase a prilejuit unele apropieri, pe cīt de sugestive pe atīt de dificil de confirmat, cu mitul dactylilor de pe muntele Ida, faurarii divini care, potrivit mitologiei, salasluiau īn Creta, īn pestera Amnisos, līnga Cnosos, amin­tita si īn Odiseea ca fiind consacrata Ilitiei, zeita ocrotitoare a nasterilor si a lehuze-lor, se desfasurau, probabil, culte parti­culare īnca din epoca minoica. Cea mai cunoscuta pestera din Creta pe care a īnre­gistrat-o mitologia este, fara īndoiala, grota Ideos, unde nou-nascutul Zeus a fost tinut ascuns de tatal sau Cronos, unde a fost hranit de capra Amalteea si ocrotit de dac-tylii de pe muntele Ida sau de coribanti.

Grotele si pesterile pastreaza legaturi cu dimensiunea religioasa si cultica si īn epoca arhaica si clasica, iar mai apoi pīna īn perioada elenistico-romana. Ele consti­tuie o poarta de acces catre lumea infer­nala, asigurīnd astfel comunicarea īntre lumea celor vii si cea a mortilor; comen-tīnd Bucolicele vergiliene, Servius amin­teste ca Ceres a coborīt īn infern pentru a-si cauta fiica trecīnd printr-o pestera (111.105). Trecerea catre lumea subpamīn-teana, prin care personaje exceptionale, aflate īnca īn viata, au privilegiul de a vizita īmparatia de dincolo de mormīnt (ca īn cazul lui Enea sau al lui Ulise), se face printr-o pestera subterana. De altfel, mor­mintele, mai mult sau mai putin grandioase ori monumentale, reprezinta o transpu­nere, artificiala si la scara redusa, a tipo­logiei naturale a grotei, domeniu rezervat mortilor si care trezeste īn cei vii un sen­timent de teama.

Numeroase ceremonii de initiere, inclusiv ritul eleusin, cuprindeau trecerea printr-o pestera (sau printr-o groapa), ori viitorii initiati erau īnlantuiti īntr-o pestera din care trebuiau sa se elibereze pentru a iesi

la lumina. īn Misterele Mithraice, pestera juca un rol central, iar edificiile de cult, numite mithraea, erau subterane.

Poarta de trecere catre maruntaiele pa-mīntului, pesterile le īngaduie muritorilor sa contemple misterele divine ale lumii si sa asculte cuvintele zeilor: la Delfi, Pythia, preoteasa care interpreta vorbele lui Apollo, asculta vocea zeului apropiindu-se de o crapatura din stīnca situata, se spunea, sub camera de oficiere din templu. La Cumae, Sibila 1-a primit pe Enea īn grota ei cele­bra, identificabila si astazi īntr-o grota ce corespunde īntocmai descrierii vergiliene (Eneida, 6.42 si urm., 77 si urm., 98 si urm.; cf. 6.237 si urm.).

Din pesteri, misterios canal de comu­nicare cu īmparatia subpamīnteana si cu puterile divine, puteau iesi uneori creaturi monstruoase ce provocau spaima. īn mito­logie, locuitorul cel mai obisnuit al peste­rilor era sarpele: „Un sarpe fioros ce-n haul pamīntului īntunecat/ Cu nesfīrsi-tele-i spirale pazea mioarele de aur", scrie Hesiod īn Teogonia (vv. 333-336). Celui ce intra īntr-o pestera i se putea īntīmpla sa īntīlneasca asemenea creaturi monstruoase. Deosebit de īnfricosatoare era experienta consultarii oracolului lui Trofonios, insti­tuit din vointa lui Apollo; acesta se afla īntr-o pestera din adīncul unei paduri si īi impunea celui care voia sa-1 consulte depa­sirea unor īncercari cumplite. Credinciosii trebuiau sa intre singuri īn pestera: aceasta era cīt se poate de īntunecata, plina de galerii si aparent nesfīrsita, de cele mai multe ori bīntuita de serpi ce puteau fi evitati numai prin ofrande constīnd īn pra­jituri cu miere. Ultima parte a pesterii putea fi parcursa numai printr-un soi de alunecare ametitoare care crea impresia de cadere īn maruntaiele pamīntului si din care credinciosii erau readusi sus (ade­sea dupa o zi sau doua) cu ajutorul unui dispozitiv special. Experimentarea singu­ratatii, a tenebrelor si a pierderii notiunii timpului caracterizau consultarea acestui oracol. Cei ce ajungeau din nou la supra­fata ramīneau de multe ori marcati sau chiar schimbati pentru tot restul vietii, iar īn limba greaca se folosea expresia „a consultat oracolul lui Trofonios" pentru a-i desemna pe cei seriosi, gīnditori, tristi sau gravi.

PEsTI

īn legatura cu grotele ca loc nelinistitor si populat de monstri putem invoca si ima­ginea labirintului, unul din simbolurile cele mai complexe pe care le-a creat mito­logia (vezi Labirint). Dintre numeroasele interpretari propuse, una īl pune īn lega­tura, inclusiv īn plan etimologic, cu ideea de pestera sau grota subterana: cuvīntul „labirint" ar contine radicalul la/da care īn numeroase cuvinte grecesti si īn diferite limbi antice din Asia Mica indica piatra si implica ideea de sapaturi, de stīnci exca­vate (de exemplu, cuvīntul laura indica īn epica ioniana calea sapata īn stīnca, iar īn greaca bizantina cavernele calugarilor; īn limba latina, termeni precum lava, Lato-mie, lapis sīnt legati īn mod analog de ideea de piatra excavata). Prin urmare, potrivit acestei interpretari, labirintul (pe care si Herodot īl descria ca un loc īn parte subteran, monument funerar al unui faraon, asociat deci cu ideea de moarte: Istorii, 2.148) ar reprezenta, la Creta, o pestera subterana cu nenumarate galerii īn care se pierde drumul, locuita de un monstru īnfiorator si sīngeros, Minotaurul.

īntr-un mod mai putin nelinistitor, pes­terile apar adesea īn mitologie ca salas al unor zeitati, eroi sau personaje legendare : le adapostesc pe nimfe, care īsi petrec acolo vremea torcīnd si cīntīnd; sīnt lacasul cen­taurilor; aruncat din Olimp, Hefaistos a fost crescut vreme de noua ani īntr-o pestera submarina (vezi Hefaistos) ; īntr-o pestera de pe malul marii vietuia si Forcus (vezi); īn pesteri locuiesc ciclopii pe care Ulise īi īntīlneste īn Odiseea, iar grota lui Polifem, īnchisa cu o stīnca enorma, devine pentru el si tovarasii sai un soi de temnita. Com­plet diferita este pestera stralucitoare, cu numeroase īncaperi, īn care salasluieste nimfa Calipso, descrisa tot īn Odiseea; īntr-o pestera si-au celebrat nunta Iason si Medeea; īn lumea romana, se spunea ca Romulus si Remus ar fi fost crescuti de lupoaica capitolina īntr-o pestera, numita grota Lupercal, din care tīsnea un izvor si unde s-a instaurat cultul lui Faunus Lupercus (vezi Faunus) ; īn Metamorfoze, Ovidiu descrie īncīntator pestera zeului Somn (vezi Vise). Aceasta lista, cuprinzīnd nume mai mult sau mai putin cunoscute, ar putea continua. Nu rareori pestera reprezinta un simbol al uterului matern,

imagine htoniana legata de aceea a Pamīntului-Mama, īncepīnd din momen­tul īn care, īn Teogonia lui Hesiod, Glia tine īn pīntecele sau copiii zamisliti cu Uranos, ce īi īmpiedica sa vada lumina zilei (vv. 154 si urm.). Fiind legata de uterul matern, pestera se īncarca de toate valentele pozitive ale fecunditatii.

La hotarul dintre mitologie si filosofie se situeaza celebrul mit al pesterii poves­tit de Platon īn cartea 7 din Republica; daca implicatiile si semnificatiile sale sīnt filosofice, referindu-se la cunoastere, la functia filosofiei si la conditia omului, imaginea - pentru care, probabil, Platon s-a inspirat din pitagorici si din Empe-docle - are o extraordinara forta poetica. Conditia omului īn lume, spune Platon, este comparabila cu aceea a unui prizonier aflat īntr-o pestera, legat, cu capul imo­bilizat si asezat astfel īncīt sa poata vedea proiectate pe fundalul pesterii numai um­brele a ceea ce se afla īn exterior. Daca ar fi eliberat dintr-o data si determinat sa vada nemijlocit realitatea, el s-ar īndoi de propriile simturi si, obisnuit sa nu vada altceva decīt umbre, le-ar crede pe acestea mai adevarate decīt lucrurile reale.

īn sfīrsit, nu putem uita ca pesterile si grotele subterane sīnt legate si de activita­tea miniera care era practicata īn Europa, īn regiunile bogate īn minereuri, īnca din vremuri stravechi. Putem surprinde un ecou al acestei activitati īn legendele si īn poves­tirile mitologice. Este, probabil, cazul mi­ticilor cimerieni, un popor ce locuia īntr-un loc unde nu ajung niciodata razele soa­relui, situat īn Apus sau īn Septentrion, la marginea pamīntului, eventual īn apro­piere de īmparatia mortilor, unde Ulise, īn Odiseea, īi īntīlneste; cimerienii locuiesc īn pesteri subterane, din care ies numai pe timp de noapte (vezi Cimerieni). Tra­ditia situa īn grote subterane si fieraria lui Hefaistos, faurarul zeilor.

Pesti. Potrivit unor mitografi, semnul zodiacal cu acest nume era constituit din delfinii care faceau parte din cortegiul lui Poseidon si al Amfitritei, divinitati marine. O legenda diferita povestea ca Afrodita, urmarita de gigantul Tifon, īn īncercarea disperata de a scapa de el s-a aruncat īn apele Eufratului, luīndu-1 cu ea si pe micul

PHARMAKON

Eros. Cei doi s-au transformat īntr-o pere­che de pesti (cf. Ovidiu, Metamorfoze, 5.321), iar īn amintirea evenimentului astronomii asirieni au plasat doi pesti printre conste­latii. Pentru alte detalii vezi Constelatii.

Petasos (gr. -nixaaoq, -ou; lat. petasus, -i). Acoperamīnt pentru cap, cu boruri late, purtat īn Grecia īn special de drumeti si tarani. īn mitologie este un atribut tipic al lui Hermes, zeul mesager si deci calator prin excelenta, al carui petasos este īnari­pat. Apare frecvent īn iconografia altor personaje mitologice, precum Tezeu, Per-seu, Oedip, care au īn comun calatoriile lungi (vezi si Parura).

Petreos (gr. FlerpaTog, -ou). Numele unuia dintre centauri.

Petitori. īn Odiseea, pretendentii - īn la­tina proci, de la procio, „a pretinde, a cere"; īn greaca p,VT)CTTTipet (de la jjLvncTTeuaj, „ a logodi" - n.t.) - la mīna Penelopei. Este vorba despre printii din Itaca si din alte insule sau localitati din regiune care, dupa plecarea lui Ulise īn razboiul troian si pe toata durata īndelungatei sale absente, se instalasera īn palatul acestuia si, astep-tīnd decizia Penelopei de a se casatori cu unul din ei, īi risipeau averea īn neīntre­rupte banchete fastuoase. Fidela amintirii lui Ulise, Penelopa reusise sa-i amīne ani de zile, pretextīnd ca vrea sa termine de tesut un lintoliu pentru socrul ei Laerte si declarīnd ca doar cīnd īl va sfīrsi va ceda ofertelor lor. Ulise revine īn Itaca tocmai cīnd lucrurile se precipita, atunci cīnd peti­torii, satui de asteptare, devenind banui­tori din cauza duratei mult prea mari a lucrarii si pusi īn garda de niste slugi ne­credincioase care trecusera de partea lor, īncep sa faca presiuni asupra Penelopei. Aparīnd la curte sub īnfatisarea unui batrīn vagabond, Ulise este umilit de petitori, pīna cīnd, īn faimoasa īntrecere de tras cu arcul, reuseste nu numai sa īncordeze arcul, lucru pe care ceilalti nu-1 putusera face, dar īi tinteste pe toti, macelarindu-i. Sin­gurul care scapa este Medon, restul sīnt ucisi fie de Ulise, fie de Telemah si de supusii lui Ulise care īi ramasesera cre­dinciosi. Chiar si servitorii si slujnicele care trecusera de partea pretendentilor īsi primesc pedeapsa, dupa ce sīnt pusi sa

curete sala de banchete unde avusese loc masacrul. Dintre acesti proci se eviden­tiaza īndeosebi Antinous si Eurimahos (vezi rubricile respective).

Peucetios (gr. PleuiceTiog, -ou; lat. Peuce-tius, -i). Fiul lui Licaon si fratele lui Eno-tros; mutat din regiunea sa de bastina, Arcadia, īn Italia meridionala, a fost stra­mosul si eponimul poporului peucetilor.

Prezente īn literatura antica. Este amintit īn principal de Apollodor (Biblioteca, 3.8.1), Pliniu (Naturalis historia, 3.16.99), Dio-nysos din Halicarnas (1.13), Antoninus Libe-rales (Transformationes, 31).

Phaiduntes (gr. (pociSuvTrjg sau cpai6-puvxfīg, -ou). Preot din cadrul Misterelor Eleusine, care se ocupa cu īntretinerea si paza statuilor zeitelor Demetra si Perse-fona si a obiectelor de cult respective.

Phanes (gr. fl><xvnc, -T)xog). Numele unui zeu din cosmogonia orfica. Era cunoscut si sub diverse alte nume (Protogonos, Eros, Metis, Erikepaios). Se nascuse, potrivit textelor orfice, dintr-un ou pe care īl mode­lase Cronos īn Eter ; Noaptea era fiica sa. Considerat originea si creatorul tuturor lucrurilor, era prezentat de obicei ca o divi­nitate solara, hermafrodita, cu aripi de aur (vezi si Orfism).

Pharmakon (gr. q>app.axov, -ou). īn limba greaca, acest termen poate indica, īn forma lui neutra, atīt un medicament adminis­trat pentru a vindeca sau a calma durerile īn diferite boli, cīt si contrariul, o otrava capabila sa provoace moartea; la mascu­lin, cu referire la oameni, pharmakos īl desemneaza fie pe cel ce administreaza un pharmakon (īn cele doua sensuri mentio­nate, adica un medic sau un vrajitor, daca intervine pentru a vindeca, sau un om care otraveste, daca respectivul pharmakon este nociv), fie o victima. Cu acest ultim sens, are un rol important īntr-o serie de ritualuri religioase, īn special īn timpul sarbatorilor numite Targelia (vezi). Cu acest prilej, la Atena (dar poate si īn alte centre, ca Abdera si Marsilia, sau īn dife­rite localitati din Ionia) avea loc un rit de purificare foarte vechi, īn cursul caruia doi oameni (numarul īnsa putea sa varieze de la o localitate la alta) aveau rolul de pharmakoi, adica luau asupra lor toate

PHERSEPHNEL SAU PHERSIPNAI

culpele cetatii si deveneau astfel tapi ispa­sitori. Ei erau hraniti bine, iar apoi erau dusi īn procesiune pe strazile cetatii, loviti cu plante sacre (crengi de smochin si lega­turi de ceapa) si cu pietre, iar īn cele din urma erau alungati din cetate (atunci cīnd nu erau omorīti, asa cum se īntīmpla, se pare, la Marsilia si cum se obisnuia proba­bil īn perioadele mai vechi). Prin eliminarea fizica si alungarea lor erau īndepartate din cetate culpele si elementele de contaminare.

Phersephnel sau Phersipnai. Divinitate infernala din mitologia etrusca, prezentīnd afinitati evidente cu zeita greaca Perse-fona (vezi).

Phoebe (gr. Qoifhi, -r\q; lat. Phoebe, -es). 1) Epitet al Artemisei īn calitate de zeita a lunii; luna era considerata coresponden­tul feminin al soarelui, indicat la rīndul sau ca Phoebus.

2) Fiica lui Tindar si a Ledei, o sora a Clitemnestrei (vezi).

3) Fiica lui Leucip.

4) Numele unei titanide, care s-a casa­torit cu Ceos si a avut doua fiice : Leto sau Latona, mama lui Apollo si a Artemisei, si Asteria. De la ea Apollo si-a luat epitetul Phoebus (vezi).

Phoebus (gr. Ooīpog, -ou; lat. Phoebus, -i). Epitet al lui Apollo; propriu-zis īnseamna „luminos" sau „pur". Uneori, poetii utili­zeaza termenul ca sinonim pentru „soare".

Phoenix (gr. d>o~iuit, -ixog; lat. Phoenix, -icis). 1) Fiul lui Agenor si fratele (sau tatal: vezi Iliada, 14.321) Europei (Apollo-dor, 3.1.1). Cīnd aceasta a fost rapita de Zeus (vezi Europa), tatal sau 1-a trimis sa o caute; el s-a stabilit īn Asia Mica, īn regiunea care, potrivit traditiei, a fost numita dupa el Fenicia.

2) Fiul lui Amintor si al Cleobulei sau al Hipodamiei. Amintor si-a parasit sotia, fiind īndragostit de alta femeie; atunci Cleobule 1-a convins pe Phoenix sa īncerce sa cīstige simpatia acesteia si sa o seduca, īncercarea lui Phoenix a reusit, dar tatal sau a aflat despre cele īntīmplate si 1-a obligat sa plece. El s-a refugiat la Ftia, īn Tesalia, la curtea lui Peleu, care 1-a pri­mit cu bunavointa, 1-a īncoronat ca rege al dolopilor si i-a īncredintat sarcina de a se ocupa de educatia lui Ahile. īl regasim alaturi de Ahile īn timpul razboiului troian.

Potrivit unei alte traditii, Amintor l-ar fi orbit pe fiul sau, care s-ar fi īnfatisat astfel la curtea lui Peleu; centaurul Chiron i-a redat īnsa vederea.

Prezente īn literatura antica. Phoenix este amintit īn diferite pasaje din Iliada (9.168, 9.430 si urm. si 9.658 si urm.; 16.916), īn Elegiile lui Propertiu (2.1.60) si īn Antho-logia Palatina; Sofocle si Euripide i-au dedicat tragedii (pierdute).

Phoenix, pasare (gr. OoTuit, -ixog; lat. Phoenix, -icis). Pasare mitica, ce renastea din propria-i cenusa, asemanatoare cu un vultur, cu pene splendide si viata foarte lunga. īnvaluita īn mister din cauza desti­nului sau exceptional, transformata īn ima­gine simbolica a renasterii, considerata ca fiind originara din cele mai diferite locuri, se prezinta īn mitologia clasica sub nume­roase īnfatisari, care se īnmultesc īn nenu­maratele reinterpretari propuse de secolele urmatoare si de diversele culturi. īn lumea clasica; daca exceptam trimiterea dintr-un fragment al lui Hf siod unde se vorbeste despre viata sa lur ga (927 de ani), primul care vorbeste despre Phoenix este Herodot; īn Istorii (2.73), el ne ofera o descriere si ne povesteste obiceiurile sale de viata sin­gulare. Pasarea Phoenix seamana ca forma cu vulturul, dar se deosebeste de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpura si aur (doua culori „nobile" si cu o evidenta semnificatie simbolica), ce o face mai frumoasa decīt cel mai minunat paun; are o longevitate extraordinara (lungimea vietii care i se atribuie variaza, īn functie de izvoare, de la 500 la aproape 13.000 de ani); este singura din specia ei si, prin urmare, nu se poate reproduce; este origi­nara din Arabia (sau Etiopia) si constituie obiectul unui cult particular īn Egipt, la Heliopolis. Legendele cele mai deosebite se refera la reproducerea sa. Atunci cīnd lunga sa viata este pe terminate si pasarea īsi simte sfīrsitul aproape, īsi face un cuib din ramuri de plante aromatice si tamīie; da apoi foc acestui cuib, īn care, potrivit unor traditii, se īntinde, arzīnd o data cu el, iar din cenusa sa se formeaza o alta pasare. Noua pasare Phoenix o īngroapa apoi pe cea precedenta, punīndu-i ramasi­tele īntr-un īnvelis de smirna si tamīie īn forma de ou si ducīndu-le, cu un cortegiu format din alte pasari ce zboara īmprejurul

PHTHONOS

sau, la sanctuarul din Heliopolis, unde preotii lui Helios vor īncepe ritul funebru solemn. Dupa aceasta aparitie trecatoare īn Egipt, tīnara pasare se īntoarce īn Arabia (sau Etiopia), unde īsi duce lunga sa viata solitara hranindu-se cu perle de tamīie, pīna cīnd va genera din cenusa sa un alt exemplar. Herodot si alti scriitori greci si latini cunosteau cu siguranta, īn mod mai mult sau mai putin direct, izvoare egiptene care povesteau despre un animal similar, Bennu, reprodus uneori pe prora navelor egiptene, si īl puneau īn relatie cu ciclul cotidian al Soarelui si cu cel anual al revarsarilor Nilului; astrologii legau īnsa povestea despre viata sa lunga de teoria revolutiei siderale. Este sigur ca īn Egipt echivalentul pasarii Phoenix era legat de cultul Soarelui, precum si de ideea regene­rarii si a vietii, si ca aceste caracteristici sīnt reluate īn mitologia clasica. Tentati­vele de identificare a pasarii Phoenix din mitologie cu o pasare reala, īntreprinse de antici, nu au avut succes; stim ca īn vre­mea īmparatului Claudius o asa-numita pasare Phoenix a fost capturata īn Egipt si aratata la Roma, dar identificarea a fost primita cu scepticism.

Prezente īn literatura antica. In afara de trimiterea citata a lui Hesiod si de descrie­rea detaliata a lui Herodot, dispunem de un mare numar de mentionari ale pasarii Phoenix īn diferite izvoare literare grecesti si latine. īntr-o tablita provenind din Creta, scrisa īn liniarul B, apare termenulponike, pentru a indica o pasare solara asemana­toare cu grifonul venerat īn civilizatia mice-niana. Ulterior, despre ea vorbesc, printre altii, Ovidiu īn Metamorfoze (15.383 si urm.), Tacitus īn Anale, Pliniu īn Naturalis histo-ria. Martial īn Epigrame (5.7), Pomponius Mela, Aelianus īn Natura animalium, Achilleus Tatios, Filostrat īn Viata lui Apollonios din Tyana, Nonnos din Pano-polis īn Dionisiace. Poetului preneoteric Levius īi apartine o compozitie despre pa­sarea Phoenix ale carei versuri erau dispuse astfel īncīt sa schiteze forma unei aripi. Pasarea Phoenix da titlul unor opere apar-tinīnd lui Lactantiu (Poem despre Phoenix) si Claudianus (Despre Phoenix). Scriitori­lor crestini destinul singular al unei pasari ce moare si renaste din propria-i cenusa nu putea sa nu le sugereze o paralela cu Hristos care moare si īnvie, iar pasarea Phoenix a

devenit astfel un simbol al renasterii (Lactantiu, Tertulian, Ambrozie, Origen).

Prezente īn literatura medievala si moderna. Mitul pasarii Phoenix a depasit granitele lumii clasice ; īl regasim, cu variatii legate de diversele culturi, īn lumea chineza -unde exista o pasare Phoenix mascul si una femela ce simbolizeaza fericirea si dragostea conjugala - si īn cea araba, unde se credea ca aceasta pasare nu se poate aseza decīt pe un singur munte, aflat īn centrul lumii. Evul Mediu occidental, urmīnd drumul dea-chis de scriitorii crestini din primele secole (īn special de Lactantiu, a carui opera a inspirat diferite compozitii medievale), considera pasarea Phoenix un simbol al īnvierii lui Hristos. Totodata īnsa lumea occidentala dezvolta imaginea pasarii: o creatura splendida pe care nimeni nu a vazut-o niciodata, de existenta careia poti ajunge sa te īndoiesti si care reprezinta un ideal de neatins; Metastasio o utilizeaza ca termen de comparatie īn celebrele ver­suri : „Este credinta īndragostitilor precum araba Phoenix; ca exista, toti o spun ; unde este, nimeni nu stie". Printre textele me­dievale si moderne ce reiau mitul pasarii Phoenix putem aminti cel putin poemul saxon The Phoenix, opera unui elev al lui Cynewulf, Cliges de Chretien de Troyes (unde apare eroina Phoenix), Bestiarul francez al lui Philippe de Thaon, Le Phenix de Jean-Edouard Du Monin. Trimiteri la acest mit se gasesc si la Dante (Infernul, 24.107 si urm.) si īn Despre eroicele avīn-turi de Giordano Bruno. īn contextul poe­ziei de dragoste, mitul pasarii Phoenix le inspira imagini lui Petrarca (sonetul 321) si lui Shakespeare (The Phoenix and the Turtle). La unii autori se pare ca putem surprinde o legatura īntre destinul pasarii Phoenix si cel al viermelui de matase (Mon-taigne, Eseuri, „Apologia lui Raymond Sebond"). O serie de semnificatii simbolice complexe ale pasarii sīnt surprinse de lite­ratura hermetica si alchimica. īn secolul al XVII-lea apare īn Statele si imperiile Soarelui de Cyrano de Bergerac. Mai re­cent, mitul pasarii Phoenix a fost reevocat de Apollinaire (Alcooluri), Mallarme (Sonnet allegorique de lui-meme), Henri de Regnier (Episodes), Eluard (Le Phenix), Freud (Do-bīndirea focului) si reinterpretat īn cheie feminista de unele autoare precum H. Cixous.

Phthonos (gr. (provoc;, -ou). Dificil de tra­dus īn mod univoc, termenul indica īn

PHYLAKTERION

limba greaca invidia si gelozia si detine un rol important īn conceptia, īn poezia si īn miturile referitoare la ostilitatea zeilor fata de oameni. Divinitatea este conceputa, īn exprimarea lui Herodot (1.32.1), ca „in­vidioasa si rascolitoare", phthoneron te kai tarachodes, si un mare numar de povestiri mitice īi prezinta pe zei preocupati sa se razbune pe oameni, gelosi pe fericirea lor, oricīt de marunta ar fi. Mai mult īnsa decīt o dovada a relei-vointe sau a cruzimii divine, ideea invidiei zeilor constituie īn mitologie o marturie a preocuparii constante a zeilor de a-i mentine pe oameni īntr-o pozitie infe­rioara, departe de acea fericire desavīrsita care nu este īngaduita conditiei umane si care ar aparea ca o uzurpare a prerogative­lor celor nemuritori. Doctrina „venerabila, formulata īn vremuri īndepartate", cum o defineste Eschil (Agamemnon, 750), ea se naste din ideea ca succesul prea mare este expus unor primejdii supranaturale, mai ales atunci cīnd cel care-1 obtine se lauda cu el, iar de aici deriva īn ultima instanta anumite traditii superstitioase ce fac parte si īn prezent din patrimoniul nostru de experiente, credinte si obiceiuri (de pilda, ideea de a „atinge fierul", sau lemnul, īn chip de descīntec, atunci cīnd ne laudam cu vreun noroc ce ne-a lovit pe neasteptate, poate fi considerata o amintire īndepartata a temerii de invidia zeilor). Conceptia invi­diei divine īsi poate avea originea īn epoca homerica, de vreme ce deja Calipso afirma, īn Odiseea (5.118 si urm.), ca zeii sīnt fiinte foarte geloase, care ne invidiaza chiar si pentru un strop de fericire. La tragici si la Herodot ea devine o tema constanta, adesea obositoare, īn care se evidentiaza treptat o legatura cu ideea de dreptate. Norocul oamenilor este expus invidiei zeilor nu doar cīnd cei dintīi gusta o farīma din acea feri­cire care e privilegiul nemuritorilor, ci mai ales cīnd se lauda cu ea, īsi sarbatoresc prea siguri de sine propriul triumf, comi-tīnd, adica, pacatul cel mai mare dintre toate, hybris, aroganta, trufia, obraznicia. Inexplicabila gelozie a zeilor pentru mizera fericire a oamenilor se transforma atunci īn pedeapsa dreapta a acestui pacat, resta­bilire a rolului omului īn lume, afirmare a echitatii si justitiei al caror arbitru si garant este Zeus. Ideea invidiei zeilor, ajunsa la proportii gigantice īn mitologia si īn poezia

arhaica si clasica pīna īn secolul al V-lea ī.Hr., este īn schimb respinsa categoric de Platon īn Phaidros si īn Timaios si trece īn plan secundar īn literatura din epoca ele­nistica.

Phylakterion (gr. cpuXajcTTJpiov, -ou). Cu acest termen se indica īn greaca amuleta, un obiect despre care se credea ca are putere magica si poarta noroc sau alunga neno­rocirile. De obicei era o lama de bronz

inscriptionata sau o piatra, pe care puteau

fi incizate diferite simboluri, de la semnele zodiacale pīna la cruce, afirmata o data cu crestinismul.

Pianepsia (gr. xa nuavei|na). Sarbatori religioase ce se desfasurau la Atena īn luna Pianepsion (octombrie-noiembrie), īn ziua 7, o data cu Oschoforiile. Au dat numele lunii īn care se tineau, iar īn cadrul lor i se īnchina lui Apollo o mīncare de bob (pya-noi - n.t.). Cuprindeau procesiuni īnsotite de cīntari, cortegiul purtīnd cununi si ra­muri de maslin si laur īmpletite, numite Eiresiones (vezi) sau Iresiones, īmpodobite cu fīsii de līna, ciorchini de struguri si alte fructe, mici vase cu ulei si cu miere. Sarba­tori ale belsugului, Pianepsiile īsi aveau originea īntr-un episod al aventurilor lui Tezeu, considerat initiatorul lor: dupa cum povesteste Plutarh īn Viata lui Tezeu, eroul īi fagaduise recunostinta lui Apollo daca avea sa se īntoarca viu si nevatamat din expeditia īmpotriva Minotaurului din Creta. Sfīrsindu-si cu bine misiunea, teafar si īn­sotit de tinerii pe care īi salvase de la a fi mīncati de monstru, a pregatit un banchet amestecīnd si frigīnd laolalta toata mīn-carea ce le ramasese, īn special legume cu boabe: cei īntorsi din expeditie au mīncat īmpreuna acest amestec, īn cinstea lui Apollo.

Pianepsion (gr. riuavei|jiiijv, -ojvoc,). Luna din calendarul atenian, prezenta si īn cel al diferitelor cetati din Ionia. La Atena era a patra luna a anului si corespundea lunilor octombrie-noiembrie. Era caracterizata de o mare concentrare de sarbatori religioase, legate īn parte de culesul viilor, tipic pentru aceasta perioada. īn luna Pianepsion la Atena se sarbatoreau Cibernesia, Pianep­sia, Oschoforia, Theseia, Chalceia, Apa-turia si Tesmoforiheseia (vezi Calendar si rubricile dedicate fiecarei sarbatori).

PIATRĂ

Piasos (gr. rKatjog, -ou). Rege al Tesaliei, si-a violat propria fiica, Larisa, care s-a razbunat īnecīndu-1 īntr-un butoi cu vin.

Piatra. Pietrele au fost obiect de cult īn numeroase religii din Mediterana antica, din vremurile cele mai īndepartate. Facīnd abstractie de monumentele megalitice din epoca preistorica raspīndite īn multe regiuni europene, pietre sacre finisate cu aproximatie, de forma tronconica, erau venerate īn unele zone din Orientul Apro­piat si īn Sardinia, fiind cunoscute īn gene­ral sub numele de beteluri (vezi Betel). īn lumea clasica, pietre sacre asimilabile īntr-o oarecare masura betelurilor sīnt Omphalosul (vezi) din Delfi, simulacrul aniconic al Cybelei, poate un meteorit, venerat īn sanctuarul zeitei din Pesinunt, īn Frigia, si adus la Roma īn 204 ī.Hr. (vezi Cybele), precum si Hermele (vezi).

