Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




INTEGRAREA TISULARA A IMPLANTELOR ORALE

medicina


INTEGRAREA TISULARA A IMPLANTELOR ORALE


ASPECTE GENERALE




Integrarea tisulara a implantelor tine foarte mult de metabolism, cu componentele sale de baza definite de:

factorii biologici

factorii biochimici

Dupa teoria noastra privind integrarea tisulara a implantelor vom avea:

implanturi acceptate

implanturi tolerate

Implant acceptat tisular

Este un implant integrat în organism fara a exercita vreo influenta negativa pe toata durata existentei

Implant acceptat tisular

Implant tolerat tisular

Este implantul care aparent are un comportament normal pâna la aparitia dezechilibrelor metabolice, mai ales locale, cu:

aparitia mobilitatii

proliferare bacteriana

liza osoasa

tesut fibros avascular

expulzia implantului

osteoliza periimplantara

Implant " expulzat "


Dupa tipul si locul de plasare implanturile pot fi:

intratisulare

extratisulare

intra - extra tisulare

Notiunea intra - extra - tisular defineste un implant oral în integralitatea lui functionala

Noi credem ca cel mai corect este sa utilizam termenul de integrare tisulara a implanturilor orale care cuprinde:

integrarea osoasa

integrarea epitelio - conjunctiva


Integrarea tisulara a implanturilor orale de generatia a II-a se realizeaza:

în doi timpi

cu doua etape chirurgicale

Vom avea deci:

integrarea osoasa primara dupa prima etapa chirurgicala

integrarea epitelio - comjunctiva si osoasa definitiva dupa etapa a II-a chirurgicala

Integrare epitelio - conjunctiva

Protezarile pe implante

Trebuie sa urmareasca mentinerea si consolidarea:

integrarii osoase

integrarii epitelio - comjunctive


Ambele sunt la fel de importante


Integrarea implantului în os noi o definim ca o osteoacceptare si nu o osteointegrare, deoarece:


osteointegrarea presupune preluare si asimilare de catre os cu disparitia limitei la interfata a implantului, ceea ce nu se poate la un metal


exista o delimitare între implant si os la interfata definita de un strat de proteoglicani

Implant osteo - acceptat


Integrarea gingivala a implanturilor merge dupa aceleasi principii cu separarea implantului de tesutul epitelio - conjunctiv înconjurator de proteoglicani


Pentru o buna integrare tisulara este necesar sa urmarim:

calitatea interventiilor chirurgicale

stabilitatea primara a implantului

starea de sanatate a pacientului

structura osului

calitatea biomaterialului

rolul vascularizatiei în formarea calusului

difuziunea si fuziunea neurovasculara în zonele de vindecare

neoosteogeneza si maturizarea osoasa


Studiile privind integrarea tisulara a implanturilor orale au generat notiuni specifice, ca:

insertia implantului în os în prima etapa chirurgicala

descoperirea implantului si montarea bontului protetic în etapa a II-a chirurgicala

încarcarea protetica graduala

regenerarea osoasa a osului deficitar

materiale de augmentare osoasa

membrane de regenerare osoasa

distractia osoasa

Biochimia structurilor A.D.M.

Cele mai importante structuri ale ADM cu rol în integrarea tisulara a implanturilor orale sunt:

tesutul epitelio - conjunctiv

tesutul osos

parodontiul dintilor

dintii

saliva

placa bacteriana

tartrul dentar

Biochimia tesutului conjunctiv

Este un tesut biologic activ cu rol:

de sustinere

de aparare

imunologic

de integrare tisulara a implanturilor

Ţesutul conjunctiv intra în componenta:

ligamentelor

cartilagiilor

tendoanelor

oaselor

dintilor

mucoaselor


Ţesutul conjunctiv participa activ în metabolismul:

hidromineral

glucidic

lipidic

proteic


Ţesutul conjunctiv are o vascularizatie redusa

Structura tesutului conjunctiv

Substanta fundamentala

Tipuri celulare


Substanta fundamentala este compusa din:

apa

saruri minerale

complexe proteice si polizaharide labile


Celulele tesutului conjunctiv

fibroblasti

condroblasti

osteoblasti

macrofage

granulocite (mobile)

limfocite (mobile)

Constituientii proteici:

colagenul

elastina

reticulina

fibre perpendiculare de colagen

Biosinteza colagenului

Colagenul se prezinta sub forma de:

fibre late longitudinale

fibre late ondulate

fibre late putin ramificate


Fibra de colagen prezinta microfibrile cu striatii transversale


Colagenul este o glicoproteina

Etapele sintezei colagenului

asamblarea aminoacizilor cu formarea alfa procolagenului

hidroxilarea unor resturi proteice si a lizinei din procolagen cu contributia vit. C

formarea trihelixului de procolagen

urmeaza glicolizarea cu aparitia de legaturi O - glicozice ce are loc în fibroblaste, dupa care produsul este expulzat în exterior, unde procolagenul trece în tropocolagen


tropocolagenul creste si se orienteaza spre fibrile

urmeaza formarea colagenului

se formeaza apoi gruparile aldehidice

urmeaza formarea fibrilei de colagen

se formeaza in final legaturile încrucisate ale colagenului functional rezistent

Degradarea colagenului

Este mediata de:

tripsina si chemotripsina, care duc la scindarea fibrei de colagen

colagenaze, care scindeaza si ele legaturile peptidice din centrul macromoleculelor

Constituientii glucidici ai tesutului conjunctiv

cei mai importanti constituienti sunt proteoglicanii

Modificarile componentelor tesutului conjunctiv

Apar în urma dereglarilor biochimice


Modificarile pot fi asociate cu îmbatrânirea, care se deosebesc de cele patologice


Concentratia colagenului creste cu vârsta influentând procesul de calcificare, putând apare colagenozele

Biochimia tesutului osos

Ţesutul osos - o varianta a tesutului conjunctiv cu constituienti si proprietati fizice specifice

Functiile tesutului osos

Rol major în homeostazia calciului, fiind si un rezervor de:

fosfati

potasiu

magneziu

bicarbonati

etc.

Rol de suport al tesuturilor moi

Rol important în hematopoeza



Fiziologic la nivelul osului au loc:

reglarea aport / eliminare a fosfo - calciului

realizarea echilibrului între osteogeneza si osteoliza

mentinerea structurii osoase

mentinerea calcemiei în limite fiziologice


Afectiunile osoase genereaza:

demineralizari

condensari

Demineralizarile osoase

Osteoporozele - când are loc o regenerare insuficienta a tesutului osteoid, continutul mineral fiind normal la nivelul traveelor osoase existente


Determinate de factori:

metabolici

endocrini

tisulari

os normal si osteoporoza


Osteomalacia + Rahitismul, cu tulburari de mineralizare a substantei osteoide generate de dezechilibrul fosfocalcic cauzat de:

deficitul fosfocalcic prin aport sau metabolism

insuficienta în vit. D

pierderea masiva de produsi fosfocalcici

Osteita fibrochistica, ca umare a mobilizarii sarurilor minerale în os

Condensarile osoase apar în:

osteopetroza

fluoroza cronica

Compozitia osului

Osul este format din:

fibre de colagen ce formeaza matricea organica

saruri minerale cristalizate

celule osoase

osteoblaste

osteocite

osteoclaste

osteoblaste si osteoclaste


Componenta organica a osului formeaza matricea osoasa - osteoidul cu:

95 % colagen, osteocalina si proteine osoase morfogenetice

4 % proteoglicani

1 % glicogen, glucoza, fosfolipide


Componenta minerala a osului - 95 % saruri minerale, cum ar fi:

calciu

fosfati

carbonati


Fosfatii si carbonatii formeaza microcristalele de H.A., cei mai importanti fiind:

fosfatul tricalcic

carbonatul de calciu


Tot în os mai gasim:

fosfati de magneziu

carbonat de calciu

saruri organice de calciu, cum ar fi:

lactatul

citratul


Bilantul calciului în organism



pozitiv - în crestere


usor pozitiv - la maturitate


negativ - la batrânete

Celulele osoase

Osteoblastele - în zonele de crestere

Osteoclastele - în zonele de rezorbtie

Osteocitele - celule fixe

Osteoblastele secreta:

proteoglicani

procolagen

colagen

Osteoblastele contin fosfataza alcalina cu rol în mineralizare

Osteoclastele contin enzime proteolitice

Biochimia osteogenezei

Biochimic are loc:

sinteza si formarea componentelor matricei organice (osteoidul)

mineralizarea matricei organice

Osteoblastele secreta:

proteoglicani

fibre de colagen

fosfati de calciu

Primele 10 zile de la formarea osteoidului are loc o mineralizare redusa pentru ca în urmatoarele 4 - 5 zile sa se realizeze o mineralizare de pâna la 76 %


Dupa 15 zile de la formarea si mineralizarea osteoidului se produce:

maturizarea osului

mineralizarea completa, care dureaza cca. 3 luni


Mineralizarea osoasa necesita:

cresterea ionilor fosforici bivalenti

cresterea ionilor de calciu

cresterea pH-ului cu aparitia unui mediu alcalin


In toate oasele sunt doua feluri de saruri minerale:

cele recente (fosfat monoacid), usor dizolvabile în lichidele extracelulare

cele mai vechi, în procent de 99 % , sub forma de H.A. stabila

Teorii privind mineralizarea osoasa

Mineralizarea se face la nivelul matricei organice formate din:

fibre de colagen

substanta proteica de legatura


Exista mai multe teorii ale mineralizarii


Teoria proteinei din matricea organica cu afinitati mari în legarea initiala a calciului, care se combina apoi cu fosfatul - fosfat tricalcic

