Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




PROCESUL INTERNATIONALIZARII FIRMELOR

management


PROCESUL INTERNAŢIONALIZĂRII FIRMELOR



2.1. Sfera si specificul afacerilor internationale




Afacerile internationale reprezinta ansamblul de activitati antreprenoriale care depasesc frontierele nationale. Natura acestor activitati include:

- miscarea de bunuri si servicii, capital si resurse umane;

- transfer de tehnologie, de date, informatii, know-how, etc.

Domeniile consacrate pentru afaceri internationale în care se implica managementul sunt urmatoarele:

- activitati industriale;

- constructii;

- agricultura;

- servicii (transporturi, turism, servicii financiar-bancare, asigurari, comunicatii, consultanta, etc.)

O caracteristica esentiala a evolutiei mediului de afaceri la scara mondiala (a doua jumatate a sec. XX) este tendinta de trecere de la internationalizare la globalizarea vietii economice.

Procesul istoric s-a desfasurat în trei domenii principale:

a) în domeniul relatiilor comerciale ( expansiunea comertului mondial);

b)   &nbs 10110r1713k p;  în domeniul investitiilor în strainatate (internationalizarea productiei);

c)    în domeniul structurilor organizatorice de afaceri (internationalizarea firmelor)

În prezent, sub presiunea unui complex de forte de natura economica, politica si tehnologica, procesul internationalizarii intra într-o noua etapa, cea a emergentei unei economii globale, întemeiata pe un sistem de interdependente transnationale în comert, productie si în domeniul financiar-bancar.

Extinderea relatiilor economice pe plan mondial si crearea unui mediu de afaceri international s-au realizat pe seama a doua mari procese:

1.   &nbs 10110r1713k p;  Dezvoltarea comertului international;

2.   &nbs 10110r1713k p;  Cresterea investitiilor în strainatate.

1. Comertul international a cunoscut o expansiune puternica în ultimele decenii ale sec. XX. Astfel în perioada 1950 - 1995, comertul mondial a crescut de 87 de ori. Trebuie mentionat faptul ca procesul internationalizarii nu s-a desfasurat în mod omogen în ansamblul economiei mondiale. De exemplu, în anul 2003, ponderea diferitelor grupe de tari în comertul mondial a fost: 74,6% - tari dezvoltate; 19,6% - tari în curs de dezvoltare; 5,8% - tari cu economie în tranzitie.

Prin urmare procesul internationalizarii s-a realizat inegal pe glob manifestându-se o concentrare puternica a interdependentelor între tarile dezvoltate (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie).

2. Investitiile în strainatate se deosebesc de comertul international prin urmatoarele aspecte:

a) în timp ce relatiile comerciale presupune interdependente între parti în domeniul relatiilor marfa - bani, investitiile în strainatate creeaza si dezvolta raporturi directe în domeniul productiei;

b)   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;  investitiile straine directe înseamna implicarea investitorilor în managementul firmei din tara gazda si participarea acestuia la partajarea profiturilor si asumarea riscurilor.

c)   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;  în timp ce operatiunile comerciale se bazeaza pe relatii de tip debitor - creditor, investitiile straine duc la stabilirea între parteneri a unor raporturi de asociere.

Între comertul international si investitiile în strainatate exista o relatie complexa. Exportul de marfuri poate reprezenta o prima faza într-o expansiune internationala care conduce la investitii straine directe dupa cum investitiile straine pot stimula relatiile comerciale dintre tara de origine si tara receptoare a investitiilor.

Managerii din toate tarile, indiferent de tipul de organizatie, vor avea o perspectiva globala. În loc sa considere firma lor ca fiind americana, japoneza sau germana ce încheie afaceri în diferite zone ale lumii, viitorii manageri vor considera propriile lor firme ca organizatii ce vând bunuri si servicii pe întregul glob si doar din întâmplare având sediul central, de exemplu la New York, Tokio sau Bonn.

Aceasta perspectiva globala este esentiala pentru dezvoltarea strategica în urmatorii ani. Compania multinationala de mâine trebuie sa tina seama de doua arii de interes central:

considerarea întregii lumi ca o piata gigant, si nu ca o multime de piete individuale separate si total diferite;

2)   &nbs 10110r1713k p;  obiectivitate în adoptarea deciziilor legate de vânzarea bunurilor si serviciilor.


2.2. Mecanismele si motivatiile internationalizarii firmelor


Internationalizarea poate fi definita simplu ca un proces de crestere a implicarii firmei în operatiuni internationale. În descrierea stadiilor internationalizarii este necesar sa apelam la conceptul de ciclu de viata al produsului. Orice produs parcurge mai multe faze, de-a lungul existentei sale:

- introducere (lansare);

- crestere;

- maturitate (saturatie);

- declin.

Internationalizarea apare ca un proces progresiv, de lunga durata, în care, pe masura evolutiei produsului, acesta trece progresiv, de la piata locala, la piata mondiala.

Faza I: Exportul din tara de origine. Produsul este lansat pe piata interna unde firma beneficiaza de o serie de avantaje care permit realizarea unor costuri de tranzactie acceptabile si minimizarea riscurilor. Succesul productiei pe piata locala determina adoptarea deciziei de a-l vinde în strainatate (produsul se afla în faza de lansare si începutul celei de crestere).

Faza II: Debutul productiei în tara importatoare. Pietele de import înregistreaza o crestere a cererii pentru produsele respective. Se trece deci la asimilarea lui în productie. Unele tari importatoare favorizeaza productia locala prin masuri de politica economica (produsul se afla la sfârsitul fazei de crestere si începutul celei de maturitate).

Faza III Exportul din tara importatoare: producatorii continuând sa sporeasca productia lor pentru a satisface piata locala devin tot mai competitivi si încep sa exporte înspre terte tari (produsul se afla în faza de maturitate).

Faza IV: Importul în tara de origine. Volumul productiei în crestere în strainatate si avantajele de costuri permit vânzarea directa în tara de origine a produsului (produsul se afla în faza de declin), firmele producatoare din tara de origine renuntând la producerea lui, reorientându-se spre produse noi.

Modele explicative ale stadiilor internationalizarii:

1. Pornind de la modul de intrare pe piata se pot distinge patru faze:

a) firma nu are activitate constanta de export;

b) firma apeleaza la intermediari (agenti, case de comert, brokeri, reprezentanti);

c) firma îsi creeaza o filiala în strainatate, pentru desfasurarea activitatilor de marketing si comercializare;

d)   &nbs 10110r1713k p;  firma desfasoara activitati de productie în strainatate.

2. Pornind de la evaluarea diferitelor grade de participare la export, putem identifica patru categorii de firme:

a) fara nici un fel de activitate pe pietele de export;

b)   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p; exportatori pasivi, care nu initiaza vânzarile la export, multumindu-se sa raspunda la solicitarile care vin de pe piata externa;

c)   &nbs 10110r1713k p;  exportatori marginali, care nu initiaza decât ocazional activitati de comert exterior.

d)   &nbs 10110r1713k p;  exportatori agresivi, care initiaza si desfasoara operatiuni de comert exterior, considerând exportul ca pe o activitate permanenta.

3. Pornind de la gradul de implicare pe piata mondiala se delimiteaza trei stadii de internationalizare:

a) implicarea experimentata. Acest stadiu de refera la exportatorii care se implica pasiv sau experimental si care se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:

- atitudine reactiva în raport cu piata externa;

- utilizarea strategiilor de marketing specifice pietei interne;

- alocarea marginala a resurselor financiare si de management pentru operatiunile internationale;

b) implicarea activa. In acest caz, managementul firmei îsi propune sa dezvolte operatiunile internationale, mixul de marketing este adaptat pietelor straine. Exporturile se deruleaza continuu si progresiv.

c) implicarea puternica. Acest stadiu caracterizeaza firmele care desfasoara o strategie de afaceri pe plan mondial, promovând nu numai operatiuni comerciale, ci si investitiile în strainatate, inclusiv crearea de filiale si sucursale.

Teoriile evolutioniste arata ca o firma locala parcurge treptat mai multe stadii, carora le corespund strategii de dezvoltare si structuri organizatorice specifice.

Unele firme parcurg aceste stadii mai rapid, altele necesita o perioada mai mare pâna la internationalizarea totala, pâna sa devina cu adevarat firme multinationale.

Un alt model de internationalizare cuprinde sapte stadii:

  1. raspuns la comanda externa;

2.   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p; exportul activ (exista un manager de export care gaseste oportunitatile de vânzare pe piete externe);

3.   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p;   &nbs 10110r1713k p; exportul direct ( se creeaza un departament de export si se renunta la intermediari);

  1. sucursala si filiala de comercializare;
  2. asamblarea în strainatate;
  3. productia în strainatate;
  4. integrarea filialelor straine într-un sistem corporational multinational.

Internationalizarea, ca proces care se desfasoara în timp, la scara mondiala, are premise obiective, date de evolutia de ansamblu a mediului de afaceri sub influenta unui complex de factori de natura tehnologica, economica, politica si culturala. In acelasi timp, pentru o firma determinata, implicarea în afacerile internationale este rezultatul unor decizii ale managementului, care au la baza o serie de motivatii.

In acest sens, în literatura de specialitate, se face o distinctie între doua tipuri de motivatii: cele proactive si cele reactive.

Motivatiile internationalizarii firmelor:

sunt cele de raspuns ale firmei care vin din mediul de afaceri.

Presiunea concurentei. O firma poate sa piarda segmentul de piata pe care îl detine în favoarea unui concurent local, care beneficiaza de economii de scara, ca urmare a activitatilor internationale;

Scaderea vânzarilor pe piata interna. Produsele se pot afla în faza de declin a ciclului de viata. In loc sa încerce sa prelungeasca ciclul de viata al produsului pe plan intern, firmele pot opta, concomitent sau nu, sa prelungeasca ciclul de viata prin extinderea pietei;

Excesul de capacitate. In cazul în care capacitatile de productie nu sunt pe deplin utilizate, firmele pot privi expansiunea în strainatate ca o cale de a realiza o distribuire mai larga a costurilor fixe;

·   &nbs 10110r1713k p; Supraproductia. Aceasta apare, de obicei, în cazuri de declin ale pietei interne, pietele externe reprezentând un debuseu pentru stocurile existente. Expansiunea internationala, ca urmare a supraproductiei, nu reprezinta, de obicei, o implicare a managementului, ci, mai degraba, o supapa de siguranta. Odata ce cererea interna revine la nivelurile anterioare, activitatile internationale sunt restrânse sau chiar abandonate;

·   &nbs 10110r1713k p; Apropierea de clienti poate juca adesea un rol important în activitatile internationale ale firmei. Cele mai multe firme europene au o activitate internationala pentru simplul motiv ca clientii lor sunt situati în tari apropiate geografic.

B. Motivatiile proactive fundamenteaza angajarea voluntara a firmei in afacerile internationale în scopul valorificarii unor avantaje comparative, strategice sau competitve.

·   &nbs 10110r1713k p;    Accesul la resurse întemeiaza frecvent decizia de internationalizare. Este vorba, în primul rând, de posibilitatea asigurarii, pe o baza stabila, a aprovizionarii cu factori primari de productie (materii prime, combustibil) sau cu produse intermediare (materiale, piese, subansamble). O astfel de motivatie sta la baza nu numai a unor operatiuni comerciale (ex. contracte pe termen lung), ci si a unor forme de aliante strategice si cooperari (subcontracte, societati mixte, etc.) In al doilea rând, prin extinderea internationala cresc posibilitatile de acces la resursele financiare, prin valorificarea oportunitatilor oferite de piata mondiala sau, eventual, de guvernele tarilor unde sunt localizate afacerile;

·   &nbs 10110r1713k p;    Reducerea costurilor si crearea, în acest fel, de avantaje competitive, este o alta motivatie larg împartasita de firmele cu activitati internationale. Aceasta se poate realiza prin valorificarea raportului favorabil costul manoperei/productivitatea muncii în tarile unde sunt amplasate unitati de asamblare sau productie. Totodata, economiile de serie mare, care apar în cazul unor activitati de anvergura internationala, contribuie la scaderea costurilor de productie, pe de-o parte, si la reducerea costurilor de tranzactie, pe de alta parte. Efecte favorabile asupra costurilor pot avea si facilitatile oferite de o serie de state pentru productia localizata în tarile respective sau pentru investitiile straine (reducerea taxelor vamale pentru produsele importante în cadrul unor cooperari industriale sau în vederea dezvoltarii productiei în tara gazda, reducerea sau eliminarea impozitului pe profitul reinvestit, etc.);

·   &nbs 10110r1713k p;    Avansul tehnologic de care dispune firma poate fi mai bine pus in valoare prin implicarea pe piata mondiala. Este vorba, în primul rând, de capacitatea de inovare tehnica în domeniul productiei, care permite firmei sa lanseze continuu pe piata produse cu caracteristici calitative si functionale superioare, asigurând totodata valorificarea acestora pe diferite piete de-a lungul întregului ciclu de viata al produsului.

In al doilea rând, este vorba de flexibilitatea productiei si tehnologia comerciala avansata, pe baza carora firma poate asigura diversificarea ofertei si adaptarea ofertei la specificul diferitelor piete de desfacere, creându-si si mentinându-si avantajele strategice si competitive;

·   &nbs 10110r1713k p;    O motivatie a internationalizarii în cazul unor firme este asa numita implicare manageriala, respectiv faptul ca managementul superior - angajat direct în afacerile internationale - tinde sa largeasca orizontul de dezvoltare al firmei, sa impuna o strategie orientata spre exterior;

·   &nbs 10110r1713k p;    Dezvoltarea retelei de informatii si comunicatii reprezinta în acelasi timp o ratiune si o conditie a expansiunii internationale.

Teoriile evolutiei stadiale arata faptul ca procesul internationalizarii este unul de asimilare cumulativa de informatii, de învatare continua pe masura avansarii în implicarea internationala (engl. learning by doing). Aceasta înseamna dobândirea si dezvoltarea de cunostinte privind specificul pietei externe, metodele/formele de operare, caracteristicile mediului international de afaceri, componenta personalului de conducere la partenerii potentiali, etc.

Totodata, în vederea stabilirii de contacte personale si a mentinerii interactiunii sociale cu participantii la piata se stabilesc retele de comunicatie care permit adâncirea si permanentizarea relatiilor reciproce.


2.3. Tipologia firmelor care actioneaza la nivel mondial


Firmele care se internationalizeaza se caracterizeaza printr-o anumita cultura corporationala, adica o anumita mentalitate si un anumit mod de a intelege interculturalitatea.

Plecând de la caracterul international si, totodata, intercultural al afacerilor, se pot descrie mai multe tipologii ale firmelor.

1. Abordarea culturala a internationalizarii depinde de mentalitatea dominanta în firma, de atitudinea managerului vis-a-vis de deciziile importante legate de produs, marketing, finante, resurse umane, etc. In acest sens, putem observa cinci modele:

a) etnocentrism;

b) policentrism;

c) regiocentrism;

d) centrocentrism;

e) geocentrism.

1) Etnocentrism (mentalitatea tarii de origine). Firma etnocentrica priveste pietele externe ca extrapolari ale pietei interne. Ea pleaca de la premisa ca în tara de origine totul este superior, comparativ cu ceea ce provine din strainatate.

Principalele caracteristici sunt:

- produsele sunt fabricate în tara de origine, exportul reprezentând o sursa suplimentara de venituri;

- "societatea mama" si filialele se identifica prin mentalitatea tarii de origine;

- pozitiile-cheie în management, atât la sediul central, cât si la filiale, sunt detinute de persoane apartinând tarii de origine;

2) Policentrism (mentalitatea tarii gazda). Firma policentrica recunoaste caracterul specific al culturilor straine. Operand pe mai multe piete si actionând prin filialele locale, firma policentrica apare ca având un grad ridicat de internationalizare. Totusi, din punct de vedere institutional, ea este mai degraba o "confederatie", incluzând societatea - mama si un numar de filiale semi-autonome, decât o structura puternic integrata.

Principalele caracteristici sunt:

- produsele pentru consumul local sunt fabricate în tara gazda;


Figura 2.1. Firma " Regiocentrica"

4) Centrocentrism (mentalitatea globala clasica). Firma centrocentrica abordeaza mediul mondial ca o piata unica, putând astfel sa beneficieze de economii de scara în proiectarea, fabricarea si comercializarea produselor. Ea considera ca natiunile sunt mai degraba similare, decât diferite, în ceea ce priveste preferintele de consum. Principalele caracteristici sunt:

6) Geocentrismul (mentalitatea supranationala). Firma geocentrica poate fi considerata ca fiind o corporatie globala, în care nu exista un centru localizat geografic si nici una dintre componentele nationale nu este dominanta. Considerând mediul global ca fiind un mediu mondial de afaceri, aceste firme "gândesc la scara globala", însa actioneaza local. Ele integreaza o retea de firme la scara mondiala pe o baza descentralizata si în conditii de specializare pe criterii globale. Firmele geocentrice urmaresc asigurarea competitivitatii la scara mondiala prin eficienta si flexibilitate globala, pastrându-si însa raspunderea în plan local.

2. Tendinta actuala este de trecere de la abordarea etnocentrica, la abordarea de natura geocentrica, identificându-se trei stadii diferite carora le corespund trei tipuri de firme:

a) firma monolitica;

b) firma pluriculturala;

c) firma multiculturala.

a) Firma monolitica se afla în primele faze de internationalizare. Patrunzând pe piata mondiala, aceasta firma se afla sub imperiul valorilor culturale specifice si evidentiaza putine elemente de interculturalitate. Principalele caracteristici sunt:

- firma tinde sa-si impuna cultura proprie asupra celorlalte culturi;

- raportul dintre cultura dominanta si culturile minoritare se solutioneaza prin asimilare;

- gradul de integrare al strainilor este redus, atât din punct de vedere informal, cât si din punct de vedere structural;

- exista tendinta de discriminare a minoritatii, în raport cu majoritatea;

- forta de munca din tara gazda manifesta un grad redus de identificare cu firma care este perceputa ca un corp strain în mediul local;

b) Firma pluriculturala este specifica societatilor multinationale cu puternice radacini in tara de origine. Principalele caracteristici sunt:

- desi se încearca punerea în valoare a cunostintelor specifice pietei locale, raportul dintre cultura proprie si cea locala se realizeaza tot prin asimilare;

- este recunoscuta importanta integrarii personalului local în cadrul firmei, însa posturile-cheie sunt ocupate de personalul din tara de origine, care are, în general, o atitudine etnocentrica;

- discriminarile si frustrarile personalului local sunt mai reduse, dar exista totusi.

c) Firma multiculturala urmareste sa valorifice valentele diversitatii culturale, pentru cresterea performantelor în afaceri. Principalele caracteristici sunt:

- raportul dintre culturi nu se mai rezolva prin asimilare, ci prin combinare de elemente ale culturii dominante si ale culturilor din tarile gazda;

- personalul, indiferent de tara de provenienta, se bucura de oportunitati egale, de acces în cadrul structurilor organizatorice;

- toti angajatii au drepturi si obligatii egale;

- personalul apartinând unor culturi diferite se identifica cu organizatia si împartaseste scopurile si orientarile acesteia.

Experienta recenta arata ca abordarea multiculturala ofera importante beneficii potentiale pentru firmele cu activitate globala (vezi tabelul 2.1.). Nu este mai putin adevarat însa, ca în practica managementului international, în fiecare caz în parte, se îmbina într-un mod specific elemente din cele trei tipuri de abordare, într-un mix menit sa ofere maximum de avantaje firmelor respective.



Tabelel 2.1. Beneficii ale multiculturalismului


1. Reducerea costurilor



- gradul redus de integrare a minoritarilor (personalului local) duce la insatisfactie în munca si absenteism, ceea ce se transpune în costuri mai ridicate




P 2.Procurarea de resurse


- firmele cu o buna reputatie în ceea ce priveste relatiile interculturale atrag mai usor resursele umane locale si îsi pot procura un personal mai calificat





3. 3. Avantaje în marketing


- existenta unui personal multicultural permite firmei sa înteleaga preturile locale si sa adopte strategii adecvate de marketing



4. Creativitate



- multiculturalismul, opus conformismului si favorabil diversitatii de perspective, stimuleaza creativitatea





5. Solutii optime


- existenta unei baze de experiente si cunostinte diversificate permite analiza problemelor din perspective diferite si faciliteaza luarea de decizii corecte


6. Flexibilitate organizatorica

- în scopul acomodarii la diversitatea culturala, firmele adopta politici organizatorice si proceduri mai comprehensive si flexibile


Avantajele multiculturalismului pot creste forta competitiva a firmelor care actioneaza pe piata globala: dar aceasta presupune un management devotat principiilor creativitatii, flexibilitatii si diversitatii.

3. Managementul afacerilor într-o economie mondiala în curs de globalizare poarta amprenta unei duble "provocari": cea a internationalizarii si cea a diversitatii culturale.

Daca avem în vedere stadiile internationalizarii, pe de-o parte, si modul de abordare culturala, pe de alta parte, putem distinge urmatoarele patru tipuri de firme:

a) firma nationala;

b) firma internationala;

c) firma multinationala;

d) firma globala.

a) Firma nationala acorda o importanta redusa pietei externe; capacitatile de productie sunt localizate în mediul intern, catre care sunt orientate principalele sale fluxuri comerciale. Diversitatea culturala nu afecteaza nici cultura de organizatie, nici relatiile sale cu partenerii de afaceri. Firma promoveaza o abordare etnocentrica.   

b) Firma internationala acorda o mare importanta pietei externe, recurgând la implantari în strainatate si dezvoltând afaceri cu parteneri din mai multe tari. Diversitatea culturala are un puternic impact asupra strategiei firmei si a relatiilor sale cu potentiali clienti si angajati straini. Firma are o abordare culturala policentrica.

Apelând, în mare masura, la personalul de conducere expatriat, managementul diversitatii culturale se construieste dinspre firma spre exterior.

c) Firma multinationala considera piata mondiala ca fiind esentiala pentru dezvoltarea culturala centrocentrica. Practicând o strategie multinationala, firma are localizari pe o arie geografica larga, ofera produse nestandardizate si se adreseaza unei piete extinse la nivel mondial.

In managementul diversitatii culturale se pune mai putin accent pe aspectele multiculturale din afara firmei si mai mult accent pe stapânirea diversitatii culturale din cadrul corporatiei. Aceasta se întâmpla deoarece firma multinationala angajeaza personal de conducere si executie din întreaga lume. Ca atare, abordarea multiculturala se realizeaza dinspre exterior înspre firma.

d) Firma globala considera dimensiunea globala a afacerilor ca având un rol dominant în toate operatiunile strategice si tactice. Ea abordeaza piata mondiala ca pe propria sa piata, localizarea sa fiind integrata într-o retea specifica. Intr-o viziune geocentrica, firma practica un management intercultural, atât prin proiectarea valorilor corporatiei înspre mediul extern, cât si prin internationalizarea si preluarea în cadrul firmei a diversitatii culturale din mediul extern. Pentru a fi performanti, angajatii unei firme globale trebuie sa dezvolte aptitudini multiculturale, care sa le permita sa lucreze eficient cu personalul din cadrul corporatiei, precum si cu furnizorii, cumparatorii si clientii straini.



Document Info


Accesari: 21340
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )