Comportamentul sexual

Comportamentul sexual

Sexualitatea, ca functie fundamentala, este prezenta pe intreg parcursul ciclurilor vietii. Dezvoltarea sa se ingemaneaza cu maturarea si cresterea somatica si cu dezvoltarea psihologica, fiind conditionata de imbinarea armonioasa a patra factori psihosexuali: identitatea sexuala, identitatea de gen, orientarea sexuala si comportamentul sexual.

Devoltarea sexualitatii Perioada prenatala

Din cele 23 perechi de cromozomi ai celulei umane, o pereche, cromozomii sexuali, raspund de dezvoltarea sexuala. Sexul genetic al individului se stabileste in momentul conceptiei, spermatozoidul contribuind cu un cromozom X sau Y, iar ovulul cu un cromozom X, rezultand astfel sexul genetic, feminin (XX) sau masculin (XY), in majoritatea cazurilor. Pot aparea insa aberatii cromozomiale, cu un cromozom absent sau supranumerar (tabelul 15). De exemplu, daca apare un cromozom X supranumerar (XXY), rezulta sindromul Klinefelter, cea mai frecventa aberatie a cromozomilor sexuali, in cadrul careia dezvoltarea caracterelor sexuale poate fi intarziata din cauza deficitului de testosteron, iar la varsta de adult devin evidente infertilitatea si atrofia testiculara. Pattemul genetic XYY este o alta varianta, asociata uneori cu tulburari de conduita de tip impulsiv-agresiv. Absenta unui cromozom, ca in sindromul Turner (XO), genereaza un fenotip feminin, cu organe genitale externe feminine, dar ovare absente, hipotrofie staturala si amenoree. Femeile cu genotip XXX au probleme de fertilitate»

in cursul primelor sase saptamani embrionii feminini si masculini sunt identici. Gonadele, inca nediferentiate, se vor diferentia spre ovare sau testiculi. Daca este prezent cromozomul Y, gonadele se vor diferentia spre testiculi, sub actiunea unei substante, antigenul H-Y. In absenta antigenului H-Y, gonadele se vor transforma in ovare.

Daca gonadele se diferentiaza in testiculi, se produce androgen fetal, testosteron, care favorizeaza dezvoltarea organelor genitale masculine, epididim, duet deferent si ejacuaitor, penis, scrot. in absenta testosteronului apar organele genitale feminine, trompe uterine, uter, vagin, clitoris. Daca apar androgeni fetali in corpul unui fat cu sex genetic feminin, ca in cazul sindromului adreno-genital, efectul este virilizarea organelor genitale externe. in unele cazuri se produce hipertrofie clitoridiana, in altele se dezvolta penis si scrot, din care lipsesc testiculiL Daca la un fat cu sex genetic masculin lipsesc androgenii fetali sau exista un defect la nivelul receptorilor, ca in cazul sindromului lipsei de sensibilitate la androgeni, se dezvolta organe genitale feminine.

Tabel 15.

Perioada de sugar si copilaria

Dupa nastere, dezvoltarea si diferentierea sexuala, determinata de factori genetici si hormonali in perioada intrauterina, devine subiectul influentelor socio­culturale (Money, Ehrharrdt, 1972). La nastere se stabileste si identitatea sexuala, care reprezinta patternul caracteristicilor sexuale biologice, rezultat al tipului de cromozomi (X, Y) prezenti in celule, a predominantei hormonale tip estrogeno -progesteronic sau androgenic, rezultand anumite organe genitale interne si externe, ceea ce determina anuntarea sexului la nastere: fetita sau baiat. in majoritatea cazurilor, statutul de sex se atribuie de la nastere; medicul observa organele genitale ale nou-nascutului si anunta sexul. in cazul ambiguitatii sau a anomaliilor de organe genitale externe, atribuirea statutului de sex poate intarzia. Este importanta consilierea parintilor pentru a facilita atribuirea sexului nou-nascutuiui in cazurile de ambiguitate anatomica.

in primul an de viata se va dezvolta atasamentul fata de mama sau de o alta figura de atasament, care va satisface nevoile sugarului de a fi atins, hranit, tinut in brate. Atingerea iubitoare a altei fiinte umane este necesara pentru bunastarea sugarului, iar reminiscente ale interactiunii mama - sugar(supt, imbratisare, leganare, explorare orala) se observa in aspecte ale comportamentului sexual al adultului. Stadiul oral include nu doar reflexele de supt si ingitire, ci si elementele contactului corporal, ca de exemplu atingerea, imbratisarea (Higham, 1980).

