Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























SINDROMUL DE DISCONTINUITATE

medicina




SINDROMUL DE DISCONTINUITATE


Sindromul de discontinuitate a fost definit ca aparitia unor noi, clar definite (si cuantificabile) simptome si semne grupate (ca sindrom), survenite la întreruperea sau reducerea dozei de SSRI (sau a altor antidepresive) si având un timp finit de desfasurare.




Recent, s-a descris un numar tot mai mare de reactii de discontinuitate, relationate cu SSRI. Aceste reactii au fost raportate pentru toate SSRI-urile utilizate în clinica, precum si pentru antidepresivele triciclice.

Incidenta acestor simptome variaza semnificativ de la un antidepresiv la altul. În cazul antidepresive 747j91h lor triciclice literatura citeaza urmatoarele date: 100% - imipramina, 80% - amitriptilina, 33% - clomipramina. În ceea ce priveste SSRI-urile, avem urmatoarele date: paroxetina, sertralina si venlafaxina - cel putin unul din 3 pacienti prezinta sindrom de discontinuitate. În cazul fluoxetinei, datorita timpului sau lung de înjumatatire (2 - 4 zile), iar a metabolitului sau activ - norfluoxetina (7 - 15 zile), incidenta sindromului de discontinuitate este de 100 de ori mai mica decât în cazul paroxetinei sau a sertralinei.

Initial, simptomele au fost gresit diagnosticate sau diagnosticate ca efecte secundare ale unei alte boli, sindrom sau medicatie.

În prezent exista urmatorii termeni utilizati pentru a categorisi aceste simptome: sindrom de discontinuitate a SSRI (Haddad, 1997) sau sindrom de sevraj serotoninergic (Dominguez si Goodnick, 1995).

Sa ne reamintim ca un sindrom reprezinta un grup de simptome. Cele mai comune simptome includ ameteala, greata, letargia si cefaleea (1997). Alte simptome sunt: anxietatea, paresteziile, confuzia, tremorul, transpiratiile, insomnia, iritabilitatea, problemele mnezice si anorexia.

În 1987, Dilsaver a împartit simptomele de discontinuitate ale triciclicelor în 5 grupe principale:

1. gastrointestinale si disconfort somatic general (letargie, greata, cefalee), deseori asociate cu anxietate sau agitatie;

2. tulburari de somn (insomnii sau vise în exces);

3. tulburari de miscare (akatisie, parkinsonism);

4. activare comportamentala, ducând spre manie;

5. simptome diverse (aritmii cardiace).

Cu exceptia aritmiilor cardiace, aceste simptome au fost observate si în cazul discontinuitatii SSRI (Haddad, 1997).


În literatura s-a discutat despre câteva simptome sau clustere de simptome, care nu apar în grupele lui Dilsaver, ceea ce sugereaza ca simptomele de discontinuitate ale SSRI sunt mult mai variate decât cele ale triciclicelor. Acestea includ:

1. probleme de echilibru (ameteala, ataxie, vertij);

2. anormalitati senzoriale (parestezii, amorteli);

3. comportament agresiv si impulsiv.

Evaluarea simptomelor de discontinuitate se face, uzual, cu ajutorul a doua scale: PWC (Physician Withdrawal Checklist) si DESS (Discontinuation-Emergent Signs and Symptoms Checklist).


A doua scala consta într-o lista de 43 de semne si simptome:

1. nervozitate sau anxietate

2. dispozitie elevata, senzatie de plutire

3. iritabilitate

4. înrautatire brusca a dispozitiei

5. iesiri bruste de mânie

6. atacuri bruste de panica sau anxietate

7. accese de plâns sau lamentatii

8. agitatie

9. senzatie de ireal sau detasare

10. confuzie sau probleme de concentrare

11. tulburari mnezice

12. oscilatii ale dispozitiei

13. tulburari de somn, insomnii

14. vise sau cosmaruri numeroase

15. transpiratii

16. tremuraturi

17. tensiune musculara sau rigiditate

18. dureri musculare

19. picioare nelinistite

20. crampe, spasme musculare

21. fatigabilitate, oboseala

22. mers nesigur sau incoordonare

23. vedere încetosata

24. privire umeda

25. miscari neregulate ale gurii sau buzelor

26. probleme de vorbire sau vorbire neclara

27. cefalee

28. hipersalivatie



29. ameteala, vertij

30. rinoree

31. respiratie superficiala

32. frisoane

33. febra

34. varsaturi

35. greturi

36. diaree

37. crampe stomacale

38. balonare

39. senzatii vizuale neobisnuite

40. senzatii de arsura, amorteala, furnicaturi

41. sensibilitate audutiva neobisnuita

42. zgomote sau tiuituri în urechi

43. gusturi sau mirosuri neobisnuite


Multe dintre simptome se suprapun, facând diagnosticul dificil. În particular, simptomele psihiatrice de discontinuitate (dispozitia depresiva, agitatia sau iritabilitatea) pot fi confundate cu recaderea simptomelor depresive (Haddad, 1997).

Particularitati clinice care sugereaza diagnosticul:

- antecedente de discontinuitate a antidepresevilelor sau (mai putin comun), reducerea dozei;

- debut potrivit, adica în primele zile de reducere sau întrerupere a dozelor de antidepresiv;

- durata adecvata a tratamentului (simptomele de discontinuitate sunt rare la pacientii tratati mai putin de 5 saptamâni);

- durata scurta (o zi - 3 saptamâni);

- reversibilitate rapida (24h) la reintroducerea sau cresterea dozei de medicament;

- o buna anamneza ce va releva noncomplianta la tratament;

- simptome de discontinuitate interpretate gresit ca si recurenta a depresiei, efecte adverse ale unui nou antidepresiv, ca urmare a trecerii pe un alt antidepresiv.


Pentru a minimaliza simptomele de discontinuitate ale antidepresivelor, este necesara reducerea treptata a tuturor SSRI, cu exceptia fluoxetinei. Simptomele de discontinuitate, care apar frecvent la întreruperea brusca sau în caz de noncomplianta intermitenta si, mai putin frecvent, în timpul reducerii dozelor, sunt în general usoare, dureaza putin si sunt autolimitative, dar pot fi suparatoare si pot conduce la productivitate scazuta si concediu de boala. Simptomele usoare pot fi tratate prin simpla reasigurare a pacientului ca ele sunt tranzitorii dar, în cazul simptomelor mai severe poate fi necesara reinstituirea dozei initiale de antidepresiv si scaderea ratei de descrestere a dozei. Dupa administrarea unei doze de 20mg de fluoxetina, simptomele de discontinuitate se remit, de obicei, în câteva ore. Daca pacientul a fost pe o doza mai mare de paroxetina sau venlafaxina, va fi necesara o a doua doza de 20mg de fluoxetina. În rest, tratamentul va fi simptomatic.


Bibliografie selectiva:


Cornu iu, G.: Breviar de psihiatrie - Ed. Arca, 2006, Oradea;

Goldberg, R.: "Ghid clinic de psihiatrie" - Ed. All Educational, 2001, Bucure ti;

Medicala, 2005,Bucure ti;

Sadock & Kaplan: "Terapie medicamentoasa în psihiatrie" - Ed. Medicala Callisto, 2001.












Document Info


Accesari: 8938
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )