|
|
|
|
În urmatoarele rânduri vom prezenta un caz clinic recidivat, diagnosticat ca fibrom uterin, cu un nodul de dimensiuni mari, dupa ce a fost supus anterior procedurii de embolizare de artera uterina.
Pacienta în vârsta de 32 ani, (C.V.), din mediu urban, se prezinta la internare în data de 26.07.06, cu urmatoarele simptome: dureri de intensitate accentuata la nivel hipogastric, cu iradiere la nivel lombar, care dureaza de aproximativ 3 zile, asociat cu cresterea temperaturii 38,5 grade celsius, astenie, fatigabilitate exagerata, ameteli, semne care nu au cedat la administrare de medicatie.
Din antecedentele heredo-colaterale nu retinem nimic semnificativ.
Antecedente fiziologice - menarha la 17 ani, cicluri regulate, nedureroase, flux mediu. Pacienta a prezentat 2 sarcini care au evoluat normal, ambele finalizate cu nastere spontana pe cale vaginala, greutatea copiilor 3200g, respectiv 3500g.
Din antecedentele patologice de ordin ginecologic retinem diagnosticarea unui Fibrom uterin în 1998.
Conditii de viata si munca corespunzatoare, neaga consumul de toxice.
Istoricul bolii actuale - pacienta în vârsta de 32 ani, 2 sarcini fara complicatii, 2 nasteri normale la termen, fara avorturi spontane sau la cerere, fara alta patologie asociata, a fost diagnosticata în 1998 cu Fibrom uterin. A urmat tratament la Spitalul Universitar Bucuresti, interventia practicata fiind cea de Embolizare de artera uterina.
Dupa aproximativ 8 ani de la acest tratament, timp în care nu s-a observat nici o alterare a starii post-operatorii sau simptomatologie sugestiva de recidiva, în urma cu 3 zile pacienta începe sa prezinte o grava alterare a starii generale, cu dureri de intensitate accentuata la nivel hipogastric, cu iradiere la nivelul întregului abdomen inferior, pe flancuri si lombar bilateral, asociat cu stare febrila, astenie marcata, ameteli. Se administreaza la domiciliu tratament antibiotic si antiinflamator cu Augmentin 2*1/zi respectiv Lomexicam 2*1/zi, dar simptomatologia nu se amelioreaza, dimpotriva, devine mai accentuata, motiv pentru care se prezinta la serviciul de specialitate pentru diagnostic si tratament.
Examenul clinic general nu arata parametrii modificati, doar o largire moderata a cadrului abdominal, cu cresterea sensibilitatii spontane si la palpare la nivel abdominal inferior.
În cadrul examinarii de specialitate, se palpeaza un nodul fibromatos de dimensiuni mari, dura, la nivelul peretelui uterin anterior, aproximativ de marimea unei sarcini de trimestrul doi. La examinarea vaginala se constata resturi de tesut necrotic partial eliminate din uter, împreuna cu sângerare moderata, printr-un col uterin partial dilatat.
Examinarile de laborator se gasesc în limite normale, cu exceptia Hb-7,7g%, Ht-27,1%, probabil în cadrul pierderilor însemnate de sânge din ultima perioada, respectiv VSH-60/120, sugerând o infectie severa.
Dupa alte examinari complementare si imagistica, diagnosticul final se stabileste ca fiind Stare septica pe fondul unei necrobioze septice de fibrom uterin.
Dupa o terapie intensa de scurta durata, cu scop de reechilibrare, incluzând antibioterapie masiva intravenoasa, Ceftriaxon, Ciprinol, Clindamicin, rehidratare cu NaCl 0,9%, glucoza 5%, HHC, Dextra 70% si 40%, se decide necesitatea interventiei chirurgicale, reprezentata de histerectomie totala urmata de suspensia cervixului restant, pentru profilaxia prolapsului genital.
Postoperatoriu se administreaza în plus 2 unitati de sânge pentru refacerea hemodinamica, continuându-se antibioprofilaxia, tratament de sustinere vitaminic si antialgic.
Probele de laborator din zilele urmatoare arata valori ce tind spre normal, inclusiv hemograma se corecteaza în urma transfuziilor.
În ziua a 10-a postoperator, pacienta se externeaza în stare generala satisfacatoare, afebril, fara semne de infectie, probe de laborator normale, fara dureri sau sângerare.
Acest caz ne atentioneaza înca o data ca la ora actuala nu exista înca un tratament ideal a fibromiomului uterin, lipsit de incidente si accidente pre/intra sau postinterventioniste.
Fibromul uterin ramâne în continuare o afectiune care beneficiaza de o paleta larga de strategii terapeutice, din care ginecologul trebuie sa recomande si sa duca la bun sfârsit metoda cea mai adecvata în functie de particularitatile pacientei.
|
