Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


Tehnologia de valorificare si actiunea terapeutica a fructelor de padure - afinul


TEHNOLOGIA DE VALORIFICARE SI ACTIUNEA TERAPEUTICA A FRUCTELOR DE PADURE - Afinul

Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele inglobeaza in ele toata energia solara captata pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi, facute special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, PP si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza nu atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment care sunt afinele. Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare.



Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat cateva: Ateroscleroza cerebrala, tulburari de circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi 200-300 g de fructe proaspete, inainte de fiecare masa. In afara sezonului se consuma o lingurita de pulbere de afine uscate de trei ori pe zi. Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea de afine uscate este un leac care actioneaza fara gres in aceste afectiuni. In cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar, se poate bea un ceai cald din fructe si frunze pentru rehidratare.

Enterocolite de putrefactie - se face o cura de afine proaspete - 300-500 g zilnic - repartizate in trei portii egale. Prima portie se ia dimineata pe stomacul gol, iar restul inainte de mesele principale. Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara sezonului, se pune pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se bea in trei reprize, in decursul unei zile.

Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana dimineata doua linguri de frunze maruntite in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, se pune licoarea obtinuta deoparte, iar frunzele se oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca 20 de minute. Se combina cele doua extracte si se bea acest amestec, pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face pauza 14 zile, dupa care se repeta. Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din doua in doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate marunt, peste care se toarna patru cani de alcool diluat (50) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14 zile, timp in care sticla se scutura de doua-trei ori pe zi. Se strecoara in sticle inchise la culoare. Se consuma circa doua-trei linguri pe zi.

Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea macerat de fructe uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de sase luni, doua-trei pahare pe zi.

Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile vasculare, tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din preparatul obtinut prin combinarea unei cani de macerat la rece de afine cu o cana de decoct de afine. Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in timp ce decoctul se obtine astfel: o lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o cana de apa, se lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul.

Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete consumate zilnic, vreme de o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel este destul de refractara la tratamentele clasice.

Tulburari produse de folosirea antibioticelor - sechelele abuzului de antibiotice (tulburari de imunitate, infectii cu ciuperci parazite, tulburari digestive, hormonale s.a.) sunt atenuate si, gradat, eliminate, daca se consuma doua saptamani la rand cate 300 g de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure indelungate cu afine, de-a lungul carora se beau una-doua cani de macerat de afine uscate zilnic.

Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite, peste care se toarna 200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de mai multe ori pe zi, din care una inainte de culcare. Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de apa, vreme de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta se fac lotionari cu un tampon de vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe locul afectat sub forma de cataplasme, folosindu-se un pansament steril.

Extragerea preparatelor din afine.

Obtinerea vinului din fructele de Myrtillus vaccinum

Mod de preparare. Fructele de afine se spala bine de praf, se rup de ciorchini si se trec prin masina de suc. Zaharul se dizolva in apa, apoi se pune zeama de lamaie; siropul se fierbe 10 min ca sa se transforme in zaharuri mai simple care vor fermenta mai repede. Dupa ce s-a racit, se amesteca cu sucul de afine, apoi se toarna in damigene care se vor astupa cu dop de fermentatie. Dupa 4-6 saptamani, vinul se trage in sticle care, apoi se astupa cu dopuri si se pastreaza intr-un loc racoros.


Schema tehnologica de procesare a vinului de afine

zahar      zeama de lamaie apa afine

FIERBERE

 

DIZOLVARE

 
ZDROBIRE

 

DESCIORCHINARE

 
SPALARE

                        ciorchine

RACIRE

 



AMESTECARE

  sirop suc de afine


vin de afine

TRANSFER IN   DAMIGENE

 

TRANSFER IN STICLE

 





Obtinerea sucurilor naturale limpezi de afine

Sucul natural limpede de afine S.C.P.P. Baneasa:

tratament termic materia prima (T=85 - 90 C, 15 minute);

racirea materiei prime (T= 45 – 50 C);

operatia de macerare enzimatica: 0,50 g enzima pectolitica (Ultrazym 100G), timp de 25 minute la temperatura de 45 – 50 C;

operatia de limpezire enzimatica: 0,45 g enzima pectolitica (Ultrazym 100G), timp de 1h la temperatura de 45 – 50 C;

operatia de limpezire cu argile (2 g bentonita/1 litru suc brut),timp de 30 minute la T = 50 C;

operatia de centrifugare, timp de 20 minute (5500 rotatii/minut);

randamentul la presare a sucului natural limpede (h = 69,20 %).

