Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Anticonvulsivantele

medicina


Anticonvulsivantele




Convulsiile sunt contractii tonice, clonice sau tonico-clonice, (jeneralizate sau localizate, ale musculaturii striate, care sunt datorate unor descarcari sincrone, paroxistice, ale neuronilor cerebrali. Crizele convulsive pot fi generalizate, caz in care se insotesc de pierderea cunostintei sau partiale, care pot evolua cu sau fara pierderea cunostintei. Exista crize majore (marele rau epileptic sau grand mal) care sunt de o gravitate 434j98e mai mare, fiind manifestate prin contractii generalizate pe fond de pierdere a cunostintei, cu caderea bolnavului. Alte crize minore sau absente (micul rau epileptic sau petit mal) nu sunt insotite de convulsii, ci se manifesta sub forma intreruperii bruste a activitatii obisnuite, cu pierderea brusca a contactului cu mediul exterior.

in majoritatea cazurilor, crizele convulsive apar in cadrul epilepsiei, maladie al carei unic tratament o reprezinta medicamentele anticon-vulsivante sau antiepileptice. Exista si alte situatii in care pot aparea crize convulsive, cum ar fi convulsiile febrile ale copiilor mici, convulsiile din meningite, encefalite, tumori cerebrale, tulburari metabolice grave sau convulsiile toxice, produse de diverse substante chimice.

Medicamentele anticonvulsivante au rolul de a preveni aparitia sau de a opri crizele convulsive din epilepsie. Ele sunt eficace pe cale orala, fiind folosite pe aceasta cale pentru tratamentul cronic al epilepsiei, in functie de tipul crizelor. Tratamentul se incepe cu un singur medicament, la care se pot adauga si altele, in functie de evolutia clinica a bolii. Terapia este de lunga durata, uneori putand tine toata viata bolnavului. Reducerea dozelor sau suprimarea administrarii unui medicament se fac treptat, cateodata,acest lucru fiind posibil la ani de la ultima criza, in crizele convulsive sau in starea de rau epileptic se foloseste un antiepileptic administrat injectabil, intramuscular sau intravenos. Dintre medicamentele folosite in urgente sunt de mentionat diazepamul, care se da pe ambele cai injectabile sau fenobarbitalul, care si el se poate administra intravenos sau intramuscular, cu exceptia preparatului romanesc, care se da doar intramuscular. Alte tipuri de medicamente se utilizeaza in terapia cronica in functie de tipul de epilepsie. Astfel, in crizele majore si in convulsiile tonico-clonice se administreaza cel mai frecvent carbamazepina, fenitoina si mai rar fenobarbital, datorita efectului sau sedativ diurn. in crizele minore este indicata mai ales etosuximida sau acidul valproic, ultimul cu spectru larg, putand fi folosit in aproape toate tipurile de epilepsie.



Convulsiile din afara epilepsiei se trateaza cel mai frecvent cu fenobarbital, dar si cu diazepam.

Medicamentele antiepileptice prezinta multiple reactii adverse, datorate pe de o parte substantei active ca atare, cat si utilizarii acesteia pe termen lung. Unele dintre antiepileptice au ca efect nedorit sedarea. Dintre acestea sunt de mentionat fenobarbitalul, primidona, diazepamul si mai putin carbamazepina. Avantajul este ca in timp apare toleranta la acest efect sedativ, cu reducerea lui treptata. De asemenea, me­dicamentele antiepileptice pot determina in timp tulburari mintale, nistagmus, diplopie, ataxie. Multe substante antiepileptice cum ar fi fenobarbitalul, primidona, fenitoina, carbamazepina au efecte induc­toare enzimatice. Din aceste motive ele grabesc metabolizarea, res­pectiv eliminarea din organism a medicamentelor administrate con­comitent precum si a unor substante, cum ar fi vitaminele B, D si K, cu risc de hipovitaminoza cronica. Efectele acestor hipovitaminoze cronice sunt manifestate clinic prin anemie megaloblastica (deficit de acid folie si/sau vitamina B12), osteoporoza sau osteomalacie (deficit de vitamina D), fenomene hemoragipare (deficit de vitamina K).

Nu in ultimul rand trebuie luat in consideratie riscul teratogen al acestor medicamente, in special al carbamazepinei sau acidului valproic. Totusi, avand in vedere ca epilepsia este ea insasi teratogena, se considera ca la femeia gravida nu trebuie intrerupt tratamentul antiepileptic, dar este bine sa se administreze dozele minime eficace. in plus, este necesara evitarea administrarii substantelor cu riscul teratogen cel mai mare in primul trimestru de sarcina, in special intre zilele si








Document Info


Accesari: 3814
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )