REUMATISMUL ABARTICULAR
= afectiuni dureroase ale partilor moi ale aparatului locomotor.
- cauze: infectii locale sau generale, traumatisme, efortul, climatul rece si umed, cauze degenerative;
Periartrite, bursite, tendinite, miozite, epicondilita
1. Periartrita scapulo-humerala
Caracterul cel mai important al artic. umarului este mobilitatea maxima. Ea este asigurata, in primul rind, de cele 3 artic. constitutive: scapulo-humerala, acromio-claviculara si toraco-claviculara. Partea musculara este alcatuita dintr-un plan profund (bicepsul) si unul superficial (deltoidul) intre care se gaseste bursa subdeltoidiana.
Cele mai frecvente cauze sunt leziunile degenerative ale tendoanelor (in special ale supraspinosului si bicepsului), caracterizate prin necroza, care duc la rupturi partiale si la calcifieri. Procesele de uzura sunt frecvente la persoanele peste 40 ani, dar sunt in general latente clinic; in prezenta anumitor factori (traumatisme, expuneri la frig si umezeala) se adauga si un proces inflamator, urmat de fibroza.
Semnele clinice:
Durere localizata sau difuza, instalata brusc sau insidios, exacerbata la miscare (abductia este cea mai dureroasa miscare)
Limitarea miscarilor
Contractura musculara ce poate determina blocarea umarului
Evolutia este progresiva, in 3 stadii: umar dureros simplu, umar blocat acut, umar blocat cronic.
a). umarul dureros simplu se caracterizeaza prin dureri vii, dar cu miscari posibile, abductia fiind cea mai dureroasa miscare (m. supraspinos este strivit intre acromion si humerus, spatiu care reprezinta un adevarat defileu).
b). umar blocat acut = durere vie si imobilizare (blocarea umarului datorita contracturii musculare)
c). umar blocat cronic = blocarea umarului, cu dureri minime
Tratament:
Analgezice, AINS
Repaus
Fizioterapie, aplicare de caldura umeda sau gheata
Infiltratii cu corticosteroizi (in cazurile persistente)
2-3 Bursie si tendinite
Bursele sunt plasate intre tendoane, muschi, ligamente si oase, in zonele in care tendoanele si muschii trec in dreptul unor proeminente osoase. Ele au rolul de a reduce frecarea intre aceste structuri anatomice in timpul miscarilor, usurind alunecarea si facilitind miscarile.
De fiecare parte a corpului uman se gasesc 80 de burse;
Inflamatia burselor determina bursita.
Tendinita si tenosinovita reprezinta o inflamatie tendoanelor, respectiv a tecilor sinoviale care imbraca tendoanele muschilor.
Cauzele ce pot determina aparitia lor sunt multiple:
sub actiunea unei suprasolicitari (exercitarea unor forte excesive de frecare)
pozitii vicioase („genunchiul femeii de serviciu', „calcaiul politistului')
in traumatisme directe;
unele bursite pot constitui manifestarea unei boli sistemice, cum sunt poliartrita reumatoida si guta (in guta, cel mai frecvent afectate sunt bursele olecraniana si prerotuliana).
Sindrom de tunel carpian (determinat de tenosinovita tendonului muschiului flexor al degetelor) poate sa apara in timpul sarcinii, la operatorii de computere sau in evolutia unei poliartrite reumatoide, hipotiroidism, acromegalie etc.
Tenosinovitele pot fi:
independente, in care au fost incriminate microtraumatisme produse de miscari care cer forta si rapiditate, uneori in cursul unor profesiuni (dactilografe, croitorese, pianisti).
tenosinovite ce apar in cursul unor artropatii: poliartrita reumatoida, reumatismul palindromic, artrita gonococica, guta.
tenosinovite supurate, consecutive inocularii de germeni in tecile tendoanelor printr-o plaga penetranta;
Simptomatologia clinica a bursitei este dominata de durere care are urmatoarele caractere:
este spontana sau produsa de miscare sau cind se exercita presiune asupra bursei
este mai intensa noaptea
poate iradia in membrul respectiv
deseori creaza probleme de diagnostic diferential cu suferinte articulare vecine.
In inflamatia unor burse se observa tumefactia acestora, mai ales in cazul celor superficiale, cum sunt bursa olecraniana, bursa prerotuliana.
Inflamatia burselor situate in apropierea unor articulatii determina un grad de redoare, de limitare a miscarilor respectivelor articulatii.
Topografic se descriu numeroase forme de bursita. Cele mai frecvente si mai importante localizari sunt la membre.
Bursita „labei de gasca' este inflamatia bursei tendonului distal latit al muschilor croitor, semitendinos si semimembranos („laba de gasca') situat pe fata interna a regiunii superioare a tibiei; ea este mai des intalnita la persoane de sex feminin, cu membrele inferioare disproportionat de groase; durerea se accentueaza in timpul urcatului pe scari.
Inflamatia bursei trochanteriene produce durere care se amelioreaza in flexie si rotatie interna a membrului inferior.
Genunchiul are multiple burse. Cea localizata prepatelar se inflameaza mai ales dupa o pozitie prelungita si repetata in genunchi („bursita femeilor de serviciu'). Si celelalte burse ale genunchiului (suprapatelara, infrapatelara, anserina, a semimembranosului, a semitendinosului) pot fi inflamate. Tumefierea marcata a bursei poplitee produce asa-zisul chist Baker, a carui ruptura permite fuziunea lichidului intre planurile musculare ale gambei, dand un aspect clinic foarte asemanator tromboflebitei profunde.
Bursitele de la picior sunt localizate mai ales in contact cu tendonul lui Ahille, infracalcanean sau la locurile de frictiune si presiune ale oaselor metatarsiene si cuneiforme. Inflamatia acestora produce durere la mers.
Bursita ahileana este determinata de microtraumatisme repetate, asa cum se intampla in cazul persoanelor cu incaltaminte stramta, mai ales daca au o configuratie particulara a partii posterioare a calcaneului.
In bursita calcaneana inflamatia bursei se gaseste situata la zona de insertie a aponevrozei plantare pe calcaneu.
Bursita halucelui se gaseste situata pe fata mediala a primei articulatii metatarso-falangiene; ea este intalnita mai ales la persoanele care prezinta halux valgus.
Bursitele membrului superior sunt localizate in special subdeltoidian si olecranian.
Inflamatia cronica a bursei subdeltoidiene poate uneori sa finalizeze cu impregnari calcare. Detasarea unui foarte mic fragment in cavitatea ei produce o inflamatie acuta de o violenta extrema.
Bursita olecraniana poate aparea in cursul poliartritei reumatoide sau gutei sau dupa unele traumatisme. In primele doua cazuri, in interiorul bursitei se pot palpa noduli. Durerea este relativ mica, in mod spontan, dar se exacerbeaza la presiune. Miscarile cotului de regula sunt limitate si sunt nedureroase. Bursita posttraumatica are evolutie favorabila (tumefierea bursei diminueaza treptat) in cazul in care sunt evitate traumatismele. Bursita septica a cotului este relativ frecventa.
Manifestarile clinice din tendinita constau in dureri pe traiectul tendonului respectiv, uneori cu iradieri in vecinatate si accentuate de miscari, tumefieri eventuale si cateodata aparitia unui nodul palpabil si sensibil.
Localizarile mai frecvente ale tendinitelor sunt la tendoanele de la nivelul articulatiilor pumnului si gleznei.
Tenosinovita muschilor scurt extensor si lung abductor ai policelui mai poarta si numele de boala De Quervain. Bolnavii au o dificultate in a tine obiecte in mana, nu pot ridica greutati.
Tenosinovita bicipitala intereseaza trecerea tendonului capului lung al bicepsului prin santul bicipital. Semnul cardinal este durerea spontana, la palpare sau la miscarea bratului (extensie, sau supinatia antebratului impotriva unei rezistente)..
Mai rar apar tenosinovite la membrele inferioare.
forma particulara si des intilnita in practica reumatologica este tenosinovita tendonului muschiului flexor al degetelor, ce determina sindromul de tunel carpian. Tendonul acestui muschi provoaca deseori compresia nervului median la trecerea lui prin canalul carpian limitat de oasele carpului si de ligamentul transvers al carpului.
Simptomatologia se caracterizeaza prin:
durere,
senzatie de amorteala, furnicatura, intepatura, in teritoriul subiacent al nervului median, adica pe fata posterioara a policelui, aratatorului, mediusului si jumatatea radiala a inelarului.
flexia degetelor este dureroasa,
abductia, opozitia si flexia policelui pot fi deficitare din cauza durerii sau din cauza atrofiei muschilor eminentei tenare, inervati tot de nervul median.
percutia ligamentului transvers al carpului (semnul lui Tinel) ca si flexia maximala a mainii pe antebrat pentru 1 minut (semnul lui Phalen) pot reproduce simptomatologia subiectiva.
Repausul constituie o masura necesara in tratamentul bursitelor, indiferent de localizarea lor. In bursitele acute este indicata o imobilizare de 7-10 zile, dupa care vor fi evitate activitatile care agraveaza simptomele, pentru o perioada de inca 1-2 saptamani.
Aplicatiile reci (compresele reci sau pungile cu gheata) sunt utile in bursitele acute, intrucat usureaza durerea si determina o reducere a tumefactiilor.
Bursitele beneficiaza mai ales de o terapie locala cu lidocaina si cortizonice si mult mai putin de tratament general cu antiinflamatoare nesteroidiene.
In tenosinovite se recomanda antiinflamatoare nesteroidiene pe cale generala si administrari locale de corticoizi. Raspunsul terapeutic la antiinflamatoare nesteroidiene pe cale generala este modest, beneficiul maxim producandu-se prin administrari locale de cortizonice.
In bursitele superficiale este indicata punctia si aspiratia lichidului bursal. Intrucat lichidul se reface, punctia evacuatoare se poate repeta.
In cazurile de sindrom de tunel carpian rezistente la tratamentul medicamentos se recomanda interventie chirurgicala pentru degajarea nervului median.
4. Miozite
Au aceeasi factori etiologici cunoscuti: traumatisme, eforturile, climatul rece si umed, infectiile locale sau generale.
Simptome: durerea difuza musculo-scheletica, redoarea musculara si oboseala fizica continua.
Cele mai frecvente localizari sunt: m. trapez, epicondilul lateral al cotului, ligamentele intervertebrale ale coloanei cervicale si lombare inferioare.
Tratamentul este in principal fizioterapic, dar se completeaza cu sedative, miorelaxante, antiinflamatorii. Evolutia este indelungata, cu tendinta spre cronicizare.
5. Epicondilita
= inflamatie tendinoasa sau periostala la nivelul insertiei muschilor epicondilieni.
Apare datorita surmenajului articular sau microtraumatismelor cotului.
Este mai frecventa la jucatorii de tenis, dactolografe, spalatorese
Se manifesta prin durere pe partea externa a cotului, iradiata pe fata externa a antebratului; ea se intensifica prin extensia si supinatia antebratului.
De obicei, mobilitatea cotului nu este afectata
Trat. consta in repaus, AINS, infiltratii locale cu hidrocortizon sau xilina.
6. BOALA DUPUYTREN (aponevrozita palmara)
Consta in ingrosarea si retractia aponevrozei palmare, care determina o fixare in flexie a unuia sau mai multor degete. Este mai frecventa la barbati cu varsta peste 50 ani si este bilaterala. Etiologia este necunoscuta, dar sunt incriminati factori precum: traumatisme minore, dar cronice, factorul ereditar, unele boli (ciroza hepatica, diabetul zaharat), alcoolismul cronic.
Are o evolutie lenta, indolora, cu aparitia unor noduli nedurerosi in regiunea palmara, de-a lungul tendonului flexorului IV. Acestia se alungesc pana la limitarea extensiei palmei, iar cu timpul apare o flexie fortata, ireductibila a primei si a celei de -a doua falange. Cel mai frecvent sunt afectate degetele IV si V.
Boala Dupuytren are o evolutie lenta si benigna. Printr-un diagnostic precoce si tratament adecvat este posibila o oprire a evolutiei. Gravitatea este in functie de doi factori: intensitatea retractiei si difuziunea leziunilor in mana afectata .
Ca tratament se recomanda:
Infiltratii locale cu produse cortizonice (numai in stadiul initial)
Cand apare retractura se face tratament chirurgical ce consta in fasciotomie
Fizioterapie (ultrasunete).
|
