Multimea definitiilor date creativitatii difera in functie de prioritatea abordarii, dupa cum pun accentul pe: produsul creat, procesul creator, sau persoana creatoare.
Creativitatea este, in esenta, un complex proces, o complexa activitate psihica ce se finalizeaza intr-un anumit produs, este capacitatea omului de a realiza noul, sub diferite forme: tehnica, teoretica, stiintifica, sociala, artistica, de a releva aspecte deosebite, necunoscute ale realitatii, de a elabora cai si solutii originale de rezolvare a poblemelor si a le exprima in forme personale inedite.
Creativitatea se finalizeaza intr-un produs de o valoare individuala, dar mai ales sociala, superioara.
Termenul de creativitate isi are originea in latinescul creare = a naste, a crea, a zamisli, a fauri.
Termenul de creativitate[1] a fost introdus de G.W. Allport (1938) in urma intelegerii faptului ca "substratul psihic al creatiei este ireductibil la aptitudini si presupune o dispozitie generala a personalitatii spre nou, o organizare a proceselor psihice in sistemul de personalitate".
Creativitatea este definita ca "reprezentand cel mai inalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena si focaliza toate celelalte niveluri de conduita biologica si logica (instincte, deprinderi, inteligenta), precum si toate insusirile ale unui individ (gandire, memorie, atentie, vointa, afectivitate) in directia pentru care acesta este pregitit si il preocupa, in vederea realizarii unor produse ce se caracterizeaza prin originalitate, noutate, 636b14g valoare si utilitate sociala.[2]
Creativitatea este un proces prin care spiritul uman, depaseste realitatea prezenta si descopera adevaruri si realitati noi. Ea a constituit si constituie conditia sine qua non a progresului cunoasterii, a transformarii lumii.
V.Oprescu[3] considera creativitatea ca fiind abilitatea de a face combinatii noi intre doua sau mai multe concepte existente deja in minte, combinatii din care rezulta produse care corespund unor nevoi individuale sau sociale; cu cat elementele noii combinatii sunt mai independente unele de altele, cu atat solutia este mai creativa.
O prima nota definitorie a creativitatii o constituie noutatea; orice proces prin care se produce ceva nou (o idee, un obiect, o noua forma de organizare a vechilor elemente) poate fi considerat creator; creativitatea consta in capacitatea de combinare si recombinare a experiensei in modele noi(Arnold); creativitatea este capacitatea de a gasi solutii noi la o problema sau noi moduri de expresie artistica, de a da nastere la un produs nou pentru individ, nu neaparat si pentru societate (English and English).
Creativitatea este o facultate superioara a omului, un proces psihic de identificare a posibilitatilor noi, de asigurare a unor elemente disparate, mai mult sau mai putin departate, constand in cunostiinte acumulate prin studii sau experienta, combinarea realizata reprezentand o creatie stiintifica, tehnica, sau artistica ce constituie un bun material sau spiritual, util societatii.[4]
Al. Rosca[5] defineste creativitatea ca un proces, care duce la un anumit produs, caracterizat prin originalitatea sau noutatea si prin valoare sau utilitate pentru societate. In cazul in care accentul este pus pe persoana, creativitatea este definita fie ca o caracteristica a performantei persoanei (o performanta originala si de valoare), fie ca facultate sau capacitate de a inventa (in tehnica), de a descoperi (in stiinta), sau a crea(in arta si literatura), cu alte cuvinte de a realiza un produs nou si valoros.
In sens mai larg, creativitatea se refera si la gasirea de solutii, idei, probleme,metode, care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independenta. Prin creativitate se inteleg adeseori factorii psihologici potentiali ai unor viitoare performante creatoare, intr-un domeniu sau altul al activitatii omenesti.
V. Feier[6] vede creativitatea ca un intreg ale carui elemente fundamentale: subiectul creator, activitatea creatoare, produsul creativ, mediul creativ, sunt in rezonanta cauzatoare de armonie, consonanta lor, fiind necesara dar nu si suficienta, reflectind intregul in dinamica si complexitatea sa.
Al. Rosca defineste creativitatea ca o "caracteristica a performantei persoanei (o performansa originala si de valoare), strans legata de nebunie, de dezechilibrul mintal".
M. Bejat[7] intelege prin creativitate capacitatea gandirii umane de a gasi solutii noi, de a da nastere unor idei sau unor lucruri necunoscute anterior (cel putin pentru individ).
Creativitatea apare ca o formatiune complexa de personalitate, focalizata pe nou, structurata in raport cu legile ti criteriile originalitatii si constand dintr-o interactiune specifica intre aptitudini si atitudini.
M. Rocco[8] afirma: "creativitatea se defineste ca o formatiune deosebit de complexa a personalitatii - caracterizata in principal prin originalitate si valoare - ea integrand intr-un mod specific toate aspectele care concura la realizarea noului.
Creativitatea individuala si colectiva rezida in valorificarea sociala a capacitatii omului de a asimila si a depasi mereu nivelul existent al informatiei, de a imagina si a produce noul, de a actiona pentru materializarea acestui produs.[9]
1.2. Etapele procesului creator
Procesul creator parcurge urmatoarele patru etape:
Ø Pregatirea
Ø Incubatia
Ø Iluminarea
Ø Verificarea
Pregatirea consta in investigarea multilaterala a problemei date, in familiarizarea cu natura problemei si cu metode de rezolvare adecvate. Buna ei desfasurare depinde de creator, de constiinciozitatea cu care el se ocupa de respectiva problema. Aceasta etapa este foarte complexa si deseori este decisiva pentru finalizarea procesului creator.
Se pot diferentia patru subetape :
1)Sesizarea problemei implica participarea acelor aptitudini speciale denumite: sensibilitatea la probleme, capacitatea de apercepe situatiile problema, de a sesiza deficientele intr-o anumita structura.
2)Subetapa analitica problema odata sesizata devine obiectul unei minutioase analize; imprecisa la inceput, situatia problema este intelectualizata si formulata in termeni clari.
3)Subetapa de acumulare: dupa ce problema a fost clar definita, incepe strangera informatiei contingente cu solutionarea ei; cantitatea si natura materialului acumulat depind de abilitatiile de evaluare si de selectie, de perceptia si atentia creatorului.
4)Subetapa operationala: dupa ce problema a fost formulata, incepe activitatea, de cautare mintala a solutiei. Printre trasaturile de personalitate solicitate in aceasta subetapa, sunt de mentionat: persevsrenta, dorinta de a gasi o solutie, nivelul inalt al aspiratiilor si motivatia, energia, curiozitatea, initiativa.
Incubatia poate fi de lunga sau scurta durata. Este etapa de asteptare, in urma unei perioade de pregatire in care nu s-a gasit nici o solutie. Ea se situeaza intre momentele elaborarii ultimei ipoteze si momentul elaborarii solutiei definitive. In aceasta etapa, problema pare a fi parasita, dar la un moment dat apare rezolvarea.
Iluminarea este momentul central, crucial al procesului creator. Este etapa in care procesul de creatie atinge punctul culminant. Ideea creativitatii apare brusc, este momentul aparitiei spontane a solutiei, ceea ce pare obscur devine clar. Iluminarea este momentul strafulgerarii ideii, este intotdeauna insotita de bucuria frenetica a gasirii solutiei si de un puternic sentiment de certitudine, eliberare si usurare. Principalele aptitudini care favorizeaza iluminarea sunt: originalitatea, neconventionalitatea, nonconformismul, independenta gandirii, flexibilitatea cognitiva, capacitatea de a restructura, transforma, reforma, capacitatea de evaluaresi de decizie.
Verificarea este stadiul final al gandirii creatoare. In aceasta etapa materialul brut, furnizat de inspiratie, este finisat. Verificarea consta in stabilirea faptului daca ideea respectiva, elaborata in etapa iluminarii, raspunde sau nu criteriilor de evaluare a produselor .
Desi se considera ca iluminarea este etapa in care procesul de creatie ajunge la punctul culminant, produsul nu devine valabil decat dupa ce a trecut de etapa de verificare.
Factorii creativitatii
La baza procesului creativ stau trei categorii de factori:
factorii psihici
-factori cognitivi - intelectuali (aptitudinali)
-factori noncognitivi (motivatie, afectivitate, atitudini)
factori sociali (culturali, educativi, mediu.socio-economic)
factori biologici (diferenta de sex, de varsta)
Inteligenta joaca un rol important in proceul creativ. Inteligenta-aptitudine care corespunde in general gandirii, se releva a fi o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru creativitate. Toti indivizii care manifesta un grad inalt de creativitate sunt si foarte inteligenti, pe cand numai putini din cei cu un inalt grad de inteligenta sunt si creativi.
In randul factorilor intelectuali care determina, in mare masura, capacitatea creativa, cei mai importanti sunt:
v sensibilitatea fata de probleme- factor ce consta in atitudinea deschisa, receptiva fata de experienta, fata de nou, fata de trebuintele, atitudinile si sentimentele altora, permanenta dorinta de cunoastere, de a elabora si experimenta noi ipoteze.
v Sensibilitatea la implicatii- consta in capacitatea de a recunoaste dependente, probleme acolo unde altii nu le vad.
v Fluiditatea-posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un numar mare de idei, imagini, situatii.
v Flexibilitatea- consta in capacitatea de a varia perspectiva fata de idei si lucruri, de a schimba unghiurile de vedere, capacitatea de a opera usor, rapid.
v Originalitatea- este caracteristica cea mai specifica a gandirii creatoare si consta in capacitatea de a produce idei si imagini noi, de a gasi solutii noi, neuzuale. Originalitatea este rezultanta a doi factori deosebiti: independenta de gandire (nonconformismul) si imaginatia creatoare.
v Ingeniozitatea- consta in capacitatea de a rezolva problemele cu o eleganta neuzuala, intr-un mod abil si surprinzator, cu metode si procedee originale si simple.
v Redefinirea- consta in aptitudinea de a restructura, de a interpreta, de a transforma, de a schimba functia unui obiect pentru a-l face util intr-o noua forma.
v Elaborarea- consta in aptitudinea organizarii coerente a informatiilor, a ideilor, capacitatea de a planifica o actiune tinand seama de cat mai multe detalii, anticiparea rezultatului final, dezvoltarea si finalizarea unei idei.
Imaginatia este o componenta importanta in procesul de creatie. Procesul creatiei nu poate fi conceput fara aportul imaginatiei. Imaginatia este necesara fiecaruia dintre noi in conditiile vietii obisnuite. Superioritatea imaginatiei consta in realizarea oricarui fel de combinatie, construieste prototipuri, modele, realitati noi.
Factorii motivationali si atitudinali sunt cel putin tot atat de importantti in determinarea performantei ca si cei aptitudinali.
Rolul motivatiei in creativitate , conduita umana fiind considerata ca o problema de formare si manifestare a legaturilor intre stimuli si raspunsuri.[10]
Asupra motivatiei actioneaza 3 categorii de factori motivationali:
-trebuinte
-relatiile afective si atitudinile
-obiecte si imprejurari imediate sau imaginare
Factorii motivationali sunt acele elemente care determina o persoana sa indeplineasca anumite actiuni sau sa adopte anumite atitudini. Aceste elemente pot asigura stabilirea unor prioritati in satisfacerea nevoilor. Satisfactia este starea de multumire resimtita atunci cand o dorinta sau nevoie a fost satisfacuta. Motivatia constituie suportul angajarii in cursa spre indeplinirea unui anumit rezultat, iar satisfactia este legata de rezultatul deja obtinut.
In cadrul factorilor sociali se inscriu conditiile de mediu economico-social (nivelul de trai, conditiile de viata, nivelul de educatie si cultura), scoala, mediul familial, mediul organizational.
Factorii biologici se refera la varsta - care determina modificari importante ale capacitatii creative si ale modalitatilor specifice de afirmare a creativitatii- si sex, in privinta acestui ultim factor trebuind evidentiat faptul ca intre potentialul creativ al barbatilor si cel al femeilor nu s-au constatat, practic, diferente in cadrul acelorasi categorii de varsta.[11]
Nivelurile creativitatii
Despre importanta creativitatii nu e nevoie sa spunem prea multe, deoarece toate progresele stiintei, tehnicii si artei sunt rezultate ale spiritelor creatoare. C.W.Tazlor descrie cinci niveluri ale creativitatii:
Primul nivel este cel expresiv - comportamental, cand o anumita persoana dispune de o serie de trasaturi prielnice unei activitati creatoare (spontaneitate, receptivitate, flexibilitate).
Al doilea nivel este cel productiv, cand stilul comportamental de abordare creativa a problemelor se concretizeaza in produse noi, dar cu un grad de originalitate redusa.
Nivelul inovativ, cand factorii creativitatii faciliteaza obtinerea unor produse noi, prin modificari, adaptari ale celor existente.
Nivelul inventiv, este acela cand produsele obtinute au un grad inalt de noutate si originalitate.
Nivelul emergent, cand produsul activitatii creative il reprezinta legitatile, principiile, teoriile, care revolutioneaza domeniul respectiv de activitate.
|
