|
|
|
|
SARA PE DEAL
Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc - stelele scapara-n cale;
Apele plâng clar izvorând în fântâne,
Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece asa sfânta si clara,
Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara, 10510j921k
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plina.
Nourii curg, raze-a lor siruri despica,
Stresine vechi, casele-n luna ridica.
Scârtie-n vânt cumpana de la fântâna,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stâna.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubie ca para.
Ah ! În curând satul în vale-amuteste,
Ah ! În curând pasu-mi spre tine grabeste,
Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga,
Ne-om rezima capetele-unul de altul
Si surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogata
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
Pe vârful de munte, în codri-mbracat,
De nouri gramezi se aduna
Si unul pe altul, maiestru urcat,
Ei par o cetate în luna.
Si boltile-n muri
Si stâlpii sunt suri,
Lumina prin arc de fereastra
E-albastra.
În halele-albastre - 'nstelatele bolti
Te uiti prin coloane de nouri
Si luna iesind dintr-a stâncilor colti
Le împle cu mii de tablouri.
Lumina-i de-argint
În nouri s-a frânt
Si se-ncheaga prin naltele dome
Fantome.
În hainele albe de neguri de-argiint
Si cretii de roze purpure,
Si parul pe frunte cu stele e prins,
Ca îngerii albe si pure
Prin gene de nor,
Ca visuri strecor,
Ducând înstelata lor viata
Prin ceata.
Un suier în noapte, prin codri, un vânt,
Un freamat - si totul dispare.
Si nori se-ncretesc risipiti, si s-avânt.
În luna stau stâncile rare
Iar junele-iubit
E-un brad putrezit
Pe trunchi de granit, pe ruine
Batrâne.
|