Mitologia asociaza pietrele cu diverse figuri legendare, atribuindu-le semnifica­tii particulare. īn legenda lui Sisif, piatra este instrument de pedeapsa: īn lumea de dincolo, Sisif trebuie sa care una pīna īn vīrful unui munte, dar de fiecare data cīnd mai are putin si ajunge, piatra īi scapa si se rostogoleste la vale, silindu-1 sa ia de la capat enorma sa truda, simbol al vanei staruinte umane de a se īmpotrivi desti­nului, īn mitul nasterii lui Zeus, o piatra este īnfasata īn scutece si data lui Cronos, tatal, care īsi devoreaza copiii pe masura ce se nasc, pentru a evita riscul de a fi detronat de ei, asa cum i s-a prezis: īn locul nou-nascutului, Cronos īnghite piatra, īn timp ce micul Zeus, viu si nevatamat, este crescut īn pestera de pe muntele Ida, īn Creta, de o serie de personaje fantastice, de la coribanti pīna la capra Amalteea (vezi Zeus). Pietrele sīnt deseori legate de acti­vitatea profetica: Pythia, la Delfi, revela raspunsurile zeului stīnd līnga omphalos, iar una dintre Sibile, Herofile, profetea stīnd īn picioare pe o piatra pe care o purta īntotdeauna cu ea. Unele pietre apar īn mit īn legatura cu muzica: se povestea ca Orfeu misca pīna si pietrele cu arta sa, iar la Megara putea fi vazuta piatra pe care se spunea ca Apollo si-ar fi lasat lira atunci cīnd 1-a ajutat pe regele cetatii, Alcatoos, sa ridice zidul īmprejmuitor; potrivit legen­dei, acea piatra rasuna blīnd, emitīnd note muzicale cīnd era lovita cu o pietricica.

si zidurile Tebei fusesera īnaltate, ca sa spunem asa, īn sunetul muzicii: legenda povestea ca Amfion construise ciclopicele ziduri asezīnd blocurile pentru formarea fortificatiilor cu ajutorul muzicii suave a lirei sale. Iar miticul pastor Dafnis, maes­tru īn arta muzicii si creator al genului poeziei bucolice, potrivit unei versiuni a mitului a fost transformat īn stīnca, sau s-a aruncat de pe o stīnca din cauza sufe­rintelor sale īn dragoste.

Diverse mituri de metamorfoza presupun transformarea īn stīnca a protagonistilor : este cazul Iodamei, iubita de Zeus, care a īmpietrit vazīnd scutul Atenei; de aseme­nea, cazul unui lup ce apare īn legenda lui Iros, transformat de zei īntr-o statuie (vezi Iros, 2); sau cazul Niobei, preschimbata īn piatra, din care a tīsnit un izvor ce repre­zenta metamorfoza lacrimilor nesfīrsite pro­vocate de moartea fiilor sai (vezi Niobe). īn pietre au fost transformate si surorile Cariei, pentru ca au spionat īntīlnirile de dragoste ale acesteia cu Dionysos; aceeasi soarta a avut-o si Batos, un pastor al lui Neleu, preschimbat īn piatra pentru ca s-a comparat cu Hermes (pentru detalii vezi Batos). Scutul Atenei amintit mai sus avea puterea de a īmpietri pe oricine īl privea, fiindca avea īn mijloc capul Meduzei, taiat de Perseu; ochii Gorgonei īsi metamor­fozau īn piatra privitorul (Eschil, Prometeu, 800). Perseu reusise sa īnfrīnga Meduza reflectīndu-i privirea cu ajutorul unei oglinzi si facīnd-o astfel sa se imobilizeze singura, cazīnd victima propriei vraji.

Pietrele apar īn mitologie īn strīnsa legatura cu istoria omului. Potrivit unei traditii, toti oamenii s-au nascut din pietre : īn mitul lui Deucalion si al Pirei se povestea ca, dupa potopul care īnecase pamīntul si nimicise omenirea, singurii doi supravietuitori, Deucalion si Pira, au creat o noua semintie omeneasca aruncīnd īn urma lor pietre, „oasele maicii Glii", cum le numise oracolul. Din cele aruncate de Deucalion au aparut barbatii, iar din cele aruncate de Pira, femeile. Aparent singular, mitul se īncadreaza totusi īntr-o traditie raspīndita care atribuie originile omului unei transformari a materiei pre­zente īn natura: astfel, īn Biblie Adam este plamadit din lut, iar īn mitul grecesc omul creat de Prometeu e facut din tarīna.

PICOLOOS

Anticii identificau o radacina comuna a cuvintelor grecesti care indica piatra si a celui care īnseamna „populare" (vezi Deu-calion si Creatie). īnceput simbolic al stir-pei umane īn mitul lui Deucalion, piatra marca pentru fiecare om si sfīrsitul vietii sale lumesti, ca piatra de hotar a unui drum īncheiat: din vremuri foarte īnde­partate, o piatra īnfipta īn pamīnt, adesea sculptata īn diverse moduri, se īnalta sem-nalīnd prezenta mormintelor.

Picoloos (gr. rkxoXoog, -oo). Numele unui gigant amintit īn unele izvoare tīrzii (Eustatiu, excerpte din Odiseea, 1658.48). A participat la batalia gigantilor īmpotriva zeilor, dar a fost silit sa fuga; a cautat refugiu īn insula Circei, de unde a īncercat zadarnic sa o alunge pe vrajitoare: Helios, tatal acesteia, 1-a ucis. Din sīngele lui a rasarit o planta alba ca soarele si cu rada­cinile negre ca sīngele gigantului, numita moly, care joaca un rol īn aventurile lui Ulise: este planta pe care Hermes i-o da eroului pentru a-i dezlega de farmecele vrajitoarei Circe pe tovarasii sai transfor­mati īn porci. Va fi de ajuns sa o amestece īn potiunea pe care Circe i-o va da sa o bea pentru ca vrajile ei sa nu aiba nici un efect asupra sa {Odiseea, 10.287 si urm.; vezi Moly).

Picumnus si Pilumnus (lat. Picumnus, -i si Pilumnus, -i). Numele a doua divini­tati din anticul Latium, definite de izvoare „di coniugales" si socotite protectoare īn special ale lehuzelor si ale nou-nascutilor. Pilumnus era considerat sotul Danaei, tatal lui Daunus si deci bunicul lui Turnus (Vergiliu, Eneida, 9.4).

Picus (lat. Picus, -i). Numele unei divi­nitati profetice venerate de latini; era con­siderat fiul lui Saturn si tatal lui Faunus de la nimfa Canens. Potrivit legendei, el o iubea pe Pomona, fiind īn acelasi timp iubit de Circe, faimoasa vrajitoare; vazīnd ca nu e preferata, aceasta 1-a transformat īntr-o ciocanitoare. Traditia era legata de convingerea ca ciocanitoarea, consacrata lui Marte, este o pasare profetica; zeul īi pastrase prerogativele de profet chiar si dupa metamorfoza sa īn animal.

Prezente īn literatura antica. Ovidiu, Meta­morfoze, 14.

Iconografie. Era reprezentat destul de simplu, ca o coloana de lemn īn vīrful careia statea o ciocanitoare ; īn epocile mai tīrzii s-a raspīndit iconografia zeului sub forma unui tīnar tinīnd o ciocanitoare pe umar sau īn mīna.

Pieria (gr. UiepCa, -<xg; lat. Pieria, -ae). Nume dat unei portiuni din teritoriul mace­donean, cuprinsa īntre coasta sud-vestica si muntele Olimp. īn mitologia greaca aceasta regiune era considerata patria muzelor sau locul unde s-a instaurat des­tul de repede cultul lor; muzele īnsesi erau numite Pieride.

Pieride (gr. fUepCSeg, -uv; lat. Pierides, -uni). 1) Epitet al muzelor; provine de la numele regiunii Pieria, unde acestea au facut obiectul unui cult arhaic.

2) Numele colectiv al celor noua fiice ale regelui Pieros, suveran al Ematiei, īn Macedonia, care daduse fiecareia dintre ele numele uneia din cele noua muze. Aces­tea au cutezat sa le provoace pe muze la o īntrecere de cīnt si au fost īnvinse ; pentru īndrazneala lor au fost transformate īn pasari (Ovidiu, Metamorfoze, 5.662 si urm.).

Pieros (gr. Fliepog, -ou; lat. Pierus sau Pie­ros, -i). Erou eponim al Pieriei, regiune din Macedonia. Legenda īi atribuia intro­ducerea cultului celor noua muze, numite Pieride (si conform unor traditii considerate fiicele sale), īn regiunea Tespiai. Anterior erau mentionate doar trei muze.

Pietas. Termenul latin, care se poate tra­duce literal „pietate", dar care cuprinde īn realitate un ansamblu de semnificatii mul­tiple, indica totalitatea sentimentelor de devotiune datorate zeilor, patriei, rudelor si īn general celorlalti. Romanii facusera din Pietas o divinitate alegorica si īi īnchi­nasera un templu la poalele Capitoliului, efigia sa regasindu-se adesea pe monede, ca simbol al virtutilor īmparatului. Cam­pionul valorii morale tipic romane a pieta­tii este īn mitologie Enea, numit frecvent pius.

Pigmalion (gr. nuŢjiotXCwv, -cuvog; lat. Pygmalion, -onis). 1) Rege al Ciprului, cele­bru datorita vechii legende potrivit careia se īndragostise de o statuie din fildes īnfatisīnd-o pe Afrodita, sculptata chiar de el. Dorind sa o ia de sotie, o culcase īn

PILADE

propriul lui pat, implorīnd-o pe Afrodita sa-i dea suflul vietii. Zeita i-a ascultat ruga­mintea, iar statuia a devenit o fiinta vie; de la ea Pigmalion 1-a avut pe Pafos, care la rīndul lui a avut un fiu, Ciniras, īnte­meietorul cetatii Pafos din insula Cipru, unde s-a atestat existenta dintr-o epoca foarte veche a unuia dintre principalele sanctuare dedicate cultului Afroditei.

Prezente īn literatura antica. Cea mai cunoscuta versiune a mitului este cea rela­tata de Ovidiu {Metamorfoze, 10).

Prezente īn literatura contemporana. Este celebra reinterpretarea mitului oferita de G.B. Shaw īn al sau Pigmalion.

2) Rege al cetatii Tir, era fratele Dido-nei; 1-a ucis pe sotul acesteia, Siheu sau Acerbas, īn speranta ca va pune mīna pe bogatiile lui (Vergiliu, Eneida, 1.343-364).

Pigmei (gr. noŢjicuoi, -iov; lat. Pygmaei, -orum). Populatie fabuloasa, localizata de antici fie īn Africa, la sud de Egipt, fie īn India, fie, īntr-o maniera mai generica, la tarmul Oceanului sau īn nordul extrem, amintita īn Iliada (3.6) pentru ura mani­festata fata berze si cocori. Dusmania se nascuse, potrivit unor legende, din cauza frumoasei fiice a unui pigmeu, pe nume Enoe, a carei īnfatisare superba era īnso­tita īn schimb de un temperament trufas si rebel, ce o facea sa-i dispretuiasca pe zei. Cīnd aceasta, casatorindu-se cu Pig­meu, 1-a nascut pe Mopsos, a fost mare sarbatoare, dar Hera, ca sa o pedepseasca pentru semetia ei, a transformat-o pe tīnara īntr-o barza. Devenita pasare, femeia a īncercat zadarnic sa-si ia fiul, īncepīnd sa-i atace pe pigmei, care din acel moment si-au manifestat proverbiala ostilitate fata de berze si cocori. Mitul, cu unele variante (protagonista este numita uneori Gerana, vezi), le atribuie pigmeilor trasaturi gro­testi si diforme, subliniindu-le statura joasa si lipsa de īndemīnare. īn special dimensiunile lor reduse sīnt legate de sem­nificatia numelui pe care-1 poarta si care se traduce prin „īnalti de un cot", adica mai putin de jumatate de metru. La vīrsta de trei ani ei nasteau copii, pe care īi tineau ascunsi īn gropi sapate īn pamīnt pentru a-i pune la adapost de atacurile cocorilor. Locuiau īn colibe facute din coji de oua si īncalecau potīrnichi pe post de cai. O con-

fruntare epica i-a opus pe pigmei lui Heracle, care, conform unei traditii, a fost asaltat de acesti minusculi adversari īn timp de dormea : un precedent īndepartat al aventurii lui Guliver luat prizonier de liliputani īn romanul lui J. Swift. Heracle s-a trezit si, net superior adversarilor sai, a izbucnit īn rīs, a īnsfacat cu o singura mīna toti pigmeii, i-a strīns īn blana de leu pe care o avea si i-a dus lui Euristeu sau, īn alta versiune, i-a strivit sub aceeasi blana, ueigīndu-i,

Prezente īn literatura antica. Mitul raz­boiului dintre pigmei si cocori este amintit de Ovidiu {Metamorfoze, 6.90), Aelianus {De natura animalium, 15.29), Athenaios (9.393 si urm.) si Antoninus Liberales (Transformationes, 6), cu variante foarte putin diferite, doar numele protagonistei aparīnd fie Enoe, fie Gerana. Episodul lup­tei īmpotriva lui Heracle este mentionat de Ammianus Marcellinus (22.12) si Filo-strat {Imag., 2.22).

Iconografie. Pigmeii sīnt frecvent repre­zentati īn pictura si īn mozaicuri, mai ales īn cele avīnd drept subiect zona Nilului, unde sīnt īnfatisati la vīnatoare sau la pes­cuit, luptīnd īmpotriva crocodililor din Nil sau īn scena bataliei īmpotriva cocorilor. Cea mai veche reprezentare greceasca a pigmeilor este cea care poate fi vazuta pe piciorul Vasului Francois, expus la Muzeul de Arheologie din Florenta. Aspectul di­form si grotesc sub care sīnt adesea repre­zentati pigmeii face din ei personajele cele mai potrivite pentru scenele de parodie. Cu astfel de trasaturi apar pe vasele asa--numite cabirice, provenite din sanctuarul cabirilor de la Teba. īntr-un fragment de relief din Vila Albani este reprezentata o scena curioasa inspirata din povestea lui Heracle si a pigmeilor: eroul sta tolanit cu un pahar īn mīna, iar un pigmeu scruteaza recipientul la buza caruia a ajuns cu aju­torul unei scari minuscule.

Pigritia (let. Pigritia, -ae siPigrities, -ei). Romanii venerau o divinitate cu acest nume, personificare a trīndaviei si considerata fiica Somnului si a Noptii. Pentru ca a ramas indiferenta la avansurile lui Vul­can, a fost transformata īntr-o broasca-tes-toasa. Nu īntīmplator īi erau consacrate testoasa si melcul.

Pilade (gr. fluXofiTig, -ou; lat. Pylades, -is). Fiul lui Strofios si al Anaxibiei - regele

PILAS

Focidei, respectiv sora lui Agamemnon. Este mentionat cu referire la Oreste, de care īl lega o prietenie proverbiala. Dupa moartea lui Agamemnon, Oreste a fost tri­mis īn secret la curtea tatalui lui Pilade, unde a fost educat īmpreuna cu acesta din urma. Pilade a luat parte alaturi de Oreste la asasinarea Clitemnestrei si s-a casato­rit cu sora prietenului sau, Electra. Pentru detalii si prezente īn literatura antica vezi Oreste.

Pilas (gr. fluXag, -a). Rege al Megarei si eponim al cetatilor Pilos din Mesenia si din Elida, al caror īntemeietor a fost. Era considerat fiul lui Cleson si nepotul lui Lelex; una dintre fiicele sale, Pilia, s-a casatorit cu Pandion, succesorul lui Cecrops la tronul Atenei. Pentru ca 1-a ucis pe Bias, fratele tatalui sau, Pilas a fost silit sa ia calea exilului si i-a īncredintat conducerea cetatii lui Pandion, ducīndu-se īn Pelopo-nes si īntemeind cele doua cetati care īi poarta numele.

Prezente īn literatura antica. Personajul este amintit īn Biblioteca lui Apollodor (3.15.5) si īn diverse fragmente din Pausanias.

Pilemenes (gr. nuXaijj.evn£, -ou). Razboi­nic din Paflagonia, apare īn Jliada ca aliat al troienilor. Era fiul lui Bisaltes si tatal lui Harpalion, care a fost ucis de grecul Merion. A fost la rīndul sau ucis de greci (fiind ranit de Menelaos), dar, cu o incon­gruenta deloc rara īn poemele homerice, reapare, cīnd ar fi trebuit sa fie mort, īntr-un moment ulterior, asistīnd la funeraliile fiu­lui sau (Iliada, 2.851, 5.576 si 13.643).

Pilenor (gr. nuXTJvwp, -opog; lat. Pylenor, -oris). Unul dintre centauri. A participat la lupta īmpotriva lui Heracle alaturi de alti centauri (pentru detalii vezi Heracle si a patra sa munca, prinderea mistretului de pe muntele Erimant) si a fost lovit de erou cu o sageata care, muiata īn sīngele Hidrei din Lerna, provoca rani groaznice si urīt mirositoare. īncercīnd sa-si curete rana īn pīrīul Anigros care curgea īn apro­piere, Pilenor 1-a contaminat, apele sale devenind putrede si infecte. Traditia pre­tindea ca de atunci pīrīul era otravitor pentru cei ce se scaldau īn apele sale.

Prezente īn literatura antica. Ovidiu, Meta­morfoze, 15.282 si urm.; Pausanias, 5.5.10.

Pileos (gr. FluXaiog, -ou). Razboinic pelasg, fiul lui Leto si fratele lui Hipotoos. Este amintit printre capeteniile care au luat parte la razboiul troian, īn calitate de co­mandant al contingentului din Larisa.

Prezente īn literatura antica. Iliada, 2.840 si urm.

Pileus sau pilleus sau pilleum. Numele latinesc al unui gen de acoperamīnt pen­tru cap, īn forma de bereta conica sau cu o calota semisferica, purtata īn mediul reli­gios īn timpul sarbatorilor Saturnalia. Este un atribut tipic al Dioscurilor, Castor si Pollux, numiti uneori de poetii latini pileati fratres, fratii care poarta pileus.

Pilios (gr. riuXioc, -ou; lat. Pylius, -i). Fiul lui Hefaistos. L-a ajutat pe Filoctet sa-si vindece rana; de la acesta a īnvatat sa traga cu arcul.

Pilos (gr. FluXoCT, -ou; lat. Pylus si Pylos, -i). Numele a trei cetati din Pelopones, dintre care cea mai faimoasa, situata īn apropierea micului golf Navarinos, īn Me­senia, era legata īn mitologie de Nestor, suveranul unui stat foarte bogat, amintit īn Iliada ca participant la razboiul troian cu nouazeci de corabii (Iliada, 2.591-602). Cu palatul suveranilor din Pilos, fundat de Neleu, au fost identificate vestigiile mi-ceniene ale impunatoarelor constructii de pe colina Ano Englianos, de unde provin celebrele arhive miceniene, documente scrise pe tablite de argila pe care incendiile provo­cate la caderea palatului le-au īntarit, pas-trīndu-le pīna la noi. Este posibil totusi ca cetatea lui Nestor sa nu fie Pilos din Mese­nia, ci Pilos din Trifilia, zona īn care au fost descoperite importante marturii de pro­venienta miceniana, īn special morminte. Pilos este amintit de traditie si īn legatura cu Heracle, care a atacat cetatea, si cu Telemah, care s-a dus acolo pentru a afla vesti despre tatal sau.

Pilumnus, vezi Picumnus si Pilumnus.

Pimandros (gr. rioCjiavSpoc;, -ou). Erou beo-tian, fiul lui Cheresilaos si al Stratonicei. A īntemeiat cetatea Pimandria, rebotezata ulterior Tanagra dupa numele sotiei sale si ai carei locuitori refuzasera sa participe la razboiul troian. Mīniat de refuzul lor, Ahile le-a declarat razboi si a rapit-o pe

mama regelui, Stratonice ; Pimandros s-a apucat atunci sa construiasca un zid īm­prejmuitor, de care cetatea era lipsita, pentru a se apara de asediatori. īn timpul lucrarilor, insultat de un zidar, Pimandros 1-a lovit cu o piatra - destinata muncito­rului razvratit - pe propriul fiu Leucip, ucigīndu-1. Potrivit obiceiului, ucigasul tre­buia sa paraseasca cetatea ; aceasta fiind īnsa īncercuita, a fost nevoit sa-1 implore pe Ahile sa-i permita trecerea. Eroul a accep­tat, iar īn semn de recunostinta Pimandros i-a ridicat un sanctuar īn Chalcis, unde s-a dus sa se purifice.

Prezente īn literatura antica. Ignorat de Homer, personajul este amintit de tradi­tiile ulterioare (Plutarh, Moralia, 259c-f).

Pimpleide (gr. nijinXTiiSes, -wv ; lat. Pim-pleides, -um). Epitet prin care sīnt indicate muzele; deriva de la Pimpleea, numele unei cetati din Pieria, consacrata cultului lor.

Pin. Consacrat initial zeitei Rhea īn Grecia arhaica, era considerat si arborele lui Dio-nysos, conurile sale īmpodobind tirsul, atri­but tipic al zeului, si simbolizīnd nemurirea si fertilitatea. Originea pinului īn Grecia era legata de mitul unei nimfe pe nume Pitis, care, pentru a scapa de insistentele amoroase ale lui Pan, le-a cerut zeilor sa o transforme īntr-un arbore: a fost ascul­tata si s-a preschimbat īntr-un pin, caruia i-a dat numele. O varianta a legendei sus­tinea ca, iubita de Pan si de Boreas, Pitis 1-a ales pe primul, iar Boreas, ravasit de durere, a īmpins-o īntr-o prapastie ; īndu­iosati, zeii i-au transformat trupul īntr-un pin, care īn fiecare iarna, la apropierea suflului lui Boreas, picura din conuri la­crimi de rasina (Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 2.108 si 118, 42.59; Lucian, Dialogurile zeilor, 22.4).

Pinul avea un rol de maxima importanta īn special īn povestirile mitice legate de Attis, care s-a emascujat si a murit sub un pin (vezi Attis, iar pentru alte detalii Agdistis, Cybele si Megalenses ludi) : po­trivit traditiei celei mai raspīndite, Attis, transformat dupa moarte īn pin, fusese dus la Pesinunt si īngropat acolo. īn lumea romana, asa-numitele Ludi Megalenses, care evocau moartea lui Attis, se desfa­surau īn jurul unui pin sacru, taiat dintr-o

__________ ______ ____ ______PIND

padure si adus apoi la templul Cybelei de pe colina Palatinului; trunchiul era īmpo­dobit cu ghirlande de flori si īnfasurat īn bandaje, semnificīnd trupul lui Attis prin intermediul unui transparent simbolism funerar.

Totusi, īn mitologia romana pinul nu era evocat doar īn contexte funebre: Vergiliu numeste pinul pronuba (lat. „nuna", cea care asista mireasa la casatorie - n.t.), referindu-se la realizarea din lemn de pin a tortelor folosite la nunti; iar Ovidiu amin­teste ca fruntile faunilor, divinitati propi-tiatoare ale fecunditatii, erau īmpodobite cu ramuri de pin. O crenguta de pin, tinuta īn mīna sau īmpletita si purtata pe cap, era si un atribut al zeului Pan.

Pinul constituie fundalul a numeroase episoade mitologice: povestea Driopei de pilda, relatata de Ovidiu īn Metamorfoze (9.331 si urm.), care pentru a-si īnveseli fiul, pe micul Amfisos, a rupt cīteva ramu-rele dintr-un arbore nestiind ca acesta era o metamorfoza a nimfei Lotis; nimfa a pedepsit-o transformīnd-o īntr-un pin (sau īn lotos — n.t.), tot pini devenind si tova­rasele ei care au dezvaluit cele īntīmplate. Sau mitul lui Marsias, pe care Apollo 1-a pedepsit pentru īnfumurarea lui atīrnīn-du-1 de un pin si jupuindu-1 de viu (vezi Marsias). De asemenea, mitul lui Melicer-tes (vezi), fiul lui Ino, care īntr-o versiune a legendei a pierit īn mare, corpul sau fiind īnsa adus la mal de un delfin si atīrnat īntr-un pin, tot sub un pin fiind apoi īnmormīntat (vezi Atamas). Sau mitul lui Penteu, regele Tebei, tenacele adversar al cultului lui Dionysos, care, ascunzīndu-se printre crengile unui pin pentru a spiona desfasurarea riturilor bahice, a fost des­coperit de discipolele zeului care au smuls arborele din radacini si l-au sfīrtecat īn bucati pe rege (vezi Penteu). Deosebitei flexibilitati a trunchiurilor de pin i-a dat o utilizare singulara tīlharul Sinis, ucis de Tezeu: folosindu-le ca pe sarbacane, el īncovoia aceste trunchiuri de care īsi lega victimele si le lasa apoi sa se destinda ca niste resorturi, nefericitii fiind astfel sfī-siati (vezi Sinis).

Pind (gr. fKvSoc;, -ou; lat. Pindos sau Pin-dus, -i). Lant muntos situat īntre Tesalia si Epir, considerat muntele sacru al lui Apollo si al muzelor.

PINDOS

Pindos (gr. FlivSog, -ou; lat. Pindus, -i). Erou grec, fiul lui Macedo si urmas al lui Licaon. īn timpul unei partide de vīnatoare a dat peste un sarpe de dimensiuni monstru­oase, care nu numai ca nu 1-a atacat, dar chiar s-a īmprietenit cu el. Cīnd Pindos a fost ucis de cei trei frati ai sai, gelosi pe el, sarpele 1-a razbunat ucigīndu-i la rīndul sau pe cei trei vinovati si veghind trupul lui Pindos pīna cīnd a fost īnmormīntat.

Prezente īn literatura antica. Miraculoasa prietenie dintre om si sarpe este amintita de Aelianus (De natura animalium, 10.40).

Pinnipes (lat. Pinnipes, -edis). īn tradu­cere, „cu pene la picioare". Este un epitet ce īl caracterizeaza pe Hermes, adesea re­prezentat, īn calitate de mesager al zeilor, cu aripi la picioare. Se refera uneori si la Perseu, datorita īncaltarilor sale īnaripate.

Pira, vezi Deucalion. Piracmon, vezi Ciclopi. Piramos, vezi Tisbe.

Piras sau Pirantos sau Pirasos (gr. flupac; sau flupav-froc; sau flupacroc;). Fiul lui Argos si al Evadnei si sotul Calirhoei. īn timpul domniei sale a fost consacrata prima sta­tuie a Herei sculptata īn lemn de par, iar Calirhoe a fost prima preoteasa a acesteia.

Pirati. Mitologia evoca frecvent actiuni de piraterie, rapiri si jafuri pe mare. Rapirea unui erou sau a unei eroine de catre piratii care intentioneaza sa-si vīnda prizonierii ca sclavi este un topos destul de raspīndit īn compozitiile literare din Antichitatea tīrzie, avīnd īnsa cīteva precedente ilustre īn mitul clasic: de pilda, īn episodul rapirii lui Dionysos de catre pirati, cīnd zeul se elibereaza īn mod miraculos, transformīnd ambarcatia pe care se afla īntr-o īnvalma­seala de corzi si frunze de vita-de-vie, īn timp ce piratii, terorizati, se arunca īn mare si sīnt transformati īn delfini (vezi Dionysos). Piratii au un rol important si īntr-o versiune a mitului Ifigeniei relatata de Hyginus: potrivit unei traditii, Ifigenia n-ar fi fost fiica Clitemnestrei, ci a Chri-seidei; īn timpul calatoriei de īntoarcere a lui Agamemnon din razboiul troian, tīnara a fost rapita de pirati. O alta incursiune piratereasca era plasata īn sanctuarul

Demetrei din Eleusis, unde cīteva fete de origine nobila venisera sa aduca ofrande zeitei; acestea au fost rapite si ar fi fost vīndute ca sclave, daca printre ele n-ar fi fost rapit si Himeneu, un tīnar atenian de o frumusete iesita din comun, pe care pi­ratii l-au confundat cu o fata. Pe parcursul calatoriei pe mare, īn timpul unei opriri Himeneu a reusit sa-i īnfrīnga pe pirati, ucigīndu-i īn somn si eliberīndu-le pe fete; se spune ca īn urma acestei ispravi, lui Himeneu, care era de origine modesta, i s-a īngaduit sa se īnsoare cu tīnara nobila de care era īndragostit, iar povestea feri­cita a iubirii sale a condus la statornicirea obiceiului de a invoca numele lui cu ocazia serbarilor nuptiale (vezi Himeneu). īntr-o interpretare euhemerista a mitului lui Io, responsabili de rapirea fiicei lui Inahos erau considerati piratii, care au dus-o īn Egipt (vezi Io). Piratii au rapit-o si pe Hip-sipile si i-au vīndut-o ca sclava lui Licurg (vezi Hipsipile) ; au luat-o prizoniera pe Manto, prezicatoarea, care de la capetenia lor Racios 1-a nascut pe Mopsos, profetul oracolului lui Apollo din Claros; au rapit-o pe Pancratis, frumoasa sora a Aloizilor (vezi Pancratis) ; pe Teonoe, sora prezicatorului Calhas, pe cīnd se juca pe plaja (Hyginus, Fabule, 190). īn orice caz, serviciile lor de marinari excelenti si lipsiti de scrupule au fost expres cautate : se povestea, de pilda, ca atunci cīnd Admeta, preoteasa īn sanc­tuarul Herei din Argos, dupa moartea tatalui ei a fost nevoita sa fuga din cetate si sa se refugieze īn Samos, luīnd cu ea statuia zeitei de care trebuia sa se ocupe ca preoteasa, argienii i-au īnsarcinat pe piratii tirenieni sa recupereze pretioasa sculptura. Actiunea īn sine nu a fost difi­cila, pentru ca statuia era pastrata la Samos īntr-un sanctuar fara porti, deci usor accesibil; dar cīnd aceasta a fost ur­cata pe corabia piratilor, ancora n-a putut fi ridicata, semn evident ca zeita īsi mani­festa dorinta de a ramīne īn Samos (Pau-sanias, 7.4.4; Athenaios, 15.672a).

Piratii mentionati īn mituri sīnt uneori fenicieni, alteori traci, cel mai adesea tire­nieni ; prin acest din urma nume grecii īi indicau pe descendentii regelui Tirenos; pentru a scapa de o foamete grea, acestia s-au mutat de pe coastele Asiei Mici īn regiunile Etruriei, dīnd nastere poporului

PIRITOOS

etruscilor, care au pastrat pentru totdeauna trista faima de tīlhari ai marilor (vezi si

TlRENIENl).

Pirehmes (gr. riopouxjiTie;, -ou). 1) Cape­tenie a peonilor care a participat la raz­boiul troian alaturi de Priam, aparīndu-i pe troieni. L-a ucis pe Eudoros, scutierul lui Patroclu, fiind ucis apoi de acesta din urma.

Prezente in literatura antica. Iliada, 2.848 si 16.287 si urm.

