Oameni...
Traim...
Se poate spune si-asa...
Într-o jungla a sentimentelor
Suntem, anatomic, la fel...
Sau aproape
Ne privim cu aceiasi ochi,
Cu sentimente diferite
Dar în adânc
Suntem unul pentru celalalt
Doar o...
Prada !
De când ne nastem si
Pâna ne parasim învelisul
Ne luptam...
Sa crestem, sa învatam
Sa iubim
Sa-i înlaturam pe cei slabi
Sa-i pacalim pe cei naivi
Sa cucerim si sa urâm
Când pierdem....
Sa invidiem.
Sa cersim, da, sanatate
si noroc, doar atunci
Când, fara popas
Viata ne-aduce-n impas...
Multumim si uitam
Pe un alt drum plecam
Pâna când, înfrânti si plecati
Ne cerem iertare...
În multimea de oameni
Pe pamânt aruncati
Câti ai lasat, Divine
si dezinteresati ???
Îi numeri pe degete
si rar dai de ei...
Din focul ce-i viata-s
Doar simple scântei...
Dispar nestiuti, parca n-ar exista
si-apar într-un alt foc
Discret, undeva....
si cum sa descoperi
În micul genom
CE transforma un suflet
Din fiara,
În OM ?
Sa dai de la tine
Sa nu-ti para rau
Sa uiti de invidia ca nu esti iubit
Sau ca altul a luat
Tot ce tu ai dorit ?
S-astepti sa-ti zâmbeasca norocul ?
E greu....
Caci viata-i prea scurta
si-asa e mereu.....
