Urina este produsul de excretie al rinichilor, care se formeaza īn urma filtrarii plasmei sangvine la nivelul glomerulului renal, a reabsorbtiei si secretiei tubulare.

Īn procesul de formare a urinei se deosebesc 3 functii:

1 - de filtratie glomerulara

2 - de reabsorbtie tubulara

3 - de secretie tubulara

Functia de filtrare glomerulara

Se realizeaza īn corpusculul renal, care este format din glomerulul renal, īnconjurat de capsula Bowman. Glomerulul este format dintr-un sistem port arterial, īn care intra o artera aferenta si se capilarizeaza īn alte 4-6 arteriole care se reunesc si formeaza arteriola eferenta, care iese din glomerul.

Acest ghem vascular este īnconjurat din partea nefronului de capsula Bowman, care contine membrana filtranta, formata din interdigitarea podocitelor. Īn urma filtrarii plasmei prin aceasta membrana, rezulta īn capsula Bowman urina primara, a carei compozitie este asemanatoare plasmei sangvine, exceptānd continutul īn proteine. Se considera ca urina primara nu contine proteine, sau contine doar urme de proteine, deoarece macromoleculele nu strabat membrana filtranta.

Īn continuare, urina parcurge nefronul format din tubii contorti proximali, ansa Henle, tubii contorti distali si canalele colectoare Bellini.

La o sectiune longitudinala prin rinichi se poate constata ca glomerulii renali si tubii contorti sunt dispusi īn zona corticala iar portiuni din ansa Henle descendente, ascendente si tubii coletori īn zona medulara externa, īn timp ce curbarea ansei Henle si continuarea tubilor colectori, īn zona medulara interna.

2. Functia de reabsorbtie urinara

Deoarece urina primara contine si o serie de substante utile organice, care, daca s-ar elimina prin urina finala, ar fi o pierdere importanta, ele sunt reabsorbite la nivelul nefronului, unele īn proportii de 100%, iar altele partial. Produsii de catabolism, substante toxice si īn exces nu sunt reabsorbite si se elimina prin urina finala.

Substantele care se reabsorb la nivelul nefronului se numesc substante cu prag renal. Īn functie de gradul de reabsorbtie, pragul renal poate fi ridicat sau scazut, ex.: glucoza se reabsoarbe 100%, cānd glicemia se afla īn limitele fiziologice, deci este substanta fara prag renal.

Reabsorbtia este mai intensa la nivelul tubilor contorti proximali (80% din substante se reabsorb aici). Este prezenta si la nivelul tubilor contorti distali, īn procent de 19%, urmānd ca doar 1% din urina primara sa se elimine ca urina finala.

Ansele Henle sunt dispuse "contra curent", la nivelul lor avānd loc procesul de diluare si concentrare a urinei, cu producerea urinei hiperosmatice. La nivelul tubilor colectori are loc o intensa reabsorbtie a apei.

3. Functia de secretie tubulara

S-a constatat ca epiteliul tubilor uriniferi are si rol de a secreta anumite substante, īn special ioni. Īn cazul unor substante care nu se reabsorb de loc si sunt īn plus secretate, concentratia lor īn urina va depasi procentul de 100%.

Īn clinica se practica o testare functionala a rinichiului prin testul de epurare plasmatica sau clearance renal. Pentru determinarea acestuia este nevoie de anumite substante care nu sunt reabsorbite si secretate la nivelul tubilor uriniferi, ex.: inulina si acidul paroaminohipuric (PAH). Aceste substante sunt injectate intravascular, dupa care se determina concentratia lor plasmatica (P) si urinara (U), precum si minut-volumul (V) urinar, urmānd ca dupa urmatoarea relatie sa se stabileasca valoarea clearence-ului:

C = (U x V) / P

Īn urma celor 3 functii amintite se formeaza urina finala, care reprezinta doar 1% din urina primara. Aceasta va fi preluata de un veritabil sistem de stocare a urinei, urmānd ca apoi sa fie eliminata.

Sistemul de stocare si eliminare a urinei

Element: urina se scurge la nivelul bazinetului prin calicele renale, de unde este preluat de uretere si condusa īn vezica urinara. Ureterele se deschid oblic īn vezica urinara astfel ca, atunci cānd aceasta realizeaza un anumit grad de plenitudine, este oprita patrunderea urinei.

Mucoasa vezicii urinare este impermeabila pentru aproape toate substantele. Din vezica urina patrunde prin colul vezical īn uretra intrapelvina, īn uretra extrapelvina, dupa care este eliminata la exterior prin procesul de mictiune.

Mictiunea este un proces/act neuro-reflex, cu centru īn maduva sacrala, care este supus si controlului cortical. Deoarece la nivelul vezical exista 2 sfincetere: unul format din musculatura neteda aflat sub control vegetativ; al 2-lea format din musculatura striata aflat sub control cortical.

Recoltarea urinei

Urina se recolteaza frecvent īn scopul efectuarii unor teste clinice sau paraclinice, de diagnostic si īn scop de cercetare stiintifica. Urina primara se poate recolta numai īn scop experimental, prin punctia capsulei Bowman. Frecvent se recolteaza urina finala.

Cea mai indicata metoda este cea īn timpul urinarii voluntare, care necesita cunoasterea comportamentului speciei īn cauza, ex: bovinele urineaza de regula dimineata; cāinii urineaza īn anumite locuri si la anumite ore. Cānd animalele prezinta modificari ale mictiunii (disurie, etc.), se poate recurge la metoda cateterismului urinar, folosind sonde adecvate introduse īn uretra extrapelvina, recoltarea urinei din uretra si chiar din vezica.

Se poate recurge la declansarea reflexului de urinare: palparea usoara a meatului urinar, cu degetele protejate de o manusa. La specii mari (bovine, cabaline) se poate recurge la palparea transrectala a polului posterior al vezicii urinare. La ovine s-a constatat ca producerea unei apnei pasagere, prin acoperirea botului animalului cu palma (1-2 min) poate declansa reflexul de urinare. si palparea transabdominala a rinichilor īn zona sublombara poate determina rareaori urinarea la ovine.

Īn situatii extreme se poate recurge la administrarea substantelor PSM: pilocarpina, acetilcolina, care determina si eliminare urinara.

Īn cazul unor reflexe care blocheaza mictiunea (spasme,etc) se pot administra tranchilizante, dupa care se produce de regula si urinarea.

Examenul de laborator al urinei

a) Examenul organoleptic

Urina proaspat recoltata īn cursul mictiunii voluntare are aspect spumos, iar la cabaline precipita repede datorita continutului īn carbonati.

Culoarea: urina normala are culoare galbena cu nuante variabile, īn functie de specie. Modificari pot apare si īn anumite stari fiziologice, cānd sunt date de anumiti constituenti ai ratiei furajere. Modificarea apare īnsa frecvent īn starile patologice, ex: culoarea rosie aprinsa, īn hematurie, cānd contine eritrocite nelizate, ceea ce indica faptul ca la nivelul cailor urinare se produc microleziuni. Cānd urina are culoarea rosie īnchisa, brunie, ciocolatie, contine Hb rezultata din eritrocite descompuse iar leziunile au sediu la nivelul renal. Urina de culoare verzuie contine puroi.

Produsele medicamentoase administrate oral sau parenteral modifica culoarea urinei, cānd se elimina pe cale renala, ex.: furazolidon - coloratie portocalie; albastru de metilen - culoare albastra, etc.

b) Examenul fizic:

1. Determinarea densitatii urinei - cu un densimetru special = urodensimetru, care necesita o cantitate mai mica de urina pentru determinare (50-100ml).

Densitatea urinei este influentata īn mod fiziologic de gradul de hidratare a organismului, de continutul īn apa a ratiei alimentare si de consumul normal de apa.

Exista o serie de stari patologice īn care densitatea urinei se modifica.

Valoarea densitatii urinei variaza īn functie de specie: cabaline d = 1,025 - 1,045; bovine d = 1,025 - 1,060; ovine d = 1,010 - 1,060; suine d = 1,020 - 1,040, etc.

2. Determinarea pH-ului - cu ajutorul hārtiei indicatoare sau a pH-metrului electric. Īn clinica sunt extinse diferite teste rapide pentru determinarea diferitelor componente din urina si inclusiv a pH-ului. Acestea se fac cu anumite benzi speciale care se apreciaza īn functie de modificarea culorii, modificari cantitative (test Cambur⁸).

Ph-ul urinei este influentat īn mod normal de natura regimului alimentar. Ierbivorele au urina alcalina, carnivorele au urina neutra, datorita regimului proteic.

c) Examenul chimic

1. Evindetierea albuminelor īn urina - prezenta albuminelor īn urina = albuminurie. Fiziologic, albuminuria poate apare īn eforturi fizice prelungite, ex.: ortostatismul prelungit la om. Se mai īntālneste albuminuria fiziologica la nou-nascut, īn primele zile de viata, cānd filtratia glomerulara nu este pusa la punct; se mai īntālneste la vaci, īn a 2-a parte a gestatiei.

Īn laborator, alburia se poate determina rapid prin reactia cu acid sulfosalicilic.

Principiu: urina cu continut īn albumine formeaza īn prezenta acidului sulfosalicilic un precipitat albicios sau o opalescenta persistenta si dupa īncalzire.

Materiale: urina de testat; urina martor, cu continut īn albumine; acid sulfosalicilic 20%; eprubete; pipete; bec de gaz.

Mod de lucru: Īntr-o eprubeta punem 5ml de urina de testat, adaugam 8-10 picaturi de acid sulfosalicilic 20%. Īntr-o a doua eprubeta punem 5ml de urina peste care punem 8-10 picaturi acid sulfosalicilic 20%, proba martor. Īn scurt timp se va constata aparitia precipitatului albicios, a opalescentei, īn cazul urinei martor, iar dupa caz apare sau nu īn urina de cercetat. Daca s-a format precipitat, se īncalzeste continutul eprubetei pāna la fierbere, iar daca persista indica prezenta albuminei. Daca dispare se poate datora albuminozelor.

2. Evidentierea puroiului - prezenta puroiului īn urina poata numele de piurie. Īn mod normal urina nu contine puroi. Cānd acesta apare īnseamna ca se deruleaza procese supurative la nivelul rinichilor sau a cailor urinare. Pentru evidentierea puroiului se poate recurge la reactia cu NaOH.

Principiu: Prin tratarea urinei cu NaOH se formeaza bule de aer īn masa acesteia, daca urina contine puroi, are vāscozitate crescuta iar bulele de aer persista; īn cazul urinei normale, ele se ridica rapid la suprafata si se sparg.

Mod de lucru: Īntr-o eprubeta punem 5ml urina, adaugam 3ml NaOH 20%, se omogenizeaza prin acoperirea eprubetei cu pulpa degetului si rasturnare. Se constata formarea bulelor de aer īn masa urinei si se apreciaza: daca persista rezulta o vāscozitate crescuta, deci prezenta īn continut a puroiului.

3. Evidentierea glucozei - Īn mod normal glucoza poate fi prezenta īn urina numai īn cazul unor ratii bogate īn hidrati de carbon, cānd nivelul glicemiei depaseste limita normala de aproximativ 1:1000, la mamifere si 2,5-3:1000, la pasari. Īn rest prezenta glucozei īn urina are conotatii patologice, fiind īntālnita de regula īn disfunctii ale reglarii metabolismului glucidic (diabet zaharat).

Principiu: Datorita proprietatilor reducatoare si fermentabile, glucoza prezenta īn urina reduce oxidul de Cu, īn prezenta NaOH, formānd un precipitat rosu-caramiziu, evidentiabil la caldura.

Materiale: urina de testat, urina martor, solutie NaOH 20%, solutie CuSO₄ 10%.

Mod de lucru: Īntr-o eprubeta punem 5ml urina de testat, adaugam 3ml NaOH 20% si 3 ml CuSO₄ 10%. Īn eprubeta a doua punem 5ml urina martor peste care adaugam 3ml NaOH 20% si 3 ml CuSO₄ 10%.

Se omogenizaza eprubetele si se īncalzesc la flacara. Se constata formarea unui precipitat de culoare rosie brunie īn cazul urinei martor si dupa caz, apare sau nu īn urina de testat.

4. Evidentierea pigmentilor biliari - Cānd urina contine pigmenti biliari, au loc evolutiile unor boli hepatice (la rumegatoare, biliverdina īn cantitati foarte mici se evidentiaza si īn cazuri normale n laborator se poate recurge rapid la evidentierea biliverdinei prin reactia cu solutie Lügol.

Mod de lucru: Īntr-o eprubeta punem 3ml urina, adaugam 1 picatura f. mica solutie Lügol. Aparitia unui inel colorat īn verde va indica prezenta biliverdinei (sau coloratia verzuie).

5. Evidentierea unor produsi colorati - urina contine diferiti pigmenti (urocromul, urobilina, urobilinogenul, hemoporfirina etc.), care īn prezenta aerului se reduc formānd produsi colorati.

a) Evidentierea urobilinogenului: - prezenta urobilinogenului īn urina īn cantitati detectabile la rece indica disfunctii hepatice grave.

Pentru evidentiere urobilinogenului se realizeaza reactia cu reactiv Erlisch.

Principiu: Īn urma tratarii cu reactiv Erlisch urina devine rosiatica. Īn cazul urinei normale, culoarea apare numai la cald. Daca apare la temperatura camerei rezulta continutul īn urobilinogen mai crescut decāt normal, iar daca apare si la rece (la frigider), continutul īn urobilinogen este foarte crescut.

Mod de lucru: Īntr-o eprubeta punem 5ml urina, adaugam 8-10 picaturi reactiv Erlisch. Ţinem la temperatura camerei. Īntr-o alta eprubeta punem 5ml urina, adaugam 8-10 picaturi reactiv Erlisch. Īncalzim la flacara. La scurt timp de la īncalzire se poate observa colorarea īn rosu a continutului eprubetei.

Se urmareste daca aceasta culoare apare si la temperatura laboratorului. Daca se constata reactie pozitiva la temperatura data, se mai pregateste o eprubeta care se introduce la frigider si se apreciaza continutul īn urobilinogen. Daca reactia a fost pozitiva la temperatura laboratorului, continutul de urobilinogen este usor crescut, iar daca este pozitiva si la rece continutul este foarte crescut.