In zonele montane, fructele uscate sau plamadite in rachiu se intrebuintau in mod curent contra diareei. Din ramurile cu frunze, lasate sa se usuce, uneori in amestec cu alte plante, se preparau ceaiuri nu numai pentru diaree, dureri de stomac, crampe ci si in boli de piept si de inima. In unele parti contra diareei se faceau turte din afine si faina din samburi de masline, care se dadeau bolnavului sa le manance, fierte in amestec cu frunze de mesteacan, laur (Datura stramonium) si traista ciobanului, se foloseau contra diabetului.

In dermatologie se utilizeaza frunzele si fructele afinului, care se recolteaza in lunile august-septembrie. Frunzele se usuca in straturi subtiri, in locuri aerisite si uscate si se pastreaza ulterior in saculeti de panza sau in pungi de hartie. Fructele se desprind de frunze prin scufundarea intr-un vas cu apa, se zvanta la soare si se aseaza pe policioare se plasa. Se depoziteaza in incaperi aerisite, fara praf, incalzite, smochinindu-se. Se muta ulterior in pungi sau saculeti de hartie.

Frunzele au efecte antidiabetce, astringente, antidiareice, antiseptice urinare, usor diuretice, iar fructele se folosesc in alimentatie in tratarea diabetului zaharat complicat, afectiunilor dermatologice, tulburarilor circulatorii periferice, uretritelor, somatitelor, eczemelor, ulceratiilor cronice sangerande.

Cand si cum se recolteaza in scopuri terapeutice. De la afin, in scopuri terapeutice se folosesc doar frunzele si fructele, recoltate separat, in luna august. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in snopi mici, in loc aerisit, lipsit de umezeala, apoi se separa de ramuri pastrandu-se in pungi de hartie sau in saculete de panza. Se usuca la umbra, in strat subtire. Uscarea artificiala la 35-40°C. Fructele se recolteaza cand ajung la maturitatea fiziologica, in iulie-august. Se usuca pe rame cu plasa de sarma galvanizata, in incaperi aerate, bine incalzite. Uscarea artificiala, la 60-70°C. Fructele se separa de frunze, dupa cules, prin scufundarea lor intr-un vas cu apa, apoi se zvanta la soare si se pun la uscat pe policioare bine aerisite, uscate, fara praf.

Mladitele de afin trateaza bolile de ochi si diverse afectiuni digestive. Iar frunzele si fructele contin o substanta asemanatoare cu insulina.

Din mladitele recoltate la inceputul primaverii si puse proaspete la macerare in solutie hidro-glicero-alcoolica se obtine un extract numit gemoderivat.

Afinele scad glicemia. Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala, atat frunzele, cat si fructele de afin au efecte hipoglicemiante. Din frunze se poate face o infuzie indulcita cu miere sau zaharina, din care se beau zilnic 1-1,5 l. Este buna in caz de cistita, diabet zaharat si ca protector vascular capilar. De asemenea, decoctul din frunze ajuta, prin gargara, in afectiuni buco-faringiene. In vindecarea arsurilor se aplica pe locul bolnav comprese cu frunze. Afinele se folosesc in diabetul zaharat, complicat cu afectiuni dermatologice (candidoze, prurigo diabetic, ulceratii trofice), in tulburari circulatorii, uretrite, stomatite, eczeme, cuperoze.

Frunzele de afin contin 'insulina vegetala' Din frunze de afin se prepara un ceai recomandat celor cu diabet, avand proprietatea de a scadea zaharul din sange, actiune datorata mirtilinei, substanta denumita si 'insulina vegetala'.

Pentru a mari eficacitatea ceaiului, frunzele de afin se pot asocia cu pastai de fasole si frunze de dud. Ceaiul se bea neindulcit, cite o ceasca inaintea fiecarei mese principale.

Ceaiul dietetic recomandat diabeticilor are in compozitia sa, pe linga alte plante, si frunze de afin. Datorita continutului in tanin, frunzele au actiune astringenta, folosindu‑se si in diaree, iar datorita arbutinei, au proprietati bacteriostatice, utilizindu‑se ca antiseptic urinar si usor diuretic. Se mai recomanda in cazuri de guta si reumatism.

Afinele - pline de vitamine.  Compozitie chimica: frunzele contin arbutina, tanin, derivati flavonici, derivati antocianici, hidrochinona, mirtilina, ericolina, neomirtilina, etc; fructele- tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A,vitamina C vitamina B1, B2, C, E, PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic, malic, lactic, principii bacteriostatice. Sunt utilizate in diaree, enterocolite, oxiuraza, diabet zaharat, infectii urinare. Se consuma proaspete sau se prepara. O lingurita si jumatate de fructe zdrobite se pun in 500 ml de. Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala, atat frunzele, cat si fructele de afin au efecte hipoglicemiante. Afinele se folosesc in diabetul zaharat, complicat cu afectiuni dermatologice (candidoze, prurigo diabetic, ulceratii trofice), in tulburari circulatorii, uretrite, stomatite, eczeme, cuperoze. apa si se fierb aproximativ 30 de minute. Se bea in trei reprize, in decursul unei zile.

Fructele contin apa (86 %), zaharuri (7-13 %), zaharoza (1-2 %), cenusa (0,45-0,50 %), proteine (0,8-1,2 %), acizi organici (cca 1 %) din care acid uric (cca 0,9 %), acizii benzoic, tartric, malic (0,05-0,15 %), substante pectice (0,350-0,490 %), tanin (0,300-0,430 %), vitamina C (12-20 mg %), vitamina A (280 U.I.). vitamina PP (0,2 mg%), vitaminele B1 si B2 (0,02 mg % fiecare), vitamina E, saruri minerale de potasiu (50 mg %), calciu (10 mg %), fosfor (8 mg %), sulf (8 mg %), magneziu (6 mg %), clor (5 mg %), mangan (3 mg %), fier (1 mg %).

Frunzele contin: tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina. Fructele contin: tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

Principiile active din frunze si fructe au proprietati astringente si antiseptice (antibiotice). Provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile, usureaza cicatrizarea, modifica mediul facand imposibila inmultirea microbilor, impiedica sau previn infectiile microbiene, impiedica putrefactia. Actiune buna in tratarea stomatitelor, aftelor, eczemelor.

Flavonoidele, antocianinele si glucochinina. Alaturi de vitamine, afinele mai contin flavonoide, antocianine si glucochinina, care ajuta la prevenirea si tratarea afectiunilor vasculare sau problemelor sanguine precum varice, tromboza venoasa, angina, fragilitatea capilarelor. Flavonoidele reprezinta o clasa de compusi naturali intilniti in plante, care functioneaza la nivelul organismului plantelor ca antioxidanti. Acesti compusi sunt, de fapt, pigmenti ai plantelor si chiar daca nu sunt enumerati printre nutrientii vegetali esentiali, acestia ajuta la sinteza de vitamina C in organism. Flavonoidele sunt necesare organismului si datorita faptului ca protejeaza peretii capilarelor si organismul impotriva infectiilor. Deficitul de flavonoide in organism influenteaza ranirea cu usurinta, dupa care este nevoie de un timp indelungat pentru refacerea tesuturilor lezate.

Antocianina este, de asemenea, un pigment regasit in corpul plantelor, la nivelul vacuolelor celulare. Confera pigmentul de culoare multor plante si flori, fiind tot un antioxidant, protejand plantele impotriva razelor UV, pe carele absoarbe.

Glucochinina este un compus regasit in majoritatea fructelor bace (zmeura, fragi, capsuni, smochine, mure, struguri, afine) si a fost folosita in multe cercetari stiintifice efectuate asupra bolnavilor de diabet, deoarece specialistii considera ca aceasta substanta reduce nivelul de zahar din vasele de sange si, prin urmare, reduce dependenta de administrarea insulinei.

Pastrare. Fructele de afine se pot macera si la rece: o lingurita si jumatate de fructe zdrobite se lasa in 400 ml de apa rece, la temperatura camerei, timp de opt ore. Toata cantitatea de macerat se bea in timpul unei zile, in trei reprize.

Afinele au efecte protectoare in ulcerul gastric indus de stres, medicamente, alcool si chiar fata de ulcerul cronic indus de acidul acetic, stimulind apararea locala a mucoasei stomacului.

Mod de utilizare. Infuzie din frunze (1 lingura planta la o cana cu apa), din care se beau cate 2-3 cani/zi sau decoct concentrat din fructe uscate (3 linguri de afine la 0,5 l de apa), care se consuma nefiltrat, impreuna cu fructele, de 2-3 ori/zi.

De asemenea, decoctul din frunze ajuta prin gargarisme in afectiuni buco-faringiene. Afinele, consumate ca atare sau sub forma de suc, vindeca stomatitele. Fructele proaspete, pot fi consumate in orice cantitate, atat cat permite organismul.

Ceaiurile din frunze (2 lingurite de frunze se oparesc in 500 ml de uncrop, din care cantitate se bea de trei ori pe zi) in cazurile de diaree, infectii urinare, uremie. Diabeticii vor bea cate 1-2 ceaiuri pe zi (scade zaharul din sange) adaugind la frunzele de afin parti egale de pastai de fasole si frunze de dud.

Din fructe uscate se prepara ceaiul antidiareic si antidezinterie cronica: 1-2 lingurite de fructe se fierb timp de 25-30 de minute in 100 ml de apa, se filtreaza si se completeaza cu apa fiarta pana la implinirea cantitatii initiale. Se beau zilnic pina la 300 ml de astfel de ceai. Pentru obtinerea unui efect mai bun si mai puternic la cantitatea de fructe se mai poate adauga inainte de fierbere 1 g flori de musetel (romanita), 0,5 g frunze de menta si chiar 0,5 g de coaja de stejar.

Pe langa infectiile urinare si uremie, ceaiurile din frunze si fructe de afin ajuta la guta si reumatism.

Afinul este un bacteriostatic, pentru care proprietati se recomanda in ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie intestinala. In medicina populara infuzia din fructe de afin se mai foloseste in tratarea gastritei, aciditatii scazute a stomacului, calculilor (pietre la rinichi) si in combaterea metabolismului (schimbul de substante) dereglat. Fiertura si sucul de afin se mai folosesc in forma de gargara la iflamatiile mucoasei cavitatii bucale, gingiilor, faringelui si laringelui. Terciul din fructe proaspete in forma de comprese e bun in cazurile de arsuri, diferite exeme si boli de piele.

Sub forma de infuzie, care se obtine un ceai extraordinar din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi. Frunzele si fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala. Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.

Afinul mai este indicat in infectia urinara, ca antiseptic minor si diuretic, in reumatism, in guta, in colita de fermentatie sau de putrefactie.

Fructele prelucrate termic, precum cele din dulceturi, pierd cea mai mare parte din substantele benefice. Afinele ajuta in cazul tulburarilor de circulatie encefalica, la diaree, enterocolita de fermentatie. Au aport benefic in cazul oxiurozei, al diabetului si maladiilor asociate acestei boli, al infectiilor urinare, artritelor, candidozei bucale si digestive, faringitelor, stomatitelor, aftelor, micozelor, eczemelor sau in tratarea ranilor sangerande. Ceaiul din frunze si fructe are efect de rehidratare. Frunzele si fructele afinului au o lunga istorie de uz medicinal. Initial se credea ca inlesnesc nasterea, apoi s-a descoperit ca ajuta digestia si stopeaza diareea si inflamatiile.

Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante contin glicozite sterolice si flavonozide. La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin uscarea plantei la temperaturi de peste 40°C sau prin infuzare. In alte cazuri, efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.

La numerosi pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificativa a dozelor de insulina necesare zilnic.

Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic. In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta. Totusi, trebuie retinut ca substantele active din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in diabetul infantil. Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.

Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii. Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile. Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi. Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.

Efectele curative ale afinelor. Fructele de afin sunt bogate in tanin, pectine, mirtilina, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic), dar cea mai mare bogatie a lor sunt provitamina A si vitamina C. Aceste vitamine, in combinatie cu pigmentul antocianina, imbunatatesc acuitatea vizuala, circulatia sangelui la nivelul ochilor si la nivelul sistemului nervos si pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasa, glaucomul, miopia. Aceste efecte benefice sunt datorate antocianinelor, care ajuta la protejarea tesuturilor retinei impotriva radicalilor liberi.

Vitaminele si nutrientii din afine au o mare eficienta si impotriva oboselii ochilor sau a orbirii pe timp de noapte.

Ceaiul de afine combate diareea, are proprietati antiseptice in infectiile intestinale, mai ales in gastroenterite, contribuind la ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie. Unii autori le recomanda in combaterea oxiurilor.

Ceaiul de afine poate fi facut dintr-o lingurita si jumatate de fructe uscate, peste care se toarna doua pahare cu apa fiarta si racita. Fructele se lasa la macerat opt ore, apoi se bea intreaga cantitate de lichid in cursul unei zile. Pentru a mari actiunea astringenta si antiseptica a fructelor de afin, se adauga coaja de stejar, flori de musetel si frunze de menta.

Tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior si vin, care au proprietati antiseptice si astringente. Consumate in stare proaspata, afinele regleaza scaunele, fac sa inceteze fermentatiile intestinale, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabilesc pofta de mancare.

Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in locuri umbrite si bine aerisite. Daca se foloseste caldura artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C. Din 3-4 kg frunze proaspete, se obtine 1 kg produs uscat. Fructele se intind in straturi subtiri in camere incalzite, pe rame cu plasa de sarma galvanizata. Se pot usca si in uscatoriii sistematice unde temperatura nu trebuie sa depaseasca 60-70 grade C. Dupa uscare se lasa 2-3 zile si apoi se ambaleaza.  Din 7-8 kg de fructe proaspete se obtine 1 kg produs uscat.

Actiune farmaceutica. Are proprietati astringente, antiseptice, bacteriostatice, scade zaharul din sange, antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, creste acuitatea vizuala, adjuvant al diabetului. Fructele antidiareice, antiseptic intestinal, antihelintic, creste acuitatea vizuala, antiseptic urinar, adjuvant in tratarea diabetului.

Se pot folosi la urmatoarele afectiuni: Fructele- afectiuni buco-faringiene, afectiuni coronariene, afte, anorexie, arsuri, ateroscleroza, azotemie, balonari, bronsite, cancer (preventiv), candidoze, cicatrizarea ranilor, cistite, colesterol marit, colibaciloza, convalescenta, cosmetica (tratamente), cuperoza, dermatite (diverse), diabet, diaree, dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de fermentatie si putrefactie, faringite, guta, hemoroizi, hepatita, hipertensiune, imunitate scazuta, infectii urinare, insuficienta biliara, metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiuraza, prurigo, rectocolite, retinopatii, reumatism, stomatite, febra tifoida, tulburari de circulatie, tuberculoza pulmonara, ulceratii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.




Document Info


Accesari: 522
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )