Traumatologia articulatilor in fotbal
Entorsele, luxatiile si fracturile sunt afectiuni
ale aparatului locomotor care apar in urma unor traumatisme, frecvente in
sezonul rece. Acestea sunt intalnite la cei care practica
sporturile de iarna (ski, patinaj), dar apar frecvent si in activitatile
obisnuite, casnice.
Entorsele si luxatiile se produc prin suprasolicitarea
articulatiilor.
In
cazul luxatiilor, suprafetele articulare de la nivelul capetelor osoase pierd
contactul intre ele; apare o dislocare pentru care medicul ortoped trebuie sa intervina in vederea restabilirii raporturilor osoase
normale (realizarea unei bune imbinari intre oase la nivelul articulatiei).
Entorsele sunt de obicei leziuni post-traumatice ale capsulei articulare si
ale ligamentelor. Daca traumatismul este puternic, poate provoca si leziuni ale cartilajelor, ale muschilor si tendoanelor.
Pot sa apara chiar rupturi de tendoane si de capsula articulara.
In
afectiunile traumatice de la nivelul articulatiilor, pacientul prezinta durere
intensa, articulatia este marita (apare edemul) si uneori acumulare de sange
intraarticular cu posibilitatea formarii unor hematoame. La suprafata pielii se
observa echimoze (numite popular vanatai Entorsele
si luxatiile sunt provocate de miscari ce depasesc capacitatea articulatiei
resimtindu-se un soc in tesuturile ce tin articulatiile in pozitie normala.
Numai medicul ortoped este cel care poate stabili daca este vorba de o entorsa
sau de o luxatie si de ce grad este afectiunea. Entorsa este o leziune in care
suferinta a atins doar mansonul tesuturilor moi, adica muschi, ligament,
capsula, sinoviala, acestea invelind articulatia, dar suprafetele oaselor raman
in pozitie fireasca. Cand insa rupturile din tesuturile moi ce invelesc
articulatia sunt mai mari, suprafetele osoase se deplaseaza. In subluxatie
deplasarea oaselor este foarte mica. Dar in luxatia zdravana unul din capetele
osoase din articulatie pleaca de la locul lui si nu mai este in contact cu
celalalt os, rupturile de tesuturi sunt mari si pot fi afectati nervii, dar si
vasele. Daca omul poate merge toti cred ca nu este mare scofala, dar, daca nu
se imobilizeaza articulatia, rupturile tesuturilor ce inconjoara articulatia se
maresc si suferintele nervilor si ale vaselor cresc. Rupturile tesuturilor moi
trebuie tratate ca o fractura si piciorul trebuie pus in ghips. Se imobilizeaza
glezna pentru a-i da timp de circa 3 saptamani tesutului rupt sa se
cicatrizeze. Daca nu se respecta timpul de stat in ghips, refacerea tesutului
este mai larga, glezna devine instabila si entorsele se repeta la miscari tot
mai banale. Cand in luxatiile mari s-au sfasiat tesuturile, ligamentele,
tendoanele trebuie reparate prin interventii chirurgicale. Luxatiile si
entorsele la genunchi sunt mai rare decat cele de la glezna, dar sunt si mai
grave.Entorsa reprezinta lezarea unui ligament care porneste din
'firicelul' ce uneste doua dintre oasele ce alcatuiesc articulatia,
asigurand stabilitatea acesteia. Ca urmare a rasucirii gleznei, ligamentul ar
putea fi doar intins, cu distrugerea catorva fibre: este cazul entorsei benigne
(denumita si luxatie sau, popular, 'scrantitura'). Daca intinderea
ligamentului e mai severa, cu rupturi partiale, este vorba despre entorsa
medie. Daca ligamentul este rupt in intregime, se poate vorbi de entorsa grava.
Tratamentul consta
in :
- combaterea durerii
- repaus articular
- in functie de gravitatea entorsei: purtarea ciorapului elastic sau
imobilizarea cu atela sau aparat ghipsat ( sunt
corecti ambii termeni : ghips si gips ) .
Este
necesara prezentarea la medic pentru a ne asigura de vindecarea si recuperarea
in conditii bune, dar mai ales pentru stabilirea diagnosticului corect:
diferentierea entorselor de fracturile articulare.
Efectuarea
radiografiei ajuta foarte mult stabilirea diagnosticului corect. Am putea spune
chiar ca este obligatorie.
In
cazul fracturilor, durerea este intensa, apare chiar din primul moment
datorita mobilitatii capetelor osului fracturat.
Capetele osoase rupte uneori se pot deplasa si determina lezarea vaselor de
sange, a nervilor si a muschilor, alteori deplasarea fiind mare, capetele
perforeaza pielea sau patrund in organe ( daca este
vorba de coaste rupte sau in cazul fracturii de bazin ).
In urma
fracturilor cu leziuni vasculare importante poate aparea socul hemoragic.
O
afectiune care predispune la fracturi este osteoporoza,
boala a intregului schelet osos, prezenta mai frecvent la femei, in perioada
menopauzei. Este intalnita insa si la barbati, la varstnici
sau la persoane cu diabet zaharat sau hipertiroidism.
In cazul osteoporozei este necesara masurarea densitatii osoase pentru a anticipa
fracturile.
Persoanele cu osteoporoza pot face fracturi si in situatii cu traumatisme
minime. De aceea, ar fi indicat sa faca un tratament medicamentos la
recomandarea medicului in vederea imbunatatirii masei osoase si a opririi in
evolutie a osteoporozei.
|