Din primii ani de viata se observa diferente de comportament intre fetite si baieti. Maccoby si Jacklin, 1974, trecand in revista diferentele dintre sexe, concluzioneaza ca acestea ar consta in patru domenii principale:

fetele au aptitudini verbale mai dezvoltate;

baietii au aptitudini vizual-spatiale mai dezvoltate;

baietii au aptitudini matematice mai dezvoltate;

• baietii sunt mai agresivi decat fetele.

Autorii subliniaza ca factorii biologici ar putea fi implicati in agresivitate, in timp ce diferentele legate de celelalte trei domenii ar putea fi rezultatul presiunii sociale.

Constientizarea propriului sex, ce urmeaza unui proces mai general de identificare cu parintele de acelasi sex, precum si preocuparea de a se conforma cerintelor legate de acesta, se pot observa inca de la varsta de 2 ani si jumatate. Vorbim in acest caz de identitatea de gen, care reprezinta sentimentul individului de a apartine sexului feminin sau masculin. Cercetatorii sunt de acord ca e important sa i se asocieze copilului un statut de sex in concordanta cu fenotipul organelor genitale externe, deoarece identitatea de gen se imprima copilului in primele 24-36 luni de viata, si o data stabilita este foarte rezistenta la schimbare, in general, pe la 2-3 ani exista la copii convingerea ferma a apartenentei la unui din sexe, masculin sau feminin, ca rezultat al experientelor cu familia si cu cei din jur, care se comporta diferit cu fetitele si cu baieteii, conform normelor sociale si expectantelor de rol. Astfel, tatii petrec in general mai mult timp cu fii lor decat cu fiicele lor, jocurile lor sunt diferite: de exemplu, fetitele sunt mai des mangaiate, sarutate, pe cand baietii sunt mai des aruncati in sus, antrenati in jocuri active ce presupun miscarea. De asemenea, exista diferente in modul de imbracare a fetitelor si baietilor, in cerintele impuse unora si altora. Astfel, agresivitatea este mai tolerata in cazul baietilor decat al fetelor, plansul este mai acceptat la fete. Tot acest sistem intricat de stimuli, recompense, pedepse, bazate pe stereotipurile culturale si parentale legate de sex, vor influenta aparitia unei anumite identitati de gen.

in perioada de sugar apar raspunsuri genitale, corelatii somatice ale excitarii genitale, cum ar fi erectiile spontane la baieti si lubrefierea vaginala la nou-nascute. Aceste raspunsuri fiziologice sunt reflexe innascute, spre deosebire de cele invatate (Kolodny et al, 1979).

Sugarii isi ating si exploreaza organele genitale externe de la 6-12 luni. S-au raportat cazuri de masturbare pana la orgasm la sugari si copii mici, respectiv de stimulare si explorare reciproca a organelor genitale la copii mici. Kinsey et al, 1948, au raportat orgasm la sugari de sex masculin, Baknin, 1974, a descris masturbarea pana la orgasm la sugari de sex feminin. Conduite afectuoase de tip atingeri, imbratisari, sarut, se observa de la 2 ani. Anumite conduite sexuale se asociaza ulterior cu prohibitia interiorizata, generand sentimentul de vina, uneori patologic.

Pana la varsta de 3 ani se dezvolta constiinta rolului legat de sex. Modelarea si intarirea acestuia apar in cadrul familiei, find influentate intr-o anumita masura de factori culturali si sociali. Tulburarile de identitate sexuala pot debuta precoce, in copilarie, fetele parand a avea o susceptibilitate mai mica decat baietii; de exemplu, raportul baieti:fete al indivizilor ce apeleaza la chirurgia transsexuala este de 4:1, iar persoanele de sex masculin sunt mai susceptibile la parafilii (fantezii sexuale, dorinte si conduite sexuale care nu se incadreaza in norme); de

exemplu, dorinte sexuale cu obiect non-uman, fata de copii sau parteneri ce nu consimt, ce sufera sau sunt umiliti, respectiv vorbim de pedofilie, sadism, fetisism, exhibitionism.

Interesul sexual este evident la copii. La varsta de trei ani exista constiinta diferentelor la nivelul organelor genitale externe. Pana la patru ani apare jocul cu nota sexuala de tipul: 'arata-mi', 'doctorul si asistenta', etc, interesul legat de modul cum apar bebelusii, cum ajung inauntrul mamei, cum se nasc, nevoia de intimitate la baie sau la imbracare-dezbracare. in acelasi timp persista curiozitatea fata de propriul corp si fata de activitatile intime ale altora,

La cinci ani copiii devin mai rezervati in a~si expune corpul La sase-sapte ani, constientizarea si interesul fata de diferentele dintre sexe cresc; pot apare expresii de jargon si glume legate de functiile fiziologice excretorih

Pubertatea si Adolescenta

Perioada prepubertara a fost etichetata ca o perioada de latenta, deoarece s-a crezut ca dorinta sexuala ar fi inhibata. Studiile recente, insa, contrazic acesta idee. Kinsey, 1953, a raportat ca jocul sexual cu copii de acelasi sex sau de sex diferit apare in mod egal, mai mult chiar, numarul fetelor si al baietilor ce au experimentat orgasmul creste treptat in aceasta perioada.

Pubertatea este o etapa marcata de modificari profunde anatomice si fiziologice, in cursul careia se atinge capacitatea de reproducere. La fete apare dezvoltarea sanilor, pubarha, aparitia menstruatiei (intre 11 si 13 ani), cresterea si maturarea organelor genitale interne, inclusiv a uterului. La baieti apare pubarha, dezvoltarea penisului si a testiculelor, ejacularea, dezvoltarea si cresterea prostatei si a veziculelor seminale, polutiile nocturne.

Atat la fete cat si la baieti apare cresterea staturo-ponderala, desi la baieti saltul statural este cu doi ani mai tarziu decat la fete. Evenimentele biologice din cursul pubertatii variaza ca moment al aparitiei, in functie de factori genetici si de mediu(Tanner, 1975). La fete dezvoltarea sanilor poate incepe oricand intre 8 si 13 ani, iar menarha oricand intre 10 si 16 ani si jumatate. La baieti, cresterea penisului si a testiculelor poate incepe oricand intre 10 ani si jumatate si 14 ani si jumatate (Marshall and Tanner, 1969, 1970). in societatea occidentala a scazut varsta de debut a pubertatii in ultimii 150 ani de la 17 la 13 ani (Tanner, 1975), probabil datorita modificarilor obiceiurilor alimentare, conditiilor sociale si de sanatate publica (Meyer-Bahlburg, 1980).

Evenimentele fiziologice ale pubertatii se pot extinde pe parcursul a 3-4 ani la fete si mai mult la baieti. Adolescenta este o perioada critica de tranzitie de la copilarie la varsta adulta, ceea ce presupune dezvoltarea identitatii, numeroase conflicte emotionale si confuzii de rol (Erickson, 1963).

Desi adolescentii devin capabili de procreere, primele cicluri menstruale pot fi anovulatorii, iar primele ejaculari pot sa nu contina spermatozoizi viabili. Atat fetele cat si baietii pot prezenta conduite de autostimulare sexuala (masturbare), caracterizate de fantezii organizate, cu scop de atingere a orgasmului si de testare

a functionarii sexuale, ceea ce poate deveni sursa de culpabilizare sau rusine pentru adolescent. Masturbarea pana la orgasm apare mai frecvent la baieti decat la fete. Hunter, 1974, raporta ca 63% din baietii luati in studiu, fata de numai 33% din fete se masturbeaza pana la orgasm inainte de varsta de 13 ani; de asemenea, a raportat o varsta a masturbarii la adolescenti mai mica decat cea gasita de Kinsey. Hunt a gasit ca 93% din baieti si 63% din fete s-au masturbat cel putin o data in viata. Cu toate ca e o practica frecventa, masturbarea genereaza jena la multi adolescenti. Jocurile cu conotatie erotica si masturbarea reciproca pot aparea in prepubertate si pubertate. Aproximativ 10% din baieti si 5% din fete au relatii sexuale cu un partener de acelasi sex in adolescenta. Debutul vietii sexuale are loc la o varsta din ce in ce mai mica si din ce in ce mai frecvent in adolescenta. 17% din baieti si 5% din fete au avut cel putin un contact sexual pana la 18 ani (Zelnick, Kantier, Ford. 1981, Nationai Research Council, 1987).

Tot in aceasta perioada se defineste si orientarea sexuala a individului, adica tendinta raspunsului erotic de tip homosexual, heterosexual sau bisexual, fata de persoane de acelasi sex sau de sex diferit, reflectata in indicatori de tipul proportiei de vise sau fantasme in care apar persoane de sex identic sau diferit, precum si amploarea raspunsului fiziologic la stimuli erotici asociati unui anumit sex.

Deoarece adolescenta este o etapa a maturarii sexuale, pot aparea preocupari legate de schimbarile anatomice si de dezvoltarea instinctului sexual. Problemele carora trebuie sa le taca fata adolescentul includ: masturbarea, anatomia organelor genitale, identitatea sexuala, debutul vietii sexuale inainte sau nu de casatorie, contraceptia, sarcina, avortul, bolile cu transmitere sexuala, iar rezolvarea lor cu succes implica prezenta unor adulti constienti, afectuosi, suportivi, dispusi sa asculte si sa consilieze adolescentul. Rolul medicului este extrem de important, deoarece adolescentul i se poate adresa pentru ajutor; este importanta lipsa de prejudecati, insa daca medicul, din considerente etice, simte ca are prejudecati referitoare la vreuna din aceste chestiuni ( avort, contraceptie, etc), trebuie sa indrume adolescentul la alti colegi.

Perioada de adult

La varsta adulta indivizii trebuie sa faca fata multiplelor optiuni in toate aspectele vietii, inclusiv casatoria, cresterea copiilor, stilul de viata. Conflicte si probleme de natura sexuala sunt adesea generate de presiunea conformismului la normele sociale si sexuale ale grupului. Unele persoane pot avea probleme in relatia de cuplu, cauzate de infertilitate, sarcina, aparitia copiilor, monotonia, sentimentul ca partenerul nu~l apreciaza suficient, preocuparile pentru cariera, prezenta unor boli, excesele alimentare si abuzul de alcool; toate se pot constitui ca si factori de stres ce vor interfera cu activitatea sexuala. Esentiala este comunicarea, caci lipsa ei poate conduce la stereotipii in comportamentul sexual, plictiseala si insatisfactii.

La varsta a Ii-a, incepe adaptarea la procesul de imbatranire. Pentru unii. aceasta constituie o eliberare (copiii pleaca de acasa, creste timpul consacrat recreerii), altii traiesc, insa, sentimente de anxietate si disperare. Interesul si activitatea sexuala persista, dar diminua cu varsta, mai ales intre 46-55 ani, in functie si de niveleie anterioare de sex (barbatii raporteaza interes si activitate sexuala mai mari decat femeile).

La femei apare menopauza, ca rezultat al scaderii nivelelor de hormoni sexuali (consecutiv imbatranirii ovarelor). Varsta de instalare a menopauzei variaza intre 37 si 60 ani. Scaderea estrogenilor si a progesteronului determina subtierea mucoasei vaginale, reducerea lubrefierii vaginale, cu discomfort in cursul actului sexual, micsorarea iabiilor, clitorisului, uterului si a trompelor. Daca nu exista contraindicatii se poate utiliza tratamentul substitutiv cu estrogeni. Faza de orgasm se scurteaza, contractiile uterine pot deveni spastice si dureroase, faza de rezolutie devine mai rapida.

Contrar convingerilor incetatenite, nu exista dovezi care sa demonstreze o crestere a morbiditatii psihiatrice la menopauza (depresie), desi pot apare bufeuri de caldura, perioade de labilitate afectiva, hiperemia fetei, din cauza fluctuatiei nivelului de estrogeni.

La barbati, schimbarile endocrine si ale functiei de reproducere sunt mai treptate si debuteaza mai tarziu decat la femei. Nivelele de androgeni se mentin relativ constante dupa pubertate si incep sa scada dupa 40 ani la 55-60% din valoarea initiala, iar la 65 ani cam la 30% (Silny, 1980). Modificarile fiziologice includ intarziere in instalarea erectiei si scaderea intensitatii acesteia, scaderea intensitatii ejacularii si a volumului de ejaculat, rezolutie mai rapida a erectiei, cresterea perioadei refractare, scaderea dorintei de a ejacula (desi controlul ejacularii e mai bun), rarirea erectiilor matinale si nocturne (Silny, 1980).

Varsta III-a

Capacitatea de a trai placerea sexuala, nevoia de iubire si intimitate sunt prezente la toate varstele. Persoanele sanatoase si cu parteneri sexuali disponibili si cooperanti pot avea o viata sexuala activa pana la 90 ani, chiar mai mult. O prejudecata frecventa este aceea ca varstnicii nu mai sunt interesati de sex, ca sunt inactivi sexual de aceea nefiind necesar sa le punem intrebari legate de viata sexuala. De fapt, sexualitatea continua sa fie importanta, desi dorinta pentru act si functiile sexuale pot diminua, Atingerile₅ mangaierile, intimitatea afectiva sunt importante pentru bunastarea varstnicului, desi frecventa raporturilor sexuale si masturbarea diminua.

Influente culturale, psihologice ale expresiei sexualitatii Factorii socio-cultmali

Obiceiurile, traditiile, atitudinile familiei si societatii influenteaza sexualitatea. Cultura influenteaza notiunea de obiect sexual, scopul sexualitatii (procreere, placere), rolul femeii si al barbatului, nivelul de acceptare a sexului

premarital, alegerile referitoare la pozitii, preludiu, durata si comunicarea in actul sexual.

Familia poate reflecta valorile sexuale ale societatii sau poate fi in conflict cu acestea. Parintii ce s-au mutat dintr-un mediu cultural in altul, sau care au valori culturale diferite, pot avea sentimente opuse asupra expresiei sexualitatii copiilor lor.

Statutul socio-economic scazut implica un mare grad de segregare a rolurilor in cuplu, ceea ce duce la o exprimare a sexualitatii mai rara si mai putin satislacatoare, in raport cu familiile cu nivel socio-economic mediu, in care rolurile sotilor sunt organizate de comun acord si complementar.

Convingerile religioase difera, de la abordarea sexualitatii ca element al relatiilor interumane, la conceperea sexualitatii doar prin prisma procreerii, in care placerea sexuala in absenta scopului reproductiv este considerata ca sursa a raului. Pregatirea religioasa din primii ani de viata poate influenta comportamentul sexual la varsta adulta, chiar daca intre timp convingerile religioase se schimba.

Factori psihologici

Experientele privind intimitatea, sexualitatea, increderea, culpabilitatea la varstele fragede influenteaza individul in atitudinile sale constiente si inconstiente. Traumele de natura sexuala (in familie sau in afara ei) din copilarie, genereaza anxietate si culpabilitate, ulterior, stangacie in exprimarea sexualitatii, datorata lipsei de informatii si experienta, descarcari impulsive sau, dimpotriva, un comportament hipersexualizat, nondiscriminativ.

De asemenea, trebuie tinut cont de prezenta in antecedentele individului a unor evenimente traumatice de tip traumatisme cu lezarea maduvei spinarii, a unor interventii chirurgicale tip mastectomie, histerectomie, enterostoma, a unor boli cu transmisie sexuala sau a unui tratament biologic ce poate afecta comportamentul sexual. in toate aceste cazuri interventia cat mai precoce cu metode psihoterapeutice poate ameliora, chiar vindeca, tulburarile secundare ale comportamentului sexual

De altfel, comportamentul sexual presupune existenta unui instinct sexual, innascut, pe care se dezvolta apoi, intreaga viata, partea invatata si mult mai complexa a acestui comportament. invatarea comportamentului sexual incepe din copilarie, si provine din trei surse principale; manipularea sugarului si copilului mic de catre parinti si familie, auto-stimularea genitala, ca sursa de placere, si observarea interactiilor parentale. Atingerea fizica intr-un climat de securitate emotionala in copilarie, va determina dezvoltarea ulterioare de catre copil a unor sentimente pozitive fata de propriul corp, baza unei bune stime de sine sexuale.

in adolescenta, invatarea comportamentului sexual continua prin utilizarea masturbarii insotita de fantasme sexuale. Baietii raspund mai ales la stimuli vizuali, de tip nuditate feminina sau scene ale actului sexual, pe cand fetele sunt mai receptive la scene romantice, in care barbatii isi demonstreza pasiunea sa angajarea afectiva fata de ele. O alta sursa importanta de invatare in adolescenta o

reprezinta primele mangaieri si sarutari cu parteneri de acelasi sex sau de sex diferit, fara a putea vorbi inca de o orientare definitiva homo, hetero sau bisexuala si mai ales primele experiente legate de actul coital. Acestea vor fi marcate la inceput de teama pentru baieti a unei slabe performante, care pot interfera cu orgoliul masculin foarte vulnerabil la aceasta varsta, iar pentru fete de teama unei eventuale sarcini si de semnificatia pierderii virginitatii.

Remanieri ale comportamentului sexual apar si in perioada de adult, cand se presupune ca s-a format deja o legatura stabila emotional si sexual, eventual in cadrul unei relatii de dragoste in cuplu stabil. S-a observat ca frecventa interactiunilor sexuale este mai crescuta in cuplurile casatorite, insa masturbarea ramane una din modalitatile de descarcare a energiei sexuale in conditiile lipsei unui partener stabil, din diferite cauze.

Comportamentul sexual se va ajusta pe parcursul anilor, in functie de interese, prioritati, capacitati biologice restante valide si nivel anterior sexual

Comportamentul sexual este un atribut al fiintei umane, bogat in semnificatii personale si sociale si care se dezvolta si se modifica pe tot parcursul vietii.