Deglutitia reprezinta totalitatea fenomenelor care concura la trecerea bolului alimentar sau a salivei din cavitatea bucala in faringe si esofag (fig, 16). Deglutitia este o functie permanenta ce se desfasoara atat in perioadele de veghe,
cat si in cele de somn.
Numarul de deglutitii in 24 ore variaza intre 590 pana la 1600, dupa
diferiti autori.
Se descriu trei timpi sau etape ale deglutitiei si anume: timpul bucal, timpul faringian si timpul esofagian.
Este un timp voluntar, dureaza 1 secunda si consta din transportarea bolului alimentar din cavitatea bucala in faringe prin miscari coordonate ale limbii, palatului moale, mandibulei si complexului hioidian.
Succesiunea fenomenelor timpului bucal al deglutitiei:
- bolul alimentar este plasat pe fata dorsala a limbii; 919g65j
- muschii intrinseci dau limbii forma de 'jgheab' in care se muleaza bolul alimentar
- varful limbii se sprijina pe bolta palatina si se rasfrange inapoi;
- contractia muschilor milohioidieni ridica planseul bucal odata cu limba, care apasa cu toata forta pe bolta palatina, impingand bolul spre faringe;
- prin contractia m. hioglosi si stiloglosi se trag inapoi partile laterale ale bazei limbii, modeland-o 'in jgheab' prin care bolul alimentar aluneca spre faringe, existand si o unda peristaltica a limbii.
Limba exercita pe bolta palatina o presiune intre 41 si 70 g/cm2, presiune dependenta de consistenta alimentelor.
Aceasta presiune se exercita mai ales pe partile laterale ale boitei.
Presiunea excesiva a limbii in portiunea posterioara a boltii palatine determina vestibulizarea dintilor.
Timpul I al deglutitiei se schimba cu varsta.
Timpul faringian al deglutitiei este scurt (1 secunda), autonom. Contactul alimentelor cu diverse parti ale gurii si faringelui declanseaza o succesiune de reflexe care au drept scop asigurarea conditiilor pentru ca bolul alimentar sa coboare in esofag si sa nu patrunda in laringe sau in nazo-faringe.
Zonele reflexogene cele mai sensibile sunt reprezentate de:
- mucoasa pilierilor anterior;
- peretele posterior al faringelui;
- stalpii posteriori ai amigdalelor;
- amigdale;
- baza limbii;
- lueta;
- palatul moale.
Aceasta zona se numeste zona reflexogena Vasilieff.
Progresiunea bolului alimentar in faringe este asigurata de contractia reflexa a constrictorului superior al faringelui deasupra bolului, obligandu-1 sa treaca in esofag. inaintea bolului, in faringe si esofag, se creeaza o presiune negativa, de aproximativ 35 cm3 apa.
Alte cai posibile de angajare a bolului alimentar in timpul faringian al deglutitiei sunt:
- inapoierea bolului alimentar in cavitatea bucala este prevenita prin contractia m. palatoglos si palatofaringian, care ingusteaza istmul bucal.
Bolul poate fi readus in gura printr-un reflex special de tuse, de curatire a faringelui;
- patrunderea alimentelor in cavitatea nazala este prevenita prin inchiderea orificiului nazofaringian realizata de contractia m. peristafilini externi si a muschilor ridicatori si tensori ai valului palatin;
- patrunderea alimentelor in laringe este impiedicata prin separarea caii digestive de cea respiratorie.