Teoria secretorie, în care osteoblastele au o secretie activa cu depunerea de saruri de calciu si fosfat aduse la matricea organica pe cale sanguina

Teoria fizico - chimica, în care depunerea sarurilor de calciu si fosfat are loc în urma scaderii proteinelor sau a presiunii CO2


Teoria conform careia ionii de calciu si fosfat în concentratie mare se depun în matricea organica formând nuclei de cristalizare care cresc pâna vin în contact unul cu altul





Factori implicati în mineralizarea osoasa

Factorul alimentar ce aporteaza:

calciu

fosfat

lipide

vitamine D + C

acid oxalic

acid citric

Nivelul apei care scade o data cu osificarea - o scadere prea mare poate opri mineralizarea


Nivelul polimerizarii substantei fundamentale ce favorizeaza calcificarea

O polimerizare excesiva blocheaza mineralizarea

Starea fiziologica a tractului digestiv

Vitamina D2

Factorii endocrini, cu secretia:

insulinei

parathormonului

tiroxinei

androgenilor


Colagenul ca factor al matricei organice

Mucopolizaharidele cu afinitate pentru calciu

Factorii enzimatici ca fosfataza alcalina

Concentratia locala în acid citric ce formeaza cu sarurile fosfocalcice complexe insolubile si neionizabile scotând calciul din solutie

Rezorbtia osoasa

Fiziologic rezorbtia este însotita de osteogeneza:

se face de catre osteoclaste

evolutia rezorbtiei este inversa cu osteogeneza

demineralizarea este prima etapa a rezorbtiei osoase

necesita un mediu acid bogat în osteoclaste, aciditatea fiind indusa de acidul citric

urmeaza degradarea proteoglicanilor si a proteinelor din matricea organica

rezorbtia osoasa este mai rapida decât osteogeneza

Rezorbtia osoasa

Remodelarea osoasa

Este un proces biochimic al osului ce se desfasoara prin:

rezorbtie osoasa

apozitie osoasa


Rolul de baza în remodelarea osoasa îl au:

osteoclastele - rezorbtie

osteoblastele - apozitie

remodelare osoasa in etape la caine

Etapele remodelarii osoase

Agresarea osteoblastilor de hormoni rezorbtivi ce secreta colagenaza si un activator tisular al plasminogenului. Aceste enzime actioneaza pe componenta minerala a osului dupa care osteoclastele realizeaza rezorbtia

Multiplicarea osteoclastelor cu accentuarea rezorbtiei sub actiunea factorilor locali si hormonali


Osteoclastele rezorb osul formând pungi de rezorbtie cu pH acid

Enzimele lizozomale produc degradarea matricei organice iar acidul dizolva mineralul osos

Integrinele din osteoclaste se leaga de proteinele matricei organice

Prin acidifierea spatiilor de rezorbtie se activeaza si o ATP - aza specifica

Dupa rezorbtia matricei si a mineralului osos apar faze intermediare, pe suprafetele de rezorbtie fixându-se macrofagele


Urmeaza faza de formare a osteoidului când osteoblastele sintetizeaza componentele organice ale matricei osoase sub forma de:

colagen

proteine necolagene

fosfataza alcalina


Faza de mineralizare


Remodelarea osoasa este reglata de:

factorii hormonali

fosfataza alcalina

Factorii hormonali:

parathormonul - rezorbtie

calcitonina - apozitie

insulina - sinteza matricei osoase

vit D2 - rol în osteogeneza

glucocorticoizii - scaderea absorbtiei calciului în intestin

hormonii sexuali estrogeni si androgeni maturizarea oaselor

hormonii tiroidieni - în formarea tesutului cartilaginos

Biochimia osului alveolar

apa 25 %

constituienti organici 15 - 16 %

componente minerale


Constituientii organici:

colagen

proteoglicani

alte tipuri de proteine


Osul alveolar are o remaniere continua legata de:

crestere

eruptia dentara

solicitari mecanice pe dinte

etc.


Osul alveolar este sensibil la factorii:

exogeni

endogeni


Biochimia tesutului gingival

Gingia este un tesut de acoperire realizând:

inelul circular peridentar si / sau periimplantar

aderenta prin intermediul periostului de osul cortical

Ţesutul gingival are:

stratul superficial epitelial cu rol în cheratinizare

stratul profund (corionul) ce contine fibre colagene, de reticulina si fibre elastice


Ţesutul conjunctiv din stratul bazal contine substanta fundamentala intercelulara compusa din:

proteine

albumine

globuline

proteoglicani

glucoza

saruri minerale

produsi metabolici

glicogen

colagen

etc.


Proteoglicanii leaga fibrilele de colagen în fibra colagena matura si de asemenea favorizeaza aderenta fibro - conjunctiva periimplantara

Aspecte biologice în periimplantite

Activitatea metabolica normala impune un echilibru între:

sinteza tisulara

degradarea tisulara


In periimplantite apar:

procese degenerative

afectarea integritatii tisulare

predomina latura anaeroba cu bacterii ce initiaza si mentin inflamatia

Cauzele periimplantitelor

Suprasarcina

Placa bacteriana

Tartrul

Traumatisme mici si repetate

Tulburari vasculare sistemice

Colagenozele

etc.

Periimplantitele au drept cauze:

un cumul de factori asociati cu placa bacteriana

spatiu periimplantar intre os si implant

periimplantita

Lichidul gingival

Apare în santul gingival

Epiteliul jonctional din sant permite transvazarea din circulatie a lichidului gingival cu:

leucocite

anticorpi

complement

citokine proinflamatorii

etc.

Saliva si rolul ei în implantologie

Saliva este secretata de trei mari glande pereche în cea mai mare cantitate


Saliva mixta sau totala variaza între 800 - 1500 ml / 24 ore


Pâna la 400 ml provine din glandele mici bucale

saliva umana


Cavitatea bucala este o diartroza deschisa la cele doua capete:

distal → spre faringe

mezial → fanta labiala



Condilul acestei articulatii dento - dentare îl formeaza arcada maxilara sub forma de cupola cu vârful în zona cuspidului mezio - vestibular al molarilor de sase ani

Glenoida se afla în fosetele mezio - distale ale molarilor primi inferiori

Capsula articulara este formata din:

muschii mobilizatori

fibre musculare anastomozate

Lichidul sinovial este format din saliva


Fluxul salivar este influentat de:

medicatie

deshidratarea organismului

stres

alimentatie

fumat (scade fluxul salivar)

diuretice

iradieri cu afectarea glandelor salivare

tumorile glandelor salivare

etc.

Circuitul salivei în cavitatea bucala

Parotidele varsa saliva în vestibulul bucal la molarul doi superior

merge spre anterior în vestibulul bucal superior

coboara apoi n vestibulul frontal inferior

merge apoi spre zona retromolara

trece apoi în faringe si este înghitita


Glandele submaxilare si sublinguale varsa saliva pe planseul bucal

se împarte apoi pe suprafetele orale ale dintilor inferiori si partial la cei superiori

trece apoi spre faringe si este înghitita

Rolul salivei în mentinerea sanatatii bucale

Saliva contine si:

enzime

glicoproteine

glicozaminoglicani

medicamente

etc.


Se produce astfel :

o umectare si lubrifiere a tesuturilor

saliva formeaza o pelicula protectoare

are rol în vindecare prin spalarea leziunilor si continutul în imunoglobuline, adezine, mucine, fermenti salivari, etc.

protejeaza si remineralizeaza smaltul prin continutul în minerale si ioni de fluor

are rol digestiv

mentine un pH bucal

prin saliva se excreta ureea


Saliva are rol antibacterian prin factori ca:

lizozimul

peroxidaza

lactoferina

mucoglicoproteinele

imunoglobulinele

proteinele salivare

fermentii salivari

mucina

proteinele din alimentatie

ionii de fluor

Date specifice privind integrarea tisulara a implanturilor orale


Integrarea tisulara a implanturilor orale este esentiala în terapia implanto-protetica.


Ideal ar fi ca periimplantar sa se realizeze o structura parodontala asemanatoare dintilor - este doar o dorinta


Cele mai bune rezultate ale integrarii tisulare ale implanturilor sunt la interfata:


La Titan:

suprafata implanturilor

un strat de proteoglicani de 20 - 40

suprafata osului sau a inelului fibroconjunctiv

interfata os - implant surub din titan


La Ceramica de aluminiu si zirconiu:

suprafata implantului

os în contact cu suprafata implantului cu punti osoase în procent de 10 - 15 %

stratul de proteoglicani de 20 - 40 în procent de 85 - 90 %

la nivel gingival - ca la titan

osul înconjurator

interfata os - implant de aluminiu


La Hidroxiapatita:

contact direct implant - os prin punti osoase în procent de 60 - 70 %

contact os - implant prin intermediul proteoglicanilor în procent de 30 + 40 %

la nivel gingival - ca la titan


Un implant integrat tisular are o viata limitata datorita:

unor mecanisme de respingere

unor reactii inflamatorii

unor forte nefiziologice

placii bacteriene

etc.


Pentru a obtine o buna integrare tisulara trebuie tinut cont si de:

timpul de vindecare a osului 35 - 45 zile

în aceasta perioada se cere un repaos mecanic total

remodelarea osului nou format cu încarcare protetica graduala a implanturilor


Deci integrarea în os a implantului are:

o integrare primara 35 - 45 zile

o integrare secundara functionala definitiva → încarcarea protetica graduala


Integrarea osoasa a implanturilor mai tine de:



etapizarile corecte ale tratamentului

biomaterialul utilizat si suprafata materialului:

oxid de titan

ceramica de aluminiu

porozitate

calitatea morfofunctionala a osului

Principii generale
ale integrarii osoase a implanturilor

Edentatia este un deficit tisular cu neajunsuri:

functionale

fizionomice


Evolutia arcadelor dentare cu procesele alveolare si crestele alveolare:

procesul alveolar cu osul alveolar pâna la coletul dentar anatomic

rezorbtia fiziologica sau patologica a procesului alveolar cu cresterea coroanei clinice

edentatia cu creasta alveolara care se rezoarbe fiziologic sau patologic

tratamentul implanto - protetic cu aparitia procesului neoalveolar si disparitia crestei alveolare

rezorbtia fiziologica sau patologica a procesului neoalveolar


Vindecarea osoasa periimplantara

Se realizeaza în 35 - 45 zile

Urmeaza apoi remodelarea osoasa cu încarcarea protetica graduala în etape

Remodelarea osoasa tine de directia si marimea fortelor aplicate pe implant

Vindecarea osoasa începe cu faza de demineralizare la nivelul peretelui neoalveolar

La interfata implant - tesut exista un schimb activ de oxizi de titan mai ales în procesul de vindecare

Morfologia osului si integrarea implantului

Periostul

Membrana vasculo-conjumctiva

Are doua straturi

extern vasculo - fibros, sarac în celule conjunctive dar cu fibre colagene în directii diferite ce participa la formarea inelului fibro - comjunctiv periimplantar împreuna cu stratul bazal al gingiei


stratul intern, cu celule conjunctive

strat cambial osteogenetic

mai contine fibre colagene grupate în benzi ce patrund perpendicular în osul cortical, unind periostul cu osul



Periostul este cea mai buna membrana biologica de regenerare osoasa


Endostul

un strat de celule conjunctive dispuse pe suprafata traveelor din osul spongios

are calitati functionale ca si stratul cambial din periost


Osul cortical si spongios

osul cortical este la exterior iar cel spongios în interior cu continut medular

os cortical si fibre de colagen


Osul are:

o componenta celulara

o substanta intercelulara

Cele mai importante celule sunt:

preosteoblastele în diferite grade de diferentiere → celule mezenchimale care marginesc vasele de la suprafata periostului si din canalele Havers în endost

osteoblastele dispuse la periferia osului compact si în osul spongios

osteoblastele sunt active si inactive, cele active sintetizând matricea osoasa


osteocitele sunt celule mature stabile înconjurate de o matrice osoasa mineralizata

osteoclastele participa la rezorbtia osoasa fiind celule mari multinucleate cu prelungiri citoplasmatice în perie

osteoclastele produc rezorbtia osului prin eliberarea protonilor de hidrogen cu cresterea pH-ului local, generând rezorbtia matricei osoase prin endocitoza (fenomen de digestie intracelulara)

activitatea osteoclastelor este dependenta si stimulata de parathormon ce favorizeaza cresterea numarului de celule


Substanta osoasa intercelulara contine:

o textura fibrilara

substanta fundamentala

mineralul osos


In os avem:

fibre colagene:

colagen tip I

colagen tip II

colagen tip III în os embrionar si vase

colagen tip IV în membrana bazala


Proteinele colagene contin:

hidroxiprolina

hidroxilizina


Mineralul osos sub forma de H.A. cu variatii:

Ĺ grosime

Ĺ lungime

uneori ajunge la 1000 Ĺ lungime


Substanta intercelulara formeaza lamela osoasa cu latura de 3 - 10 µm si dispozitie paralela cu axul lung al fibrelor colagene


Ca nivel de dezvoltare osoasa avem:

os imatur

os matur:

fibros nehaversian

haversian:

spongios

compact


Osul imatur apare în vindecare:

este primul os neoformat

este bogat în celule si fibre colagene

formeaza osteoidul care apoi poate evolua spre os matur


Maduva osoasa


Este de regula maduva rosie cu:

stroma

parenchim


Stroma

Retea tridimensionala tapetata cu celule reticulare fixe dispuse sincitial delimitând:

capilarele sinusoide

spatiile medulare sau parenchimatoase


Componenta celulara medulara

celule fixe

celule mobile perivasculare care pot evolua spre:

macrofage

celule hematoformatoare

preosteoblaste

etc.


La baza este celula primitiva stem care este celula de origine a altor tipuri celulare


Circulatia sanguina are un mare rol în miscarea elementelor celulare medulare la nivelul capilarului sinusoid, viteza fiind astfel:


în arteriole 1,5 m / sec

în capilare 0,5 m / sec

în sinusoide 0,2 m / sec

în venule 0,1 - 0,3 m / sec

Morfologia osului alveolar

Osteogeneza este prezenta pâna la vârste înaintate

La 70 ani osteogeneza este prezenta în procent de peste 10 %

Maduva osoasa contine un important numar de celule hematopoetice

Circulatia vasculara si celulele medulare libere joaca un rol important în vindecarea osoasa

Fiziologia osului alveolar

Fiziologic osul are un ciclu neschimbat de evolutie, astfel:

faza de rezorbtie

faza de repaos

faza de apozitie

De câte ori ciclul este întrerupt se va rupe relatia fiziologica iar ciclul se reia începând cu rezorbtia

Vascularizatia fiind esentiala în vindecarea osoasa este foarte importanta refacerea si menajarea ei

rezorbtie (dreapta) si apozitie ( stg )

Fazele de vindecare
a peretelui neoalveolar

Faza osteoclastica → rezorbtie

Faza de repaos → scurta

Remineralizarea → 6 saptamâni

Dupa acesta perioada se trece la încarcarea protetica graduala cu mineralizarea secundara a osului si integrarea secundara functionala definitiva a implantului


Formarea vaselor sanguine precede osteogeneza si o determina

Vasele de neoformatie sinusoidale se vor dezvolta cu pâna la 0,5 mm / zi

La început apare tesutul osos tânar incomplet organizat

In 6 - 7 saptamâni acesta se va organiza în os lamelar matur

Ritmul osteogenetic este de 25 - 50 m / 24 ore

Urmeaza remodelarea osoasa la nivelul peretelui neoalveolar

Titanul sau ceramicele nu cauzeaza o reactie tisulara adversa


Consolidarea modelarii osoase poate fi îmbunatatita astfel:

prin stimuli hormonali

utilizând proteine morfogenetice

cu ajutorul sistemului adeziv de fibrina

prin biocurenti

Cauze de esec a integrarii osoase

Pentru o buna integrare osoasa a implanturilor se impune:

prezenta celulelor osoase adecvate

o nutritie corespunzatoare

un stimul adecvat

Integrarea osoasa a implanturilor poate fi afectata de suprapunerea unor factori precum

chirurgia traumatizanta

stabilitatea primara deficitara a implantului

forte mecanice premature

biocompatibilitate necorespunzatoare


Tehnica chirurgicala va urmari:

evitarea supraîncalzirii

evitarea frezelor uzate

evitarea inciziilor franjurate

evitarea decolarilor delabrante

evitarea inserarii prea presate a implantului

evitarea inserarii prea lejere a implantului

evitarea încarcarii protetice premature

evitarea protezarilor nefiziologice

evitarea utilizarii unor materiale cu biocompatibilitate necorespunzatoare



Integrarea osoasa primara a implanturilor se poate obtine cu materiale ca:

ceramica de aluminiu si zirconiu

titan

vitalium

tantal

niobium

etc.

Integrarea secundara definitiva se obtine numai cu:

ceramica de aluminiu si zirconiu

titan pur

H.A.

ESEC
- formare de tesut fibros la interfata -

Rolul factorilor imunologici
în integrarea tisulara a implanturilor

Implantul este un corp strain introdus în tesuturile orale

Corpurile straine cuplate cu o substanta organica formeaza în organismul gazda antigene

Gazda prin raspunsul imun duce la proliferarea si diferentierea unor celule care genereaza reactii:

umorale

celulare


Reactiile celulare si umorale genereaza anticorpi si celule efectoare care reactioneaza specific cu antigenul ce a patruns în organismul gazda

Se formeaza tesutul limfoid cu celula limfoida - unitatea de baza a sistemului imunitar

Ţesutul limfoid este format din:

organe limfoide centrale

timusul

maduva osoasa

organe limfoide secundare

ganglionii limfatici

splina

tesuturile asociate intestinelor

Sistemul genetic H.L.A.

Antigenele corpusculare si cele de histocompatibilitate formeaza raspunsul imun

Antigenele de histocompatibilitate sunt denumite H.L.A.

H.L.A. se prezinta sub forma de gene pe suprafata celulelor care dau individualitatea biologica a fiecarui individ

Se cunosc 40 tipuri de H.L.A.


In implantologie reactia antigenica poate fi data de oxizii de suprafata si produsii de coroziune


Implantul ca biomaterial - un transplant cu rol de suport pentru celulele înconjuratoare care adera la suprafata lui


Implant biocompatibil - fenomene imunologice diminuate


Respingerea unui implant


Se face prin mecanisme de activare a gazdei cu:

infiltrat cu celule mononucleare la interfata

rezorbtia implantului (teoretic)

avulsia implantului

avulsia unui implant

Imunologia cavitatii bucale

Urmatorii factori din cavitatea orala pot duce la raspunsuri locale imune:

prezenta unui sistem antigenic format din flora locala - placa bacteriana

prezenta imunoglobulinelor secretorii dinn saliva, tesutul gingival si lichidul santului gingival

prezenta celulelor imunocompetente cu rol în eliberarea imunoglobulinelor de tip secretor

în saliva vom gasi:

IgA IgM

IgG IgE

Integrarea gingivala a implanturilor

Se poate obtine o jonctiune gingivo- implantara asemanatoare inelului circular epitelio-conjunctiv peridentar ?


Gould celulele epiteliale se plaseaza pe suprafata implantului prin intermediul laminei bazale si a hemidesmozomilor

Schr der într-o mucoasa cheratinizata se realizeaza o aderare celulara pe suprafata bontului protetic al implantului


Wennstr m absenta gingiei cheratinizate nu înseamna lipsa integrarii gingivale dar este mai dificila si mai gracila


Adell gingia cheratinizata nu este un obiectiv esential în integrarea gingivala


Jansen exista o sigilare biologica si o adeziune previzibila între implant si gingie → nu este o jonctiune epitelio-comjunctiva ca la dintele natural


Kosten a cultivat celule epiteliale în concentratie de 75.000 celule / ml pe suprafete de:

titan pur

titan aliat

titan pulverizat

plasma

cristal de safir

H.A.


Rezultate dupa 20 ani:


celulele adera de 3 ori mai repede la suprafetele de H.A. si safir decât la titan

nu adera si nu cresc celule pe aliajul de titan decât pâna la maximum 7 celule pe câmp

suprafetele netede favorizeaza mai mult aderenta celulara



De Porter a utilizat transgingival bonturi protetice cu porozitati de 50 - 200 µm obtinând esecuri ale integrarii


Concluzia:

suprafata poroasa transgingival duce la esecul integrarii


La ora actuala se stie ca:

epiteliul gingival regenereaza postoperator formând un inel epitelio-conjunctiv periimplantar

hemidesmozomii favorizeaza adeziunea celulara de suprafata bontului protetic


Se realizeaza astfel:

un inel epitelio-comjunctiv

un sant gingival

controlul integrarii epitelio - conjunctive


Noi am observat la microscopul electronic:

suprafata implantului

un inel de proteoglicani

inelul epitelio-conjunctiv ce adera de proteoglicani


Integrarea epitelio-conjunctiva a implanturilor este una din cele mai importante descoperiri

integrarea epitelio conjunctiva la implant


Reusita implanturilor impune:

o integrare osoasa buna

o integrare epitelio-conjunctiva buna

Afectarea integrarii gingivale este facuta de:

placa bacteriana

toxinele bacteriene

tartru

detritusurile orale

toxinele de coroziune

etc.


Afectarea integrarii gingivale va duce negresit la afectarea integrarii osoase

mucozita intretinuta de placa

integrare osoasa afectatata


Detalii ale integrarii epitelio-conjunctive a implanturilor


Dupa montarea bontului protetic gingia se cicatrizeaza formând în final inelul epitelio-conjunctiv periimplantar

Dupa formarea inelului fibro-conjunctiv celulele epiteliale tapeteaza peretele gingival al santului gingival extinzându-se pâna peste fundul santului în contact cu suprafata bontului protetic de care adera cu ajutorul hemidesmozomilor.



Teorii si ipoteze privind integrarea osoasa a implanturilor orale




Fixarea unui implant în os se poate realiza prin:

fibrointegrare → esec

osteoacceptare → succes


Weiss, un adept al fibrointegrarii descrie:

prezenta fibrelor de colagen cu origine în trabeculele osului spongios care înconjoara implantul si apoi se insera în trabeculele din partea opusa


Harms:

la implantele inserate pe osul lung de sobolan dupa un an se constata la interfata prezenta unui strat de tesut moale


Branemark - descrie contactul direct între implant si os → osteointegrare


Dupa unii autori contactul os - implant este de:

la 3 luni

la 6 luni în osul spongios

la 6 luni în osul cortical

Restul contactului formându-l:

vasele sanguine

tesutul conjunctiv

nervii

etc.


Roberts descrie urmatoarele fenomene evolutive dupa insertia unui implant:


formarea calusului periimplantar

dupa 6 saptamâni calusul se va transforma în os

dupa 6 saptamâni se continua remodelarea osoasa cu maturizarea lamelelor osoase ce devin cu rezistenta maxima la solicitarile mecanice dupa 18 luni de solicitare moderata si graduala


Noi am evidentiat urmatoarele privind integrarea osoasa a unui implant:

imediat dupa inserare implantul este înconjurat de un strat din proteoglicani de 40 - 400

în jurul proteoglicanilor se formeaza calusul osos care se maturizeaza la 6 - 7 saptamâni realizând integrarea osoasa primara a implantului

în aceasta perioada se impune o liniste mecanica completa

osul periimplantar se remodeleaza si se condenseaza în urmatoarele 8 - 18 luni de zile prin încarcarea protetica graduala realizând integrarea secundara functionala definitiva a implantului

Biointegrarea

Se obtine cu ajutorul materialelor bioactive ca H.A. care se leaga la osul înconjurator prin punti osoase


Integrarea osoasa si transmiterea fortelor la osul înconjurator


La un implant integrat osos osul raspunde diferit la agenti:

fizici

chimici

microbieni


Solicitarile mecanice pe un implant trebuie sa înceapa dupa minimum 6 saptamâni si gradual


Fortele transmise de la implant la os vor genera rezorbtie însotita sau nu de apozitie în functie de intensitatea si durata fortelor

La implantele filetate cele mai mari forte se transmit la vârful spirelor

Când fortele sunt fiziologice are loc:

o rezorbtie

apoi o apozitie

o condensare osoasa


Etapele critice si parametrii vindecarii osoase priimplantare tin foarte mult de:

actul chirurgical

acoperirea completa a implantului

repaosul total de 6 - 7 saptamâni

încarcarea protetica graduala

o integrare epitelio - conjunctiva buna


Integrarea osoasa are urmatoarele componente:

suprafata implantului

stratul proteoglicanic de 20 - 400 Ĺ

osul înconjurator neoalveolar


Biointegrarea osoasa are urmatoarele componente:

puntile osoase implant - os pâna la 66 %

proteoglicani cca. 24 %

os în contact cu proteoglicanii 24 %


Fibrointegrarea osoasa are urmatoarele componente:

suprafata implantului

tesut conjunctiv fibros periimplantar

osul neoalveolar înconjurator

Noi o consideram un esec



Fortele transmise de la implant la os au urmatoarele concentrari:

la capul implantului

la apexul implantului

Când fortele se transmit în axul implantului ele se vor concentra la apexul acestuia

Inca nu s-a stabilit cu precizie pragul liminal al solicitarilor mecanice pe implanturi

Se stie însa cu precizie ca:

solicitarile fiziologice determina o crestere a densitatii osoase

solicitarile nefiziologice determina o rezorbtie osoasa


Legatura dintre integrarea gingivala si cea osoasa la implanturile orale

Implantul oral este intra-extra tisular

Portiunea intratisulara este definita de:

corpul implantului inserat complet în os

zona bontului protetic aflata în tesutul gingival pâna la suprafata fundului santului gingival

Portiunea extratisulara este definita de:

bontul protetic începând de la fundul santului gingival cu doua zone:

cea de la nivelul santului gingival

cea supragingivala


Afectarea integrarii osoase depinde de:

biomaterial

forma implantului

solicitarile statice si dinamice fiziologice sau nefiziologice

agresiunile bacteriene


Fortele mecanice pot determina rezorbtii osoase în urmatoarea ordine:

la capul implantului în osul cortical

la apexul implantului

pe toata suprafata implantului

lipsa rezorbtiei osoase dupa 10 ani


Factorii bacterieni actioneaza:

la început asupra inelului epitelio-conjunctiv

apoi asupra osului


Interrelatia dintre factorul bacterian si cel mecanic privind afectarea integrarii tisulare este dovedita


De asemenea interrelatia dintre integrarea gingivala si cea osoasa este clar dovedita


Inelul epitelio-conjunctiv periimplantar poate fi afectat de:

placa bacteriana

periajul dentar intempestiv

jetul de spalare în santul gingival

detartrajul cu instrumente metalice

sondele parodontale

tartrul subgingival

etc.

Rezorbtia osului periimplantar are cauze ca:

fortele mecanice

agentii bacterieni


Frecvent afectarea integrarii osoase a implantului începe cu afectarea integrarii epitelio-conjunctive


Relatia forte - implanturi - pat osos receptor

Rolul parodontiului care lipseste la implanturi este preluat de:

integrarea tisulara corecta

forma si dimensiunile implanturilor

numarul si pozitia implanturilor

structura osului

calitatea protezelor

etc.


Transmiterea fortelor de la implant la os:

fortele de la interfata os-implant actioneaza numai asupra osului

fortele sunt strâns legate si de rigiditatea complexului implanto-protetic

lucrarile protetice elastice pot sau nu sa transmita fiziologic fortele pe implanturi si apoi la os

mandibula are un grad de elsticitate orizontala si verticala

implantul transmite forte la osul înconjurator doar când asupra lui actioneaza forte mecanice


In functie de intensitatea fortelor pot apare situatii ca:

rezorbtia si apozitia fiziologica a osului

fracturarea osului periimplantar

rezorbtia osului periimplantar

fracturarea implantului

etc.

Ideal ar fi ca aceste forte sa fie preluate de la implant si transmise la os de o structura asemanatoare parodontiului marginal → este o dorinta


Implantul surub este superior celorlalte implanturi

Fortele transmise la implant în axul lung transmit cel mai fiziologic fortele la os

Cu cât elasticitatea orizontala a protezei este mai mica fortele se transmit mai fiziologic

Cu cât relieful ocluzal este mai elastic fortele se transmit mai fiziologic



Document Info


Accesari: 4196
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )