PRODUSE ALE PADURII FOLOSITE IN SCOPURI TERAPEUTICE - Teiul - (tiliae flos) tilia cordata - tei rosu, tei mare, tei alb
Descriere. Este un arbor inalt pana la 40 m, cu o coroana deasa, globuloasa. Frunzele sunt petiolate, ovate, asimetrice la baza, cu varful ascutit, dintate pe margini. Florile, de culoare alba-galbuie, sunt placut mirositoare si reunite cate 2-15. Pedunculul floral concrescut aproape pe jumatate din lungimea lui cu bractee eliptica sau lanceolata de culoare verde-galbuie. Floarea este hermafrodita, regulata, pe tipul 5, androceul format din numeroase stamine libere, dar dispuse in 5 grupe.
Etimologia denumirii
teiului. Numele de Tilia vine de la grecescul
ptilon=aripa, facand referire la bracteile aflate pe pedunculul
floral, asemanatoare unor aripi. Cuvantul argentea deriva de la
latinescul argenteus= argintiu, aluzie la faptul ca frunzele sunt albe
si dens tomentoase pe suprafata inferioara. Numele de cordata
vine de la latinescul cor= inima, aluzie la formarea frunzelor. Cuvantul
platyphyllos este cuvantul grecesc ce rezulta din
unirea lui platys=larg, cu phyllon=frunza, adica cu
Mirosul placut al florilor de tei se datoreaza prezentei farnesolului, alcool sescviterpenic aciclic. In florile de tei au fost puse in evidenta o serie de flavonozide derivand de la cvercetol si kempferol si care explica unele din proprietatile farmacodinamice ale produsului. Intre acestea, tilirozida este 3-(p-cumaroil)-glucozida kemferolului. In afara de substantele descrise, in florile de tei se gasesc si zaharoza, taninuri galice si catehice (acidprotocatehic si elagic) cantitati reduse de fraxozida si esculozida, o saponina nehemolitica care este un produs triterpenic identic cu taraxerolul, denumit tiliadina si alaturi de acesta acetatul de b-amirenol.
Ecologie si raspandire: Tilia
cordata este cel mai raspandit in
Tilia tomentosa are pretentiile cele mai ridicate fata de temperatura ; destul de rezistent la seceta; vegeteaza bine pe soluri fertile reverie, dar rezista si la cele ceva mai compacte. Altitudinal se cantoneaza cel mai jos dintre toate speciile de tei, in padurile de campie, cu deosebire in sudul si estul tarii. In Dobrogea, in padurile de la poalele Muntilor Macinului, devine specie invadanta. Raspandirea cea mai mare oare in judetele Tulcea, Vaslui, Iasi si Buzau ; se mai intalneste frecvent si in alte judete din Transilvania si Banat (Alba, Arad, Bihor, Bistrita-Nasaud, Caras-Severin, Cluj, Hunedoara, Salaj, Sibiu, Timis), Oltenia (Dolj, Gorj, Mehedinti, Vilcea), Muntenia (Arges, Ilfov), precum si in tot restul Moldovei.
Tilia platyphyllos Mai rar, mai pretentios fata de caldura si lumina decit T. cordata. Se intalneste la limita dintre campie si deal, pe soluri fertile, usoare, evitand pe cele compacte sau inundabile.
Toate speciile se cultiva dat fiind portul lor frumos si mai ales mirosul placut din timpul infloririi datorat mior glande nectarifere din floare - si in localitati, pe marginea soselelor, in parcuri, gradini, curti.
Recoltare: Florile de Tilia platyphyllos (tei cu frunza mare) si T, cordata (tei pucios) formeaza impreuna produsul Flores Tiliae oficinalis si se culeg -primele la inceputul lui iunie, celelalte dupa circa doua saptamani, la inceputul infloririi, cand o parte din flori sunt inca in boboc.
Florile de Tilia tomentosa se culeg cel mai tarziu, la inceputul lui iulie, cu sau fara bractee, fara a se amesteca cu cele ale celorlalte doua specii. Recoltarea se face numai pe timp frumos, la un interval de 1-2 zile dupa ultima ploaie, necesitand scari duble, foarfeci de pomi cu coada lunga etc. Este de dorit ca taierile de tei care se fac in paduri sa se coreleze cu perioada infloritului, fiind cel mai lesnicios mod de recoltare. De la arborii care nu se doboara se recolteaza produsul cu mana sau se taie cu foarfeca de pomi ramurile tinere de 1 an de pe care se iau florile. Recoltarea florilor din parcuri, spatii verzi, de pe sosele etc. trebuie sa se faca in asa fel incat sa nu fie afectat aspectul ornamental al arborilor, floare cu floare sau virfuri mici de crengute, evitindu-se dezbinarile de ramuri sau taieri de ramuri mari.
Pregatirea produsului in vederea prelucrarii: Uscarea se face la umbra, in strat subtire, in incaperi sau poduri cu curent puternic. Se evita uscarea lenta deoarece produsul se brunifica usor. De asemenea,se evita sa se puna in incaperi cu podele de lut, deoarece produsul prinde miros. La uscator, uscarea se face la 35°.Randamentul la uscare 3,5-4/1.
Compozitie chimica :
Mucilagiile din frunzele sau florile de tei au compozitie diferita.
Astfel, mucilagiile frunzelor de tei pucios contin acid poliuronic,
hexoza si metilpentozane ; mucilagiile florilor de tei argintiu
contin acid galacturonic, arabinoza, galactoza si
ramnoza ; ulei volatil (0,04-0,07%) in inflorescente ; flavonoide :
cvercetrina, izoevercetrina, rutozid, tilirozida, gume, tanin,
zahar, colina si acetilcolina. in uleiul volatil se
afla un alcool alifatic sescviterpenic - farnesolul - care imprima
florilor de tei mirosul caracteristic. Scoarta contine polifenoli : floroglucinol, taninuri de natura
catehica si galica, cantitati mici de heterozide
cumarinice intre care fraxozid si esculozid. Semintele
contin ulei gras si albumine, zaharoza, rafinoza,
stachioza etc. Cercetarile din
Recoltare. In scopuri medicinale, de la toate speciile de mai sus se utilizeaza florile fara sau cu bractee. Recoltarea se face pe timp frumos, iar uscarea in strat subtire. Produsul obtinut are un miros placut, de miere, gust mucilaginos, dulceag si usor astrigent.
Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice . Inflorescentele datorita uleiului volatil au actiune neurosedativa si antispastica; datorita mucilagiilor reduc inflamatiile cailor respiratorii. Datorita acestor proprietati florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase, in insomnii si ca expectorant in bronsite. Actiunea sedativa poate fi utilizate si la copii mici sub forma de bai cu flori de tei. Intra in compozitia ceaiului calmant, ceaiului calmant impotriva tulburarilor cardiac, ceaiul pectoral 2, in ceaiul sedativ si sudorific, la prepararea apei de tei si in compozitia unor preparate magistrale . Scoarta are proprietati antispastice, coleretice, vasodilatatoare, fiind utilizata uneori in afectiuni hepato-biliare si in migrene.
Intrebuintarile teiului: Intern. Datorita uleiului volatil cu actiune neurosedativa si antispastica, florile de tei sunt utilizate ca sedative nervoase, in insomnii. Ceaiul de tei contribuie la vindecarea racelii si gripei, mai ales atunci cand sunt insotite de febra, deoarece produce o transpiratie abundenta, care face sa scada temperatura crescuta a corpului. Datorita mucilagiilor ce reduc inflamatiile cailor respiratorii, in tuse ca si in bronsita, florile de tei au o actiune linistitoare si ajuta la eliminarea secretiilor bronsice. Asociate cu musetel si menta, florile de tei usureaza digestia si tonifica stomacul.
Extern. Fiind un calmant generator si decongestiv, florile de tei sunt folosite sub forma de bai la linistirea copiilor nervosi si bolnavilor de tuse convulsiva. De asemenea, ceaiul din flori de tei la care se adauga bicarbonat de sodiu este utilizat sub forma de gargara in inflamatii ale amigdalelor. Ceaiul de tei mai este indicat pentru combaterea cearcanelor, tinandu-se compresa pe ochi 10-15 minute.
Prepararea si utilizarea teiului . Infuzie 2-4 g%, bandu-se 2-3 ceaiuri pe zi. Sau: intern, infuzie: o lingurita de flori de tei la 200 ml apa clocotita; se beau 2-3 ceaiuri pe zi indulcite cu miere de albine sau cu zahar.
Extern , pentru gargara, infuzie din 20 g (circa 4 linguri) de flori la 200 ml apa clocotita la care se adauga o jumatate de lingurita de bicarbonat de sodiu. In amigdalite gargara se face cu ceaiul cald. Pentru bai: infuzie in 500 g produs uscat la 3 litri apa clocotita; dupa strecurare, lichidul rezultat se amesteca cu apa din cada care trebuie sa aiba temperatura de 37 °C. Se sta in cada 15-20 minute.
|