Orificiul laringofaringian se inchide prin: ridicarea mandibulei, a hioidu-lui, laringelui si a limbii si prin coborarea epiglotei pe laringo-faringe. La aceste miscari complexe participa:
- m. ridicatori ai mandibulei;
m. suprahioidieni, care sprijinindu-se pe mandibula, ridica hioidul si apoi cartilajul tiroid;
- hioidul mobilizat in sus si inainte, trage in aceasi directie baza limbii;
- epiglota se deplaseaza in jos, prin miscari foarte rapide, inchizand calea aeriana, ca un capac;
- ridicarea laringelui (prin contractia m. tirohioidian), face ca el sa ajunga sub protectia epiglotei si bazei limbii. in cazul in care laringele este fixat printr-un proces patologic, deglutitia este imposibila. La sugar, laringele este intr-o pozitie mai inalta si de aceea este posibil sa se efectueze simultan suptul si respiratia, laptele curgand pe peretii laterali ai faringo-laringclui;
- laringele se inchide si prin alaturarea corzilor vocale.
Timpul esofagian incepe cu deschiderea orificiului superior al esofagului prin mobilizarea inainte a peretelui anterior si initierea unei unde peristaltice.
in portiunea cervicala a esofagului (pe o lungime de 6-7 cm) care are muschi striati, deplasarea bolului se face foarte rapid (o secunda).
in portiunea toracica a esofagului (alcatuita din fibre musculare striate si netede) deplasarea se face mai lent, in 1,5-2 secunde.
in portiunea inferioara, esofagul este alcatuit numai din musculatura neteda, iar deplasarea dureaza 3 secunde. in total timpul esofagian al deglutitiei dureaza 6-7 secunde. Orificiul cardia se deschide reflex, lasand bolul alimentar sa treaca in stomac.
Coordonarea miscarilor necesare deglutitiei se realizeaza prin mecanisme nervoase (fig. 17). Declansarea deglutitiei se poate face reflex (cu punct de plecare de la receptorii din regiunea bucala) dar si voluntar (cu participarea scoartei cerebrale).
Calea senzitiva, aferenta este asigurata de nervii: trigemen, gloso-faringian, vag, care transmit impulsuri din cavitatea bucala si zona reflexogena Vasilieff.
Centrul deglutitiei este localizat in bulb, in substanta reticulata, in vecinatatea centrilor respiratori, salivatori, cardio-vasculari. in timpul deglutitiei sunt inhibati centrii respiratori si centrul masticator. Deglutitia unui bol alimentar voluminos induce reflexe salivare, lacrimale, vasomotorii. Centrul deglutitiei are legaturi cu nucleii: masticatori, al nervilor faciali, hipoglosi.
Calea eferenta este reprezentata de ramurile motorii ale nervilor:
- trigemen, asigura ridicarea mandibulei si inchiderea gurii;
- facial, controleaza muschii buzelor si ai mimicii;
- hipoglosi, asigura miscarile coordonate ale muschilor limbii;
- glosofaringian, pentru musculatura faringiana;
- vag, pentru musculatura esofagiana.
In partea superioara a esofagului, inervatia vagala declanseaza contractiile eristaltice si asigura progresiunea lor in functie de impulsurile descarcate de centrul bulbar. In esofagul mijlociu si inferior, propagarea undelor este asigurata e inervatia intrinseca a plexului mienteric Auerbach. Progresiunea undelor este
controlata de fibrele vagale care stimuleaza peristaltismul, relaxeaza cardia si de fibrele simpatice care inhiba peristaltismul si contracta sfincterul cardia.
Sfincterul cardia are o activitate tonica si fazica sub actiunea vagului, care creste tonusul si deschide fazic sfincterul, in fata fiecarei unde peristaltice.
Deglutitia infantila este coordonata de nervii faciali si hipoglosi, iar, deglutitia adultului este controlata de trigemen si hipoglos.
La edentatul total, pierderea dintilor duce la o revenire catre deglutitia controlata de facial, in care orbicularul buzelor joaca rol primordial, evitandu-se stressul ATM.
Tulburarile deglutitiei:
- disfagia, reprezinta dificultatea de a inghiti. Se intalneste in: amigdalite, leziuni ale limbii, aparate ortodontice, lezarea centrilor nervosi;
paralizia deglutitiei: in come uremice, hepatice, narcoza profunda, intoxicatii cu morfina, barbiturice.
3.1. Deglutitia la nou nascut se caracterizeaza prin pastrarea maxilarelor departate, contractiile buzelor si obrajilor fiind puternice.
Deglutitia cu arcadele departate se numeste deglutitie de tip infantil (ce dureaza pana la 6 luni).
Nou nascutul duce limba inainte, prinzand mamelonul intre ea si creasta alveolara superioara. Partea dorsala a limbii formeaza un jgheab prin care laptele curge spre faringe ajutat de contractiile muschilor linguali. Buzele asigura inchiderea etansa a cavitatii bucale. in acest timp, maxilarele sunt departate avand limba asezata in partea anterioara, iar in partile laterale se interpune mucoasa jugala si musculatura obrazului. in repaus, crestele maxilare fiind foarte putin dezvoltate permit patrunderea limbii intre cele doua maxilare, mentinandu-le departate.
Etapa tranzitionala
In jurul varstei de 6 luni odata cu eruptia incisivilor se modifica treptat comportamentul limbii: limba ia o pozitie mai posterioara (inapoia incisivilor), se lateste, portiunile laterale patrund intre crestele celor doua maxilare, inca edentate. In timpul deglutitiei, limba ramane inapoia incisivilor, buzele se inchid, au loc contractii ale muschilor mimicii.
In timpul eruptiei caninilor si molarilor temporari, limba in repaus, patrunde intre arcadele dentare in regiunile laterale, contribuind la fixarea unei pozitii mandibulare, deci se schiteaza, deja, 'inocluzia fiziologica'.
Acest stadiu tranzitional, dureaza de la 6 luni pana la, aproximativ, 2 ani.
Deglutitia adultului
Deglutitia de tip adult este o deglutitie cu arcadele in contact si se ealizeaza in urmatoarele conditii:
- ingerarea de alimente solide sau pastoase;
- ingerarea de lichide in cantitati mici;
- deglutitia salivei.
Ingerarea de alimente zemoase, de cantitati mari de lichide se realizeaza, i la adult, in conditiile pastrarii arcadelor dentare departate.
3.4. Deglutitia in prezenta aparatelor ortodontice
Aparatele ortodontice actioneaza impiedicand interpunerea limbii intre
arcade ceea ce determina:
inlaturarea fortelor anormale pe care limba le exercita la nivelul
arcadelor dentare;
- normalizarea morfologica;
- reeducarea deglutitiei;
- mecanismele neuro-musculare orale se adapteaza noii situatii.
Prelungirea si permanentizarea stadiului de deglutitie infantila reprezinta o incapacitate a copilului de a-si adapta miscarile la noile conditii, create de eruptia dentara, incapacitate care este consecinta unei intarzieri in maturarea nervoasa si musculara.
Succesiunea fenomenelor in imaturitatea neuro-musculara:
- permanentizarea stadiului de deglutitie infantila sau stadiului tranzitional datorita imaturitatii neuro-musculare;
se genereaza forte cu influenta negativa asupra dezvoltarii aparatului
dento-maxilar;
- apar anomalii dento-maxilare.
Deglutitia infantila se poate instala ca un fenomen de adaptare la modificarile produse de anomalii dento-maxilare.
Revenirea la deglutitia infantila se poate produce si:
- datorita obiceiului vicios de sugere a degetului;
- in perioada inlocuirii dintilor temporari cu cei permanenti;
- in caz de macroglosie.
Persistenta unei deglutitii de tip infantil se poate datora unei 'imaturitati' neuro-musculare datorita :
- unor cauze locale: sugerea degetului, afectiuni rino-faringiene, fenomene
locale legate de inlocuirea dintilor;
- unor cauze generale: acromegalia asociata cu macroglosia.
De asemenea, deglutitia de tip infantil poate fi rezultatul unor anomalii ale aparatului dento-maxilar.
|
