VALORIFICAREA SI NEUTRALIZAREA DESEURILOR DE ORIGINE ANIMALA

VALORIFICAREA sI NEUTRALIZAREA DEsEURILOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Valorificarea si neutralizarea deseurilor si confiscatelor de ori­gine ani­mala prezinta o importanta deosebita, atât din punct de vedere economic, cât si din punct de vedere al prevenirii si combaterii bolilor transmisibile si a poluarii mediului înconjurator.

Deseurile # 727d318h 1;i confiscatele de origine animala pot constitui:

surse de contaminare în cazul în care provin de la animale bol­nave de boli transmisibile;

suport nutritiv pentru dezvoltarea insectelor si rozatoarelor;

poluanti (prin produsii rezultati din descompunerea lor) ai me­diului am­biant.

Calitatea fainurilor proteice obtinute din aceste subproduse si deci efici­enta economica a procesarii acestora este conditionata de operativitatea prelu­crarii.

Legislatia sanitara veterinara româneasca stipuleaza obligativi­tatea prelu­crarii materiilor organice de origine animala în fainuri pro­teice si grasimi indus­triale, dar nu exclude distrugerea prin incinerare a acestora.

Transportul cadavrelor, deseurilor si confiscatelor de origine animala tre­buie sa se faca cu mijloace de transport etanse, special carosate si autorizate anual de Directiile Sanitare Veterinare Judetene.

Prelucrarea cadavrelor de animale mari si mijlocii se reali­zeaza în unitatile industriale de producere a fainurilor proteice furajere care îsi desfasoara activitatea în baza avizului sanitar veterinar emis de Directiile Sanitare Veterinare si sub strict con­trol sanitar veterinar de stat.

Functionarea acestor unitati este conditionata de dotarea tehnologica, care trebuie sa permita industrializarea întregului material ecarisat si transformarea acestuia în produse finite salubre, libere de germeni patogeni (Decun, 1997).

Cadavrele de pasari din societatile "Avicola" cât si deseurile de abator sunt prelucrate în instalatiile existente în acestea.

Deseurile # 727d318h 1;i confiscatele de abator se prelucreaza în instalatiile existente în abator si în unitatile industriale de producere a fainurilor proteice furajere.

Dintre obligatiile unitatilor industriale de producere a fainurilor proteice furajere stipulate în Legea sa­nitara vete­rinara amintim:

ridicarea si transportarea cu mijloace proprii a cadavrelor, de­seurilor si confiscatelor de origine animala din unitatile zoo­tehnice si abatoare;

efectuarea de necropsii;

eliberarea de buletine de analiza si trimiterea lor la circum­scriptiile sani­tare veterinare interesate, iar în anumite situatii directiilor sanitare veterinare judetene;

prelucrarea materialului ecarisat în fainuri proteice, grasimi in­dustriale, par etc.;

distrugerea prin metode fizico-chimice a materialului ecari­sat, cu grad ri­dicat de alterare;

instituirea de masuri care sa evite difuzarea de boli transmisi­bile si polua­rea mediului ambiant etc.

Unitatile industriale de producere a fainurilor proteice furajere trebuie sa fie împrejmuite cu gard plin, din placi de beton, înalte de 2,5 m si sa aiba incinta pavata (betonata) în totalitate pentru a putea fi usor decontaminata. Incinta se împarte, printr-un gard de acelasi tip con­structiv, într-un sector contaminat (murdar) si unul necontaminat (curat). Fie­care sector trebuie sa aiba filtru sanitar, dotat corespunzator. Echipamentul de protectie va fi co­lorat diferit pentru fiecare sector.

Sectorul contaminat este prevazut cu:

un peron acoperit pentru descarcarea materialului ecarisat;

încaperi separate pentru necropsierea, jupuirea, transarea cada­vrelor si recoltarea de probe pentru examenul de labora­tor;

un crematoriu pentru incinerarea cadavrelor, care nu se pre­teaza ca pros­petime pentru industrializare si a acelora a caror deschidere este interzisa prin lege;

o statie de spalare si dezinfectie pentru mijloacele de transport;

o statie pentru tratarea apelor uzate.

Sectorul necontaminat cuprinde mai multe încaperi în care au loc autoclavarea, extragerea si decontaminarea grasimilor, macinarea si ambalarea produselor finite, examinarea fizico-chimica si bacterio­logica a fiecarei sarje de produs finit si a probelor prelevate din cada­vre, sararea si pastrarea pieilor, pa­rului, copitelor si ongloanelor.

Prelucrarea materialului ecarisat trebuie sa se faca în maximum 24 de ore de la primire, în autoclave la temperatura de 130șC, presiune de 2,7 atmos­fere, timp de 90 de minute.

Apele uzate sunt colectate în bazine de decantare si dezinfectate cu clorura de var înainte de evacuarea din unitate.

Indicele sanitar al eficientei sterilizarii este reprezentat de testul pentru Clostridium perfringens si Salmonella.