2) Rege al Eubeei amintit īn legatura cu faptele lui Heracle. īn timpul unui atac al sau īmpotriva Beotiei a fost ranit de Hera­cle, pe atunci abia un baietandru, si sfīrte-cat īn patru de cai pe malul unei ape numite Heracleios. Legenda spune ca de atunci, ori de cīte ori un cal se adapa din acel pīrīu, din apele sale rasuna un nechezat (Plutarh, Moralia, 307c).

Pirene (gr. rieip-rivn, -r\q; lat. Pirene, -es). Celebru izvor din īmprejurimile Corintu­lui, preferat de calul īnaripat Pegas, care potrivit legendei l-a facut sa tīsneasca din stīnca, la fel ca īn cazul izvorului Hipo-crene (vezi), cu loviturile sale de copita. Aici, īn timp ce se adapa, a fost prins de Belerofon cu ajutorul frīului de aur pe care i-1 daduse Atena (vezi Belerofon).

Pireneu (gr. flop-nveuc;, -Iwg; lat. Pyreneus, -i). Rege malefic al Daulidei, pe care o con­ducea abuziv dupa ce o cucerise cu spriji­nul unor soldati traci. In timpul unei ploi torentiale le-a invitat pe muze sa se ada­posteasca īn propria lui casa, cu intentia de a le silui; acestea i-au aflat īnsa planu­rile si au fugit, luīndu-si zborul. īncercīnd sa le prinda, Pireneu s-a aruncat dintr-un turn, zdrobindu-si capul de stīnci.

Prezente In literatura antica. Mitul este rela­tat de Ovidiu, Metamorfoze, 5.274 si urm.

Pireos (gr. fleipaioc;, -ou). Fiu al lui Clitios, era prietenul si omul de īncredere al lui Telemah, fiul lui Ulise. Este mentionat īn diferite pasaje ale Odiseii.

Pirgo (gr. riupŢuJ, -oue;; lat. Pyrgo, -is). 1) Sotia lui Alcatoos, regele Megarei, care a parasit-o pentru a se casatori cu Evacme, fiica lui Megareu.

2) Batrīna doica a fiilor lui Priam. Dupa cucerirea Troiei a fugit, urmīndu-1 pe Enea,

iar mai tīrziu, īn timpul peregrinarilor acestuia, influentata de Iris le-a convins pe femeile troiene sa dea foc corabiilor. Necunoscuta īn rest, este amintita īntr-un pasaj din Eneida (5.644 si urm.).

Pirias (gr. flupfag, -a). Luntras din Itaca, devenit extrem de bogat pentru ca ajutase un batrīn capturat de pirati; acesta i-a lasat mostenire dupa moarte niste vase mari, aparent pline cu smoala. Sub stratul de smoala de la suprafata vasele erau īnsa pline cu bijuterii si monede de aur, iar Pirias, īn semn de recunostinta, a sacri­ficat un taur īn onoarea batrīnului.

Prezente īn literatura antica. Heraclide din Pont, 37.2; Plutarh, Qu. Gr., 34.

Piriflegeton (gr. nup^XeŢe^wv, -ovtoc;; lat. Pyriphlegethon, -ontis). īn traducere, „care arde ca focul"; este numele unuia dintre rīurile subterane ce curg īn infern (cf. Odiseea,

Pirigenetes (gr. FlupiTevexTic, -ou). Epitet cu care este indicat uneori Dionysos. īn­seamna „nascut din fulger".

Pirihos (gr. fluppixog, -ou; lat. Pyrrhichus, -i). Unul dintre Curetii (vezi) din insula Creta, caruia potrivit lui Strabon i se atri­buia inventarea dansului razboinic numit „pirica", executat īn diverse ocazii, inclu­siv īn timpul Panateneelor si al Gimnope-diilor (vezi), si care s-a transformat treptat īntr-un dans de tip orgiastic. Alte izvoare (Arhiloh si Lucian, Despre dans, 9) īi atri­buiau aceasta inventie lui Neoptolem, numit si Pirus, fiul lui Ahile; Aristotel lega īn schimb numele dansului de cel al rugului (gr. pyra - n.t.), sustinīnd ca acesta a fost executat pentru prima data īn jurul rugului lui Patroclu.

Piritoos (gr. neipitfooc;, -ou; lat. Pirithous, -i). Fiul lui Ixion si al Diei, potrivit altor versiuni fiul lui Zeus, si frate vitreg al centaurilor; era regele lapitilor din Tesa-lia si apare ca un personaj de prim-plan īn marile cicluri mitice grecesti, adesea ala­turi de alti eroi importanti, printre care si Tezeu. Potrivit legendei, prietenia lui cu acesta din urma se nascuse īn Atica, unde Piritoos se dusese din motive asupra ca­rora izvoarele nu se lamuresc. Aici, eroul i-a pus la īncercare forta si curajul lui Tezeu,

PIROIS

angajīndu-se īntr-un duel veritabil cu el. Duelantii au fost īnsa, fiecare la rīndul lui, surprinsi de forta si eroismul adver­sarului si au īncetat lupta, promitīndu-si īn schimb prietenie si alianta. Pactul lor de solidaritate a fost consfintit la Colonos, unde au baut īmpreuna vinul prieteniei. Din acel moment, Tezeu si Piritoos aveau sa constituie īn mit un simbol al cuplu­lui indisolubil, un model de prietenie si solidaritate, asemenea celor doi Dioscuri (vezi).



Prin urmare, au fost īmpreuna protago­nistii multor aventuri. Tezeu a fost invitat la nunta lui Piritoos cu Hipodamia; aici īnsa, centaurul Eurition sau Euritos, ame­tit de vin, a īncercat sa o rapeasca pe mi­reasa ; īntre centaurii invitati la petrecere si lapiti s-a iscat o īncaierare din care Piritoos, ajutat de Tezeu, a iesit īnvingator (vezi Centauri).

Dupa moartea Hipodamiei, Piritoos si Tezeu au hotarīt sa se casatoreasca fiecare cu o fiica de-a lui Zeus. Cu ajutorul lui Piritoos, Tezeu a rapit-o pe Elena din Sparta; Piritoos, mai ambitios, a vrut s-o rapeasca pentru sine pe stapīna regatului umbrelor, Persefona. Cutezanta sa i-a fost īnsa fatala. Tezeu nu si-a abandonat prie­tenul, desi cunostea riscurile presupuse de o asemenea īntreprindere; cei doi eroi au coborīt asadar īn lumea mortilor, dar au fost imediat facuti prizonieri de Hades, care i-a īnlantuit de o stīnca. Au ramas acolo pīna cīnd Heracle, trecīnd prin lumea mortilor, a intervenit: Tezeu, care actionase īn apararea prietenului si īl aju­tase sa-si atinga scopurile, a fost eliberat; īn schimb, Piritoos, drept pedeapsa pentru īndrazneala sa, a ramas īn continuare īnlantuit de stīnca din lumea de dincolo, chinuit. Legenda spune ca, pentru a-i īnfrīnge, Hades recursese la un viclesug, invitīndu-i sa stea pe doua tronuri de pia­tra si oferindu-le daruri: jilturile cu pri­cina erau īnsa cele ale uitarii, Lethe, care-i īmpiedicau sa faca orice gest sau miscare, tinīndu-i legati cu niste chingi ce apar fie sub forma de serpi, fie de lanturi.

Prezente īn literatura antica. Mitul tesalic al luptei dintre lapiti si centauri apare la Homer, īn Odiseea, 21; despre Piritoos vor­beste Nestor īn Iliada, 1.260 si urm. Fi­gura sa este amintita īn special de Plutarh

(Tezeu), Ovidiu {Metamorfoze, 12) si Seneca (Hercule furios). O tragedie intitulata Piritoos a scris si Critias.

Iconografie. Imaginea lui Piritoos apare īn numeroase picturi pe vase antice, cu pre­cadere īn scene din lupta cu centaurii; ace­lasi subiect īl abordeaza si sculpturile de pe metopele Partenonului, cele ale fronto­nului vestic al Theseionului din Atena si de pe friza templului lui Apollo din Bassae, unde scena luptei dintre lapiti si centauri asuma semnificatia emblematica a trium­fului unei forme de viata evoluate īn raport cu salbaticia simbolizata de centauri; figura lui Piritoos se evidentiaza īn special pe frontonul vestic al templului lui Zeus din Olimpia.

Pentru alte detalii vezi si Centauri si Tezeu.

Pirois (gr. Flupoeic;, -evxog; lat. Pyrois, -oentis). Unul din cei patru cai īnhamati la cvadriga lui Helios, Soarele.

Pirus, vezi Neoptolem.

Pisenor (gr. neio"rjvwp, -opog). Numele unuia dintre Centauri (vezi).

Piseos (gr. fliuaiog, -ou; lat. Pisaeus, -i). Erou etrusc, originar din Pisa. Era consi­derat inventatorul rostrurilor de la prora corabiilor, precum si al trīmbitei.

Prezente īn literatura antica. Este amintit īn principal de Pliniu (Naturalis historia,

Pisica. Desi este prezenta īn artele figu­rative si uneori este mentionata īn textele literare, pisica gaseste putin spatiu īn mi­tologia greaca si īn cea romana. Apare uneori ca atribut al zeitei Diana, īn special īn mediul galo-roman, iar īn versiunile tīrzii ale mitului se aminteste ca Artemis s-a transformat īn pisica pentru a scapa de monstruosul Tifon; īn general īnsa pisicii (indicata uneori īn greaca cu acelasi termen folosit pentru nevastuica) īi este rezervata o atentie limitata, circumscrisa īn special abilitatii sale de a prinde soa­reci. Prin urmare, nu trebuie sa ne miram ca un scriitor precum Herodot povesteste cu uimire despre atentia deosebita care i se acorda acestui animal īn Egipt, unde constituia obiect de cult, iar dupa moarte era īmbalsamat si īngropat īntr-o necropola speciala de la Bubastis, astazi Teii Basta (2.66-67): „Cīnd izbucneste un incendiu,

PISTOR

pisicilor li se īntīmpla lucruri miraculoase. Egiptenii, asezati la distanta unul de altul, pazesc pisicile, fara sa se īngrijeasca sa stinga focul; dar pisicile, lasīndu-si pielea acolo si sarind peste oameni, se arunca īn foc. Cīnd se īntīmpla asemenea lucru, egip­tenii sīnt īn mare doliu. īn casele īn care o pisica moare de moarte buna, toti ai casei īsi rad sprīncenele... Pisicile moarte sīnt puse īn morminte sacre, la Bubastis, unde sīnt īngropate dupa ce au fost īmbalsamate". Mai mult spatiu īi este acordat pisicii īn fabulele grecesti si romane, care confirma stereotipul dusmaniei sale fata de soareci (de exemplu, la Esop 13, 76, 355).

Pisidice (gr. rieicnSix-n, --ne;; lat. Pisidice, -es). 1) Fiica regelui din Metimna, cetate din insula Lesbos. Cīnd cetatea a fost ase­diata de Ahile, Pisidice 1-a vazut de departe pe erou si s-a īndragostit de el. īn schim­bul iubirii lui, i-a fagaduit sa-i deschida portile cetatii. Ahile a acceptat propune­rea, dar dupa ce a cucerit cetatea a porun­cit ca Pisidice sa fie lapidata ca tradatoare de patrie.

Prezente īn literatura antica. Tragica poveste īi este necunoscuta lui Homer, aparīnd īn schimb la Partenios din Niceea (Erotika pathemata, 21).

2) Fiica regelui Moneniei, īn Troada, pro­tagonista a unei īntīmplari analoage celei a Pisidicei nr. 1: s-a īndragostit de Ahile, care asediase cetatea, si, īn schimbul iubirii lui, 1-a īnstiintat īn momentul īn care con­cetatenii ei erau gata sa cedeze, ramasi fara provizii de apa. Ahile a cucerit astfel cetatea, fara ca legenda sa mai mentio­neze soarta ce-i fusese rezervata Pisidicei.

Prezente In literatura antica. īn aceasta versiune, mitul este povestit de Apollodor (Biblioteca, 1,9,10) si Hyginus (Fabule, 24).

3) Fiica lui Eol si a Enaretei.

Pisistrat (gr. neicrfoTpatog, -ou; lat. Pisis-tratus, -i). Cel mai mic dintre fiii regelui Nestor din Pilos, de aceeasi vīrsta cu fiul lui Ulise, Telemah. Era considerat stramo­sul personajului istoric Pisistrat, tiranul Atenei.

Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat īn Odiseea (3,15), unde īl primeste pe Telemah, venit la Pilos īn cautare de vesti despre tatal sau, si īl īnsoteste īn Sparta,

la Menelaos. Ca stramos al familiei ateniene a Pisistratizilor apare la Herodot (5.65).

Pisos (gr. nTo-ot, -oo ; lat. Pisus, -i). 1) Fiul lui Perieres (vezi, 1) si eponim al cetatii Pisa din Elida.

2) Rege al celtilor si fiul lui Apollo Hiper-boreos. Traditia etrusca īl considera epo­nimul cetatii Pisa din Toscana.

Pistios (gr. riio-Tiog, -ou). Termen grecesc īnsemnīnd „credincios". Este un epitet al lui Zeus.

Pistis (gr. rUcmg, -eojg). Divinitate greaca, personificarea ideii de credinta si fideli­tate. Traind pe pamīnt īn vremurile mitice ale vīrstei de aur, a plecat dintre oameni la sfīrsitul acelei perioade fericite, urcīn<a īn cer īmpreuna cu Charitele si cu Sophro-syne, īntelepciunea.

Raspīndirea cultului. La Atena exista un altar care īi era consacrat, dar īn ansamblu informatiile referitoare la cultul ei sīnt ex­trem de sarace. De o mai mare populari­tate s-a bucurat corespondentul sau latin, Fides.

Prezente īn literatura antica. Figura mitica a lui Pistis este amintita de Teognis (1135 si urm.) si īn Imnurile orfice. Importanta sa a fost cu siguranta mai mare īn reflectia filosofica decīt īn mitologie, conceptul cīsti-gīnd spatiu īn scrierile filosofilor mai mult decīt īn cele ale poetilor.

Iconografie. Rareori reprezentata, apare probabil pentru prima data īntr-un docu­ment iconografic pe o moneda din Locri Epizefiri datīnd din secolul al III-lea ī.Hr. Este mentionata īntr-o inscriptie a relie­fului cunoscut sub numele de „Apoteoza lui Homer", opera a lui Arhelaos din Priene.

Pistor (lat. Pistor, -oris). īn traducere „brutar", este un epitet cu care era venerat Iupiter īn Roma republicana. Legenda po­vestea ca īn timpul asedierii Capitoliului de catre gali, romanii, īncercīnd cu dispe­rare sa se salveze, l-au invocat pe Iupiter, care, aparīndu-le īn vis, le-a sugerat sa le arunce dusmanilor ce aveau ei mai de pret. Roma ramasese aproape complet lipsita de grīu si se īntrezarea spectrul unei foamete cumplite: asediatii, considerīnd ca tot ce aveau mai de pret īn acel moment era grīul, au copt din el pīini pe care le-au aruncat īn mijlocul ostilor inamice. Galii,

PITANE

care intentionau sa cucereasca cetatea prin īnfometare, au ajuns la concluzia ca nu vor reusi niciodata acest lucru de vreme ce adversarii lor erau atīt de bine aprovi­zionati cu mīncare, īncīt īsi puteau permite sa le arunce si inamicilor; prin urmare, au renuntat la asediu iar Roma a fost sal­vata, īn semn de recunostinta romanii i-au ridicat un altar lui Iupiter Pistor.

Prezente īn literatura antica. Ovidiu, Fastele, 6.350.

Pitane (gr. Fli-ravn, -tis; lat- Pitane, -es). 1) Una dintre amazoane. Era considerata īntemeietoarea mai multor cetati, printre care si Priene.

Prezente īn literatura antica. Este amintita de Pindar īn Olimpice, 6.

2) Fiica zeului fluvial Eurotas si sotia lui Poseidon, cu care a avut o fiica pe nume Evadne. A fost silita sa-si abandoneze fe­tita abia nascuta, dar micuta a fost gasita de Epitos, care a crescut-o.

Prezente īn literatura antica. Diodor din Sicilia, 3.55.

Pitecusa (gr. rU^-nxoucya si lat. Pithecusa si Pithecusae). Vechiul nume al insulei Ischia, īnsemnīnd Insula Mai­mutelor, numita de greci si Insula Chiupu­rilor (gr. pithos, „chiup" - n.t.); la Titus Livius trebuie identificata probabil cu Enaria, insula numita astfel pentru ca a fost locul unde a acostat Enea īn drumul sau spre Italia. Centru de o importanta fundamentala pentru īntelegerea desfasu­rarii colonizarii grecesti īn Occident (numele de Insula Chiupurilor ar putea fi pus pe seama bogatei sale productii ceramice, deosebit de importanta din acest punct de vedere), Pitecusa detine un loc central si īn mitologie. Potrivit unei legende, locui­torii sai au fost transformati de Zeus īn maimute, drept pedeapsa pentru cruzimea lor; de aici frecventa indicare a sa prin numele de Insula Maimutelor. īn Pitecusa erau localizate legendele gigantilor si mai ales cea a lui Tifon, inspirate probabil de natura vulcanica a locurilor si de īnveci-natele Cīmpii Flegreene. īntre cultele ates­tate aici se evidentiaza cel al lui Aristeu (vezi).

Piteu (gr. niT-freuc, -euit ; lat. Pittheus, -eos sau -ei). Rege al Trezenei, era fiul lui Pelops

si al Hipodamiei, tatal Etrei si bunicul lui Tezeu, caruia i-a fost si īnvatator.

Pitireu (gr. rUxupeug, -eu>£). Rege al Epi-daurului si descendent al lui Ion. I-a cedat fara sa opuna rezistenta propriul regat lui Deifontes, unul dintre Heraclizi, mutīndu-se cu supusii sai la Atena. A fost tatal lui Procles, care a īntreprins o expeditie na­vala īn Samos.

Prezente īn literatura antia. Este amintit de Pausanias (2.26.1 si 7.4.2).

Pitis, vezi Pin.

Pitoigia (gr. xā nifloiŢicx). Sarbatori reli­gioase grecesti care se desfasurau la Atena īn timpul Antesteriilor, īn ziua 11 a lunii de primavara Antesterion (vezi Calendar), īn cadrul carora se deschideau urcioarele (aceasta este semnificatia etimologica a numelui) si se scotea vinul nou (vezi si Antesteria).

Pitonisa (lat. Pythonissa, -ae). Numele preotesei care slujea īn templul lui Apollo din Delfi, mai frecvent indicata ca Pythia (vezi). Termenul „pitonisa" provine de la numele sarpelui Python (vezi).

Plante. īn mitologia clasica, plantele sīnt amintite pentru puterile lor vindecatoare si magice. Uneori sīnt mentionate plante reale, carora li se atribuie virtuti taumatur-gice; adesea īnsa povestirile fac trimitere la plante greu identificabile, ce reprezinta, foarte probabil, o inventie poetica si ale caror calitati neobisnuite le plaseaza īn afara plantelor existente īn lumea reala. Multe plante au virtuti pozitive. O planta magica, iarba-mare (inula helenium), era pusa īn legatura cu mitul Elenei: cīnd Me-nelaos a plecat īntr-o expeditie īn Etiopia, a īncredintat-o pe frumoasa lui sotie unui rege egiptean pe nume Ton, care a īncercat sa o violeze; Polidamna, sotia regelui, a trimis-o atunci pe Elena pe insula Faros, iar ca sa se apere de serpii de acolo i-a dat o planta magica, iarba-mare, care avea sa o ajute sa omoare periculoasele reptile (vezi Polidamna ; pentru o interpretare diferita vezi Dendritis). īn traditia mitica, o alta planta magica, cunoscuta ca „radacina Cir-cei", este pusa īn legatura cu Minos, care, din cauza unei vraji a sotiei sale geloase, Pasifae, era supus unui chin īngrozitor: ori de cīte ori se unea cu o fata, trupul i

PLEIADE

se acoperea de gīndaci si de alte vietati marunte. Acest fapt nu era doar respinga­tor, dar adesea provoca chiar moartea iubi­telor sale, care erau devorate de gīnganii. Cu ajutorul plantei magice, Procris 1-a vin­decat de vraja (vezi si Minos). O planta mira­culoasa apare si īn mitul Moriei, eroina din Lidia. Fratele sau Tilos a fost muscat de un sarpe veninos si a murit, īnsa ea a reusit sa-1 īnvie cu o iarba miraculoasa, numita balis si folosita de femela sarpelui, ce fusese ucis de un gigant, ca sa-1 readuca la viata (vezi Moria). Misterioasa planta moly, pe care īn zadar vom īncerca sa o identificam cu una dintre ierburile ce cresc pe pamīnt, i-a fost daruita personal de catre un zeu, Hermes, lui Ulise, atunci cīnd acesta s-a dus la Circe pentru a-i eli­bera pe tovarasii sai, pe care vrajitoarea īi transformase īn animale; amestecīnd-o cu bauturile pregatite de Circe, Ulise a reusit sa le neutralizeze puterile si sa se apere de toate vrajile sale.

si īn mitul Scilei, monstrul marin din strīmtoarea Mesina ce semana groaza prin­tre marinari, o iarba magica joaca un rol important: nu este īnsa vorba despre o iarba benefica, ci despre una care, īn loc sa vindece, produce efecte īnspaimīntatoare. īn povestirea lui Ovidiu, Glaucos s-a īndra­gostit de Scila pe cīnd aceasta era īnca o fata minunata, si din cauza dragostei pe care i-o purta a refuzat sa se uneasca cu vrajitoarea Circe. Amestecīnd niste ierburi magice īn apa īn care Scila obisnuia sa se scalde, Circe a facut ca trupul fetei sa se preschimbe īngrozitor, capatīnd forma mon­struoasa sub care Scila a devenit faimoasa (Ovidiu, Metamorfoze, 13.1 si urm.).

Platan. Originar din Asia Mica, platanul era bine cunoscut īn Grecia si la Roma, unde facea parte din peisajul urban si era deosebit de apreciat pentru umbra lui racoroasa, la care filosofii se adunau sa discute; sub un platan, pe malul rīului Ilissos, se desfasoara conversatia dintre Phaidros si Socrate din dialogul Phaidros al lui Platon: „Pe Hera ! Ce minunat loc de popas ! Platanul acesta, ce īnalt e si cīt de maret īsi īntinde crengile jur-īmprejur! [...] Chipurile sculptate de fecioare si sta­tuile acestea de zei ne spun ca izvorul e īnchinat nimfelor si lui Aheloos". La ori­ginea arborelui se afla, potrivit mitului, o tīnara pe nume Platano, sora Aloizilor

(vezi), care a fost transformata īn platan dupa moartea fratilor sai. Unii platani au intrat īn legenda. īnainte de a pleca spre Troia, Agamemnon si Menelaos plantasera, la Cafia, īn Arcadia, respectiv la Delfi, īn apropiere de izvorul Castalia, cīte un pla­tan ; Pausanias credea ca recunoaste acesti platani si īn vremea lui. īn mitologie exista o strīnsa legatura īntre platan si povestea Elenei, frumoasa sotie a lui Menelaos: pla­tanul era consacrat acesteia, si de un pla­tan s-a apīnzurat, potrivit unei legende, īn insula Rodos. īntr-un platan s-a produs un lucru iesit din comun, relatat īn Iliada (2.305 si urm.): corabiile aheilor se gru­pasera īn Aulis īnainte de a pleca spre Troia, si tocmai li se aduceau ofrande zeilor, cīnd, „sub un frumos platan, din care se scurgea limpede apa", a avut loc o īntīm-plare neobisnuita: un sarpe s-a napustit asupra copacului si, ajungīnd la un cuib de pasari ascuns printre frunzele sale, a devorat cei opt pui si pe mama lor. Prezi­catorul Calhas a talmacit semnul spunīnd ca razboiul va dura noua ani si abia īn al zecelea cetatea Troiei va cadea. Alti pla­tani celebri din mitologie sīnt cel care crestea pe plaja de la Gortina, īn insula Creta, sub ramurile caruia Zeus a iubit-o pe Europa, dupa ce o rapise luīndu-si īnfa­tisarea unui taur; cel sadit pe mormīntul lui Diomede īn insula consacrata lui, nu­mita a Fiorilor; si cel din insula Cos, la umbra caruia se spune ca Hipocrate īi īn­grijea pe bolnavi si despre care se pretinde ca poate fi recunoscut si īn zilele noastre īntr-un arbore multisecular din Cos.

Consacrat īn Creta Marii Mame, iar īn Grecia lui Apollo, platanul era considerat de romani ca posedīnd virtuti specifice: se credea īn special ca tine departe liliecii, animale de rau augur. Un obicei curios este mentionat de Pliniu si de Macrobiu, care afirma ca platanii erau stropiti cu vin (Pliniu, Naturalis historia, 12.8; Macro­biu, Saturnaliile, 2.3.13.3).

Plateea (gr. FlXaraia, -ac;; lat. Plataea, -ae). Eroina greaca, fiica lui Asopos. Zeus s-a prefacut ca vrea sa se īnsoare cu ea pentru a provoca gelozia Herei, care s-a retras īn insula Samos. Este eponima cetatii Plateea din Beotia.

Pleiade (gr. FlXeidSeg, -oiv; lat. Pleiades, -um). Fiicele lui Atlas si ale Pleionei si

PLEIONE

surorile Hiadelor, erau sapte la numar, dintre care sase vizibile si una invizibila. Cea de-a saptea era considerata de unii Sterope, care ar fi devenit invizibila de rusine ca s-a īndragostit, doar ea dintre toate surorile, de un muritor.

Pleiadele alcatuiau cortegiul de fecioare al Artemisei, pe care o īnsoteau la vīna-toare; īmpreuna cu mama lor, Pleione, au fost urmarite de vīnatorul Orion, dar īnainte ca acesta sa le ajunga i-au implorat pe zei sa le salveze, iar ruga le-a fost ascultata: s-au transformat īn porumbite (fleXeiafieg) si au zburat īn cer, unde au format conste­latia ce le poarta numele. O alta legenda povestea ca Pleiadele s-au transformat īn stele īn urma suferintei provocate de moar­tea fratelui lor Hias, muscat de un sarpe; sau īndurerate de pedeapsa data de Zeus tatalui lor Atlas, condamnat sa sprijine pe umerii sai cerul. Cuprinsa de disperare la caderea Troiei, Pleiada Electra s-a trans­format īn cometa. Cele sapte Pleiade erau Maia, Electra, Taigete, Alcione, Celeno, Merope si Sterope.

Epitete. Atlantiade, pentru ca erau fiicele lui Atlas; Vergiliae (posibil din lat. vergo, „a apune, a coborī").

Prezente īn literatura antica. Dintre nume­roasele opere care mentioneaza Pleiadele amintim īn special Munci si zile de Hesiod, Fabulele si Astronomica lui Hyginus, Feno­menele lui Aratos, Fastele lui Ovidiu.

Iconografie. Homer aminteste ca Pleiadele īmpodobeau scutul lui Ahile, īmpreuna cu ceilalti astri si cu īntreaga bolta cereasca (Iliada, 18.485 si urm.), si apareau pe cupa lui Nestor (ibidem, 11.633). Din unele texte ale tragicilor (Euripide, Electra, 468 si urm., Ion, 1147 si urm.) aflam o interesanta infor­matie referitoare la existenta unor tapiserii ornate cu imagini ale Pleiadelor. Alaturi de Orion, Pleiadele figureaza pe o oglinda etrusca din Palestrina.

Pleione (gr. nx-rfiovn, -y\q; lat. Pleione, -es). Fiica lui Oceanos si sotia lui Atlas; era mama Pleiadelor (vezi).

Plemneos (gr. riXr|jj.vaīoc, -ou). Rege al Sicionului devotat cultului Demetrei pe care 1-a introdus īn propria cetate, unde i-a ridicat zeitei un templu. Asupra fiilor lui Plemneos apasa un blestem, acestia murind la scurta vreme dupa ce se nas­teau. Demetra a venit la curtea regelui

luīnd chipul unei femei straine si a ramas acolo ca doica a copiilor lui, īndepartīnd blestemul ce-i urmarea stirpea si salvīnd pruncul care tocmai se nascuse cīnd a sosit ea la palat, pe Ortopolis.

Prezente īn literatura antica. Mitul este amintit de Pausanias (2.5.8 si 11.2).

Plexipos (gr. nXrj'tnriTos, -ou). 1) Fratele Alteei si unchiul lui Meleagru; a fost ucis de acesta din urma īn timpul vīnarii mis­tretului din Calidon.

2) Fiul lui Fineu si al Cleopatrei, a fost orbit de propriul sau tata.

3) Unul dintre fiii lui Coricos (vezi).

Plinteria (gr. ta nXuvxfīpia). Sarbatori religioase grecesti care se desfasurau la Atena īn fiecare an, īn ziua 25 a lunii Tar-gelion (mai-iunie; vezi Calendar). Cele­brate īn onoarea Atenei, aceste sarbatori evocau mitul lui Erehteu. Vechea statuie din lemn a zeitei, pastrata īn templul Ereh-teion, era despuiata de vesmintele bogate care o acopereau si, īnfasurata īntr-o tesa­tura brodata, era dusa la Faleron, unde era scufundata īn apa marii, īntr-un rit de puri­ficare ce avea īn acelasi timp menirea de a-i reīnnoi puterile. īn cadrul ultimei cere­monii, spre seara, statuia era adusa īnapoi la templu, īntr-o sugestiva procesiune des­fasurata la lumina tortelor (vezi si Baie).

Plistene (gr. nXeia-ftevTic,, -oug; lat. Plis-thenes, -is). Fiul lui Atreu si sotul Eropei sau Eripilei. Potrivit izvoarelor clasice a fost tatal lui Agamemnon, al lui Menelaos si al Anaxibiei; la Homer acestia apar ca fiii lui Atreu. Pentru alte detalii vezi Aga­memnon si Atreu.

Ploaie. Miturile cele mai cunoscute refe­ritoare la ploaie sīnt cel al lui Deucalion si cel al Danaei. Primul reda povestea potopului universal, care a īnecat pamīn-tul dupa o ploaie ce a durat zece zile si zece nopti fara oprire (vezi Potop) ; din catastrofa generala au scapat numai Deu­calion si Pira, adapostiti īntr-o arca de lemn, iar prin ei a luat nastere noua se­mintie umana, generata īntr-un mod cu totul aparte, prin aruncarea de pietre care s-au transformat īn tot atītia barbati si femei. Al doilea este mitul Danaei, fiica lui Acrisios, condamnata sa traiasca per­manent īntr-o odaie subterana pentru a

PLUTON

nu putea ajunge īn situatia de a zamisli fii, care potrivit oracolului l-ar fi detronat pe Acrisios. īndragostit de ea, Zeus s-a transformat īntr-o ploaie fina de aur, care a patruns sub pamīnt savīrsind sub aceasta forma miraculoasa zamislire. Mitul contine o aluzie destul de transparenta la tema fecunditatii pamīntului; de altfel, Zeus era considerat divinitatea ce guverneaza toate manifestarile celeste si care, īn special, provoaca ploaia.

Alaturi de aceste doua mituri majore, pot fi amintite si cīteva episoade secun­dare avīnd ca tema ploaia. Curios este cel referitor la nasterea lui Ulise: Anticleea l-ar fi nascut īn timp ce era īnconjurata de ape, īntr-o zi cu ploaie; potrivit unui joc de cuvinte ignorat de Homer, numele gre­cesc al lui Ulise putea fi interpretat ca un fragment al expresiei grecesti „Zeus ploua pe drum" (xccrā xrjv bSov uaev b Zeoc;). Ploaia este trimisa uneori de zei pentru a manifesta voia acestora, ca īn cazul Pale-nei (vezi, 2), al carei rug īn flacari a fost stins de o ploaie divina, sau ca īn povestea Alcmenei, sotia lui Amfitrion si mama lui Heracle: cīnd a descoperit ca nevasta īl īnselase cu regele zeilor, Amfitrion a vrut s-o pedepseasca si a pus sa i se prega­teasca rugul, pe care Zeus īnsa 1-a stins trimitīnd o ploaie torentiala. O ploaie bene­fica a fost trimisa de Zeus si īn Arcadia, pentru a pune capat unei teribile perioade de seceta (vezi Agno). Potrivit lui Ovidiu {Metamorfoze, 4.282), dintr-o „ploaie mare", adica din potop, s-ar fi nascut curetii.

Plop. Originea plopului (mai precis a plopului-negru, Populus nigra) era legata īn mitologie de povestea lui Faeton si a surorilor sale, Heliadele. Cīnd Faeton, fiul Soarelui, a fost trasnit de Zeus pentru ca temerara sa cursa īntreprinsa pe cer, īn carul tatalui sau, ameninta sa incendieze pamīntul si sa tulbure īntregul univers, Heliadele, īnlacrimate si disperate, au fost transformate īn plopi-negri, arbori cu semnificatie funerara. Lacrimile tinerelor īndoliate, īntarindu-se īn aer, s-au trans­format īn tot atītea picaturi de chihlimbar, care potrivit unei vechi credinte se scurg tocmai din trunchiul si din scoarta plo­pilor. Valoarea funerara a plopului se men­tine si īn descrierea lumii de dincolo vizitate de Ulise, unde hotarul dintre īmparatia

viilor si cea a mortilor este marcat de o padure de salcii si de plopi (Odiseea, 10.502 si urm.). īn comedia Casina a lui Plaut plopul a pastrat o valoare negativa, simbo-lizīnd disperarea.

Desi este legat si el de lumea de dincolo, plopul-alb (Populus alba) poseda un sim­bolism funerar mai atenuat. O coroana din frunze de plop-alb era oferita copiilor care ieseau īnvingatori īn jocurile funebre instituite de Polixo īn memoria sotului ei TlepolemOS din Rodos, fiul lui Heracle cazut īn razboiul troian. si numai ramuri de plop-alb puteau fi utilizate pentru īn­deplinirea sacrificiilor aduse lui Zeus la Olimpia. īn mitologia greaca numele plopului-alb era purtat de o nimfa, Leuce („cea alba"). Fiica a cuplului Oceanos--Tethyis, aceasta a fost iubita de Hades, care a rapit-o luīnd-o cu el īn infern. Cīnd īnsa, sfīrsindu-i-se zilele, nimfa a murit, ca sa nu se desparta de ea Hades a trans­format-o īntr-un plop-alb pe care 1-a asezat īn Cīmpiile Elizee. Legenda aminteste ca Heracle, īntors din infern īn lumea celor vii, purta pe cap o cununa de ramurele luate din acel arbore, care īi era consacrat. Iar coloratia dubla a frunzelor de plop, albe pe o parte si mai īnchise pe cealalta, semnifica potrivit comentatorilor antici faptul ca Heracle īsi savīrsise muncile īn cele doua lumi, a viilor si a mortilor.

Pluton (gr. nXouTwv, -uvoq ; lat. Pluto sau Pluton, -onis). Termen cu sensul propriu de „cel care da bogatie". Initial un epitet care se referea la Hades, zeul infernului, a ajuns ulterior sa-1 indice pe zeul īnsusi, devenind numele latinesc al acestuia si fiind utilizat apoi cu predilectie īn limbile moderne. Pentru detalii vezi Hades.

Epitete : Climenos.

Prezente īn literatura antica. Hades/Pluton apare īn Teogonia lui Hesiod; la tragici; īn Broastele lui Aristofan; la Ovidiu, īn Fas­tele; la Statiu, īn Tebaida si la Claudius Claudianus, īn Rapirea Proserpinei. Pre­zenta sa īn operele literare este adesea legata, pe līnga rolul pe care īl are ca rege al infernului, de cel avut īn rapirea Pro­serpinei (vezi Persefona) si, īn general, īn calatoriile eroilor greci īn infern (cf. Orfeu si Euridice, Alcesta si Admetos etc).

PLUTOS

Prezente īn literatura medievala si moderna. Angelo Poliziano, Orfeu ; Bernard de Fon-tenelle, Digresiune asupra anticilor si modernilor. Personajului Plutos descris de Dante ca paznic al damnatilor din cel de-al patrulea cerc infernal īi corespunde mult mai probabil nu zeul bogatiei, ci Pluton, cei doi fiind de altfel confundati si īn izvoa­rele antice {Infernul, 7; vezi si Plutos).

Plutos (gr. nXourog, -ou; lat. Plutus, -i). Zeul bogatiei si, īn special, la origine, al celei provenite din abundenta recoltelor; era considerat fiul lui Iasion si al Deme-trei si asociat cultului eleusin al acesteia din urma. Fusese orbit de Zeus, asa īncīt īmpartea bogatiile nediferentiat, fara sa tina cont de meritele celor care le primeau (pentru alte detalii vezi Iasion ; pentru ge­nealogie vezi schema de la rubrica Cronos).

Prezente In literatura antica. Plutos con­stituie subiectul comediei omonime a lui Aristofan. īn izvoarele antice exista uneori confuzii īntre personajele Plutos si Pluton (vezi).

Prezente īn literatura medievala. La Dante, īn Divina Comedie, Plutos apare ca paznic al damnatilor din al patrulea cerc - avarii si risipitorii (Infernul, 7). Cf. si Pluton.

Iconografie. Cea mai cunoscuta reprezen­tare a zeului bogatiei se regaseste īntr-o statuie atribuita lui Cefisodot, tatal lui Praxitele, īnfatisīnd Pacea (Irene) cu micul Plutos īn brate.

Pluvius (lat. Pluvius, -i). īn traducere, „cel care trimite ploaia"; era un epitet al lui Iupiter, raspīndit la romani, prin care acestia īl invocau pe zeu īn perioadele de seceta prelungita.

Podalirios (gr. FloSaXeipioc;, -ou; lat. Poda-lirius, -i). Fiul lui Asclepios si fratele lui Mahaon, alaturi de care a condus ostile tesalienilor din Trica īn expeditia īmpo­triva Troiei. Ca si fratele sau, era renumit pentru abilitatile deosebite manifestate īn domeniul medicinei.

La īntoarcerea din Troia, īn urma unei furtuni, corabiile sale au esuat pe coastele Cariei; potrivit unei traditii aici s-a sta­bilit Podalirios.

Vezi Asclepios si Mahaon.

Podarces (gr. l"loSapxr|c;, -eog ; lat. Podar-ces, -is). 1) Numele initial al lui Priam (vezi).

2) Fiul lui Ificles (vezi Ificles, 2) si nepotul lui Filacos; era fratele mai mic al lui Protesilaos si a condus una dintre ostile tesaliene (din Filace) īn expeditia īmpotriva Troiei.

Podarge (gr. no8apŢT|, -Tig). Una dintre Harpii (vezi), mama cailor lui Ahile, Xan-tos si Balios, si a celor ai lui Diomede sau ai Dioscurilor, Flogeos si Arpagos, pe care i-a nascut de la zeul Zefir.

Prezente īn literatura antica. Este amintita de Homer (Iliada, 16.150 si 19.400) ca mama a cailor lui Ahile. Stesihor o prezinta ca iapa divina. La Nonnos din Panopolis apare ca o iapa nascuta din Boreas (Dionisiacele, 37.154).

Podargos (gr. U68ap-(oq, -ou). 1) Calul lui Hector (Iliada, 8.185). 2) Calul lui Menelaos (Iliada, 23.295).

Podes (gr. floSrie;, -ou). Razboinic troian, fiul lui Eetion si prieten al lui Hector. A fost ucis de Menelaos.

Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Homer (Iliada, 17.575 si urm.).

Poeninus (lat. Poeninus, sau Phoeninus, sau Pvoninus). Zeu celtic venerat ca pro­tector al trecatorii Grand Saint-Bernard. Dupa cucerirea romana a regiunii alpine a fost asimilat īn panteonul roman sub nu­mele Iuppiter Poeninus.

Raspīndirea cultului. īn trecatoarea Grand Saint-Bernard se afla un sanctuar prero-man dedicat lui Poeninus, iar īn epoca im­periala romana s-a construit un templu din piatra si marmura situat īn raport cu toate celelalte temple din lumea romana, la cea mai mare altitudine.

Iconografie. Din unele statuete descoperite īn templul roman se poate reconstitui as­pectul divinitatii, venerata sub īnfatisarea lui Iupiter - o figura masculina cu barba si cu o expresie impunatoare.

Poles (gr. FIoXXtic, -T|Tog). Poet mitic grec, autor al unor opere despre care se spunea ca erau total incomprehensibile.

Polia (gr. tex floXeicx). Sarbatori religioase grecesti care se celebrau la Teba īn onoa­rea lui Apollo Polieus.

Polias (gr. FloXidg, -ocSog; lat. Polias, -adis). Termen cu sensul propriu de „zeita

POLICTOR

ocrotitoare a cetatii"; este epitetul prin care era indicata la Atena zeita omonima (vezi Atena, zeita), venerata ca ocrotitoare a cetatii si a Acropolei.

Polibeea (gr. rioXupoia, -ac;). Numele unei zeite „care, din cīt se spune, era sora lui Hiacintos, moarta pe cīnd era īnca fecioara" (Pausanias, 3.19.4). Era reprezentata pe altarul din Amicle, līnga Sparta.

Polibos (gr. floXuPog, -ou; lat. Polybus, -i). īn traducere, „cu multi boi". Este numele unui rege din Corint, care 1-a crescut pe Oedip īn propria-i casa si pe care Oedip īl credea tatal sau adevarat. Pentru detalii vezi Oedip.

Polibotes (gr. noXuPurrne;, -ou). Unul dintre gigantii care au luptat īmpotriva zeilor. Urmarit pe mare de Poseidon si fiind pe punctul de a fi biruit de acesta, s-a refu­giat pe insula Cos. Aici īnsa, Poseidon a smuls o bucata din insula - corespunzīnd partii numite Nisiros - si i-a aruncat-o īn spinare, ucigīndu-1.

Prezente īn literatura antica. Povestea apare la Apollodor (Biblioteca, 1.6.2).

Policaon (gr. rioXuxofrov, -wvog). 1) Sotul Evacmei, fiica lui Ilos si a Iolei.

2) Fiul lui Lelex si al Perideei si sotul Mesenei; a colonizat regiunea din Pelo-pones care a fost numita Mesenia, dupa sotia sa.

Policasta (gr. rioXuxacrTTi, -tis). D Potrivit unor traditii, numele sotiei lui Icarios, mama Penelopei; īn alte izvoare apare sub numele de Peribeea.

2) Fiica lui Nestor din Pilos. Cīnd Tele-mah, īn cautare de vesti despre tatal sau Ulise, s-a dus la Pilos, Policasta a fost cea care i-a pregatit baia. In unele versiuni ale mitului Policasta s-a casatorit cu Tele-mah si a avut de la el un fiu pe nume Persepolis sau Perseptolis (vezi).

Policrat (gr. noXuxpaxr|£, -oue;; lat. Poly-crates, -is). Personaj istoric, celebru tiran al Samosului, Policrat a intrat īn rīndurile personajelor legendare printr-o celebra anecdota al carei protagonist este. Temīn-du-se de invidia zeilor pentru norocul ce-1 īnsotea constant, a hotarīt sa le ofere cīteva obiecte pretioase, printre care si un inel de aur pe care 1-a aruncat īn mare din

vīrful unui turn. Inelul a fost īnsa īnghitit de un peste; pestele a fost prins, iar pes­carul care 1-a gasit īn plasele sale a recu­noscut inelul lui Policrat si i 1-a īnapoiat stapīnului. Era un semn ca zeii nu-i accep­tasera darul si nu erau dispusi sa renunte cu acest pret la invidia lor. Asa cum preva­zuse Policrat, ei s-au dezlantuit īmpotriva sa aducīndu-i īn scurta vreme moartea, īn lupta īmpotriva persanului Darius.

Prezente In literatura antica. īntāmplarea, īmprumutīnd tonuri de basm si oferind īn acelasi timp o reflectie pe tema invidiei zeilor, este relatata de Herodot (3.39 si urm.) si apare frecvent īn īntreaga traditie clasica. Pliniu cel Batrīn sustine ca roma­nii erau convinsi ca se afla īn posesia ine­lului lui Policrat, pe care īl pastrau īn templul Concordiei.

Prezente īn literatura moderna. Legenda a inspirat, printre altele, balada Inelul lui Policrat a lui Friedrich Schiller.

Policrite (gr. FloXuxpiTTi, -r\q). Eroina din Naxos. A cazut prizoniera īn timpul luptei dintre locuitorii insulei si eritreeni, aliati ai Miletului. Diognetos, capetenia dusma­nilor, s-a īndragostit de ea. Profitīnd de influenta pe care o dobīndise astfel asupra acestuia, Policrite a reusit sa-si īnstiinteze compatriotii despre miscarile adversarilor, permitīndu-le sa-i īnfrīnga pe eritreeni si miletieni, care au fost masacrati. Numai Diognetos, la interventia aceleiasi Policrite, a fost crutat. La īntoarcerea īn patrie eroina a fost īnsa coplesita cu atīt de multe daruri si coroane de flori, īncīt a murit sufocata sub povara lor; a fost īngropata īn locul unde a murit si i s-a instituit un cult.

Prezente īn literatura antica. īntīmplarea este relatata de Plutarh (Despre virtutile femeilor, 17).

Polictor (gr. DoXuxTUjp, -opog). Fiul lui Pterelaos si al Amfimedei, frate cu Itacos si Neritos. Originar din Cefalonia, era un erou al viitorului regat al lui Ulise, Itaca, pe care a colonizat-o. I se atribuia con­struirea fīntīnii care asigura aprovizio­narea cu apa a Itacai, fīntīna cu apa rece ca gheata, īnconjurata de o padurice de plopi si prevazuta cu un altar pentru sacri­ficii īn onoarea nimfelor.

Prezente īn literatura antica. Este amintit īn Odiseea (17.207).

POLIDAMAS

Polidamas (gr. rioXuSaVag, -avug; lat. Polydamas, -antis). Erou troian, fiul lui Pantus si al Frontidei si fratele lui Euforbos. Se numara printre prietenii lui Hector.

Polidamna (gr. rioXu6ap.va, -r\q). Egip­teanca, sotia lui Ton. Cīnd Elena s-a dus īn Egipt, ca sa o fereasca de avansurile amoroase ale lui Ton, aceasta a condus-o īn insula Faros; aici, pentru a se apara de muscaturile numerosilor serpi de pe insula, a īnvatat-o sa se foloseasca de niste ierburi care preveneau efectele mortale ale veni­nului reptilelor.

Prezente īn literatura antica. Este amintita īn Odiseea (4.227 si urm.).

Polidectes (gr. lioXuSexTTig, -ou; lat. Poly-dectes, -ae). Rege al insulei Serifos, i-a luat la el pe Danae si Perseu atunci cīnd lada īn care fusesera īnchisi, plutind pe valuri, a ajuns pe coastele insulei. Pentru detalii vezi Perseu.

Polideuces sau Pollux, vezi Dioscuri.

Polidor (gr. floXuSujpot, -ou; lat. Polydorus, -i). 1) īn limba greaca, „bogat īn daruri". Numele unui celebru rege al Tebei, fiul lui Cadmos si al Harmoniei; din casatoria sa cu Nicteis s-a nascut Labdacos, stramo­sul Labdacizilor (Laios si fiul sau Oedip). Era indicat prin epitetul plnakos, „omul tablitelor", pentru ca tatal sau le adusese grecilor alfabetul. Este mentionat de He-rodot (559).

2) La Homer, Polidor apare ca fiul cel mai mic al lui Priam si al Laotoei, ucis de Ahile īn razboiul troian. Potrivit unei tra­ditii posthomerice Polidor era īnsa fiul lui Priam si al Hecubei, iar soarta sa a fost alta. īn aceasta versiune, Troia era deja pe punctul de a fi cucerita cīnd Priam, īntelegīnd ca nu mai exista speranta de salvare, a vrut sa-i asigure macar fiului sau posibilitatea de a supravietui: prin urmare, i 1-a īncredintat, īmpreuna cu o īnsemnata cantitate de aur, regelui trac Polimestor sau Polimnestor, care trebuia sa aiba grija de el si īn eventualitatea - pe care Priam o simtea apropiindu-se - a unui sfīrsit al cetatii. Dupa caderea Troiei īnsa, Polimestor, nerespectīndu-si promisiunea facuta regelui troian, 1-a ucis pe Polidor

pentru a-si īnsusi imensa lui avere si i-a aruncat trupul īn mare. Purtat de valuri, cadavrul a ajuns pe coastele Troiei, unde 1-a gasit Hecuba: dupa ce a adus onorurile funebre trupului fiului sau, aceasta s-a razbunat pe Polimestor ucigīndu-i fiii si scotīndu-i ochii regelui tradator.

O alta versiune sustinea ca Polidor nu-i fusese īncredintat direct lui Polimestor, ci Ilionei, sotia lui Polimestor si sora lui Poli­dor. Iliona 1-a crescut si 1-a īngrijit, facīndu-i īnsa pe toti sa creada (inclusiv pe Poli­mestor) ca acesta era Deipilos sau Deifilos, fiul lor, si ca Deipilos era de fapt Polidor. De aceea, atunci cīnd Polimestor, instigat de greci, a vrut sa-1 ucida pe Polidor, 1-a ucis īn realitate pe propriul sau fiu, Dei­pilos; adevaratul Polidor, facīnd apel la sentimentele materne ale Ilionei, a deter­minat-o sa razbune moartea fiului ei uci-gīndu-1 pe Polimestor.

Prezente īn literatura antica. Dupa scurta descriere de care beneficiaza īn Iliada, Poli­dor reapare la Euripide, īn Hecuba, unde sīnt relatate gasirea trupului eroului de catre mama sa si modul īn care aceasta s-a razbunat pe Polimestor, orbindu-1. Versiu­nea mitului prezentata de tragedia lui Euri­pide a constituit modelul pentru tragediile lui Ennius si Accius, ambele intitulate Hecuba si ambele pierdute. Vergiliu reia tragica īntīmplare īn Eneida, 3 ; aici, Enea, aflat īn Tracia, da peste un arbust īn care fusese transformat Polidor dupa moarte: dintr-o ramura īnca mai picura sīnge, iar arborele vorbeste cu vocea lui Polidor, care īsi spune povestea. Aceeasi versiune a mitu­lui (care va fi preluata si de Dante) apare la Ovidiu, Metamorfoze, 13. Personajul era amintit si īn Iliona lui Pacuvius.

Polieus (gr. FloXieog, -ewc;). Epitet prin care este indicat uneori Apollo, mai frecvent Zeus, ca protector al cetatii.

Polifates (gr. noXucpocrnc, -oug). Numele unui rege la curtea caruia a fost gazduit si a dobīndit harul profetiei Melampus. īn timpul unui sacrificiu, acesta, trebuind sa īngroape un sarpe ce fusese ucis īn apro­pierea altarului, si-a dat seama ca ani­malul era o femela si ca avea pui. A hotarīt sa creasca el serpisorii, care, devenind adulti, i-au transmis darul profetiei lin-gīndu-i urechile.

POLIIDOS

Prezente īn literatura antica. Episodul este evocat īntr-o scolie la Argonauticele lui Apollonios din Rodos (1.118).

Polifem (gr. rioXu(pTijj.oc, -ou; lat. Polyphe-mus, -i). 1) Termen avīnd sensul „cu multe glasuri", „zgomotos". Fiul lui Poseidon si al unei nimfe, era unul dintre ciclopii din Sicilia. De dimensiuni gigantice, Polifem avea un singur ochi, asezat īn mijlocul fruntii; se hranea cu carne de om si-i dis­pretuia pe zeii olimpieni. Traia īntr-o pes­tera de pe muntele Etna, pe povīrnisurile caruia īsi pastea turmele. Celebra si mult cīntata de poeti a fost iubirea sa neīmpar­tasita pentru frumoasa nimfa Galateea, care 1-a respins, preferīndu-1 pe Acis ; Poli­fem si-a ucis īnsa rivalul, strivindu-1 sub un bolovan enorm (pentru detalii vezi Acis).

Potrivit relatarii homerice (Odiseea, 9), cīnd Ulise a debarcat īn Sicilia, Polifem i-a prins pe el si pe alti tovarasi ai sai si nu a ezitat sa-i devoreze pe cītiva dintre acestia, lasīnd sa se īnteleaga limpede in­tentiile pe care le avea īn privinta celor­lalti. Ulise a reusit sa se elibereze dupa ce i-a ars unicul ochi cu o tepusa īnrosita īn foc (pentru alte detalii si pentru documen­tatia referitoare la sursele literare si ico­nografie, vezi Ciclopi).

2) Erou lapit, era fiul lui Elatos si al Hipei si fratele lui Ceneu. A participat la expeditia argonautilor si s-a casatorit cu Laonome, considerata de unele izvoare sora lui Heracle.

Polifides (gr. rioXu<peiST|£, -005). 1) Rege al Sicionului. La curtea sa au fost adusi micii Agamemnon si Menelaos pentru a fi īnde­partati de Tiest; la rīndul sau, Polifides i-a īncredintat regelui Oeneu din Etolia. Potrivit unor izvoare, era īnca pe tron īn momentul caderii Troiei (Apollodor, Epi-tome, 2.15).

2) Prezicator, urmas al lui Melampus si fiul lui Mantios. Primise harul profetiei de la Apollo īnsusi. A fost tatal lui Teo-climenos (vezi).

Polifonte (gr. noXucpovrri, -r\q; lat. Poly-phontes, -es). Fiica lui Hiponoos si a Traxei si descendenta a lui Ares pe linie materna. Pasionata de vīnatoare si de viata salba­tica a padurilor, a devenit discipola zeitei Artemis, nesocotind īn schimb bucuriile iubirii si darurile Afroditei. Ca sa o pedep-

seasca pentru dispretul pe care i-1 arata, aceasta a facut-o sa se īndragosteasca nebu­neste de un urs, de la care a nascut doi fii, Agrios si Orios („Salbaticul" si „Muntea­nul"). La rīndul ei, Artemis, drept pedeapsa pentru aceasta dragoste, a asmutit īmpo­triva sa toate fiarele muntelui, silind-o sa se refugieze la tatal ei. īntre timp, cei doi copii cresteau si deveneau tot mai trufasi si mai salbatici. īnzestrati cu puteri iesite din comun, īi prindeau pe toti strainii ce le ieseau īn cale, īi aduceau acasa si īi devorau. In cele din urma, Zeus a hotarīt sa puna capat cruzimii lor, trimitīndu-1 pe Hermes sa le taie mīinile si picioarele. Ares, strabunicul lor, a vrut totusi sa-i salveze, Zeus acceptīnd sa-i transforme īn pasari: Agrios a devenit vultur, iar Orios, alta pasare de prada. Polifonte a fost transfor­mata īntr-o pasare de noapte, iar slujnica sa, care era nevinovata, a cerut si i s-a īngaduit sa devina o pasare utila oameni­lor, metamorfozīndu-se īntr-o ciocanitoare, pe care traditia o considera de bun augur pentru vīnatori.

Prezente īn literatura antica. Povestea ne este cunoscuta īn versiunea relatata de An-toninus Liberales (Transformationes, 21).

Polifontes (gr. floXucpovTTig, -ou; lat. Poly-phontes, -is). 1) Unul dintre Heraclizi. L-a ucis pe Cresfontes si a īncercat sa-i ia nu numai regatul, ci si sotia, pe Merope, dar a fost ucis de fiul acestuia (pentru detalii vezi Epitos).

2) Fiul lui Autofonos si protagonistul unui episod din saga Cei sapte īmpotriva Tebei. A condus o ambuscada de cincizeci de tebani care trebuiau sa-1 ucida pe Tideu, dar acesta a reusit sa-si īnvinga si sa-si ucida adversarii, inclusiv pe Polifontes.

Poligonos (gr. rioXuŢovog, -ou). Fiul lui Pro-teu si fratele lui Telegonos, era un tīlhar care īi provoca la lupta pe calatorii pe care īi īntīlnea si, datorita fortei sale extraordi­nare, īi īnvingea fara exceptie, ucigīndu-i. A fost īnfrīnt, īmpreuna cu fratele sau care-1 seconda īn actiunile tīlharesti, de catre Heracle.

Prezente īn literatura antica. Apollodor, Biblioteca (2.5.9).

Poliidos (gr. rioXueifiog, -ou; lat. Polyidos, -i). 1) Razboinic troian, fiul prezicatorului

POLIMEDE

Euridamas si fratele lui Abas. A participat la razboiul troian, fiind ucis de Diomede.

Prezente īn literatura antica. Personajul apare la Homer (Iliada, 5.148).

2) Prezicator din Corint, descendent al lui Melampus prin tatal sau Ceranos, bunicul Clitos si tatal acestuia din urma, Mantios, care era unul dintre fiii lui Melampus. S-a casatorit cu Euridamia si a avut de la ea doi fii, Euhenor si Clitos. Primului nascut i-a prezis doua destine; fie va muri īn propria casa, de boala, fie va cadea īn lupta, la Troia. Euhenor a pre­ferat soarta din urma, a plecat īn expeditia troiana unde a fost ucis de Paris. De figura lui Poliidos se legau diverse legende locale. Una dintre acestea īl considera fondatorul cultului lui Dionysos la Megara. Alta po­vestea ca el a fost cel care i-a sugerat lui Belerofon sa ia īn stapīnire calul īnaripat Pegas. Tot lui i se atribuia vindecarea de nebunie a lui Teutras, regele Misiei. Prin­tre interventiile sale miraculoase era amin­tita si īnvierea lui Glaucos, fiul lui Minos (vezi Glaucos, 3).

Prezente īn literatura antica. Iliada, 13.633 si urm.; Pindar, Olimpice, 13.75 ; Apollodor, Biblioteca, 3.3.1; Hyginus, Fabule, 128, 136 si 251.

Polimede (gr. rioXujj.TJ5T|, -T)g). Unul dintre numele (altul este Alcimede) cu care este indicata sotia lui Eson si mama lui Iason. Fiica lui Autolicos, Polimede s-a spīnzurat cīnd sotul ei a fost condamnat la moarte de Pelias.

Prezente īn literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 1.9.16 si urm.

Polimela (gr. rioXup.fiXot, -T|c;). 1) Fiica lui Filas, sotia lui Hermes si mama lui Eudoros; ulterior figureaza ca sotia lui Ehele, un urmas al lui Actor.

2) Fiica lui Eol, zeul vīnturilor. Ulise s-a īndragostit de ea; cīnd eroul a parasit insula lui Eol, Polimela nu si-a putut ascunde durerea, si ar fi fost pedepsita de Eol daca unul dintre fratii ei, Diores, n-ar fi cerut sa se īnsoare cu ea, potrivit obiceiului fii­lor lui Eol, care se casatoreau īntre ei.

Prezente īn literatura antica. Ignorat de Homer, mitul apare la Partenios din Niceea (Erotikā pathemata, 2).

3) Fiica lui Actor; a fost sotia lui Peleu īnainte ca acesta sa se īnsoare cu Thetis. Alte versiuni ale mitului o considera fiica lui Peleu.

Polimestor (gr. noXujirJCTTkjp, -opoc;; lat. Polymestor sau Polymnestor, -oris). Rege al Traciei, s-a casatorit cu Iliona, care era fiica (sau cumnata) regelui troian Priam. Acesta din urma i 1-a īncredintat pe fiul sau Polidor, īmpreuna cu o considerabila dota īn aur, ca sa-1 apere si sa-1 salveze de la iminentul sfīrsit al Troiei. Pentru tragi­cele īntīmplari care au urmat vezi Polidor.

Polimnia (gr. noXup/via, -ag; lat. Polym-nia, -ae). Una din cele noua muze, fiicele lui Zeus si ale Mnemosinei. Era conside­rata mama lui Triptolem, pe care l-ar fi nascut de la un fiu al lui Ares cunoscut sub numele de Celeos sau Cheimaroos; īn unele izvoare apare ca mama lui Orfeu, nascut de la Eagru, miticul poet fiind īnsa cel mai adesea considerat fiul Caliopei.

0 legenda mentionata de Platon (Banche­tul, 187d) o prezinta ca mama lui Eros, mai precis a lui Eros „vulgar", diferit de Eros celest, fiul Uraniei. Atributiile sale, la fel ca ale tuturor celorlalte muze, va­riaza sensibil īn functie de epoca. Este cīnd protectoarea geografiei, cīnd a istoriei, a dansului sau a geometriei, mai frecvent (īn baza etimologiei numelui sau, „bogata īn imnuri") a imnurilor sacre si a poeziei.

1 se atribuia inventarea lirei; o traditie care o considera mama lui Triptolem īi atribuia si inventarea agriculturii, pe care ar fi propagat-o īn rīndul oamenilor.

Prezente īn literatura antica. Mentionata frecvent de poeti si istorici, este definita cu principalele sale caracteristici si atri­bute īn special de Hesiod (Teogonia, 78), Apollodor (Biblioteca, 1.3.1) si Diodor din Sicilia (4.7).

Polinice (gr. noXuveix-ne;, -ooc;; lat. Poly-nices, -is). Erou grec, fiul lui Oedip si al Iocastei si protagonist al ciclului teban, īmpreuna cu fratele sau Eteocle si cu sora lor Antigona. Pentru detalii vezi Eteocle si Adrast.

Polipetes (gr. FloXuiroCxTic, -ou; lat. Polypoetes, -is). 1) Fiul lui Apollo si al Ftiei si frate cu Doros si Laodocos. A fost ucis de Etolos.

POLIXENOS

Prezente īn literatura antica. Mentionat de Apollodor, Biblioteca, 1.7.7.

2) Erou grec, fiul regelui lapitilor Piritoos si al Hipodamiei, succesorul lui Piritoos la tron. Numarīndu-se printre pretendentii la mīna Elenei, a participat la razboiul troian cu un contingent de patruzeci de vase, distingīndu-se prin curajul sau; a luat parte la jocurile funebre īn onoarea lui Patroclu si a fost unul dintre cei care s-au ascuns īn calul de lemn, īn noaptea caderii Troiei. Dupa cucerirea Troiei 1-a īnsotit pe prezicatorul Calhas la Colofon. Apare adesea alaturi de prietenul sau inse­parabil, Leonteu.

Prezente īn literatura antica. Iliada, cīntu-rile 2, 6, 12 si 23 ; Diodor din Sicilia, 4.63 ; Hyginus, Fabule, 81 si 97; Apollodor, Biblio­teca, 3.10.8 si Epitome, 3.14 si 6.2.

3) Fiul lui Ulise si al Calidicei, regina tesprotilor.

Prezente īn literatura antica. Apollodor, Epitome, 7.34.

Poliportes sau Ptoliportes (gr. sau riToXnr6p#Tic;, -oug). Fiul lui Ulise si al Penelopei, nascut dupa īntoarcerea erou­lui īn Itaca, la sfīrsitul razboiului troian si al lungilor sale peregrinari.

Prezente īn literatura antica. Ignorat de Homer, personajul este mentionat doar īn izvoare mult mai tīrzii (Apollodor, Epi­tome, 7.35 si Pausanias, 8.12.6).

Polites (gr. noXCtr|g, -ou; lat. Polites, -ae). 1) Fiul lui Priam si al Hecubei, suveranii Troiei; a fost ucis de Pirus. Ranit de acesta īn noaptea aducerii calului īn cetate, a murit īn fata alor sai. Printre calitatile sale figura si rapiditatea īn alergare, dato­rita careia a fost folosit ca mesager īn timpul razboiului troian.

Prezente īn literatura antica. Homer, Iliada, 2 ; Vergiliu, Eneida, 2.

2) Erou grec, tovaras al lui Ulise īn pere­grinarile sale de dupa caderea Troiei. Potri­vit unei traditii, īn timpul calatoriei īn Italia si Sicilia alaturi de Ulise si de cei­lalti īnsotitori ai sai, īn apropiere de Temesa, Polites a fost ucis de localnici pentru ca violase o tīnara. Dupa moarte īnsa, umbra lui s-a razbunat cu salbaticie, silindu-i pe bastinasi sa plateasca īn fie­care an un tribut la sanctuarul sau, ridicat

chiar īn vecinatatea Temesei. Tributul consta īn cea mai frumoasa fata a locului, care trebuia sa-i fie sacrificata. Eutimos din Locri a fost cel care a reusit sa īnvinga īn duel nefasta umbra, punīnd astfel capat crudului obicei (vezi si Eutimos).

Prezente īn literatura antica. Polites este mentionat īn Odiseea (10.224 si urm.) prin­tre īnsotitorii lui Ulise īn episodul īntīlnirii cu vrajitoarea Circe. Traditia locala la care se refera mitul prezentat apare īntr-o ver­siune sintetica la Strabon (6.255) si, cu mai multe detalii, la Pausanias (6.6.4-11).

Iconografie. Pausanias aminteste ca epi­sodul duelului dintre Eutimos din Locri si umbra lui Polites era ilustrat īntr-o pic­tura din Temesa, īn care era reprezentat si eroul Sibaris. Demonul malefic aparea īn cadru ca o figura „cumplit de neagra" si īnfricosatoare, se numea Lykas si era aco­perit cu o blana de lup (īn greceste lykos): īn spatele legendei se ascundeau probabil credinte populare legate de omul-lup, stra­mosul licantropilor si al lui Dracula.

Polixena (gr. noXutevri, --ne;; lat. Polyxena, -ae). Fiica lui Priam si a Hecubei, printesa troiana iubita de Ahile. Traditia mitica o leaga de īmprejurarile mortii eroului (vezi Ahile) : ispitit de promisiunea ca o va putea lua de sotie daca va trece de partea troie­nilor, acesta s-a dus, dezarmat, īn templul lui Apollo Timbreos, unde a fost ucis cu usurinta de Paris. Dupa caderea Troiei, cu putin īnainte de a ajunge īn patrie, pe cīnd navigau de-a lungul coastelor Traciei, grecilor li s-a aratat umbra lui Ahile, ce-rīndu-le ca moartea sa-i fie ispasita prin sacrificarea Polixenei īnsesi. Neoptolem, fiul lui Ahile, care o luase prizoniera pe Polixena, a ucis-o pe mormīntul tatalui sau (vezi Neoptolem).

Prezente īn literatura antica. Euripide, Hecuba si Troienele; Seneca, Troades.

Prezente īn literatura moderna. V.A. Oze-rov, Polixena, tragedie; W. Goethe, Ahi-leida, poem despre iubirea dintre Ahile si Polixena.

Polixenos (gr. FloXu^evoc;, -ou; lat. Poly-xenus, -i). 1) Unul dintre fiii lui Iason si ai Medeei.

2) Fiul lui Agastene si nepotul lui Augias. A fost unul dintre pretendentii la mīna Elenei si a participat la razboiul troian,

POLIXO

unde s-a distins īn fruntea epeenilor alaturi de credinciosul sau tovaras Antimahos. īn amintirea acestuia, cazut īn lupta īn fata zidurilor Troiei, i-a dat numele Antimahos fiului care i s-a nascut la īntoarcerea din expeditia troiana. Dupa revenirea īn Itaca si uciderea petitorilor, Ulise a fost oaspe­tele sau, primind īn dar de la el, printre altele, un crater pe care erau ilustrate po­vestea lui Trofonios, a lui Agamede si a lui Augias.

Prezente īn literatura antica. Iliada, 2.623 ; Hyginus, Fabule, 81 si 97; Apollodor, Bibli'o-teca, 3.10.8.

Polixo (gr. rioXu^w, -oot; lat. Polyxo, -us). 1) Numele unei celebre profetese, doica reginei Hipsipile a insulei Lemnos.

2) Femeie din Argos, sotia lui Tlepole-mos, fiul lui Heracle. si-a urmat sotul īn insula Rodos, unde, potrivit unei versiuni a legendei, a ucis-o pe Elena, faimoasa sotie a lui Menelaos (pentru detalii vezi Elena).

Pollentia. Divinitate alegorica venerata la Roma ca personificare a puterii.

Pollux sau Polideuces, vezi Dioscuri.

Poltis (gr. rioXTus, -uog). Fiul lui Poseidon si fratele lui Sarpedon, era regele cetatii Ainos din Tracia. L-a gazduit pe Heracle la īntoarcerea sa din lupta cu amazoanele; aici īnsa, pe plaja din Ainos, eroul l-a ucis pe fratele lui Poltis, un om destul de violent (Apollodor, Biblioteca, 2.5.9). īn timpul raz­boiului troian asediatii au trimis la Poltis o solie, cerīndu-i ajutorul īmpotriva greci­lor. Acesta a acceptat, dar cu o conditie : sa o primeasca pe Elena, īn schimbul careia īi oferea lui Paris doua femei din cetatea sa, renumite pentru frumusetea lor. Evident, aceasta conditie era inacceptabila pentru troieni, care au renuntat la ajutorul lui.

Pomerium (lat. pomoerium saupomerium). Termen latinesc indicīnd linia imaginara de hotar sau incinta sacra a cetatii. Coinci­dea cu o fīsie de teren considerata sacra, care se īntindea de-a lungul zidurilor ceta­tii, fie īn exterior, fie īn interior, si care delimita spatiul unde erau interzise practi­carea oricarei activitati agricole si ridicarea de constructii. Luarea auspiciilor referi­toare la cetate era posibila numai īn inte­riorul acestei pomerium.

Pomona (lat. Pomona, -ae). Divinitate latina venerata ca Patrona Pomorum, sta-pīna fructelor: era zeita protectoare a recoltelor si īn special a pomilor fructiferi. Numele sau contine o referinta evidenta la pomum, „fruct". Traditia latina povestea despre iubirile sale pentru multe divini­tati agreste, īntre care Picus, Vertumnus si Silvanus (vezi si Vertumnus). De fapt, acesti zei se īndragosteau cu totii de Pomona, īn timp ce ea prefera sa-si īndrepte atentia spre muncile cīmpului, refuzīnd darurile Afroditei; doar Vertumnus, dupa o curte asidua, a reusit sa-i īnfrīnga rezistenta.

Atribute. „Mīna nu-i e ocupata cu armele, ci cu cutitasul cu vīrf īntors, cu care taie lastarisul de prisos si strīnge ramurile ce se īntind īn toate partile" (Ovidiu, Meta­morfoze, 14.628-630).

Rasplndirea cultului. īi era consacrata o padure pe drumul dintre Ostia si Roma. De cultul sau se ocupa un flamin, care era īnsa cel mai putin important dintre toti.

Prezente īn literatura antica. O descriere poetica a zeitei si a iubirilor sale apare la Ovidiu, Metamorfoze, 14.623 si urm.

Pomponia (lat. Pomponia, -ae). Fiica regelui Numa Pompilius si stramoasa a familiei romane a Pomponiilor.

Prezente īn literatura antica. Este mentio­nata īn special de izvoare istorice (Plutarh, Numa, 21; Dionysos din Halicarnas, 2.58).

Pontif (lat. pontifex, -icis). Membru al principalului colegiu sacerdotal al Romei, instituit potrivit traditiei de regele Numa Pompilius si cuprinzīnd un numar de reprezentanti ce varia de la trei īn epoca regala la saisprezece īn timpul lui Cezar, īn fruntea colegiului sacerdotal se afla pontifex maximus, a carui sarcina presu­punea supravegherea manifestarilor cultu­lui oficial si public si garantarea protejarii traditiei religioase a cetatii; se ocupa de compilarea si conservarea acelor Libri sacer-dotum populi Romani īn care erau pas­trate toate prescriptiile referitoare la cult. Pontiful suprem avea si misiunea de a veghea la desfasurarea regulamentara a riturilor private, a celor funebre, a casato­riilor; raspundea de consacrarea temple­lor si de respectarea dreptului religios (ius divinum) īn legile civile. īn toate chestiu­nile politice care implicau sfera religioasa,

PORC

pontiful suprem si ceilalti membri ai cole­giului trebuiau sa-i asiste pe magistrati si senatori, asigurīnd respectarea traditiei religioase romane. Pontifex maximus avea īn subordine flaminii, pe rex sacrorum, ves­talele si pontifii minori care īndeplineau functii administrative. O etimologie ras-pīndita īnca din Antichitate si pusa astazi sub semnul īntrebarii, semnificativa totusi, lega pontiful de construirea podurilor (Varro, De lingua latina, 5.83 ; Dio Cassius, 11.3), carora li se conferea o semnificatie sacra.

Pontos (gr. riovTOQ, -ou). Zeu grec al apelor marii, s-a unit cu Geea si a avut de la ea mai multi fii, printre care Nereu si Tau-mas, si fiice, printre care Euribia.

Prezente īn literatura antica. Este amintit de Hesiod (Teogonia, 131 si urm.) si de Apollodor {Biblioteca, 1.2.2 si 1.2.6).

Popa (lat. popa, -ae). īn lumea romana, sacerdotul care se ocupa de sacrificii, avīnd īn grija focul, lichidele (apa si vin) folosite la libatii, esentele, recipientele si instru­mentele utilizate īn cursul riturilor sacri-ficiale; avea si sarcina de a aduce la altar animalele ce trebuiau sacrificate, pe care le lovea cu un ciocan sau cu partea ne-taioasa a unui topor. Interventiei sale īi urma cea a cultrarius-ului, care ucidea cu un cutit victima lovita īn prealabil.

Popanum (lat. popanum, -i). Termen lati­nesc indicīnd un fel de prajitura folosita la sacrificii.

Poplifugia (lat. Populifugia sau Poplifu-gia). Sarbatoare religioasa ce se desfasura la Roma īn ziua de 5 iulie, īn cinstea lui Iupiter. Cu origini stravechi si un caracter destul de obscur pentru noi, evoca probabil un moment de criza grava a cetatii, caruia īi urmase fuga populatiei. Evenimentul come­morat se referea, potrivit lui Plutarh (care vorbeste despre el īn Viata lui Romulus, 29.2), la momentul disparitiei lui Romu­lus, care ar fi creat īn rīndul populatiei o dezorientare generalizata si ar fi determi­nat fuga. Nu lipsesc īnsa, īn alte izvoare, referirile la circumstante diferite: fuga din calea latinilor, ce a urmat incendiului pro­vocat de gali, sau fuga din calea etruscilor.

Porc. Mitologia aminteste mai frecvent porcii salbatici (īn special mistretii) decīt

pe cei domestici; īn general īnsa, porcii si scroafele detin un rol redus īn cīteva epi­soade celebre. Este bine cunoscuta vraji­toria prin care Circe īi transforma īn porci pe tovarasii lui Ulise: vrajitoarea le da „...brīnza, faina si miere/ Cu vin de Pramne, si-n mīncarea asta/ Amesteca si farmece cumplite,/ Ca ei sa uite tara lor cu totul./ si dupa ce le-o dete si-o-nghitira,/ Ea re-pede-i batu apoi cu varga/ si-i duse si-ntr-o cocina-i īnchise,/ si porci erau cu fata si cu glasul,/ Cu parul si cu trupul, dar la minte/ Erau īntregi īntocmai ca 'nainte./ Asa sta­teau īnchisi saracii,/ Iar Circe le-arunca atunci nutretul,/ Gramezi de jir, de ghinda si de coarne,/ Mīncare-obisnuita pentru por­cii/ Culcati pe jos" (Odiseea, 10.324-335). Una dintre cele mai memorabile figuri din Odiseea este cea a lui Eumeu, porcarul credincios al lui Ulise, care īl ajuta sa-i īnlature pe petitorii Penelopei la revenirea eroului īn Itaca. La fidelitatea de care a dat dovada se adauga cunoasterea legata de propria-i īndeletnicire; Ulise īl īntīl-neste la īntoarcerea sa līnga īngraditura pe care porcarul o construise pentru porcii stapīnului plecat (Odiseea, 14.1 si urm.); unul dintre chinurile bunului batrīn este acela ca trebuie sa sacrifice periodic un animal ca sa-i hraneasca pe pretendenti. Foarte primitor īnsa, īnainte chiar de a sti cu cine are de-a face, īi ofera strainului doi purcei la frigare. O scroafa este protago­nista uneia din īntreprinderile lui Tezeu: „Mai era apoi scroafa din Cromion, numita Fea, un animal rau, feroce si greu de doborīt. Ca sa se distreze īn timpul calatoriei, a īn­fruntat-o [...] si a ucis-o. Spun unii ca Fea era o femeie pradatoare, sīngeroasa si cu apucaturi desfrīnate, care traia īn Cromion si a fost numita scroafa pentru firea si pen­tru viata ei, iar apoi a fost ucisa de Tezeu" (Plutarh, Tezeu, 9).

Porcii aveau o semnificatie augurala. In Eneida (3.390 si urm.), lui Enea i se proro­ceste ca locul unde va putea sa se opreasca dupa toate ratacirile sale si sa īntemeieze o cetate se va afla pe malul unui rīu, acolo unde va vedea o scroafa enorma īntinsa pe pamīnt, cu treizeci de purcei albi, nou-nas-cuti. Din acest motiv era asociata, īn cadrul cultului, cu Marile Mame si cu divinitatile asociate rodniciei pamīntului si agricul­turii, īn Grecia era animalul sacru al Deme-trei, īn cinstea careia se sacrificau porci īn

PORFIRION

timpul celebrarii Misterelor Eleusine si īn riturile din cadrul Tesmoforiilor si Sciro-foriilor (īn legatura cu obiceiurile specifice si modul de sacrificare a porcilor vezi rubri­cile respective). La Roma, porcii erau ani­malele sacre ale zeitelor Ceres si Tellus. Un porc, īmpreuna cu o oaie si un taur, facea obiectul sacrificiului īn ofranda nu­mita Suovetaurilia (vezi).

De asemenea, porcul era protagonistul unei curioase parodii satirice din secolul al III-lea sau al IV-lea d.Hr., amintita de Ieronim (Praef. Comm. in Isaiam) si inti­tulata Testamentum Porcelli; e vorba de testamentul imaginar, īn versuri, al unui porc pe nume Grunnius Corocotta. Potrivit marturiei lui Ieronim, textul īi distra copios mai ales pe elevi.

Porfirion (gr. riopq>up(wv, -wvog; lat. Por-phyrion, -onis). Unul dintre gigantii care au participat la lupta īmpotriva zeilor din Olimp; a fost ucis de Zeus si de Heracle.

Porima. Numele uneia dintre Camene (vezi).

Pornopion (gr. nopvoirCwv, -wvog). Epitet cu care era indicat Apollo, venerat ca „dis­trugator al lacustelor" īn special īn regiu­nile Eolidei.

Poros (gr. fldpoc, -ou). Termen cu sensul de „expedient", „cale de iesire". īl desemna pe fiul lui Metis, zeita prudentei. Platon povesteste īn Banchetul (203b si urm.) cum din unirea sa cu Penia, „saracia", s-a nascut dragostea, Eros.

Porsenna (lat. Porsena sau Porsenna, -ae). Potrivit traditiei analistice romane, numele indica un rege etrusc, originar din Chiusi, care a mobilizat o impunatoare armata īmpotriva Romei cu scopul de a restabili domnia lui Tarquinius Superbus. S-a instalat pe colina Ianiculum si a īncer­cat sa cucereasca cetatea, care a fost sal­vata gratie eroismului unor personaje ramase īn traditia romana ca adevarati izbavitori ai patriei si modele ale virtutii antice (Horatiu Cocles, Mucius Scaevola). Porsenna a ridicat asediul dupa ce a luat douazeci de ostatici. O traditie diferita sustine ca Porsenna si-a atins totusi tinta, cucerind Capitoliul si impunīnd conditii dure īnvinsilor.

Este posibil īnsa ca „Porsenna" sa nu reprezinte numele unei persoane, ci un titlu etrusc. De asemenea, Porsenna si Mas-tarna (vezi) ar putea fi numele - roman, respectiv etrusc - ale unuia si aceluiasi suveran, etrusc, care a domnit la Roma catre sfīrsitul secolului al Vl-lea ī.Hr. Tra­ditia istoriografica 1-a identificat mai tīrziu pe Mastarna cu Servius Tullius, inserīnd personajul īn lista regilor Romei. In orice caz, pare destul de probabil ca legenda sa aiba la baza raporturile amiabile din­tre Roma si Chiusi spre sfīrsitul secolului al Vl-lea.

Prezente īn literatura antica. Legenda lui Porsenna este relatata de Titus Livius (2.9.1 si urm.).

Portaon (gr. flop^awv, -ovo£ sau flop^eug, -eu>g). Numit si Porteu, era fiul lui Agenor si al Epicastei si rege al Pleuronului si Calidonului. Stramos al lui Meleagru si tatal mai multor eroi, printre care Oeneu, Alcatoos, Sterope, Leucopeu, Melas.

Prezente īn literatura antica. Este amintit īn Iliada (14.115) sub numele de Porteu.

Portunalia (lat. Portunalia). Sarbatori reli­gioase romane celebrate īn fiecare an la 17 august īn onoarea zeului Portumnus. Ca si Ianus, zeul era considerat ocrotitorul portilor si era frecvent reprezentat tinīnd īn mīna chei; de aici, un aspect particular al ritualului īndeplinit īn cadrul acestor sarbatori, care consta īn aruncarea cheilor īn foc.

Portunus sau Portumnus (lat. Portunus sau Portumnus, -i). Divinitate romana, era geniul protector al cetatilor portuare, deo­sebit de venerat de oamenii marii. īn epoca tīrzie a fost identificat cu zeul grec Pale-mon, de asemenea ocrotitor al porturilor (vezi Palemon). Era considerat si protec­torul portilor, fiind reprezentat adesea cu o legatura de chei īn mīna. Pentru sarba­torile religioase ce se desfasurau īn onoa­rea lui vezi Portunalia.

Prezente īn literatura antica. Este men­tionat de Vergiliu (Eneida, 5.241) si de Hyginus (Fabule, 2).

Porumbel, porumbita. īn mitologia si religia clasica, porumbelul era consacrat īn primul rīnd Afroditei. Ca atare, era ocrotit printr-o serie de prescriptii si interdictii;

I

POSEIDON

la Ascalon, mai cu seama, stim ca era interzisa uciderea si mīncarea porumbei­lor, īntr-un mit tīrziu legat de Afrodita, porumbita este prezentata drept pasarea sacra a zeitei, ivita prin metamorfoza unei nimfe care facea parte din cortegiul sau si care, īntrucīt intervenise īntr-o disputa dintre Eros si Afrodita, fusese transfor­mata de catre Eros īn porumbita (pentru detalii vezi Peristera). Afrodita era repre­zentata adesea īntr-un car tras de porum­bei si lebede. Asocierea porumbeilor cu Afrodita sau alte figuri divine feminine este frecventa īn īntregul bazin medite­ranean. Zeita feniciana Astarte era vene­rata la Erix ca zeita a porumbeilor. Un sceptru cu o porumbita de aur era unul dintre atributele zeitei siriene Atargatis. Marea zeitate feminina minoica, una din numeroasele incarnari ale Marii Mame din Mediterana, este īnsotita adesea de porumbei. Alaturi de ramura de maslin, porumbelul īi era consacrat si Atenei. De o veneratie aparte se bucura la Delos, unde era singura pasare careia īi era īngaduit sa traiasca īn apropierea sanctuarului lui Apollo. Porumbelul era legat si de cultul lui Zeus : īn sanctuarul lui Zeus de la Dodona, oracolul zeului se exprima prin fosnetul frunzelor din padurea de stejari, de crengile carora se atīrnau bastonase de bronz care erau miscate de vīnt, sau prin zborul porum­beilor. Potrivit legendei, doua porumbite si-au luat zborul din Teba egipteana, īndrep-tīndu-se unul catre Dodona, iar celalalt spre templul lui Zeus Ammonius din Egipt. Preotesele care se ocupau de oracol erau numite porumbite (vezi Oracol si Dodona).

Poseidon (gr. noceiSuiv, -uivot; lat. Nep-tunus, -i). Zeu grec al cutremurelor, al apei si ulterior al marii, mai precis al Marii Mediterane ; era fiul lui Cronos si al Rheei si frate cu Zeus si Hades (vezi schema de la rubrica Cronos). Cu acestia doi si-a īm­partit prin tragere la sorti stapīnirea lumii, lui revenindu-i elementul acvatic.

Ca si fratii sai, a fost īnghitit de Cronos, care se temea ca unul dintre fii īi va lua locul (pentru detalii vezi Cronos) ; dar ca si ceilalti, a scapat īn cele din urma din pīntecele tatalui (vezi Zeus). īn poemele homerice este descris ca una dintre divini­tatile principale ale Olimpului grec, destul de apropiat de regele zeilor īn ce priveste

functia si autoritatea, nu īnsa la fel de puternic, si destinat sa piarda īn fata lui Zeus īn disputele dintre ei. Traditia ni-1 prezinta īn conflict deschis cu Zeus cel putin īntr-o ocazie, cīnd, īmpreuna cu Hera, īn­cearca sa-1 puna pe zeu īn lanturi (Iliada, 1.399). īn general apare īnsa īn pozitie ierarhica subordonata fata de Zeus, res-pectīndu-i superioritatea si legile.

īn viziunea anticilor, palatul lui Poseidon se afla pe fundul marii, līnga insula Eubeea, unde-si tinea si faimosii cai cu copite de bronz si coama de aur. īntr-un car tras de acesti cai zeul strabatea marea, ale carei valuri, spun poetii, se domoleau la trece­rea sa, iar cortegiul lui era alcatuit din monstri marini care-i īndeplineau orice porunca. īntre Poseidon si cai exista o strīnsa legatura. O legenda (Pausanias, 8.8.2) spunea ca la nasterea sa Cronos a fost amagit, dīndu-i-se sa īnghita īn locul lui un cal. Potrivit traditiei, zeul īnsusi crease calul (sau īl facuse cunoscut oame­nilor), cu prilejul disputei sale cu Atena pentru stapīnirea Aticii. Pentru a se sta­bili care din cei doi va deveni zeul tutelar al cetatii Atenei, s-a hotarīt ca īnvingator sa fie acela dintre ei care va oferi oame­nilor darul cel mai folositor. Conform unei traditii, Poseidon a facut sa tīsneasca din stīnca Acropolei un izvor cu apa sarata; versiunea amintita cel mai frecvent sus­tine īnsa ca darul zeului marii a fost un cal. Nu a fost suficient pentru a-i asigura victoria, fiindca darul oferit de Atena -maslinul - a fost socotit mai bun (pentru detalii referitoare la disputa celor doi zei vezi si Atena), dar zeul a ramas īn conti­nuare considerat creatorul cailor, cel care i-a īnvatat pe oameni sa foloseasca hatu­rile si zabala pentru a-i īmblīnzi si pro­tectorul curselor de cai (īn cinstea lui se organizau periodic curse de care si de cai īn istmul Corint, īn cadrul asa-numitelor Jocuri istmice").

īn poemele homerice Poseidon apare ca adversar implacabil al troienilor. Vrajma­sia dintre zei si cetate este veche : Poseidon si Apollo construisera, īmpreuna, zidurile Troiei pentru Laomedon (mai exact, īn timp ce Apollo pazea turmele regelui pe mun­tele Ida, Poseidon a ridicat zidurile, de la acest episod cetatea fiind indicata de poeti prin epitetul Neptuniu Pergama); cei doi

POSEIDON

fusesera condamnati la aceste munci de catre Zeus, care-i ceruse īnsa regelui Lao-medon sa-si plateasca la sfīrsit neobisnui­tii servitori. Dar, cīnd lucrul a fost gata, regele a refuzat sa-si tina promisiunea si i-a alungat pe zei de la curtea sa. Poseidon s-a razbunat pentru aceasta insulta, tri-mitīnd īmpotriva Troiei un monstru marin care a devastat regiunea si era cīt pe ce sa o devoreze chiar pe fiica lui Laomedon, Hesione, cīnd a intervenit Heracle, uci-gīndu-1 si salvīnd-o pe tīnara.

Ura lui Poseidon pentru Troia a ramas īnsa nestramutata, īn Iliada zeul aparīnd constant de partea grecilor. Odiseea īl pre­zinta īn schimb ca aprig dusman al lui Ulise, caruia īi presara drumul de īntoar­cere acasa cu numeroase obstacole, fur­tuni si tot felul de diversiuni. Ostilitatea lui Poseidon este o consecinta a orbirii lui Polifem de catre Ulise, caci Polifem era fiul lui Poseidon si al unei nimfe.

Sotia lui Poseidon era Amfitrita, una din­tre oceanide, de la care a avut trei copii: Triton, Rode si Bentesicima. īn afara de acestia si de Polifem traditia retine īnsa numerosi alti fii ai zeului, nascuti din uni­rea lui cu alte divinitati si cu femei muri­toare. Metamorfozat īn berbec s-a unit cu Teofane, frumoasa fiica a regelui macedo­nean Bisaltes, pe care si-o disputau nume­rosi pretendenti; zeul a rapit-o, a dus-o pe o insula, a transformat-o īn oaie iar el si-a luat īnfatisarea unui berbec, asa īncīt nici unul din pretendenti sa nu-i poata desco­peri ; din aceasta dragoste s-a nascut cele­brul berbec cu līna de aur, tinta expeditiei argonautilor (Hyginus, Fabule, 188).

Iubirea pentru Halia, al carei nume s-ar traduce prin „zeita a marii", este plasata de o traditie īn perioada īn care, pentru a nu fi īnghitit de Cronos, Rhea īsi dusese pruncul la adapost īn tinutul telchinilor, pe insula Rodos. Aici, devenit adult, zeul s-a īndragostit de o sora a telchinilor, Halia; de la aceasta a avut sase baieti si o fata, Rode, care a dat numele insulei. Se spune ca telchinii i-ar fi dat lui Poseidon faimosul trident, unul dintre principalele sale atri­bute (Diodor din Sicilia, 5.55).

īntre iubirile lui Poseidon se numara si cea pentru Demetra, pe care a sedus-o transformīndu-se īn cal. Potrivit mitului, Poseidon s-a īndragostit de Demetra pe

cīnd aceasta ratacea īn cautarea fiicei sale Persefona, care fusese rapita (vezi Perse-fona si Demetra). Ca sa scape de el, Deme­tra s-a transformat īntr-o iapa si s-a amestecat īntr-o herghelie, dar Poseidon si-a dat seama de viclesug si s-a pre­schimbat la rīndul lui īntr-un armasar, īmpreunīndu-se cu ea. S-au nascut astfel faimosul cal Arion si o alta creatura, o fiica al carei nume nu era niciodata pronuntat, īntrucīt era unul dintre acele mistere, legate de cultul zeitei, la care doar initiatii puteau accede (Pausanias, 8.25.5). Printre fiii lui Poseidon se numara si alt cal divin: celebrul Pegas, nascut din gītul Meduzei decapitate de Perseu (Hesiod, Teogonia, 278 si urm.: vezi Perseu).

Poseidon s-a unit si cu numeroase nimfe, nereide, naiade si cu femei muritoare, deve­nind tatal multor eroi si personaje mito­logice. Unul dintre cei mai cunoscuti fii nascuti din aceste uniri este mai sus men­tionatul Polifem, amintit de traditia homerica. Cazurile de creaturi monstru­oase nascute de la Poseidon nu sīnt rare : un alt exemplu īl constituie gigantul Anteu, fiul acestuia si al Geei.

Epitete. Gaiaochos, „sotul gliei"; Cronios sau Saturnius (de la numele tatalui sau, Cronos sau Saturn); Enosigeos, „cel care zdruncina pamīntul"; Pater, „tatal", la latini; Hipios (de la raportul sau cu caii).

Atribute. Tridentul, calul, delfinul; zeul este reprezentat deseori īn carul sau, cu un cortegiu de animale marine si avīnd-o uneori alaturi pe Amfitrita.

Raspīndirea cultului. Poseidon era venerat pe īntreg teritoriul grecesc si īn colonii; numele sau este evocat de cel al cetatii Poseidonia, Paestum romana ; avea temple celebre īn Poseidonia si la capul Sunion, īn Atica. Un alt templu i-a fost īnchinat īn insula vulcanica Thera, unde era adorat ca zeu al cutremurelor. Ca stapīn al cailor era venerat īn cadrul unui cult din Tesalia, regiune renumita pentru folosirea si cres­terea acestor animale. Cultul lui Poseidon dateaza probabil din epoca miceniana si este atestat ca unul dintre cele mai vechi din Atica. In Corint īi erau dedicate jocu­rile istmice, organizate īn fiecare an si īn cadrul carora aveau loc curse de care. Sacri­ficiile ce i se aduceau constau de obicei īn berbeci, mistreti, dar mai ales tauri, albi si negri (sacrificarea unui taur lui Poseidon

POSEIDON

este legata de povestea lui Minos ; vezi). Pentru sarbatorile desfasurate īn onoarea sa vezi si Poseidonia.

Prezente īn literatura antica. Intre princi­palele opere literare antice īn care Posei-don are un rol de protagonist figureaza: Homer, Iliada si Odiseea ; Hesiod, Teogonia ; Aristofan, Pasarile ; Euripide, Troienele.

Prezente īn literatura moderna. Poseidon/ Neptun apare si īn numeroase opere literare din epoci mai recente. īn afara de referin­tele generice, apare ca protagonist īntr-un scurt poem intitulat Neptun, compus de G. Leopardi īn tinerete.

Iconografie. Imagini ale lui Poseidon se regasesc frecvent īn ceramica atica, pe monede (din Poseidonia), pe pinakes (vezi un exemplu provenit din istmul Corint). Disputa sa cu Atena pentru stapīnirea Aticii era figurata pe frontonul vestic al Partenonului. Nu foarte sigura era iden­tificarea cu Poseidon a marelui zeu de la capul Artemision, statuie din bronz expusa la Muzeul National din Atena, posibil o reprezentare a lui Zeus; la fel de incerta este si recunoasterea lui Poseidon īntr-una din cele doua sculpturi īn bronz gasite īn mare, la Riace.

Pentru alte detalii cu privire la figura lui Poseidon īn lumea romana vezi Neptun.

FIII LUI POSEIDON

Sotia (s)

Fiii

sau iubita

Afrodita

Erix (Apollodor, Biblioteca,

Alcione

Etusa, Hirieu, Hiperenor

(Apollodor, Biblioteca,

Amfitrita (s)

Triton (Hesiod, Teogonia,

Rode (Apollodor, Biblioteca,

Bentesicima (Apollodor,

Biblioteca,

Amimone

Nauplios (Apollodor,

Biblioteca,

Aretusa

Abas

Astipaleea

Euripilos (Apollodor,

Biblioteca,

Calice

Cicnos

Canace

Hopleas, Nireu, Epopeu,

Aloeu si Triopas (Apollodor,

Biblioteca,

Sotia (s)

Fiii

 

sau iubita

 

Celeno

Licos (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Nicteu (Hyginus,

 

Astronomica,

 

Triton, Euripilos

 

Ceroesa

Bizas

 

Chione

Eumolpos (Apollodor,

 

Biblioteca,

 

Chloris

Periclimenos (Apollodor,

 

Biblioteca,

 

Cleodora

Parnasos

 

Corcira

Feax (Diodor din Sicilia, 4.72)

 

Demetra

Arion (calul lui Adrast:

 

Apollodor, Biblioteca, 3.6.8)

 

Enope

Megareu

 

Etra

Tezeu

 

Euriale

Orion (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Eurite

Halirotios

 

Europa

Eufem

 

Geea

Charibda, Anteu

 

Halia

Rode si fratii ei (Diodor din



 

Sicilia, 5.55)

 

Hele

Peon, Edonos si Almops

 

Hipotoe

Tafios

 

Pterelaos

 

Hirmina

Augias (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Ifimedia

Otos si Efialtes, numiti Aloazi

 

(Apollodor, Biblioteca, 1.7.4)

 

Larisa

Pelasgos

 

Libia

Agenor, Belos

 

Lisianasa

Busiris (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Meduza

Nauplios, Crisaor, Pegas

 

Melanto

Delfos

 

Molione

Molionizii (Euritos si Cteatos)

 

nimfa din

Amicos (Apollodor, Biblioteca,

 

Bitinia

 

Osa

Siton

 

Peribeea

Nausitoos

 

Pero

Asopos (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Pitane

Evadne

 

Salamina

Cicreu (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Satiria

Taras

 

Sileea

Sinis

 

Sime

Htonios (Diodor din Sicilia,

 

 

POSEIDONIA

Sotia (s)

Fiii

sau iubita

Teofane

Berbecul cu līna de aur

Tiro

Pelias, Neleu (Odiseea,

11.235 si urm.)

Toosa

Polifem

Tritonida

Atena (Herodot, 4.180;

Pausanias, 1.14.6)

Proteu

Erginos (Apollodor,

Biblioteca,

Ialebion sau Alebion,

Dercinos (Apollodor,

Biblioteca,

Tasos (Apollodor, Biblioteca,

Sciron (Apollodor, Epitome,

Poltis

Sileu, Diceos

Poseidonia (gr. tcx nocreiSuma). Sarbatori religioase grecesti desfasurate īn cinstea lui Poseidon, īn diverse localitati si peri­oade ale anului. Deosebit de importante si faimoase erau cele din Istmul Corint, Ist-miile (vezi Istmice, jocuri). Poseidonia erau celebrate si la Egina, Micale, Onchestos s.a.

Posideon (gr. nocriSeiuv, -iuvog). Luna din calendarul atic si ionic, corespunzatoare lunilor decembrie-ianuarie. īntre a 8-a si a 11-a zi ale acestei luni se tineau Dio-nisiile rurale sau Micile Dionisii, sarbatori religioase celebrīndu-1 pe Dionysos; tot īn Posideon aveau loc Aloele, sarbatori de iarna ale treierisului, desfasurate īn onoa­rea Demetrei, Corei si a lui Dionysos (vezi Calendar).

Postverta sau Postvorta (lat. Postverta sau Postvorta, -ae). Zeita romana ocroti­toare a nasterilor.

Potameide (gr. noxajniiSeg, -u>v). Nume colectiv prin care erau indicate īn Grecia naiadele rīurilor (vezi Nimfe).

Pothos (gr. n6#o£, -ou). Divinitate alego­rica a grecilor, personificarea regretului pentru o persoana defuncta si ulterior a dorului de o persoana iubita, Pothos era considerat unul dintre fiii Afroditei, fra­tele lui Eros si al lui Himeros. īn unele traditii orientale era prezentat ca fiul lui

Cronos si al Astartei. Apare deseori ca protagonist al unor reprezentari alegorice, mai ales īncepīnd din secolul al IV-lea ī.Hr. si īn epoca elenistica, prezenta sa fiind frecvent atestata īn artele figurative. Pau­sanias aminteste ca marele sculptor Sco-pas ridicase īntr-un templu al Afroditei din Atena un grup statuar reprezentīndu-i pe Eros, Himeros si Pothos (vezi si Hime­ros). Caracteristicile sale au fost transfe­rate din planul mitologic īn cel filosofic de catre Platon, care a reluat īn Cratylos cele doua imagini traditionale ale lui Pothos si Himeros, definindu-le mai bine rolurile si diferentele: astfel, Himeros ar fi dorinta pentru ceea ce este prezent, īn timp ce Pothos reprezinta dorinta pentru ceea ce este īndepartat.

Potīrniche. Pasare consacrata Afroditei, lui Zeus si Latonei, potīrnichea apare īn mitologie īn doua episoade de metamor­foza, īn cel dintīi, au fost transformate īn potīrnichi (sau, potrivit altor interpretari, īn bibilici), Meleagridele, surorile lui Me-leagru (vezi Meleagride). Al doilea episod īl constituie transformarea īn potīrniche a lui Perdix, sau Talus, nepotul sculptorului Dedal: acesta din urma, invidiindu-1 pentru succesele sale, pentru inventiile si pentru darurile cu care īl īnzestrase natura si dato­rita carora ar fi putut deveni mai priceput si mai apreciat ca el, 1-a aruncat de pe īnaltimea Acropolei ateniene, ucigīndu-1. īntr-o alta versiune a mitului, Atena 1-a salvat īn ultima clipa, īmpiedicīndu-1 sa se zdrobeasca de pamīnt si transformīn-du-1 īn potīrniche. Pasarea a asistat apoi cu bucurie la funeraliile lui Icar, fiul lui Dedal pierit īn mod lamentabil īn apele marii (pentru alte detalii vezi Dedal). īn fabulistica potīrnichea este deseori pre­zentata īntr-o lumina negativa, ca o pa­sare perfida, care nu ezita sa-si atace sau sa-si tradeze semenii (Esop, Fabule, 285 si 300).

Potnia theron (gr. floxvia tf-npwv). Apela­tiv care se traduce prin „stapīna fiarelor"; apare pe tablitele miceniene din Pilos si Cnosos, indicīnd o figura feminina prezen­tata ca dominatoare a animalelor salba­tice ; mai general, se poate referi si la acea figura feminina, legata poate de precedenta, caracterizata ca mama hranitoare, zeita a

PRAECIDANEA HOSTIA

pamīntului si a fecunditatii, care apare ca personificarea specifica īn cel mai īnalt grad religiozitatii mediteraneene pregre-cesti si este īntruchipata probabil īn tim­purile istorice de Rhea.

Potnia poate īnsoti si alte tipuri de spe­cificare si nume ale diferitelor divinitati, īn acest caz īnsemnīnd pur si simplu „sta-pīna". īn Iliada, Potnia theron este un epitet al Artemisei.

Iconografie. Potnia theron este reprezen­tata īn arta cretana ; apelativul ar putea fi evocat si īn cazul statuetelor īnfatisīnd zei­tele serpilor, cu tipicele reptile īncolacite īn jurul bratelor. Este o imagine frecventa īn arta orientalizanta si intervine deopo­triva īn definirea tipului iconografic al zeitei Artemis (vezi).

Potop. Mitul potopului este comun mai multor civilizatii din Orientul Apropiat, īn toate cataclismul este īnfatisat ca un eveniment care distruge, pedepseste si regenereaza. Distruge pentru ca elimina formele de viata percepute ca fiind depa­site si epuizate. Pedepseste pentru ca este adesea pus īn legatura cu pacatele oame­nilor, care īn acest fel īsi primesc osīnda. Regenereaza pentru ca nu este niciodata o catastrofa definitiva, care sa distruga pen­tru totdeauna viata pe pamīnt, ci, dimpo­triva, creeaza premisele pentru renastere, pentru aparitia unei noi stirpe si pentru formarea unei noi civilizatii, de cele mai multe ori mai buna decīt cea precedenta. Astfel, la scara planetara, potopul are functia unui soi de scufundare lustrala, de botez regenerator si purificator, īntrucīt aceasta este, īn toate riturile, semnificatia scufundarii īn apa. Studii recente efec­tuate asupra schimbarilor climaterice din lumea antica au dovedit ca mitul potopului nu este numai o frumoasa inventie poetica sau o extraordinara imagine cu valoare simbolica, ci, probabil, si reflectarea amin­tirii unor catastrofe reale care au afectat Mediterana orientala.

Cel mai celebru potop este, fara īndoiala, cel biblic, īnsa mitologia greaca īnregis­treaza si ea doua povestiri despre potop, destul de diferite īntre ele. Prima este aceea a lui Deucalion, fiul lui Prometeu: īn acest caz, potopul este provocat de Zeus, care se hotaraste sa distruga neamul ome­nesc degenerat si corupt, salvīndu-i doar

pe Deucalion si pe sotia acestuia, Pira. Vreme de noua zile, Deucalion si Pira, adapostiti pe o corabie construita de ei, plutesc pe apa ce cade neīncetat din cer, scufundīnd īntreaga Grecie si īnecīndu-i pe toti locuitorii. īn cea de-a zecea zi, cora­bia se opreste pe muntele Parnas, unde, īnainte ca la Delfi sa se fi afirmat cultul lui Apollo, exista un oracol al zeitei Temis. Acest oracol (sau, potrivit altor izvoare, Zeus īnsusi) īi spune lui Deucalion cum sa procedeze pentru a genera o noua specie omeneasca: cu capul acoperit, Deucalion si Pira trebuie sa arunce īn urma oasele propriei lor mame, altfel spus niste pietre, care sīnt oasele Pamīntului-Mama. Astfel ia nastere o noua stirpe de barbati si de femei (vezi Deucalion). Marmura din Paros mentioneaza potopul lui Deucalion, pe care īl situeaza cronologic īn anul 1539 ī.Hr.

O alta inundatie de proportii biblice este cea care scufunda faimoasa Atlantida, un pamīnt cu o civilizatie īnfloritoare, ai carui locuitori sīnt īnsa nelegiuiti si corupti. De aceea zeii se hotarasc sa-i pedepseasca si, īn scurtul rastimp de o zi si o noapte, insula se scufunda īn adīncurile marii, dis-parīnd pentru totdeauna. īn acest caz nu este vorba de un potop provocat de ploi torentiale, īnsa rezultatele sīnt aceleasi: disparitia unei īntregi generatii. Spre deo­sebire de potopul lui Deucalion īnsa, cel din Atlantida nu lasa loc pentru rascum­parare : nu va exista nici un urmas al locuitorilor corupti, care pier cu totii, iar fabulosul tarīm cu o civilizatie straluci­toare nu va renaste si nu va reaparea decīt īn mit si legenda, o reaparitie, ce-i drept, extraordinar de vie (vezi Atlantida). īn orice caz, Atena, care era amenintata de Atlantida, va putea īnflori si va prelua rolul de far al civilizatiei.

Praecia (lat. praecia, -ae). īn cadrul sar­batorilor religioase romane, crainic ce pre­ceda cortegiul Flaminilor (vezi), anuntīnd trecerea procesiunii si cerīnd suspendarea oricarei activitati, īntrucīt se considera ca ritualurile erau compromise daca sacer­dotul vedea pe cineva lucrīnd īn timpul desfasurarii lor.

Praecidanea hostia. īn latina, „victima ucisa īnainte". Termenul desemna victima jertfita īnainte de īnceperea sacrificiului

PRAEFICA

propriu-zis, pentru ispasirea anticipata a eventualelor erori formale pe care sacer-dotii le-ar fi putut savīrsi īn cursul sacri­ficiului, compromitīndu-1.

Praefica (lat. praefica, -ae). Bocitoare, femeie angajata sa jeleasca si sa cīnte osanale defunctilor īn timpul ritualurilor funebre (vezi Funeralii).

Praesul (lat. praesul, -ulis). Termen cu sensul propriu de „cel care salta īn fata", īl indica pe conducatorul salienilor, care īn cadrul unor ritualuri religioase speci­fice strabateau īn frunte cu acesta drumu­rile cetatii, sarind si cīntīnd (vezi Salieni si Ancyla).

Prax (gr. npdt, -xog). Nepot al lui Pergam si fiul lui Neoptolem, era un urmas al lui Ahile, īn onoarea caruia a ridicat un tem­plu pe drumul ce lega Sparta de Arcadia. Traditia sustinea ca templul nu fusese nici­odata deschis, sacrificiile catre Ahile fiind aduse de efebi pe promontoriul Platanistas, locul unde se antrenau pentru lupta tinerii spartani (Pausanias, 3.20.8). Necunoscut īn rest, e posibil ca Prax sa fi fost eroul eponim al pracilor din Laconia, amintiti de Stephanos din Bizant.

Praxiteea (gr. ripatitfea, -aq ;lat. Pra-xithea, -ae). Sotia lui Erehteu si fiica (sau nepoata) zeului fluvial Cefisos; acelasi nume īl are si o alta eroina, uneori greu de distins de prima: o nimfa care s-a casa­torit cu Erehteu si 1-a nascut de la el pe Pandion. Legendele referitoare la Praxi­teea confunda adesea cele doua personaje; cea mai cunoscuta o prezinta pe eroina drept un model de virtute patriotica, īntru-cīt nu a ezitat sa-si sacrifice propriile fiice pentru a salva cetatea Atenei: regele Ereh­teu, aflat īn razboi cu eleusinii, potrivit altor versiuni cu tracii, fusese īnstiintat de un oracol ca singura cale de salvare era sa-si sacrifice una dintre fiice. La aduce­rea acestei jertfe 1-a īndemnat Praxiteea īnsasi, al carei nume se traduce prin „cea care incita la sacrificiu" (vezi si Erehteu).

Prajituri sacrificiale. Pentru aceasta ofranda tipica īn cadrul sacrificiilor din lumea greaca si din cea romana, care era īnchinata zeilor, se consuma pe altar sau se aseza pe altar pentru a strīnge sīngele

victimelor ucise, vezi Sacrificiu. Printre diferitele tipuri de prajituri amintite de izvoare figureaza cea care īi era oferita Artemiseī Munihia si care servea la sus­tinerea unor mici faclii, prajitura din grīu si miere oferita lui Iris, precum si cele īn forma de animale, fructe si flori. Ovidiu ne informeaza ca īn cadrul ritualului pra­jiturile erau indicate īn mod obisnuit cu termenul libum {Fastele, 1.127-128).

Preneste, vezi Palestrina.

Prepelita. La fel ca īn cazul multor alte pasari, si īn legatura cu prepelita circulau unele mituri care īi interpretau obiceiurile īn cheie legendara. Aristotel si Pliniu subliniaza īn relatarile lor ca prepelitele se hranesc cu plante otravitoare precum cucuta; ca, asemenea Cocorilor (vezi), dorm lasīndu-si santinele, care se sprijina pe un singur picior si tin īn gheara celui­lalt o piatra, ca sa o auda cazīnd daca se īntīmpla sa adoarma; si ca īn timpul mi-gratiilor poarta īn cioc pietre, lasīndu-le sa cada si calculīnd astfel īnaltimea la care se afla deasupra marii dupa sunetul scos de piatra cazuta īn apa. Se spunea ca īn timpul migratiilor prepelitele se opreau pe corabii ca sa se odihneasca si ca unele sto­luri foarte numeroase au provocat chiar scufundarea ambarcatiilor mai fragile.

Prepelita era legata īn mitologie de Hera si Latona: regina zeilor o transformase īn prepelita pe mama lui Apollo si a Arte-misei; mai raspīndita este īnsa legenda potrivit careia cea transformata īn prepe­lita ar fi fost Asteria, sora Latonei, pasarea fiindu-le consacrata amīndurora: se spune ca, īncercīnd sa scape de Zeus, care se īndra­gostise de ea, Asteria s-a preschimbat īn prepelita. Acesta si-a luat la rīndul lui īnfatisarea unui vultur si a īnsfacat pre­pelita, īn cele din urma Asteria s-a arun­cat īn mare, devenind insula Ortigia, sau insula prepelitelor, unde Latona i-a nascut pe gemenii divini (vezi Asteria).

Presbon (gr. flpecrpwv, -ovoq). Fiul lui Fri-xos si al Iofasei, la rīndul ei fiica regelui Eetes din Colhida. S-a casatorit cu Buziges, fiica lui Licos, si a avut de la ea un fiu pe nume Climenos. A fost ultimul rege din stir­pea lui Atamas care a domnit īn Orhomenos.

Pretide, vezi Pretos.

PREZICĂTOR

Pretos (gr. ripoiToc;, -ou; lat. Proetus, -i). Erou grec, fiul lui Abas si fratele geaman al lui Acrisios (vezi schema de la rubrica Perseu). si-a disputat cu acesta succesiu­nea la tronul Argolidei; īnvins de fratele sau, a parasit cetatea natala si s-a refugiat la regele Iobates, īn Licia, unde s-a casa­torit cu fiica acestuia, Anteea (numita si Stenebeea). Sprijinit de Iobates, Pretos a reusit sa intre īn posesia unei parti din regatul tatalui sau, Acrisios cedīndu-i Tirin-tul, Mideia si coaata Argolidei.

īn miturile referitoare la Pretos un loc important īl are povestea celor trei fiice ale sale, Lisipe, Ifinoe si Ifianasa (indi­cate colectiv sub numele de Pretide). Deve­nite adulte, acestea au fost lovite simultan de nebunie. Motivele invocate sīnt diverse: una dintre cauze a fost, potrivit unei ver­siuni, dispretul lor pentru cultul lui Dio-nysos, care le-a pedepsit; alta - pretentia lor de a se compara īn frumusete cu Hera, care le-a adus nebunia drept pedeapsa pen­tru aceasta īnfumurare (pentru detalii vezi Melampus). Printre manifestarile nebuniei lor Vergiliu aminteste faptul ca se credeau vaci {Egloge, 6.48). Pedeapsa divina a ne­buniei nu s-a abatut numai asupra fiicelor lui Pretos, extinzīndu-se, ca o boala conta­gioasa, la toate femeile din Argos. Melam­pus 1-a asigurat pe rege ca le poate vindeca, Pretos promitīndu-i jumatate din regatul sau īn schimbul īndepartarii flagelului.

Pretos are un rol important si īn mitul lui Belerofon: mergīnd la curtea acestuia pentru a fi purificat, Belerofon a trezit pasiunea sotiei regelui, Anteea; vazīndu-se respinsa, regina a pretins ca a fost insultata de oaspete si si-a īndemnat sotul sa o raz­bune. In urma denuntului Anteei, Pretos, nedorind sa-1 īnfrunte direct pe Belerofon, a preferat sa-1 trimita la Iobates, care i-a īncredintat la rīndul sau Himerei sarcina de a-1 ucide (pentru detalii vezi Belerofon).

Acestei versiuni prevalente a mitului i se adauga altele, mai ales din epoci ulte­rioare. La Ovidiu, de pilda (Metamorfoze, 5.238 si urm.), cel alungat din Argos nu e Pretos, ci Acrisios, iar Perseu, nepotul lui Acrisios, razbuna nedreptatea suferita de bunicul sau transformīndu-1 pe Pretos īn stana de piatra cu ajutorul capului Meduzei.

Prezente īn literatura antica. Pretos si Pre-tidele sīnt mentionati de Bachilide (10.40--112), Herodot (9.34), Diodor din Sicilia,

Strabon, Pausanias, Apollodor (Biblioteca, 2.2.1 si urm.), iar dintre latini, īn spe­cial de Vergiliu (īn citata Egloga a sasea) si de Ovidiu (Metamorfoze, 5.238 si urm., 15.322).

Preugenes (gr. npeuŢevqe;, -oug). Erou aheu, originar din regiunea peloponesiaca a rīu-lui Eurotas. Era fiul lui Agenor si tatal lui Patreu, miticul īntemeietor al cetatii Patras (Pausanias, 3.2.1). Tatal si fiul au facut obiectul unui cult eroic īn regiune.

Prezicator. īn general, termenul īl indica pe cel ce practica Divinatia (vezi), consti­tuind un intermediar īntre om (individ sau institutie publica) si divinitate, a carei vointa īncearca sa o interpreteze cu ajuto­rul semnelor pe care aceasta i le pune la dispozitie, dīndu-i omului sfaturile nece­sare pentru a asculta vointa divina. īn Grecia, prezicatorii erau personaje legen­dare sau aveau un stramos mitic ; nu erau considerati sacerdoti propriu-zisi, iar prac­ticarea artei lor nu era institutionalizata sau legata de un singur templu; ei faceau parte mai degraba dintr-o serie de mari dinastii (urmasii lui Melampus, Amfiaraos si Amfilohos; cei ai lui Tiresias, ca Manto si Mopsos ; cei care spuneau ca neamul lor se trage de-a dreptul din Apollo, ca Iami-zii, care īmpreuna cu Cliatizii si Teliatizii aveau un oracol la Olimpia). īn poemele homerice sīnt amintiti si unii prezicatori celebri, dar izolati, precum Calhas, Casan-dra sau Helenos. īn marile sanctuare oracu­lare, ca Delfi si Dodona, situatia era putin diferita; aici interpretarea vointei zeilor era īncredintata unor preoti special prega­titi sau, la Delfi, Pythiei (vezi Oracol).

īn lumea romana, unde divinatia a fost pusa īnca de la īnceput sub controlul sta­tului, prezicatorii faceau parte din colegii sacerdotale recunoscute oficial, care au avut un rol institutionalizat īn mod formal. Ghi­citorii romani au fost influentati puternic de traditia etrusca (pentru detalii vezi Haruspicii si Auguri ; de asemenea, vezi Sibila). īn epoca imperiala romana, īn spe­cial īn ultimele secole ale acesteia, impor­tanta prezicatorilor oficiali a īnceput sa scada ; la nivelul religiozitatii populare, o īnsemnatate tot mai mare au avut astro­logii, magii si ghicitorii, īn special cei de origine orientala, care, aflati īn afara oricarei organizari institutionale, adesea

PRIAM

persecutati de autoritati si alungati din cetati, īsi puneau arta īn slujba cetatenilor particulari, raspunzīnd nevoii de siguranta a populatiei, resimtita tot mai acut o data cu decaderea institutiilor oficiale.

Daca nenumaratele izvoare poetice si istorice ne spun ca prezicatorii erau foarte apreciati atīt īn Grecia, cīt si la Roma, īncīt mitologia īi aminteste pe multi dintre acestia si ne arata cīt de ascultate erau sfaturile lor, nu lipsesc marturiile care subliniaza īn schimb esecurile si efeme-ritatea rolului lor. Una dintre cele mai cunoscute invective īmpotriva prezicato­rilor este cea pe care Euripide o pune īn gura primului Sol, īn Elena. „Vad aici cīt de putin conteaza vorbele prezicatorilor si ca tot ce predica ei nu-i decīt minciuna. Nu exista nimic care sa nu īnchida īn sine putreziciunea unui pacat, iar pentru a ghici foloseau focul sau interpretau glasul zburatoarelor. E o prostie sa crezi ca pasarile īi pot ajuta pe oameni. [...] La ce sīnt buni prezicatorii? Sa aducem sacri­ficii zeilor, dar sa le cerem numai lucruri bune si sa lasam deoparte raspunsurile si oracolele. Aceasta arta e doar o īnsela­ciune, care īl ajuta pe cel ce o practica sa-si duca zilele. N-am vazut pe vreunul care sa se īmbogateasca observīnd focul din altare si lenevind. īntotdeauna, mintea si sfatul bun sīnt prezicatorii cei mai buni si cei mai siguri."

Priam (gr. flpiajiog, -ou; lat. Priamus, -i). Numele celebrului rege al Troiei din epoca asedierii cetatii; fiu al lui Laomedon (Apollodor, 3.12.3), se numea īn realitate Podarces, „cel iute de picior"; si-a luat numele Priam (de la irp(ajj.oci, „a rascum­para", daca nu cumva īnseamna ireppoejioc; = PacnXeuc;, „rege") dupa ce sora sa Hesione 1-a rascumparat de la Heracle, care īl facuse prizonier. Potrivit traditiei, Laomedon a avut īn slujba sa doi zei care īl ofensasera pe Zeus, pedepsiti de acesta sa munceasca pentru un muritor: Apollo, care a pazit turmele lui Laomedon pe muntele Ida, si Poseidon, care a construit zidurile Troiei. Dar pentru ca la sfīrsitul lucrului Laomedon a refuzat sa le dea celor doi plata promisa, Poseidon, furios, a trimis un monstru al marii caruia trebuia sa-i fie sacrificata He­sione, fiica lui Laomedon si sora lui Priam.

Regele troian a fagaduit atunci ca-i va da propriii sai cai celui care-i va salva fiica: Heracle a intervenit prompt, dar pentru ca din nou Laomedon nu si-a tinut promi­siunea, eroul 1-a ucis pe rege si pe toti fiii sai, cu exceptia celui mai tīnar, Priam. Acesta a fost salvat de Hesione, care 1-a rascumparat dīndu-i īn schimb lui Heracle voalul ei tesut cu fire de aur (vezi Apollo­dor, 2.5.9, 2.6.4).

Devenit rege al Troiei, Priam a īnteme­iat o puternica si bogata casa regala si a avut, de la sotii si de la concubine, cinci­zeci de fii, fara a mai pune la socoteala fiicele. Caracteristicile haremului sau ar putea sugera ideea ca īn spatele persona­jului Priam se ascunde un bogat principe oriental care a trait īn realitate, sau cel putin ca el incarneaza trasaturile tipice ale marilor suverani antici din Orientul Apropiat. Prima lui sotie a fost Arisba; acesteia i-a urmat Hecuba, mama cītorva dintre cei mai mari eroi troieni. Printre fiii lui Priam se nu narau Hector si Paris, Helenos si Deifobod. Dintre fiice, cele mai cunoscute sīnt Casandra si Polixena.

īn prima perioada a domniei sale Priam li s-a alaturat frigienilor īn razboiul īmpo­triva amazoanelor, ceea ce nu le-a īmpiedi­cat ulterior pe acestea sa lupte īn razboiul troian īmpotriva grecilor, alaturi de troieni (vezi Pentesileea). La īnceperea razboiului troian Priam era deja īnaintat īn vīrsta; el nu este aproape niciodata prezent pe cīmpul de lupta, īn cele mai multe cazuri aparīnd īn interiorul zidurilor cetatii sau īn palat. O singura data este prezentat īn Iliada pe cīmpul de batalie: atunci cīnd stabileste, īmpreuna cu grecii, regulile duelului dintre Paris si Menelaos. Apoi, dupa moartea lui Hector, mai iese o data dintre zidurile Troiei, ca sa se duca la cor­tul lui Ahile si sa-i ceara acestuia trupul fiului sau, pentru a-i aduce onorurile fune­bre ; cererea īi este satisfacuta.

La caderea Troiei, Priam a fost ucis de Pirus, fiul lui Ahile, līnga altarul lui Zeus, dupa ce asistase la moartea propriilor fii si a celor mai mari eroi ai cetatii sale.

Prezente īn literatura antica. Priam bene­ficiaza de o descriere extrem de sensibila si eficace īn Iliada, reprezentīnd una dintre cele mai importante si memorabile figuri

PRIAP

ale poemului; apare si īn Odiseea ; īmpreju­rarile mortii sale erau amintite īn special īn unele poeme ale Ciclului troian (Etio-pida, Mica Iliada, Distrugerea Mortului). Este evocat īn Hecuba lui Euripide. īn lumea latina, figura sa, prezenta deja īn anonima Carmen Priami, este reluata cu deosebita expresivitate īn Eneida vergiliana (cīntul 2) si īn Troienele lui Seneca.

> Prezente īn literatura moderna si contem­porana, īn general, īn diversele reevocari postclasice ale istoriei troiene Priam nu are un rol important. O interpretare originala a figurii sale se regaseste la Shakespeare, īn Troilus si Cresida ; īn literatura mai recenta, apare īn Razboi cu Troia nu se face, de J. Giraudoux.

Iconografie. Priam este reprezentat frecvent īn arta clasica, legat de diversele episoade din razboiul troian al caror protagonist a fost. Imaginea lui apare īn ceramica atica, pe oglinzi si urne etrusce, īn reliefurile de la Gjolbashi-Trysa si īn ansambluri deco­rative celebre, cum ar fi metopele nordice ale Partenonului, frontonul Heraionului din Argos, frontonul din Corfu, frontonul vestic al templului lui Zeus din Agrigent. A constituit subiectul unor picturi reali­zate de Cleantes si Polignot. Este repre­zentat de obicei ca un batrīn cu barba, purtīnd uneori bereta frigiana.

FIII LUI PRIAM

a) dupa Apollodor, Biblioteca, 3.12.5 si urm.

b) dupa Hyginus, Fabule, 90

Sotia

Sotia

Arisba Hecuba

alte femei

Fiii

Esacos

Hector, Paris, Creusa, Laodice, Polixena, Casandra, Deifobos, Helenos, Pamone, Polites, Anti-fos, Hiponoos, Polidor, Troilus

Melanipos, Gorgition, Filemon, Hi-potoos, Glaucos, Agaton, Cher-sidamas, Evagoras, Hipodamas, Mestor, Ata, Doriclos, Licaon, Driope, Brias, Cromios, Astigo-nos, Telesta, Evandru, Cebrion, Milios, Arhemoros, Laodocos, Ehefron, Idomeneu, Hiperion, Ascaniu, Democoon, Aretos, De-iopites, Clonios, Ehemos, Hipei-rohos, Egeoneu, Lisitoos, Poli-medon, Meduza, Medesicasta, Lisimaha, Aristodema_________

diverse femei

Fiii

Hector, Deifobos, Cebrion, Polidor, Helenos, Alexandru, Hipotoos, Antifonos, Agaton, Dion, Mestor, Licaon, Polimedon, Ascaniu, Hirodamas, Evagoras, Driope, Astinomos, Polixena, Laodice, Deinome, Fegeea, Polites, Tro­ilus, Pamone, Brisonios, Gar-gition, Protodamas, Aretusa, Eniceea, Demnosia, Casandra, Filomela, Dolon, Cronios, Eresos, Chrisolaos, Democoon, Dorcilos, Hipasos, Hiperion, Lisianasa, Iliona, Nereida, Evandru, Pro-neos, Arhemahos, Ilagos, Axion, Bias, Hipeirohos, Deiopites, Me­duza, Heros, Creusa

Priamidul (gr. flpiafiiSTig, -ou; lat. Pria-mides, -ae). „Fiu al lui Priam". Patronim indicīndu-i pe Hector, Paris, Helenos, Dei­fobos si ceilalti fii ai regelui Priam.

Priap (gr. flpiairoc;, -ou; lat. Priapus, -i). Fiul lui Dionysos si al Afroditei. Era consi­derat originar din Lampsacos, cetate din Helespont, de unde si epitetul Hellespon-tiacus prin care este indicat uneori. Alte versiuni ale mitului īl prezinta ca fiu al Afroditei (sau mai degraba al Marii Mame orientale) si al lui Adonis, sau al lui Dio­nysos si al unei nimfe. Aspectul monstruos prin care se distinge Priap, cu pronunta­tele sale caractere falice, era consecinta unei razbunari a Herei, regina zeilor, care dorise sa o pedepseasca astfel pe Afrodita pentru iubirile ei. Era venerat ca zeu al fertilitatii si īn general ca aducator de roade, sub protectia sa intrīnd turmele de oi si de capre, albinele, podgoriile si diversele pro­duse ale gradinilor. īn ritualurile desfasu­rate īn cinstea sa un rol foarte important īl aveau gradinile īn miniatura care īi erau dedicate; printre atributele sale, alaturi de cornul abundentei, simbol al belsugului, īn reprezentarile figurate apareau deseori unelte de gradinarit, īn special cosorul.

Frecventa reprezentare iconografica a zeului īn forma de herma, cu accentuate caractere falice, sugereaza apropieri de figura lui Hermes (vezi).

PRIETENIE

Printre iubirile sale era amintita cea nu­trita pentru nimfa Lotis, cu care a īncercat sa se īmpreuneze noaptea, nestiut; ragetul unui magar i-a tradat īnsa prezenta iar nimfa, ca sa scape de īmbratisarile lui, s-a transformat īntr-un lotos. Acest episod sta, potrivit traditiei, la baza considerarii magarilor drept animale sacre ale zeului.

Epitete. Misianul, Helesponticul.

Atribute. Cornul abundentei; cosorul; roa­dele cīmpului. Este frecventa reprezentarea īn forma de herma cu accentuate caractere falice (vezi mai sus); falusul este simbolul sau principal, iar zeul este identificat cu el pīna īntr-atīt īncīt corpul lui poate fi con­siderat, fata de falus, un accesoriu de mica importanta, cu trasaturi adeseori grotesti.

Raspīndirea cultului. Lampsacos si Heles-pont; Grecia; Alexandria si alte capitale elenistice; lumea latina. īn special īn Italia, īn epoca elenistica s-a transformat īn zeu al gradinilor, un element insolit con-stituindu-1 faptul ca aspectul grotesc al acestui zeu s-a dovedit potrivit pentru a face din el un fel de sperietoare de pasari (statui ale lui Priap erau puse īn vii pentru a pazi recoltele de struguri - n.t.).

Prezente īn literatura antica. Vergiliu, Georgicele; Ovidiu, Fastele. Mitul iubirii lui Priap pentru nimfa Lotis este relatat de Ovidiu (Metamorfoze, 9). Exista si o bogata productie de versuri (īn greaca si īn latina) īn onoarea zeului, numite Priapeia : subtile si vivace, cu un caracter obscen pro­nuntat dar īntr-o metrica absolut irepro­sabila, erau atribuite diferitilor poeti, chiar si unora de talia lui Ovidiu, Catul, Horatiu, Martial, Tibul.

Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Personajul este evocat īn studiul lui E. Dahlberg Durerile lui Priap si īn cel al lui CE. Gadda intitulat Eros si Priap.

Iconografie. Era reprezentat cīnd ca un personaj gras si surīzator, cu poala hainei suflecata si plina de fructe, cīnd ca un batrīn flasc si decrepit, cīnd cu trasaturi ascutite si un aspect aproape demonic. Se confunda uneori cu Dionysos, cu Hermes si cu Hermafroditos.

Prietenie, vezi Iubire.

Prilis (gr. flpuXig, -iSoe;; lat. Prylis, -idis). Prezicator mitic din insula Lesbos, fiul zeului Hermes si al unei nimfe pe nume Isa. El a fost cel care i-a dezvaluit lui

Agamemnon ca Troia nu va putea fi cucerita decīt prin recurgerea la subter­fugiul calului de lemn. Personajul este ignorat īnsa de poemele homerice, aparīnd doar īn izvoarele tīrzii.

Primavara sacra, vezi Ver sacrum.

Privighetoare. Privighetoarea este pro­tagonista primei povesti pe care ne-o transmite literatura greaca: „Asa grait-a filomelei, al carei gīt e-mpestritat,/ Un soim ce sus, īn nori, zburase, tinlnd-o-n gheare hraparete,/ De ghearele īncovoiate strapunsa, jalnic se vaita/ Sarmana zbura­toare- ; soimul i-a zis aceste vorbe crunte :/ «Nemernico, te plīngi cīnd unul mult mai puternic te-a-nhatat?/ Vei merge unde te voi duce, oricīt ai fi de cīntareata./ De vreau, ma ospatez cu tine, de nu, īti darui liber­tate./ Smintit e-acela ce doreste sa-nfrunte pe-altul mai puternic;/ Strain de biruinta, -nfrunta, alaturi de rusine, chinul!»" (Hesiod, Munci si zile, 203 si urm.). Pri­vighetoarea apare si īn doua mituri de metamorfoza. Primul o are ca protagonista pe Edona, fiica lui Pandareos din Efes si sotia lui Zetos, cu care a avut un fiu pe nume Itilos. Geloasa pe Niobe, care avea sase fii si sase fiice, a vrut sa-1 omoare pe fiul cel mai mare al acesteia, īnsa din gre­seala si-a omorīt propriul copil. īnduiosati de soarta ei, zeii au transformat-o īntr-o privighetoare; se credea ca tristul cīntec al pasarii era plīnsul disperat al mamei dupa fiul pierdut (Ovidiu, Metamorfoze, 6.412 si urm.). Celalalt mit de metamor­foza īn care apare privighetoarea este cel al lui Tereu, ai carui eroi (Tereu, Procne si Filomela) sīnt transformati la sfīrsit īn pasari: Tereu īn pupaza sau īn soim, Procne si Filomela īn rīndunica si, respectiv, īn privighetoare (vezi Tereu). īn Republica (620a), Platon povesteste ca īn privighe­toare s-a reincarnat Tamiris, miticul cīn-taret care a vrut sa se ia la īntrecere cu muzele si a fost orbit de acestea.

Procas (lat. Procas sau Proca, -ae). Unul dintre regii legendari ai Albei Longa, tatal lui Numitor si al lui Amulius.

Procesiune. īn religia greaca si īn cea romana procesiunile reprezentau un mo­ment semnificativ al sarbatorilor religioase si al altor ceremonii publice. īn Grecia ele

PROCLES

pot fi grupate īn trei tipuri principale. Existau īn primul rīnd procesiunile de credinciosi ce se deplasau la templul divi­nitatii careia īi era dedicata sarbatoarea respectiva. De obicei acestea se constituiau īntr-o veritabila parada, īn cadrul careia fiecare participant avea un rol specific si o pozitie precisa si care se defasura urmīnd o coregrafie minutios elaborata si stabila: la Atena, cortegiul se forma de regula īntr-un edificiu numit Pompeion (de la itojj.tttj, „pro­cesiune"), era pus sub supravegherea unor persoane ce aveau sarcina de a urmari pas cu pas procesiunea, dīnd indicatii unde era cazul, si era alcatuit din tineri virgini care purtau obiecte de cult si ofrande, animale pentru sacrificiu minate de baieti special desemnati īn acest scop, care si atleti ce urmau sa participe la jocuri si la īntrecerile sportive, calareti si magistrati ai cetatii. Cea mai importanta procesiune de acest tip era la Atena cea a Panateneelor (vezi), magnific ilustrata īntr-un document icono­grafic de exceptie: friza Partenonului, opera a lui Fidias.

Un al doilea tip de procesiune era cel īn care statuia divinitatii era dusa de la un templu la altul sau īntr-un loc stabilit pentru celebrarea anumitor ritaluri. Este cazul procesiunii din timpul Dionisiilor, cīnd statuia de cult a lui Dionysos era dusa din templul zeului la teatrul unde aveau loc reprezentatiile specifice sarbatorii; īn aceeasi categorie se īnscrie procesiunea Antesteriilor, īn cadrul careia statuia lui Dionysos era adusa la Atena cu o corabie montata pe roti; este si cazul, frecvent, al sarbatorilor ce prevedeu transportarea la malul marii a simulacrului divin pentru executarea ritualurilor de purificare si ablu-tiune a statuii, asa cum se īntīmpla, tot la Atena, cu efigia zeitei Atena Polias, care era dusa la Faleros pentru a fi purificata (imnul lui Calimah īnchinat Scaldei zeitei Palas descrie o astfel de ceremonie de puri­ficare). Cel mai adesea īn procesiune erau purtate simbolurile divinitatilor, si nu sta­tuile lor; de obicei, statuia zeului era luata īn procesiuni nu pentru a face obiectul unor manifestari de veneratie sau pentru a aduce binefaceri credinciosilor, ci doar īn scopul īndeplinirii unor cerinte rituale specifice.

Un al treilea tip de procesiune īl repre­zentau cele īn cursul carora divinitatea li

se manifesta credinciosilor. Era īn general cazul ritualurilor asociate cultului lui Dio­nysos. Se presupune ca si īn cadrul Mistere­lor Eleusine avea loc un fel de procesiune īn interiorul edificiului sacru numit Teles-terion, legata de epifania Demetrei.

Un tip special de procesiune era, īn Grecia ca si la Roma, cel care īnsotea ritualul īnmormīntarii (pentru detalii vezi Fune­ralii). Pe de alta parte, la Roma, aspectele cele mai solemne ale procesiunii religioase

au fost absorbite īntr-un tip de procesiune

cu caracter public, triumful, constituit de cortegiul festiv care celebra victoriile unui general si mai ales ale īmparatului: aici, dimensiunea religioasa, cu multumirile si ofrandele aduse zeilor pentru victoria obti­nuta (alaiul triumfal parcurgea un itine­rar riguros trasat al carui punct terminus era templul lui Iupiter de pe Capitoliu), era dublata subtil de scopuri propagan­distice, īntreaga organizare a procesiunii urmarind sa ilustreze grandoarea victoriei obtinute prin etalarea prazilor de razboi, a prizonierilor īn lanturi s.a.m.d.

Procharisteria (gr. xd Sarbatori religioase care se desfasurau la Atena īn fiecare an spre sfīrsitul iernii, īn onoarea zeitei Atena, venerata ca protec­toare a recoltelor si a activitatilor agricole alaturi de Persefona si Demetra. La aceste sarbatori, menite sa asigure recolte bogate prin implorarea divinitatii tocmai īn acel anotimp al anului cīnd plantele īncep sa germineze dupa īndelungatul stadiu hiber­nal, participau toti magistratii īn functie ai cetatii.

Procles (gr. npoxXīig, -eoug). Stramos mitic al familiei spartane a Euripontizilor. Des­cindea din Heracle iar tatal sau era Aris-todemos. Avea un frate geaman perfect identic, Euristene; la moartea lui Aristo-demos, spartanii au hotarīt ca tronul sa-i revina primului nascut, dar īntrucīt cei doi erau imposibil de distins unul de altul, s-a apelat la mama lor. Aceasta, īn speranta ca vor putea domni amīndoi, a mintit ca nici ea nu-i putea deosebi. Spartanii au consultat atunci oracolul din Delfi, īnsa raspunsul primit a fost extrem de ambi­guu ; īn cele din urma au dezlegat enigma recurgīnd la un subterfugiu sugerat de un mesenian, Panites : au spionat-o pe mama

PROCNE

si au observat ca atentia ei se īndrepta īn primul rīnd spre Euristene. Potrivit tra­ditiei, cei doi frati, deveniti adulti, au trait īntr-o permanenta disputa, iar disensiu­nile lor au fost preluate de urmasi.

Prezente īn literatura antica. Povestea este relatata de Herodot (6.52).

Procne (gr. npoxvr), -tis; lat- Procne, -es). Fiica regelui atenian Pandion si sotia lui Tereu. Pentru detalii vezi Tereu.

Procris (gr. flpdxpig, -iSog; lat. Procris, -is). Fiica lui Erehteu si sotia lui Cefalos. Pentru detalii vezi Cefalos.

Proculus Iulius (gr. louXioc; flpoxXoe;; lat. Proculus Iulius). Cetatean nobil din Alba Longa, caruia Romulus i s-a aratat dupa moarte cerīnd sa i se aduca onoruri divine sub numele de Quirinus.

Prezente In literatura antica. Episodul mitic, amintit si īn legatura cu fondarea templului lui Quirinus pe colina Quirinal, este mentionat īn numeroase izvoare lite­rare antice, de la Titus Livius (1.16.5 si urm.) la Cicero (De republica si De legibus), de la Ovidiu (Fastele, 2.499 si urm.) la Plu-tarh (Romulus, 28).

Procust sau Procrustes (gr. -ou; lat. Procrustes, -ae). Epitet („īntinza-torul") sub care este mai cunoscut un cele­bru tīlhar din Atica, numit si Polipemon sau Damastes, adica „multstricatorul" si „strīngatorul". Toti acesti termeni fac alu­zie la ceea ce reprezenta activitatea princi­pala a lui Procust; el īi prindea pe drumeti si īi silea sa se aseze pe un pat scobit īn stīnca: daca erau mai scurti decīt patul, īi lungea, zdrobindu-i cu un ciocan; daca erau mai lungi, le taia partile care ieseau īn afara. Se spune ca traia pe Calea Sacra, undeva īntre Eleusis si Atena, poate pe muntele Coridalos; a fost ucis de Tezeu, cu aceleasi instrumente pe care Procust le folosise de atītea ori īmpotriva drumetilor.

Prezente īn literatura antica. Bachilide, 17.28; Diodor din Sicilia, 4.59.5 ; Plutarh, Tezeu, 5b; Ovidiu, Metamorfoze, 7.438. Expresia „patul lui Procust" a devenit pro­verbiala si īn limbile moderne.

Profetie, vezi Divinatie si Oracol.

Prohite (gr. FlpoxuTT), -r\q; lat. Prochytes, -es). Eroina troiana īnrudita cu Enea, pe

care 1-a īnsotit īn pereginarile sale mediteraneene dupa caderea Troiei. A murit pe cīnd flota lui Enea se apropia de coasta Campaniei si a fost īnmormīntata īn insula Prohita, a carei eponima se pre­supune ca este.

Prezente īn literatura antica. Personajul este mentionat de Dionysos din Halicarnas (1.53.2-3) si īn comentariul lui Servius la Eneida, desi Vergiliu nu-1 aminteste.

Promahos (gr. Flpojiaxog, -ou; lat. Proma-chus, -i). 1) Fiul lui Partenopeos, era unul dintre Epigoni (vezi) si a participat īm­preuna cu acestia la expeditia īmpotriva Tebei (Apollodor, Biblioteca, 1.9.13 si 3.7.2).

2) Epitet al zeitei Atena (vezi).

3) Fiul lui Eson si al Alcimedei si fratele lui Iason si al Medeei (Apollodor, Biblio­teca, 1.9.27).

4) Tīnar cretan, īndragostit de un alt tīnar din aceeasi insula, Leucocamas, caruia īi placea īnsa sa-1 tortureze, trecīndu-1 prin nenumarate chinuri pentru a-i pune la īncercare dragostea. īn cele din urma, exasperat, Promahos a vrut sa-1 pedep­seasca pe Leucocamas aratīndu-si prefe­rinta pentru alt tīnar; cuprins de disperare, Leucocamas s-a sinucis īnfigīndu-si spada īn piept (Conon, Narrationes, 16).

5) Unul dintre pretendentii la mīna Penelopei (Apollodor, Epitome, 7.30).

Prometeu (gr. ripop.T|#eug, -eoj£; lat. Prometheus, -eos sau -ei). Unul dintre cele mai celebre personaje ale mitologiei cla­sice, fiul unui titan, Iapet, si al unei nimfe, Climene, de la care se nascusera si Atlas, Menetios si Epimeteu (vezi schema de la rubrica Cronos). Alte traditii, care consti­tuiau un filon paralel dar diferit de cel urmat cu predilectie, īl considerau fiul Herei si al gigantului Eurimedon; se spune ca ar fi ajutat, cu securea sa dubla, la naste­rea Atenei din capul lui Zeus, uneltind apoi īmpotriva zeitei (Euripide, Ion, 455). Initial era socotit si mesagerul titanilor.

Prometeu era legat de mitul creatiei. Zeii au plasmuit oamenii sub pamīnt, din tarīna si foc; nu i-au īnzestrat īnsa cu nici o cali­tate specifica, īncredintīndu-le aceasta sar­cina lui Prometeu si lui Epimeteu. Acesta din urma, un fel de „dublu" negativ al lui Prometeu, a vrut sa distribuie de unul sin­gur calitatile si capacitatile creaturilor;

PROMETEU

dar le-a īmpartit prost, animalele fiind dotate cu toate prerogativele necesare supravietuirii, iar oamenii fiind lipsiti de ele. Pentru a remedia situatia, Prometeu a fost nevoit sa fure focul de la zei ca sa-1 dea oamenilor (Platon, Protagoras, 320c).

Legata de crearea omului este si traditia potrivit careia primul om a fost creat de Prometeu (Apollodor, Biblioteca, 1.7.1). Era o fiinta de o frumusete desavīrsita, pe care Prometeu a tinut-o ascunsa pīna cīnd Zeus i-a cerut-o, a facut-o nemuritoare si a asezat-o īntre stele; Prometeu a creat īn acelasi fel si alti oameni, modelīndu-i din pamīnt si apa, iar pe līnga ei a creat si animalele.

īntīmplarile ce l-au condus pe Prometeu la gestul care 1-a facut celebru īn mitologie sunt legate de vrajmasia dintre titan si Zeus. īn Sicion se ivise o disputa īn pri­vinta unui taur sacrificat, din care doar o parte trebuia sa le fie oferita zeilor drept jertfa, iar restul sa le ramīna oamenilor. Prometeu a fost chemat sa decida ce parti ale victimei li se cuveneau zeilor si ce puteau sa pastreze oamenii pentru ei. El 1-a indus īn eroare pe Zeus, acoperind cu pielea ani­malului doua gramezi egale, una conti-nīnd īnsa doar oasele taurului īnvelite īntr-un strat de grasime ispititor, iar cea­lalta bucatile bune de carne, ascunse īn asa fel īncīt sa nu se vada. īnselat, Zeus i-a lipsit īn schimb pe oameni de foc (Hesiod, Teogonia, 521-564, Lucian, Dialo­gurile zeilor, 1).

Prometeu a īncercat sa remedieze situa­tia, fiind sprijinit īn tentativa sa de Atena, zeita ce īi oferise cunoasterea tuturor ace­lor arte pe care la rīndul lui le-a transmis oamenilor: de la astronomie la medicina, de la matematica la arhitectura, de la teh­nica navigatiei la cea a prelucrarii meta­lelor. Cu ajutorul Atenei, Prometeu a intrat īn Olimp, a desprins din carul Soarelui, vesnic arzator, o scīnteie incandescenta, a ascuns-o īn tulpina scobita a unei trestii si a fugit, nevazut, cu darul sau pentru oameni. Zeus si-a dat īnsa seama de furt, vazīnd īn departare lumina focului stra­lucind printre oameni. īnfuriat ca a fost tras pe sfoara, i-a pedepsit si pe oameni, si pe autorul furtului. Oamenilor le-a trimis sursa tuturor relelor, Pandora, o tīnara superba de care acestia s-au īndragostit,

iubindu-si astfel propria nenorocire (vezi Pandora) ; lui Prometeu i-a rezervat o pe­deapsa cruda, punīndu-1 pe Hefaistos sa-1 īnlantuiasca īn vīrful muntelui Caucaz (tre­buie sa fi fost vorba nu doar de lanturi, ci de un stīlp care īi strabatea īntregul corp, pentru ca abilul Prometeu sa nu aiba nici o posibilitate de a se elibera); īn fiecare zi un vultur cobora din cer si īi mīnca ficatul, care se regenera peste noapte, tortura fiind astfel nesfīrsita. Pedeapsa trebuia sa fie eterna; sau, cum preciza Eschil īn trage­dia pierduta Prometeu purtator de foc, sa dureze treizeci de mii de ani; sau, cum apare tot la Eschil, īn Prometeu īnlantuit, sa īnceteze dupa treisprezece generatii. Prometeu a fost eliberat de Heracle, care a ucis vulturul si a smuls lanturile tita­nului (vezi īnsa si Chiron).

Epitete. Prevazatorul, „cel care gīndeste īnainte" (este chiar semnificatia numelui sau, īn timp ce Epimeteu, opusul lui, este „cel care gīndeste dupa"); „cel care are gīn-duri īnselatoare".

Atribute. Chiar daca nu frecvent, printre atributele lui Prometeu pot aparea o coroana si un inel de fier cu un fragment de roca, probabil un simbol al īndelungatei sale īnlantuiri pe muntele Caucaz. De ase­menea, īn reprezentarile figurate apar vul­turul lui Zeus si torta.

Raspīndirea cultului. Un cult deosebit de intens al lui Prometeu era practicat de artizani, īn special de olarii din cartierul atenian Ceramicos, īn a caror techne se evidentiaza afinitati cu darul focului adus de titan oamenilor. īi era īnchinat un altar īn Academia din Atena ; tot la Atena īi erau dedicate sarbatorile numite Prometheia, al caror moment culminant īl reprezenta cursa cu torte, desfasurata pe un traseu ce pornea de la altarul zeului si se sfīrsea īn Ceramicos.

Prezente īn literatura antica. Personajul Prometeu apare frecvent īn literatura cla­sica, mitul sau constituind īn egala masura o sursa de inspiratie pentru poetii si scrii­torii moderni, īn special īn epoca roman­tica. Numele lui nu este mentionat deloc īn poemele homerice. Povestea dublei īnsela­torii īn confruntarile cu Zeus este prezenta īn schimb la Hesiod (Munci si zile si Teogo­nia) ; personajul apare apoi bine conturat īn tragediile lui Eschil Prometeu īnlantuit si Prometeu eliberat (stim īnsa putine despre

PROMETIDUL

cealalta opera a trilogiei, Prometeu pur­tator de foc). O parodie a mitului, si mai ales a tragediilor lui Eschil, o constituie Prometeu sau Caucazul, unul dintre Dialo­gurile lui Lucian; si īn Pasarile lui Aristo-fan Prometeu apare īntr-un context destul de īndepartat de cel traditional. īn Prota-goras, Platon īnvesteste cu noi continuturi morale figura lui Prometeu. Dintre autorii latini, Accius a scris un Prometheus solutus, pierdut īn īntregime, ca si opera lui Me­cena inspirata de acelasi subiect. īndeosebi unele episoade ale mitului — sustragerea focului, crearea omului, supliciul - devin obiect de reflectii si descrieri la un mare numar de scriitori (Menandru, Esop, Iuve-nal, Horatiu, Pausanias, dar si la Apollodor, Seneca, Valerius Flaccus, Martial, Pliniu, Euhemer).

Prezente īn literatura moderna si con­temporana, īn epoca moderna apar unele profiluri deosebit de interesante ale perso­najului : Bacon face din Prometeu simbolul lui homo faber īn De sapientia veterum ; Marsilio Ficino (Theologia platonica) īl numeste „bietul Prometeu" si īi deplīnge conditia ; īn Batjocura zeilor, F. Bracciolini ofera o descriere a personajului īn cheie ironica. Figura lui Prometeu a inspirat o serie de piese de teatru; dintre acestea se evidentiaza Statuia lui Prometeu de Cal-derān de la Barca, bazata pe interpretarea data personajului de Boccaccio īn Genea­logia deorum gentilium. Pe līnga acestea mai pot fi amintite Prometeu eliberat al lui G.C. Tobler, Discurs asupra stiintelor si artelor de J.-J. Rousseau (unde Prometeu este prezentat drept corupator al omului bun prin natura), Pandora de Voltaire, Pro­meteu si Oceanidele de K.P. Conz, Prometeu de J.D. Falk, Pandora de Wieland. Prome­teu apare īn literatura occidentala īn special īn romantism, cīnd devine „tipul celei mai īnalte perfectiuni morale si intelectuale" (Shelley). Apoi, spre mijlocul secolului al XVIII-lea, expresii de genul „om prometeic" evoca atitudini de contes­tare sau de cucerire a valorilor traditionale. Prometeu al lui Goethe este fragmentar; din Eschil se inspira direct Prometheus Un-bound al lui P. Bysshe Shelley, la rīndul lui inspirator al lui W.B. Yeats si admirat — mai mult pentru modul eversiv de punere a pro­blemei decīt pentru calitatile sale literare -de Marx si Engels; V. Monti si-a intitulat Prometeu un poem neterminat dedicat lui Napoleon; referiri la Prometeu apar īn Frankenstein or the Modern Prometheus

de Mary Shelley, īn timp ce povestirea fantastica Prometheus und Epimetheus a lui C. Spitteler reprezinta o transfigurare alegorica a mitului. Mai recent, Prometeu apare ca protagonist īn lucrari ale lui Andrade, Andrzejewski, Miiller si īn unul dintre Dialogurile cu Leucb de C. Pavese (Stīnca). Secondat de argonauti, Prometeu este protagonistul dramei īn doua parti La nef, de Elemir Bourges; este prezent īn Prometeu pocait de M. Goldberg, Moartea lui Prometeu de E. Delebecque, Prometeide de Peladan, Prometeu rau īnlantuit de Gide, īn studiul lui Albert Camus Prometeu īn infern si la Kafka, īn Fragmente pos­tume. Din mitul lui Prometeu se inspira si cīteva lucrari muzicale celebre: Creaturile lui Prometeu de L. van Beethoven, poemul simfonic Prometeu de Franz Liszt, muzica pentru Prometeu īnlantuit al lui Eschil, compusa de J. Halevy, precum si cantata Nunta lui Prometeu de C. Saint-Saens.

Iconografie. Din operele de nivel artistic mai ridicat care aveau drept subiect mitul lui Prometeu nu ne-au ramas decīt descrie­rile prezente īn izvoare (Pausanias, 5.11.6 etc), pastrīndu-se īn schimb lucrari mai modeste, de la ceramica la geme, fildesuri, oglinzi etrusce. Din epoca romana dateaza cīteva reliefuri si sarcofage, o pictura pom-peiana, un grup statuar din Pergam, diverse mozaicuri africane, care insista īn special pe tema titanului creator si elibe­rator al omului. S-a propus si identificarea lui Prometeu īn Torsul din Belvedere.

Prometidul (gr. npop.Tv&€i5Tic, -oug). Patro-nim utilizat uneori pentru a-1 indica pe Deucalion (vezi), fiul lui Prometeu.

Pronaos (gr. itpovaoq, -ou; lat. pronaon, pronaos, pronaus,pronaum, -i). Termen de origine greceasca avīnd sensul de „situat īnaintea cellei (naos)". Indica partea ante­rioara a templului grecesc sau roman, con­stituita dintr-un portic cu coloane si fronton, care preceda cella propriu-zisa a templului. Daca īn cella, considerata laca­sul zeului, nu se desfasurau de obicei ritua­luri religioase, iar īn cazul templelor din Grecia, spre deosebire de cele din Italia, accesul credinciosilor nu era permis decīt īn īmprejurari speciale, īn pronaos puteau intra si oamenii de rīnd. Aici erau expuse de regula darurile votive, numite anathe-mata, care cuprindeau obiecte dintre cele mai diverse, de la sculpturi la scuturi si

PROSTITUŢIE SACRĂ

de la tripoduri la pepluri, deseori aparate de un grilaj care, fara sa īmpiedice vede­rea, le asigura totusi protectia. Este posi­bil ca īn unele temple pronaosul sa fi fost locul unde era tinut vasul cu apa lustrala, destinata purificarii celor care erau admisi īn prezenta zeului, īn cella.

Pronax (gr. flpuiva^, -axog). Fiul lui Talaos si al Lisimahei si frate cu Adrast, Parte-nopeos, Mecisteu, Aristomahos si Erifile, era tatal lui Licurg si al Amfiteei. A fost ucis īn timpul unei rebeliuni de varul sau Amfiaraos, īn Argos. Potrivit unor versiuni ale mitului, era una si aceeasi persoana cu Arhemoros-Ofeltes; potrivit altora, īn cinstea lui au fost instituite jocurile ne-meene, care se desfasurau īn amintirea jocurilor funebre organizate la moartea sa.

Prezente īn literatura antica. īn special Apollodor, Biblioteca, 1.9.13; Pausanias, 3.18.12.

Pronoia (gr. Flpovoia, -<xg). Epitet cu care era venerata īn Grecia zeita Atena. Ter­menul se traduce prin „providenta" si se referea initial la ajutorul dat de zeita Lato-nei la nasterea Artemisei si a lui Apollo: aceasta o īnsotise atunci pe mama gemenilor divini īn insula Delos, unde se statorni­cise cultul sau. Atena Pronoia era venerata ca zeita a īntelepciunii si de Alexandru cel Mare, care i-a ridicat un altar.

Pronuba (lat. Pronuba, -ae). Epitet al Iuno-nei utilizat de romani pentru a sublinia functia sa de zeita ocrotitoare a casatorii­lor (īn lumea romana, pronuba era numita femeia care asista mireasa īn timpul cere­moniei nuptiale - n.t.).

Propetide (gr. npoitoixiSTis, -uiv ; lat. Pro-poetidae, -arum). Tinere femei originare din Amatus. Pentru ca o dispretuisera pe Afrodita, negīndu-i natura divina, zeita le-a pedepsit determinīndu-le sa se prosti­tueze. Potrivit traditiei, ele au fost primele femei care s-au īndeletnicit cu aceasta activitate. īn cele din urma au fost trans­formate īn stane de piatra.

Prezente īn literatura antica. Mitul este relatat de Ovidiu (Metamorfoze, 10.221 si urm.).

Propodas (gr. ripoir65ag, -o). Rege al Corin­tului, urmas al lui Sisif. A avut doi fii,

Doris si Iantis, īn timpul domniei carora regiunea a fost ocupata de dorieni.

Prezente īn literatura antica. Personajul este mentionat de Pausanias (2.4.3).

Prorsa. Veche divinitate italica, protec­toare a nasterilor (vezi Camene).

Proserpina, vezi Persefona.

Prosimna (gr. rip6(Tup.va, -r\q; lat. Pro-symna, -ae). Fiica zeului fluvial Asterion si sora Acreei si a Eubeei. Cele trei fuse­sera doicile Herei.

Prezente īn literatura antica. Este amintita de Pausanias (2.17.1).

Proskynesis (gr. irpocrjcuvricrig, -ewg). Ter­men grecesc desemnīnd actul de supunere si de adoratie fata de divinitate. Cuvīntul indica literalmente prosternarea, īnsotita de gestul trimiterii unui sarut. La greci, acest act de supunere si de veneratie era initial rezervat divinitatilor infernale si celor ce reprezentau personificari ale for­telor naturii, de pilda soarele sau luna. El constituia īnsa o practica raspīndita la curtile suveranilor orientali, īn special la persani, unde īi era adresat de obicei rege­lui ; Alexandru cel Mare 1-a preluat, facīnd din el actul de omagiu datorat propriei per­soane si suscitīnd astfel numeroase reactii negative din partea grecilor, care īl consi­derau o manifestare nedemna de niste oameni liberi ca ei si inadecvata venerarii unui suveran care, desi puternic, ramīnea totusi un simplu muritor.

Prostitutie sacra. Evocare simbolica a unei Hierogamii (vezi; vezi si Casatorie) si a unirii umanitatii cu divinitatea, consti­tuia un ritual de fertilitate practicat de regula īntr-un templu. Protagonistele sale erau adesea tinere virgine de familie buna, dar si sclave, sau preotese ale templului, care īn majoritatea cazurilor se īmpreu­nau cu straini. Informatiile referitoare la originea obiceiului si la caracteristicile sale īn diferitele locuri unde era practicat sīnt īnca extrem de lacunare. Dintre asezarile unde era raspīndita aceasta forma de pros­titutie sīnt amintite īn izvoarele antice īn special Lidia (Herodot, 1.94), Byblos, īn Fenicia (īn timpul sarbatorilor dedicate lui Adonis), Corintul (cu precadere īn templul Afroditei de pe Acrocorint), Erix, īn Sicilia,

PROTESILAOS

si Locri Epizeflri īn Magna Grecia, unde ar putea fi pusa īn legatura cu tradi­tiile matriarhale care erau īn vigoare īn aceasta regiune (Iustin, 21.3.2; Athenaios, 12.515e, 541c). O descriere detaliata a modalitatilor prostitutiei sacre apare la Herodot, cu referire la obiceiurile din Babilon, care, cu exceptia detaliilor, nu difereau probabil foarte mult de cele din alte zone: „Fiecare femeie din tinut tre­buie sa mearga o data īn viata la sanc­tuarul Afroditei si sa se īmpreuneze cu un barbat strain [...]. īn sanctuarul Afroditei se asaza multe femei, purtīnd pe cap o cununa īmpletita din sfoara; unele vin, altele pleaca. Femeile īnsiruite lasa īntre ele locuri de trecere si strabatīnd aceste culoare strainii aleg. O data ajunsa aici, femeia nu se īntoarce acasa īnainte ca un strain, aruncīndu-i bani īn poala, sa se īmpreuneze cu ea. Cīnd arunca banul, el trebuie sa rosteasca aceste cuvinte: «O invoc pe zeita Militta». Pentru ca asirienii o nu­mesc Militta pe Afrodita [...]. Femeia īl urmeaza pe cel dintīi care i-a aruncat bani si nu respinge pe nici unul [...]. Cele care sīnt frumoase pleaca repede, pe cīnd cele urīte ramīn aici multa vreme, neputīnd sa īmplineasca legea; unele dintre ele asteapta chiar trei sau patru ani. si īn unsle cetati din Cipru exista un obicei asemanator cu acesta" (Herodot, 1.199).

Protesilaos (gr. npwxeaiXaog, -ou; lat. Protesilaus, -i). Erou grec, fiul lui Ificle si al Astiohei si nepotul lui Filacos; era nas­cut la Filace, īn Tesalia (epitetul Filacidul prin care este indicat poate proveni atīt de la numele cetatii natale, cīt si de la cel al bunicului sau). Conducator al unui con­tingent ce reunea razboinici din diferite cetati ale Tesaliei, a participat la expeditia īmpotriva Troiei; fiind cel dintīi care a pus piciorul pe pamīntul troian dupa acostarea corabiilor, a fost si primul ucis din toata oastea greaca; cel care 1-a ucis a fost, potrivit traditiei, Hector. Pentru legenda referitoare la sotia lui, Laodamia, care a vrut sa-1 revada dupa moarte si a obtinut de la zei īntoarcerea lui din infern, vezi Laodamia.

Iconografie. Cea mai cunoscuta reprezen­tare figurata a lui Protesilaos o constituie o statuie realizata de Deinomenes, expusa la Metropolitan Museum din New York.

Proteu (gr. flpuiTeuc;, -ewt; lat. Proteus, -eos sau -ei). Numele unui „batrīn al marii" īnzestrat cu virtuti profetice, descris ca unul dintre supusii lui Poseidon, de ori­gine necunoscuta (nu apar mentionati ex­plicit nici tatal, nici mama sa); numele lui sugereaza ideea de „prim nascut" iar per­sonajul este asociat altor doi „batrīni ai marii" amintiti de Homer, Nereu si Forcus. Dupa Homer, Proteu ar fi trait īn insula Faros, nu departe de Egipt, la o zi distanta de fluviul Nil (traditii mai tīrzii, īn special Vergiliu, īl plaseaza īnsa īn insula Car-pathos, īntre Creta si Rodos). īn Odiseea (4.365 si urm.) se spune ca Proteu iese la miezul zilei din mare si se culca la umbra stīncilor, īnconjurat de foci, turmele lui Poseidon pe care le are īn grija. Acesta era momentul prielnic pentru cei ce doreau sa-si afle viitorul de la Proteu, apelīnd la calitatile sale de prezicator corect si sincer: trebuiau sa-1 prinda īn timp ce dormea, recurgīnd chiar la forta pentru a-1 retine, fiindca batrīnul īncerca sa se sustraga sar­cinii uneori ingrate a previziunii, folo-sindu-se īn acest scop de capacitatea sa de a se metamorfoza īn orice animal, īn apa sau īn foc. O data revenit īnsa la īnfati­sarea sa reala, el raspundea la toate īntre­barile si spunea īntotdeauna adevarul. Homer īi atribuie lui Proteu o fiica, Ido-teea; alte traditii īl prezinta ca fiu al lui Poseidon si rege al Egiptului si īi atribuie doi fii, Telegonos si Poligonos (sau Tmolos). Capacitatea lui Proteu de a lua diverse forme a devenit proverbiala, fiind preluata de limbile moderne īn adjectivul „protei­form".

> Prezente īn literatura antica. Homer, Odi­seea, 4, reluat de Vergiliu, Georgicele, 4.387 si urm. Legatura lui Proteu cu Egiptul este mentionata de Euripide, Elena, 4 si Hero­dot, 2.112 si urm.

Prezente īn literatura moderna si contem­porana. Mitul a fost reluat la sflrsitul secolului al XVT-lea īn Anglia, īn diver­tismentul dramatic Proteu si stīnca de dia­mant (dedicat Elisabetei I). īn perioadele mai recente, figura lui Proteu este evocata īn studiul lui J.E. Rod6 Motivele lui Proteu. īn comedia Fiii domnului Proteu, Peter Hirche aduce īn prim-plan caracterul plic­tisitor al continuelor transformari din familia lui Proteu.

PSIHOSTAZIE

Protogenia (gr. npwroYeveia, -aq). „Prima nascuta"; este numele fiicei lui Deucalion si a Pirei. Din dragostea ei cu Zeus s-au nascut Etlios si Opos.

Prezente īn literatura antica. Este mentio­nata īn Biblioteca lui Apollodor (1.7.2).

Protoos (gr. npotfooc, -ou; lat. Prothous, -i). Fiul lui Tentredon, a participat la razboiul troian īn calitate de capetenie a magnesie-nilor. Dupa caderea cetatii, pe drumul de īntoarcere a naufragiat la capul Cafareu.

Prezente īn literatura antica. Iliada, 2.756 si urm.; Hyginus, Fabule, 97; Apollodor, Epitome, 3.14 si 6.15a.

Prudenta (lat. Prudentia, -ae). Personi­ficare alegorica mai mult decīt divinitate propriu-zisa, Prudenta era considerata īn lumea romana protectoarea virtutii cores­punzatoare si era reprezentata ca o ma­troana solemna, cu un sarpe īntr-o mīna si o oglinda īn cealalta.

Psamate (gr. S'au.ct-frT], -r\q; lat. Psamathe, -es). 1) Nereida, de care s-a īndragostit Eac. īn ciuda multiplelor metamorfozari prin care aceasta a īncercat sa-i scape, schimbīndu-si mereu īnfatisarea si asu-mīndu-si-o īn special pe cea de foca, Eac a reusit īn cele din urma sa se īmpreuneze cu ea. Din unirea lor s-a nascut Focos, care a fost ucis de fratii sai vitregi, Telamon si Peleu; Psamate 1-a razbunat trimitīnd un lup īnfricosator ce le-a devorat turmele. Nereida s-a casatorit ulterior cu Proteu, regele Egiptului.

Prezente īn literatura antica. Mentionata īn unele pasaje din Teogonia lui Hesiod, Psamate este evocata si de Pindar, Nemeene, 5, Ovidiu, Metamorfoze, 11 si Apollodor, Biblioteca.

2) Eroina din Argos, fiica lui Crotopos si urmasa a lui Forbas si Triopas. Fara stirea tatalui ei s-a unit cu zeul Apollo, de la care 1-a nascut pe Linos; temīndu-se de mīnia parintelui si-a abandonat pruncul, gest ce s-a dovedit īnsa insuficient pentru a o salva: Crotopos a aflat de existenta nou-nascutului si si-a pedepsit fiica īngro-pīnd-o de vie. Apollo i-a razbunat moartea devastīnd Argolida prin intermediul unui monstru terifiant numit Pene.

Prezente īn literatura antica. Este amintita » de Pausanias (1.43.7 si 2.19.8), de Statiu,

Tebaida, 1.570 si urm., īn poemul pseudo--ovidian Ibis si īn Naturalis historia a lui Pliniu (4.9.17).

Psihagog, vezi Psihopomp.

Psihopomp sau psihagog (gr. „uxoTro;j.7r6c; sau H'uxaTWŢoC, -ou). Epitet (īn traducere, „cel care īndruma sufletele") prin care sīnt indicate divinitatile legate de lumea infer­nala, de pilda Charon, dar mai ales Hermes, despre care se credea ca ar calauzi sufletele mortilor īn drumul spre lumea de dincolo.

Psihostazie (gr. i|>uxocn:aCTia, -aq). Termen de origine greceasca, īnseamna „cīntarirea sufletului". Credinta potrivit careia dupa moarte sufletul este supus judecatii prin cīntarirea pe o balanta ce trebuie sa indice meritele si lipsurile este raspīndita īn lumea egipteana, de aici propagīndu-se īn diferite regiuni ale Orientului Apropiat, īn Grecia, imaginea cīntaririi sufletului apare īntr-o varianta particulara, cea a cīntaririi destinelor: balanta lui Zeus hota­raste soarta personajelor. Prin īnclinarea balantei nu se determina neaparat valoa­rea protagonistului, ci mai ales destinul sau, īn ce priveste succesul sau moartea. Descrieri ale unor astfel de cīntariri pe balanta lui Zeus apar īn diverse compozitii poetice grecesti (vezi Balanta). īn schimb, conceptia psihostaziei ca o cīntarire a sufle­tului dupa moarte, pentru judecarea fapte­lor savīrsite si atribuirea de recompense si pedepse, se raspīndeste īn lumea clasica relativ tīrziu si destul de limitat, de vreme ce o viziune a lumii de dincolo ca loc de pedeapsa pentru cei rai si de rasplata pentru cei drepti ramīne īn Grecia si la Roma relativ circumscrisa: si-o īnsusesc mai ales doctrinele misterice, care asigura propriilor initiati o rasplata īn Lumea de dincolo (vezi).

Prezente īn literatura antica. Psihostazia este atestata deja īn Iliada (8.69 si urm. si 22.209 si urm.); este mentionata si īn Imnul homeric catre Hermes, unde Zeus determina cu balanta sa rezultatul disputei dintre Hermes si Apollo, si īn Etiopida, unde sīnt supuse cīntaririi destinul lui Ahile si al lui Memnon. Eschil a scris o tragedie intitulata Psihostazia, pierduta.

Iconografie. Tema cīntaririi sufletului este identificata pe latura principala a asa-nu-mitului Tron din Boston, un monument de

PSILOS

data incerta pe care unii īl apropie de Trip­ticul Ludovisi, īn timp ce altii īl considera un fals realizat īn epoca moderna (vezi Balanta).

Psilos (gr. VuXXog, -ou; lat. Psyllus, -i). Rege african al unui popor din Cirenaica, vestit pentru extraordinara abilitate a īm-blīnzitorilor sai de serpi. Pentru ca vīntul din sud īi distrusese recoltele, Psilos a plecat spre insula lui Eol ca sa se razbune; ajuns īn apropierea insulei, a pierit īn urma unei furtuni cumplite care i-a scufundat toate corabiile.

Prezente īn literatura antica. Pliniu, Natu-ralis historia, 7.2; Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 13.381 si urm.

Psofis (gr. VHxpiq, -iSoc;; lat. Psophis, -idis). 1) Eponimul cetatii Psofis din Arca-dia. Era considerat fiul lui Licaon sau un descendent al lui Nictimos.

2) Numele unei eroine considerate la rīn-dul ei eponima aceleiasi cetati arcadiene. Genealogia sa este prezentata diferit īn izvoare, unde apare cīnd ca fiica a lui Xantos, care era fiul lui Erimant, cīnd ca fiica a lui Erix, regele sicilienilor. Se spune ca ar fi fost iubita de Heracle la trecerea acestuia prin Sicilia, dupa capturarea boi­lor lui Gerion. Din unirea lor s-au nascut doi fii, Ehefron si Promahos, īntemeietorii cetatii pe care au numit-o Psofis īn onoa­rea mamei lor.

Psyche (gr. VuxA> "^Cī lat- Psyche, -es). Psyche, al carei nume se traduce prin „suflet", este o aparitie tīrzie īn cadrul mitologiei, unde reprezinta personificarea sufletului uman. Mitul o prezinta drept ultima si cea mai frumoasa dintre cele trei fiice ale unui rege; era atīt de frumoasa, īncīt a stīrnit gelozia īnsesi Afroditei, zeita frumusetii si a iubirii. Ca sa se razbune, aceasta i-a poruncit lui Eros sa-i trezeasca Psychei o dragoste totala si de nestramu­tat pentru cel mai demn de dispret dintre barbati. Vazīnd-o īnsa, Eros a fost cucerit la rīndul lui de extraordinara frumusete a acesteia, sfīrsind prin a se īndragosti de ea. Neputīnd sa īndeplineasca porunca Afrodi­tei, el a rapit-o pe tīnara, ducīnd-o īntr-un loc izolat si secret unde, fara sa se lase vazut si fara sa-si dezvaluie identitatea, o vizita īn fiecare noapte, disparīnd de īndata ce se iveau primii zori.

Aceasta iubire secreta ar fi durat īnca multa vreme daca surorile Psychei, geloase, n-ar fi convins-o ca acela pe care noapte de noapte īl īmbratisa si īl īnconjura cu atīta afectiune nu voia sa se lase vazut pentru ca era de fapt un monstru īnspaimīntator. Atunci, īntr-o noapte, pe cīnd Eros dor­mea, Psyche s-a apropiat de el cu un opait aprins, ca sa-i poata vedea adevarata īnfa­tisare, si cu un pumnal ca sa-1 ucida: a avut īnsa surpriza sa constate ca nu era vorba de unmonstru, ci de un zeu tīnar si fermecator. īn timp ce īl contempla tacuta, cu opaitul īn mīna, o picatura de ulei a cazut pe umarul tīnarului, care s-a trezit si, dezamagit si īntristat de lipsa de īncre­dere a Psychei, a parasit-o.

Fericirea Psychei s-a transformat subit īn disperare. Dupa ce, cuprinsa de remus-cari si de durere pentru pierderea iubitu­lui, a īncercat sa se sinucida aruncīndu-se īntr-un rīu, nereusind īn tentativa sa, Psyche a īnceput sa cutreiere cetatile si templele, īn cautare de vesti care ar fi putut-o ajuta sa-si regaseasca iubitul. Peregrinarile ei au purtat-o īn cele din urma la palatul Afroditei, unde zeita, a carei dorinta de razbunare ramasese la fel de nepotolita, a īnrobit-o, obligīnd-o sa īndeplineasca muncile cele mai grele si mai chinuitoare. Psyche ar fi murit fara īndoiala daca Eros, care continua sa o iubeasca īn taina, n-ar fi sprijinit-o din umbra, astfel īncīt aceasta a reusit īn final sa biruie gelozia puternicei zeite a dra­gostei, devenind nemuritoare si ramīnīnd alaturi de Eros pentru vesnicie.

Desi mitul provine din izvoare literare relativ tīrzii, datīnd cel mai devreme din epoca elenistica, este posibil ca el sa reflecte continuturi religioase mult mai vechi; īn acest sens au fost interpretate mai ales aspectele obscure ale iubirii celor doi protagonisti, izolarea Psychei, interdic­tia de a vedea frumusetea lui Eros, īncer­carile la care Psyche este supusa de catre Afrodita s.a.m.d.: sub forma literara pe care o īmbraca mitul se ascund probabil rituri initiatice si trimiteri la lumea infernala.

Prezente īn literatura antica. Cele mai vechi semnalari ale mitului Psychei apar la Meleagru; relatarea cea mai completa se gaseste īn schimb la Apuleius, Metamor­foze, 4, 5 si 6. Mitul a fost reinterpretat

I

PURIFICARE

ulterior īn sens neoplatonic si apoi īn cheie crestina, cu referire la tema imortalitatii sufletului.

Prezente In literatura moderna. G. Boccaccio, Genealogia deorum gentilium, Niccolo da Corregio, Psyche; Galeotto del Caretto, Nunta Psychei si a Cupiditatii; G. Chia-brera, Alcina prizoniera; G. Marino, Adonis; N. Forteguerri, Ricciardetto ; M. Lara, Fru­moasa Psyche ; J. de Valdivielso, Psyche si Cupidon ; Th. Shackwell, Psyche ; J. de La Fontaine, Iubirea dintre Psyche si Cupidon ; Moliere, Psyche, tragedie-balet pe muzica de Lulli; L.V. Savioli Fontana Castelli, Amor si Psyche. Unii cercetatori au stabilit o legatura īntre mitul lui Eros si al Psychei si basmele de tipul „frumoasa si bestia", īn care unul dintre iubiti este un personaj misterios identificat cu un monstru, ade­sea cu un sarpe - animal infernal prin excelenta. īn afara de cea a lui J.B. Lulli, povestea a inspirat diverse alte compozitii muzicale, datorate lui A. Scarlatti, B. Mar-cello, A. Thomas, C. Franck.

Iconografie. Un celebru grup statuar din marmura reprezentīndu-i pe Amor si Psyche, intitulat Inventarea sarutului, a cunoscut īn Antichitate mai multe repro­duceri. Amor si Psyche apar frecvent īn reprezentari ca niste adolescenti īnaripati. In arta alexandrina, Psyche este īnfatisata adesea cu aripi de fluture iar scenele pre­dilecte sīnt cele ale disputelor amoroase dintre cei doi iubiti, care constituie subiec­tul unor decente tablouase „de gen". Figura Psychei apare frecvent si īn reliefurile sar­cofagelor, īn frescele si mozaicurile din perioada paleocrestina, consecinta a inter­pretarii crestine elaborate pe baza mitului.

Pterelaos (gr. nxepeXaoc;, -ou). Urmas al lui Perseu, era considerat nepotul sau fiul lui Poseidon si al Hipotoei si tatal (īn alte versiuni fiul) lui Tafios. Un alt fiu al sau era Teleboas (potrivit altor izvoare acesta īi era tata). īn timpul razboiului cu Amfi­trion a fost tradat de Cometo, propria lui fiica, fiind īnvins (pentru detalii vezi Cometo, 1).

Ptoion (gr. FlTuiov, -ou). Numele unui cele­bru sanctuar al lui Apollo, situat īn regiu­nea muntoasa a Beotiei. Aici se desfasurau o data la patru ani serbari si jocuri care se bucurau de o mare popularitate si īn timpul carora era respectat un armistitiu sacru, īnainte de instaurarea cultului lui Apollo

de catre tebani, aici era venerat un zeu local numit Ptoios, alaturi de o divinitate feminina cu atribute materne (kourotro-phos); o data cu afirmarea cultului lui Apollo aceasta a fost īnlocuita cu Atena Pronoia.

Ptoliportos (gr. flToXiirop-^oc;, -oo). 1) Epi­tet al lui Ulise, folosit uneori īn poemele homerice. īnseamna „distrugator de cetati". 2) Nepot al lui Ulise, fiul cuplului Tele-mah-Nausicaa.

Pudicitia (lat. Pudicitia, -ae). Divinitate romana, personificarea castitatii feminine. La Roma īi erau īnchinate doua temple, īn Forum Boarium si īn Vicus Longus: īn pri­mul era venerata Pudicitia Patricia, iar īn celalalt Pudicitia Plebeia. Informatii referi­toare la cultul ei apar la Titus Livius (10.23).

Pullarius. īn lumea romana era numit astfel cel ce se īngrijea de gainile sacre de la care se luau auspiciile (vezi Auguri).

Pulvinus (lat. pulvinus, -i). īn religia romana termenul indica pernele (aceasta este si semnificatia cuvīntului) pregatite pentru ceremoniile Lectisternia; pe ele erau asezate statuile zeilor care participau la banchetul organizat īn cinstea lor (vezi Lectisternium).

Purificare. Ritualurile de purificare sīnt prezente īn mitologie īn diverse contexte. Ablutiunile si hainele curate sīnt obliga­torii īnaintea īnceperii rugaciunii si a sacrificiului, pentru accesul īn sanctuare si, īn general, pentru a intra īn contact cu sfera divina: īnainte de a-si rosti ruga­ciunea, Penelopa se spala si īsi schimba vesmintele (Odiseea, 4.759), iar credin­ciosii, ca si Pythia, īnainte de a se apropia de oracolul din Delfi trebuie sa se purifice la fīntīna Castaliei. Purificarea se impune si dupa fapte de sīnge : īn mitologie, cel ce savīrseste un omor trebuie de obicei sa fie purificat, uneori dupa ce si-a parasit patria si a gasit o cetate straina care sa-1 pri­measca ; aceasta deoarece crima arunca o umbra nu numai asupra celui care s-a pīn-garit comitīnd-o, ci si asupra cetatii si īn special a urmasilor lui, iar pericolul ca pata sa se extinda la īntreaga comunitate nu poate fi īndepartat decīt prin interme­diul ritualurilor de purificare. Calvarul lui

PURPURĂ

Oreste ia sfīrsit doar cīnd acesta se purifica de asasinarea mamei sale, Clitemnestra, si a lui Egist. si nebunia necesita ritualuri de purificare, fapt confirmat īn mitologie de povestea lui Melampus si a fiicelor lui Pretos, de a caror nebunie, provocata de Hera sau Dionysos, se molipsesc toate fe­meile tirintiene (vezi Melampus). Alte forme de contaminare ce fac indispensabila puri­ficarea sīnt moartea īn general, nasterea (si contactul cu femeile gravide), rapor­turile sexuale (multe ceremonii religioase si practici cultuale sīnt īncredintate unor femei virgine, ca īn cazul vestalelor), boala si īn special epidemiile (īmpotriva carora purificarea poate fi obtinuta prin mijlo­cirea lui Apollo).

Dintre instrumentele de purificare se evidentiaza īn primul rīnd apa, care nu este īn mod obligatoriu sfintita prin ritua­luri speciale, dar provine adesea din izvoare considerate sacre (ca sus-mentionata fīn-tīna a Castaliei din Delfi). Un alt instru­ment de purificare este focul, cu fumul derivat: printr-un fel de dezinfectare pri­mitiva, Ulise purifica īncaperile din palatul sau unde a avut loc masacrarea petito­rilor: „si doica l-asculta pe el si-aduse/ Pucioasa si aprinse foc. Ulise/ Dezmolipsi cu fumul toata sala/ si curtea lui si-ograda pretutindeni" (Odiseea, 22.492 si urm.). Apoi, paradoxal, de sīnge asasinii „se puri­fica īn alt sīnge, ca si cīnd cel cazut īn noroi ar īncerca sa se spele cu alt noroi", cum comenteaza ironic Heraclit. In Eume-nidele lui Eschil, Oreste este purificat la Delfi de catre Apollo, care sacrifica un porc si, dupa cum reiese si din unele picturi pe ceramica, lasa sīngele victimei sa se scurga pe capul si pe mīinile lui. Doar asa este anulat exilul care īl tine departe de cetate si īn virtutea caruia la Trezena, de pilda, exista o coliba construita special pentru a-1 gazdui, nu departe de templul lui Apollo, evitīndu-se astfel primirea unui ucigas īntr-o casa din cetate, īntrucīt aceasta ar conduce la contaminarea īntregii colectivi­tati (Pausanias, 2.31.8). si Heracle trebuie sa se purifice prin sacrificarea unui porc īnainte de a fi initiat īn Misterele Eleusine.

īn sfīrsit, o forma particulara de ritual de purificare este reprezentata de cel ai carui protagonisti sīnt asa-numitii phar-makoi (vezi Pharmakon).

Purpura. Substanta coloranta extrasa dintr-o molusca (Murex brandaris, Murex tenuispina; din gr. porphyra, „molusca pur­purie", „purpura", termenul desemnīnd īn egala masura culoarea ca atare si stofa vopsita cu aceasta substanta - n.t.), foarte apreciata īn Roma antica, unde era utili­zata, īn amestec cu aurul, la vopsirea ves­mintelor purtate īn īmprejurari oficiale de autoritatile supreme ale statului: Pliniu afirma ca ea „distinge curia cavalerilor, acopera zeii, este īmbracata de comandan­tii triumfatori" si prilejuieste adevarate smintiri (Naturalis historia, 9.27). Purpura cea mai renumita provenea din Tir, iar un mit īi explica originea povestind ca Tiro era o nimfa feniciana de care se īndra­gostise Heracle; aceasta a vazut īntr-o zi o splendida nuanta de rosu pe botul cīinelui sau, care mīncase o molusca si ramasese patat de purpura, si i-a cerut lui Heracle sa-i daruiasca o haina de aceeasi culoare. Ca sa pastreze dragostea nimfei, eroul s-a supus bucuros si a descoperit o modalitate de a extrage din acea scoica substanta pur­purie care a devenit produsul cel mai pretios si mai celebru al cetatii Tir (Iulius Poli-deuces Pollux, 1.45 si urm.).

Puteai (lat. puteai, -alis). Termen latinesc desemnīnd o īmprejmuire sau un parapet destinate de obicei sa protejeze gura unui put. īn religia si mitologia romana puteai indica o incinta de mici dimensiuni, ase­manatoare celei a unui put, construita īn jurul unui perimetru considerat sacru ca urmare a producerii acolo a unui miracol, de pilda caderea unui trasnet, despre care se credea ca este trimis de Zeus.

Pytheus (gr. flu^aeuc;, -eait). Fiu al lui Apollo. Originar din Delfi, s-a mutat īn Argos, unde a ridicat un sanctuar īnchinat lui Apollo Pythios.

Prezente In literatura antica. Este amintit de Pausanias (2.24.1 si 35.2).

Pythia (gr. no#ux, -ac; fiepeia]; lat. Pythia, -ae). Nume generic purtat de preotesele sanctuarului lui Apollo din Delfi, care aveau rolul de profetese ale oracolului. Apela­tivul provenea de la vechea denumire a sanctuarului delfic, Pytho (vezi). Pythia era de obicei o femeie tīnara, cu educatie modesta, care, aleasa dintre fecioarele din

PYTHON

Delfi, trebuia sa se dedice unei vieti caste si cumpatate. Preoteasa īsi rostea profe­tiile stīnd pe o piatra circulara asezata pe un tripod; extazul era precedat de un ri­tual complex: acesta includea aducerea de ofrande zeului, sub forma unor copturi speciale, si impunea ca Pythia sa poarte o cununa de laur (planta consacrata lui Apollo), sa bea apa din izvorul Casotis, despre care se credea ca induce capacitati divinatorii, sa mestece frunze de laur si sa se apropie de adyton-vl templului, unde, potrivit lui Pausanias (10.5.7), exista īn stīnca o crapatura din care se degajau vapori ce provocau extazul (trebuie men­tionat īnsa ca īn cursul cercetarilor arheo­logice la fata locului nu s-a descoperit nici o dovada a existentei unei asemenea fisuri). Numai dupa īndeplinirea acestui ritual, exaltata, preoteasa vorbea, se spune, cu vocea zeului īnsusi. Profetiile ei erau culese de preoti dintr-o casta puternica (origi­nara probabil din insula Creta), care le transpuneau īn forma definitiva, īn limba greaca si īn hexametri, pentru credinciosi. In afara de multimea legendelor si anec­dotelor tesute īn jurul oracolului delfic si al profeteselor sale, se cunoaste si numele celei mai faimoase preotese a zeului, Femo-noe, despre care Pausanias (ibidem) afirma ca ar fi fost prima pitonisa ce si-a exprimat raspunsurile īn hexametri (pentru alte detalii vezi Oracol si Delfi).

Pythice, jocuri (gr. ta flu-iha; lat. Pythia, -orum). Concursuri poetice, muzicale si sportive care se desfasurau o data la patru ani la Delfi, numita īn vechime Pytho, sediu al oracolului lui Apollo. Deschise participantilor din toate regiunile Greciei, asadar panelenice si nu doar de interes local, erau cele mai importante jocuri din Grecia, dupa cele tinute la Olimpia. Se stie ca initial aceste jocuri se desfasurau la intervale de timp mai mari, o data la opt ani, si cuprindeau exclusiv un concurs poe-tico-muzical ce consta īn interpretarea unui imn īn cinstea lui Apollo, īn acom­paniamentul lirei si īnsotita poate si de o actiune scenica; īncepīnd din anul 582 ī.Hr. jocurile s-au transformat, devenind cvadrienale si īmbogatindu-se cu īntreceri sportive, īn special atletice; din cauza

caracteristicilor orografice ale insulei, care nu permiteau construirea unui hipodrom de proportii suficient de mari, īntrecerile hipice se desfasurau īn cīmpia subordo­nata. Concursurile aveau loc īn al treilea an dupa olimpiada, pe la īnceputul lunii septembrie. īnvingatorilor li se ofereau cu­nuni de laur adus din valea Tempe, aflata īn apropiere, si li se permitea sa-si ridice o statuie īn sanctuarul lui Apollo. Jocurile īsi aveau originea īntr-un eveniment mitic, uciderea sarpelui Python de catre Apollo, urmata de instaurarea cultului zeului īn locul celui practicat anterior acolo de ora­colul Geei; la lupta lui Apollo cu sarpele facea probabil aluzie actiunea mimica a participantilor la concursuri, care īn vre­murile mai īndepartate īnsotea recitarea imnului catre Apollo acompaniata de cīn-tecul lirei. Era destul de raspīndita si cre­dinta, atestata de Pausanias, ca instituirea jocurilor i se datora, dimpotriva, lui Diomede.

Pythios (gr. riuflioc,, -ou; lat. Pythius, -i). Epitet al lui Apollo, derivat de la numele sarpelui Python (vezi).

Pytho (gr. nuntii, -ou£ ; lat. Pytho, -us). Ve­chiul nume al insulei grecesti Delfi, sediul sanctuarului oracular al lui Apollo. Izvoa­rele atribuie origini diferite denumirii, pre­zenta si la Homer: aceasta ar fi provenit fie de la un rege din Delfi numit Pythe, fie de la sarpele Python ucis de Apollo, fie de la verbul puthestai, „a interoga", sau de la puthestai, „a putrezi", cu referire la sche­letul lui Python; de la numele insulei ar fi derivat cel al preotesei Pythia si atributul Pythios cu care era venerat zeul Apollo. Intīmplarile care au condus la instituirea cultului oracular al lui Apollo la Pytho, adica la Delfi, sīnt evocate īn Imnul home­ric catre Apollo.

Python (gr. flu^cov, -wvoc;; lat. Python, -onis). Faimosul sarpe nascut din mīlul ramas pe pamīnt dupa ce s-au retras apele potopului lui Deucalion. Python traia īn pesterile de pe muntele Parnas si a fost ucis de Apollo, care īn amintirea victoriei sale a primit apelativul Pythīos si a initiat jocurile numite Pythice (vezi), desfasurate cu referire precisa la acel episod mitic.



loading...








Document Info


Accesari: 14637
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )