Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




EXPERTIZA MERCEOLOGICA - ASPECTE LEGISLATIVE

management


EXPERTIZA MERCEOLOGICĂ - ASPECTE LEGISLATIVE




XII.1. Obiectul si metoda expertizei merceologice


Activitatea de expertiza tehnica juridica si extrajudiciara (inclusiv expertiza merceologica) este reglementata conform OG nr. 2/21.01.2000, publicata în Monitorul Oficial nr. 26/25.01.2000 numita "Ordonanta privind organizarea activitatii de 919j91j expertiza judiciara si extrajudiciara"

Expertiza reprezinta acel mijloc de proba prin care, în baza unei cercetari metodice folosind procedee stiintifice, expertul aduce la cunostinta organului care l-a împuternicit concluzii motivate stiintific cu privire la faptele pentru a caror elucidare sunt necesare cunostinte specializate

Dupa domeniul de aplicare a expertizei acestea sunt tehnice, merceologice, contabile, medicale, agricole, criminalistice, artistice, filatelice. Expertiza merceologica se aseamana mult cu expertiza tehnica dar, nu trebuie confundata cu aceasta.

In afara conceptelor, metodelor, regulilor cu caracter economico-financiar, comertul se caracterizeaza si printr-un flux fizic de marfuri în cantitati uriase si într-o gama sortimentala diversa. Expertiza se ocupa cu cercetarea si clarificarea unor probleme controversate sau litigioase pe care le ridica practica comerciala cu marfuri alimentare sau nealimentare. Expertiza se realizeaza pentru identificarea unui produs sau a unui lot de produse, reconstituirea calitatii initiale a produselor si are ca obiect stabilirea calitatii reale a loturilor de produse, cauzele, locul si împrejurarile care genereaza abateri de la calitatea prescrisa ca si de la cea contractata, în timpul fabricarii, dar si unele aspecte privind ambalarea produselor, transportul sau depozitarea. In multe cazuri apar o serie de obiective care necesita o abordare multi- sau interdisciplinara si presupun participarea expertilor din domenii stiintifice diferite alaturi de cei din domeniul stiintei merceologiei.

Notiunea de "expertiza'  provine de la cuvântul latinesc « experior » (a încerca, a proba) si are semnificatia activitatii de 919j91j cercetare, efectuata de catre specialisti, privitoare la o anumita problema. 

Clasificarea expertizelor

care au la baza date, fapte si constatari de specialitate fara a contine elemente juridice (sunt realizate constatari pur tehnice, prin care se dau raspunsuri la întrebarile adresate (în domeniul chimiei).

la care constatarile de ordin tehnic presupun luarea în considerare a unor norme speciale.

In functie de organul care dispune efectuarea expertizei, acestea sunt:

expertize merceologice judiciare - din dispozitia organelor de urmarire penala, a instantelor judecatoresti;

expertize merceologice extrajudiciare - la cererea persoanelor fizice sau juridice cu privire la situatii care nu au legatura cu activitatea judiciara.Asemenea expertize au utilizari în practica încheierii si derularii contractelor economice, eficienta tehnico-economica a depozitarii marfurilor, transporturilor.

Expertiza merceologica presupune o reconstituire a faptelor pe cale inductiva si deductiva, atât în etapa fabricarii cât si în cea a circuitului tehnico-economic a marfurilor. Metodologia specifica de investigatie este constituita din metoda istorica, metoda observatiei si metoda statistica.


2.Calitatea de expert


Instanta de Judecata are dreptul înscris în lege de a folosi specialisti de înalta calificare pentru rezolvarea unor probleme specifice domeniului activitatii acestora din urma.(ca urmare a faptului ca judecatorii si arbitrii comerciali nu pot avea cunostinte aprofundate în toate domeniile). Cuvântul "expert" atribuit persoanei care efectueaza expertiza într-un anumit domeniu desemneaza pe acei specialisti care prin pregatirea lor au dobândit o competenta deosebita în întelegerea si rezolvarea celor mai complexe probleme specifice domeniului activitatii lor.

Expertul este un auxiliar al instantei fara a fi martor. Concluziile expertului au însa putere probatorie (relativa).


2.1.Asemanari si deosebiri dintre

martor si expert


Asemanarile dintre martor si expert:

situatia procesuala a expertului si a martorului este aceeasi, ambii fiind considerati terti sau subiecti secundari în cauza ce se judeca;

martorul si expertul fac parte din aceeasi categorie procesuala a mijloacelor de proba;

ambii au reguli procesuale comune (sunt citati în mod identic, obligatiile lor procesuale sunt considerate îndatoriri cetatenesti, pot exista aceleasi motive pentru care anumite persoane nu pot fi experti sau martori;

concluziile expertizei ca si depozitiile martorilor nu au putere probanta absoluta ci relativa, fiind supuse liberei aprecieri a organului judiciar asemenea celorlalte probe.

Deosebiri dintre martor si expert:

informatiile detinute de martor sunt independente de activitatea judiciara, marturia lui se datoreste întâmplarii. Martorul relateaza faptele asa cum le-a perceput el, în timp ce expertul explica si emite pareri specializate;

Potrivit legislatiei în vigoare, calitatea de expert tehnic judiciar este atribuita candidatilor daca îndeplinesc o serie de conditii:

sa fie cetatean român;

sa posede studii superioare de specialitate dovedite pe baza diplomei de studii;

daca are un stagiu de cel putin cinci ani în productie, cercetare sau învatamânt;

sa fie apt din punct de vedere medical (comisie medicala constituita pe baza Legii 92/1992;

daca are o buna reputatie profesionala si sociala si nu are antecedente penale;

daca a fost declarat reusit la examenul organizat în acest scop.


2.2.Desemnarea si numarul expertilor


In cadrul unui proces sau litigiu expertiza se poate realiza la cererea uneia din parti, la cererea celor doua parti sau din oficiu.

Dupa încuviintarea cererii de expertiza, persoana expertului se stabileste cu acordul partilor sau din oficiu. In procesele sau litigiile simple este suficient un expert, dar în cazurile complicate este necesar un numar de trei sau cinci experti (numar impar).


2.3. Recuzarea si înlocuirea expertului


Cererea de recuzare se poate prezenta înainte de numirea sau dupa numirea expertului .

Motive de recuzare:

când expertul a fost numit din oficiu si se invoca motive întemeiate de recuzare;

exista legaturi de rudenie între expert si una din parti;

expertul sau rudele sale au fost implicate într-o cauza asemanatoare;

exprimarea de catre expert, înainte de a fi numit, a unor pareri referitoare la cauza;

dovedirea lipsei de obiectivitate ca urmare a primirii unor daruri sau fagaduieli din partea uneia din parti.

Instanta poate dispune înlocuirea expertului în urmatoarele cazuri:

neprezentarea în fata instantei;

refuzul nejustificat de a efectua expertiza (se aplica si penalizari)

existenta unor motive de recuzare;

daca expertul se afla în imposibilitatea obiectiva de a efectua expertiza pentru solutionare.


2.4. Organizarea activitatii expertului


Expertul poate solutiona problemele chiar în instanta sub forma de declaratie (în litigii simple).

In situatii complexe, rezultatul investigatiilor este consemnat într-un act numit raport de expertiza.

In cazul în care se efectueaza investigatii în alte localitati, instanta se adreseaza unei instante din localitatea respectiva pentru a numi experti pentru investigatiile necesare. Rezultatul este transmis, apoi, instantei care judeca litigiul. Aceasta procedura se numeste Comisia rogatorie


2.5.Obligatiile si drepturile expertilor


Indatoriri importante:

de a efectua personal expertiza dovedind maximum de obiectivitate si constinciozitate;

de a întocmi si depune în termen raportul de expertiza;

de a se prezenta la solicitarea organului care l-a numit pentru a furniza informatii suplimentare;

de a pastra secretul profesional;

de a aduce la cunostinta organului care l-a desemnat noile date pe care le descopera cu prilejul efectuarii investigatiilor


Drepturi:

de a consulta materialele existente la dosarul cauzei;

de a fi degrevati, pe perioada efectuarii expertizei, de o serie de sarcini curente de serviciu;

de a solicita si primi lamuriri în legatura cu cauza expertizei din partea organului care l-a numit sau din partea reprezentantilor partilor;

de a primi pentru munca depusa o indemnizatie (functie de complexitate si calificare) si de a beneficia de decontarea unor cheltuieli.


2.6. Sanctiuni aplicate expertilor


Expertilor li se pot aplica urmatoarele sanctiuni:

avertisment - pentru refuz nemotivat de a efectua expertiza, pentru încredintarea executarii expertizei altei persoane si pentru nearatarea cazului de recuzare în care se gaseste;

suspendarea drepturilor conferite de calitatea de expert pe o perioada de trei luni (un an daca se repeta abaterile pentru care a fost sanctionat cu avertisment);

retragerea calitatii de expert daca acesta comite fapte de o gravitate deosebita, incompatibile cu calitatea de expert.

Dupa cum s-a constatat, procedura expertizei merceologice este cea mai frecvent utilizata.

Pentru admiterea expertize ca mijloc de proba este necesara îndeplinirea cumulativa a doua conditii: sa existe necesitatea consultarii unui specialist pentru dovedirea unor împrejurari de fapt si expertiza sa fie concludenta în raport de cazul cercetat.


Intrebari pentru verificarea cunostintelor


1 Definiti expertiza merceologica.

2. Clasificati expertizele.

3. Care sunt modalitatile de rezolvare a problemelor litigioase?

4. Care sunt asemanarile dintre martor si expert

5. Care sunt deosebirile dintre martor si expert ?

6. Care sunt sanctiunile care se aplica expertilor ?

7. Care sunt drepturile expertilor ?

8. Care sunt obligatiile expertilor?

9. Numiti câteva motive pentru recuzarea expertului.

10. Care sunt situatiile care necesita înlocuirea expertului ?

11. Ce sanctiuni se aplica expertilor în caz de abateri?

II

3.Etape în realizarea expertizei merceologice


In cele ce urmeaza sunt prezentate principalele etape ce trebuie pare pentru efectuarea expertizei: acceptarea expertizei, pregatirea, investigarea obiectului expertizei si întocmirea raportului de experiza.


3.1 Acceptarea expertizei


Expertul trebuie sa ia cunostinta de obiectivele expertizei si de actele existente în dosarul cauzei precum si întrebarile la care este obligat sa raspunda, ntr-un timp foarte scurt, imediat dupa prezentarea în fata organului judiciar care l-a desemnat. Formularea întrebarilor nu trebuie sa fie generala, cu atât mai mult, echivoca sau confuza si trebuie sa urmeze o succesiune logica pentru a cuprinde toate problemele neclare ale cauzei cu scopul de a nu mai fi necesare completari ulterioare.


3.2 Pregatirea expertizei


In aceasta etapa expertul are sarcina de a aprofunda obiectivele expertizei, realizând o documentare rapida dar cuprinzatoare. Caile de documentare sunt urmatoarele:

cunoasterea istoricului litigiului si stabilirea cronologiei faptelor;

studierea documentelor operative si a actelor normative sau a documentelor care reglementeaza si prescriu calitatea marfurilor alimentare si nealimentare care fac obiectul litigiului;

documentarea bibliografica;

documentarea pe teren.

Pregatirea expertizei reprezinta una din cele mai importante surse de cunoastere. Cunoasterea istoricului litigiului consta în informarea expertului asupra desfasurarii în timp a principalelor date si fapte legate de momentul, cauzele, locul si împrejurarile în care s-a produs degradarea produselor.


3.2.1. Studierea documentelor operative


Cercetarea documentelor operative permite expertului sa obtina informatii utile asupra urmatoarelor elemente:


timpul (momentul si durata fabricarii, expedierii, sosirii la destinatie, diverse manipulari pe par etc.);

locul si conditiile miscarii marfii pâna în momentul constatarii vicierii;

starea calitativa si cantitativa a marfii pe întregul par al fabricatiei sau al circulatiei;

prezenta sau absenta documentelor care trebuie în mod obligatoriu sa însoteasca marfa:


documentele care reglementeaza relatiile contractuale dintre furnizor si beneficiar sunt: contractul, anexe la contract (grafice de livrari), corespondenta;

documente de livrare - primire: factura, avizul de expeditie, procesul verbal sau fisa de receptie, proces verbal de custodie (daca este cazul);

documente de   transport: scrisoare de trasura, conosamentul, foaia de par, buletinul de mesagerie;

documente care atesta si prescriu calitatea lotului de marfa certificatul de calitate, buletinul de analiza, certificatul de stare sanitara.

Studierea actelor normative care reglementeaza si prescriu calitatea marfurilor (standarde, caiet de sarcini tehnice (CST), certificate de omologare a produselor) pentru unele produse de export sau import sunt de un interes deosebit pentru expert pentru a putea urmari daca au fost îndeplinite conditiile stipulate prin contractele încheiate. Trebuie luate în considerare, de asemenea, marca de fabricatie, marca de calitate, mostrele etalon.


3.2.2. Documentarea bibliografica

Efectuarea documentarii bibliografice are o mare importanta, pentru expert, în vederea cunoasterii stadiului problemei în literatura stiintifica, pentru evitarea eventualelor controverse sau diferente de interpretare si este indispensabila în cazul în care sunt necesare si investigatii experimentale. Documentarea pe teren repezinta una din cele mai importante surse pentru obtinerea unor noi date si reconstituirea cu deosebita forta probanta a cauzelor care au dus la vicierea constatata. Documentarea pe teren presupune culegerea de marturii si declaratii de la persoanele care au participat efectiv la producerea si circulatia marfurilor, verificarea actelor, observatii asupra locului în care s-a produs vicierea, prelevarea de probe si analiza de catre expert sau de catre un laborator neutru. Investigatiile expertului au ca punct de plecare momentul descoperirii vicierii sau viciului si se desfatoara în sens invers miscarii marfii. Investigatiile pot fi realizate în toate etapele circuitului tehnico - economic - de la unitatea de desfacere, « în amonte », pâna la materia prima din care s-au obtinut produsele expertizate.

3.3. Investigatiile pe teren

Investigatiile pe teren furnizeaza datele si informatiile necesare si sunt cele mai importante surse de documentare.

Documentarea pe teren consta în realizarea de experimentari, simulari sau reconstituiri. Investigatiile expertului trebuie realizate, de regula, în zona în care acesta considera ca a avut loc vicierea marfii.

Investigatia pe teren consta din trei momente esentiale: procedura, continutul si consemnarea rezultatelor investigatiilor respective.

1.Procedura investigatiilor presupune convocarea scrisa a partilor, termenul de comunicare, existenta unor împuterniciri pentru expert si delegatii partilor.

2.Continutul investigatiei pe teren difera în cazul unitatilor producatoare sau a celor comerciale:

In cazul unei unitati producatoare investigatia consta în - verificarea documentelor de constatare privind calitatea si cantitatea materiei prime intrate în fabricatie, continutul, data si frecventa controlului de calitate, convorbiri cu martori (consemnate de expert în minute semnate de catre participanti), verificarea registrului de analize si a registrului de fabricatie, examinarea balantei de materiale.

In cazul unitatilor comerciale sunt verificate actele de receptie, registrul de analize, registrul de stare calitativa a marfurilor depozitate, convorbiri cu subiecti sau martori si se face recoltarea de probe conform metodologiei stabilite prin standarde.

3.Consemnarea rezultatelor investigatiilor pe teren. In finalul investigatiei se întocmeste un document semnat de catre toti participantii. Acesta cuprinde locul, data, durata investigatiei, participantii (calitatea lor si numarul delegatiilor de împuternicire), felul investigatiilor, continutul investigatiilor; opiniile împuternicitilor partilor în raport cu cele constatate, obligatiile partilor de a furniza anumite informatii scrise, la un termen prestabilit.
La acest document se anexeaza materialele solicitate de catre expert, inclusiv lista acestora. Investigatiile pe teren sunt necesare atât în cazul când produsele exista, cât si atunci când acestea au fost distruse în totalitate.Urmatoarea etapa se refera la întocmirea raportului de expertiza.

3.4. Elaborarea raportului de expertiza

Raportul de expertiza are o valoare probatorie deosebita si din acest motiv nu se poate rezuma la o expunere sumara a rezultatelor obtinute.

Raportul de expertiza trebuie sa dea raspuns problemelor ridicate de obiectul litigiului. Obligativitatea de a redacta raportul pe sectiuni este impusa de necesitatea fluentei si claritatii ideilor pentru a fi accesibile oricui, specialist sau nespecialist.

Raportul de expertiza cuprinde urmatoarele sectiuni:

Intrebari pentru verificarea cunostintelor


  1. Enumerati etapele ce trebuie realizate pentru efectuarea unei expertize?
  2. Care este sarcina expertului în etapa de acceptare a expertizei ?
  3. Care sunt modalitatile de documentare ?
  4. Care sunt etapele specifice investigatiei pe teren ?
  5. Care sunt sectiunile pe care trebuie sa le contina Raportul de expertiza?
  6. Care este continutul fiecarei etape a Raportului de expertiza ?

Marfuri falsificate, contaminate si reconditionate.

Frauda este deosebit de profitabila pentru unii producatori ...Revista de Comert, nr 7, iulie 2001 p 43, autorR. Molnar

Manopera frauduloasa de falsificare a marfurilor este favorizata de o serie de factori fizico-chimici, tehnici, economici, socio-economici si politici [14]. Unele marfuri, prin marcile înregistrate, dau indicatii false în ceea ce priveste caracterul geografic, inducând în eroare cumparatorul asupra tarii de origine. Realizarea de articole cu caracteristici de calitate deosebite, conduce la înlocuitori ce imita foarte bine produsele naturale, dar reprezinta, de asemenea, falsuri greu de depistat. Factorii economici reprezinta grupa cea mai importanta în realizarea si achizitionarea falsurilor. Scaderea pretului produselor este factorul cel mai tentant pentru cumparator, chiar daca, de cele mai multe ori, acesta este constient ca achizitioneaza un fals. Cresterea continua a populatiei, lipsa de educatie a unora dintre cumparatori, dar, si perfectionarea profesionala a falsificatorilor, sunt factori socio-economici ce favorizeaza realizarea de produse contrafacute. Cauzele sunt multiple. Celor enumerate anterior li se adauga : nivelul scazut al veniturilor populatiei din tarile în de dezvoltare, tendinta de globalizare si pretul ridicat al unor marfuri (în special a celor de lux).

Cele mai frecvente procedee constau în:

înlocuirea unor componenti valorosi cu substante inactive sau uneori daunatoare pentru utilizatorii produsului;

fabricarea produselor din alte materii prime, de calitate inferioara;

putem vorbi despre:

falsificare artizanala ce se întâlneste în cazul antichitatilor dar este posibila si în cazul obiectelor din ceramica sau sticla, al mobilierului, bijuteriilor sau covoarelor;

falsificare de slaba calitate realizata pentru majoritatea tipurilor de marfuri, prin utilizarea unor materii prime sau materiale, inclusiv a tehnologiilor putin valoroase;

falsificarea de înalta performanta specifica, în afara marfurilor enumerate anterior, valutei, cartilor de credit, cartelelor telefonice.

Un alt criteriu îl reprezinta oferta de marfuri falsificate supuse comercializarii:

produse falsificate chiar de producator;

marfuri "furnizori" când a avut loc transferarea fabricarii unor piese catre alte intreprinderi;

produse "adaptabile" care prezinta, de regula, un bun nivel de calitate;

produse "pirat" care nu satisfac din punctul de vedere al caracteristicilor de calitate si nici al duratei de utilizare (marfuri auto, electronice, electrocasnice, CD-uri, jeans, încaltaminte sport etc).

produse "reciclate" care au fost folosite urmând a fi comercializate (second hand) sau au rezultat de la dezmembrarea sau demontarea unor produse.

este întâlnita în cazul textilelor, încaltamintei, pietrelor pretioase, a lacurilor si vopselelor si se realizeaza prin eliminarea sortarii functie de numarul, marimea sau pozitionarea defectelor. Substituirea de produs consta în livrarea unor produse având aceeasi destinatie si acelasi pret cu produsele contractate, dar cu alti indici de calitate decât cei înscrisi în standarde. Astfel, pot sa apara urmatoarele situatii:

Disparitia claselor de calitate si a tipurilor comerciale în cazul multor produse, face ca sa se plateasca acelasi pret (maxim) de catre consumator pentru marfuri care nu sunt de aceeasi calitate.

evidentiaza instalarea modificarilor fizico - chimice si mecanice la lacuri si vopsele, produse de cauciuc, încaltaminte si marochinarie din înlocuitori ai pielii.

imitarea - realizarea unor produse (marci, etichete, ambalaje) foarte asemanatoare cu originalul;

pirateria - se refera la pirateria software, pirateria CD-urilor, pirateria textila etc.

sofisticarea - are loc modificarea compozitiei unui produs prin înlocuirea componentelor cu unele de calitate inferioara.

Din ce în ce mai frecvent, se întâlnesc produse alimentare dar si nealimentare contaminate, acestea reprezentand un alt exemplu cum nu trebuie sa fie produsele. Ambalajele, mai ales cele metalice, pot conduce la contaminarea produselor alimentare, dar si a altor tipuri de produse cum ar fi deodorantele.Contaminantii fizici sunt prezenti sub forma de particule metalice, nisip, pietris fin dar si substantele radioactive. Prezenta Sb125, Co60 sau U230 în otelurile speciale face ca automobile, vagoane de cale ferata dar si ustensile de bucatarie sa fie contaminate. Contaminantii chimici cei mai importanti sunt reprezentati de pesticide dar si o serie de metale sau combinatii ale acestora (aluminiu, zinc, crom, nichel plumb, arseniu) sunt, de asemenea, deosebit de periculoase.

Un caz aparte il constituie marfurile care pot fi valorificate prin vânzare daca reconditionarea se face fara alterarea însusirilor estetice ale acestora si utilizand costuri reduse. Ca urmare a importantei marfurilor textile este necesara cunoasterea acestora atât de catre producator cât si de catre consumator pentru a realiza o buna alegere.  

Este cunoscut, de asemenea, faptul ca nu exista proces tehnologic capabil sa realizeze numai produse de calitate si din acest motiv este necesara cunoasterea nivelului real al calitatii pentru loturile realizate.

Q + nonQ = 1

unde: nonQ - noncalitate

Noncalitatea este un termen generic ce se refera la lipsa de calitate. Noncalitatii îi sunt specifice imperfectiunile, neconformitatile, defectele, defectivele, defectarile. Conform standardelor, prin imperfectiune se întelege abaterea unei caracteristici de la nivelul prevazut.

costuri de prevenire - legate de activitatea de proiectare, de aplicare si controlul calitatii;

costuri de evaluare masurarea si controlul materiilor prime si a materialelor utilizate;

costuri ale defectelor interne (constatate la producator) - produsele nu pot fi comercializate deoarece nu corespund cerintelor de calitate;

costuri ale defectelor externe (constatate la beneficiar) - defecte evidentiate dupa expedierea marfii, ceea ce presupune rezolvarea nemultumirilor beneficiarilor în perioada de garantie si chiar dupa aceasta. Ultimele doua tipuri de costuri sunt datorate noncalitatii. In acest context se poate vorbi de costul noncalitatii datorat retusurilor, resortarilor sau de bonificatii acordate beneficiarilor.

Costul total al nonQ (CnonQ) reprezinta suma dintre costul total al prevenirii si detectarii defectelor (Ctpd

Concepte moderne în ingineria calitatii


Ingineria concurenta

Fabricatia flexibila

Tehnica Just in Time

Tehnica "zero defecte"

Functia pierdere a lui G.Taguchi


Evaluarea calitatii

Evaluarea calitatii se face prin caracteristici de calitate, indici, indicatori, coeficienti de calitate. Masura calitatii presupune masuri fizice si chimice, aflarea procentului de unitati neconforme cu specificatiile, indicele demerit etc.

Practic, masurarea nivelului calitatii produselor si a valorilor indicatorilor de calitate se face prin diverse metode:

indicatorii reclamatiilor consumatorilor fac parte din categoria costurilor noncalitatii. Produsul trebuie sa raspunda cât mai deplin cerintelor consumatorilor.

valoarea productiei rebutate (Qr) se determina folosind relatia:


Qrd si qrm - cantitatea de productie rebutata definitiv si cea de rebuturi remaniate (recuperate si refolosite);

C si Crm - costul unitar al produsului si costul unitar al remanierii.

pierderile valorice, înregistrate într-o organizatie din rebutarea productiei (Pr) :

Pr = Qr - Srec

unde: Srec - sume recuperate.

Asigurarea calitatii produselor (si a lotului livrabil de marfa) este cu atât mai importanta în merceologie, cu cât aceasta are influente însemnate asupra protectiei consumatorului si a mediului. Cresterea exigentelor clientilor si ale societatii, intensificarea concurentei, cresterea complexitatii produselor si a proceselor de realizare a acestora fac sa supravietuiasca numai acele organizatii care se adapteaza rapid cerintelor (produse de calitate la preturi avantajoase) [36].

Obtinerea calitatii satisfacatoare nu se realizeaza fara utilizarea unui ansamblu de activitati, fara o dirijare si o conducere eficienta. Atingerea calitatii totale se face numai prin aplicarea managementului calitatii totale (TQM) si presupune satisfacerea nevoilor clientilor referitor la calitatea produsului sau serviciului, livrarea cantitatii cerute, la momentul si locul dorite, la un cost cât mai mic pentru client, în conditiile unor relatii agreabile si eficiente cu acesta si ale unui sistem administrativ fara erori.

Controlul calitatii

Controlul fabricatiei   Controlul calitatii în timpul

stabilirea problemei de calitate;

analiza cauzelor generatoare de defecte;

definirea obiectivului de îmbunatatire;

formularea propunerilor de îmbunatatire ;

stabilirea locului de actiune si aplicarea planului de ameliorare;

evaluarea rezultatelor actiunii;

asigurarea ca problema nu se va repeta.

Metodele de control se clasifica dupa diferite criterii dintre care prezentam câteva în comtinuare:

1.Controlul statistic al proceselor de fabricatie

1.1.Stabilitatea proceselor tehnologice


Controlul statistic utilizat pentru analiza procesului de fabricatie are ca scop determinarea preciziei utilajului, perioada de timp în care se mentine constanta precum si posibilitatea de reglare a fabricatiei.

Cele mai utilizate metode statistice pentru controlul prin masurare sunt:

metoda mediei aritmetice si metoda medianei (pentru controlul reglarii);

metoda abaterii medii patratice si metoda amplitudinii (pentru controlul preciziei)

Procesul tehnologic este stabil ca precizie si reglaj daca media aritmetica a valorii caracteristicii X, corespunde câmpului de toleranta, TC, iar împrastierea este mai mica dacât câmpul de toleranta.


1.2. Capabilitatea masinilor, utilajelor si a

proceselor de fabricatie


Prin capabilitatea se întelege posibilitatea acestora de a realiza produse, repere, în limitele tolerate prevazute în documentatia de fabricatie. Studiul capabilitatii reprezinta operatiunea de determinare a performantelor utilajelor de a realiza o încadrarea câmpului de toleranta, în ipoteza reducerii la limita a influentelor sistematice.

2. Controlul statistic pe fluxul de fabricatie

Dupa examinarea stabilitatii si capabilitatii procesului de fabricatie analiza merceologica implica controlul statistic pe flux (se studiaza evolutia calitatii loturilor livrate). Pentru interpretarea rezultatelor obtinute se determina intervalul de control si limitele acestuia pentru medie cât si pentru amplitudine conform STAS 3160-84.

3. Controlul produselor în exploatare

Pentru produsele de folosinta îndelungata definim si urmarim fiabilitatea ce reprezinta probabilitatea de functionare fara defectiuni un anumit interval de timp.


Metode de cercetare a calitatii produselor

Metodele de cercetare merceologica sunt:

metode generale: metoda inductiva, deductiva


metode clasice, specifice:


metode moderne (de conceptie):

din lucrarea nr 1

] V. Bolos, N. Chirila , Merceologie, Lucrari de laborator Ed. Univ. Petru Maior, Târgu Mures, 2001


1.2.Instrumente ale controlului de calitate


De completat cu Tehnici si instrumente [ ] Natalia Filip, I. Popescu, Ingineria calitatii, Ed. Univ. Transilvania, Brasov, 2003

Instrumentele statistice utilizate sunt urmatoarele: diagrama Pareto, graficele, histograma, analiza prin stratificare, diagrama cauza-efect, fisa de control, diagrama de corelatie. Sunt aplicate, îndeosebi, diagrama Pareto si diagrama cauza - efect. Exista programe de abordare a neconformitatilor de produs ce utilizeza aceste instrumente statistice si care asigura reducerea pierderilor datorate noncalitatii.

Diagrama Pareto (regula "80/20", introdusa de catre savantul I.M.Juran) este o modalitate complexa de analiza si evaluare a calitatii prin care se evalueaza cauzele defectelor, clasificarea acestora functie de importanta lor în cadrul produselor, ponderea caracteristicilor ce influenteaza vital calitatea produsului sau posibilitati de interventie pentru eliminarea defectelor vitale.

Diagrama "cauza - efect" cunoscuta sub numele de "diagrama Ishikawa" sau "coada de peste" este o reprezentare grafica a relatiilor între obiectivul fixat si cauzele cu care se afla în legatura si este utilizata pentru identificarea cauzelor defectarii în timpul procesului tehnologic, aflarea cauzelor cresterii numarului de defectiuni ale utilajelor sau echipamentelor, a scaderii productivitatii, a volumului de vânzari si a ratelor de profit, aparitia stocurilor nevandabile etc.


Metode de analiza a marfurilor


In conditiile dezvoltarii economice si mai ales ale concurentei acerbe-calitatea devine un factor al competitivitatii apreciat de distribuitor sau consummator.

Ponderea caracteristicilor de calitate

Caracteristici de calitate Ponderea în coeficientul de calitate

Senzoriale 60

Chimice, fizice, microbiologice 30

Ambalaj, forma de prezentare 10

Sursa R. Neuman - Oficiul German de metrologie


Cazul ideal il constituie metodele rapide si micrometodele de analiza.

Analiza rapida este acea tehnica ce masoara mai multi parametric în timp cât mai scurt. Se realizeaza dozarea pe baza masurarii unui factor fizic, fara a fi necesara pregatirea esantionului de analizat sau existenta fazei de lucru.

Metodele rapide masoara parametrii fizici în câteva zeci de secunde, pe cei chimici destul de rapid si într-un timp mai îndelungat parametrii microbiologici.

Utilizarea spectrelor IR, UV sau RMN ne dau informatii calitative si structurale privind compusii investigati.

In general, principiul metodei consta în emisia si amplificarea unui semnal fizico-chimic, oricare ar fi natura parametrului masurat. Metoda are ca scop reducerea rolului amplificarii biologice care este lenta, în favoarea amplificarii fizice sau a unui test imunologic rapid.

Imunologia este un instrument rapid de analiza în industria alimentara. Exista teste de analiza microbiologica când sunt detectate antibiotice sau alte substante straine din lapte, carne. Testele pentru decelarea pesticidelor antibioticilor, bacteriilor, micotoxinelor, hormonilor (firma japoneza SCETI) utilizeaza reactivi specifici enzimatici.

O alta metoda utilizata în controlul rapid microbiologic este bioluminiscenta sau chemiluminiscenta bazata pe masurarea energiei luminoase eliberata de molecula în stare excitata (realizata prin ionizare) pe masura ce aceasta revine la starea ei initiala.

De regula, calitatea marfurilor se realizeaza prin respectarea cerintelor tehnice, constructive, functionale, economice dar si estetice. Factorul estetic introduce în productia materiala un coefficient calitativ de individualitate la nivelul microseriilor si ideal al fiecarui produs în parte. Indicatorii estetici pot constitui indicatori pentru receptia calitativa a marfurilor si pentru încadrarea pe clase de calitate. Devine designer atât producatorul cât si cel care le comercializeaza sau le utilizeaza. Produsul trebuie sa fie rentabil, comercial si frumos.



Document Info


Accesari: 12967
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )