CONCURS
Īntr-o īncapere ca toate celelalte,
Amenajata cu plafon zdravan,
Ne īntrecem la sarituri īn īnaltime.
stim precis
Ca nu poate sari nimeni
Mai sus decāt tavanul,
Sa fie si Dumnezeu,
Asta din cauza gravitatiei
Care ne trage mereu īn jos,
Īnca din cele mai vechi timpuri.
Dar continuam
Cu o īndārjire diavoleasca,
Pentru ca nu putem sta altfel,
Cānd avem īn noi genial īnaltimii,
Ca pestii zburatori
Dorul aripilor adevarate.
Zi si noapte continuam
Īn plafonul nostru scund.
Cel mai sprinten,
Care are muschii cei mai oteliti, mai dresati
si stapāneste cel mai bine
Legile avāntului
Ia si cele mai multe pocnituri īn cap.
|
