Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























SCALP SI PAR

Cosmetica




SCALP SI PAR 

      Structura pielii   protectia capului nostru impotriva agentilor externi este oferita de catre piele, ea este formata din trei straturi: 

  • EPIDERM
  • DERM
  • HIPODERM



  • EPIDERMUL - este stratul cel mai subtire, este separate de derm printr-o membrane care este o adevarata bariera protectoare. Radacina parului primeste tot ce are nevoie, substante nutritive, epidermal nu are vase de sange.

Epidermul este format din cinci straturi, incepand de la membrane acestea sunt:

    • germinativ
    • spinos
    • granulos
    • lucid
    • cornos
  • DERMUL - este al doilea strat al pielii, este stratul care confera forta, tenacitate si elasticitate pielii datorita prezentei elastinei, colagenului si a moleculei de albumina. Este un strat foarte bogat in apa in care gasim foliculul parului, terminatiile nervoase, vasele de limfatice si sangvine.
  • HIPODERMUL - este ultimul strat al pielii, este format dintr-un tesut conjunctiv, care contine nervii si vasele de sange. I se mai spune si "tesut hipodermic". Acest tesut are ca functie protejarea oaselor, a muschilor si a organelor interne de presiune si impiedica pierderea caldurii din corp. In acest strat gasim celulele grase care au functie controlul energiei.

 
 

Pielea cu par a capului  
 Browser-ul nu permite afisarea acestei imagini. 

Firul de par este un organism viu : el se naste, se hraneste, respira, creste permanent pana la maturitate si cade. Acesta reprezinta un ciclu de viata, sau de regenerare, dupa care un fir nou generat ii ia locul. Durata unui ciclu sanatos de regenerare este cuprinsa intre 4-10 ani, adica o radacina poate genera intre 10 - 25 de fire noi pe parcursul vietii. Daca dintr-o cauza firul de par cade, in locul sau creste imediat un alt fir, dar nu mai mult de 10-25 de ori. Evident, daca un ciclu de regenerare se scurteaza de la cativa ani la cateva luni sau chiar saptamani, atunci, intr-un interval relativ scurt, daca nu se intervine eficient, parul se va rari sau poate aparea chelia.   17417w225r ;
  

Factorii care cauzeaza absenta, rarirea sau degradarea firului de par sunt:  
  
- boli congenitale, unii oameni se nasc fara par pe anumite portiuni ale scalpului.  
- boli dobandite pe parcursul vietii, cicatrici lipsite de par in urma unor arsuri, traumatisme,    infectii, operatii, inflamatii.  
- intoxicatii cu diverse substante, de exemplu medicamente ce induc efecte secundare   
- poluare chimica si atmosferica  
- deficiente de alimentatie, destul de frecvente la noi in tara  
- stres psihic, profesional, social  
- dezechilibre hormonale  
- influiente negative ale mediului, de exemplu radioactivitatea.  
 

 
Vinovatul nr.1 : DHT - un produs metabolizat in exces din testosteron  
  
           Indiferent de factorii cauzatori, mecanismul declansarii afectiunii se centreaza in jurul unui produs al metabolismului testosteronului, hormon sexual masculin, secretat in cantitati mici si la femei. Predispozitia metabolizarii excesive a DHT este de cele mai multeori transmisa genetic.   
Acest produs este metabolizat din testosteronul din sange de catre enzima 5alfa-reductaza ce se gaseste in matricea radacinii firului de par.



Atunci cand cantitatea de DHT devine in exces actioneaza distructiv asupra procesului de crestere a celulei radacinii , producand doua efecte negative majore

 
1. stimuleaza secretia de sebum la nivelul radacinii firului de par.  
2. blocheaza cresterea parului cu scurtarea ciclului de regenerare.  

Dezechilibrul ce intervine in metabolismul testosteronului afecteaza cu precadere firele de par de pe suprafata frontala si de deasupra scalpului. Suprafetele de par laterale si ceafa nu sunt afectate deoarece beneficiaza de un metabolism independent de prezenta in exces a DHT.  
 

 
Caderea parului are loc in 3 etape succesive :  
  
a. faza regresiva reprezinta scurtarea ciclului de regenerare a firului, adica durata sa de viata scade dramatic. Parul incepe sa cada masiv. Este faza bolii care poate fi stopata cu un tratament pe baza de tincturi de regenerare care trebuie neaparat sa inhibe direct cauza : produsul DHT al testosteronului. Urmarea este activarea si regenerarea celulelor radacinii afectate, cu o normalizare a ciclului. 

 
b. faza distrofica, adica aparitia de par scurt, subtire si lanos ( se vede ca un puf ). In acest stadiu, evolutia bolii la femei se opreste in majoritatea cazurilor . In schimb, boala continua sa evolueze la majoritatea barbatilor. O regenerare masiva, prin tratament, devine in multe cazuri imposibila, totusi, interventia chirurgicala de transplant este mult mai eficace.PE TERMEN LUNG. 

 
c. faza atrofica si letala, radacina parului devine inactiva sau moare iremediabil. Se instaleaza alopecia androgenetica, chelia. In acest stadiu, nici un tratament asa zis regenerator nu va avea nici un fel de efect. Nu exista in acest moment, nicaieri in lume, o lotiune sau o pilula miraculoasa, ci doar incercari mai mult sau mai putin reusite a unor producatori farmaceutici de a va vinde iluzii. Transplantul de par propriu devine UNICA ALTERNATIVA PE TERMEN LUNG.

Majoritatea persoanelor au probleme cu podoaba capilara, mai ales datorita faptului ca acesta se ingrasa foarte usor si facem matreata imediat dupa spalare. Primul pas catre obtinerea unui par frumos este - chiar daca pare incredibil - sa incercam sa nu il mai spalam atat de des, adica zilnic. Cel mai

recomandat este sa ne spalam parul de 2 sau 3 ori pe saptamana. Aceasta deoarece, cu cat spalam parul mai des, cu atat el se va ingrasa mai repede.

Substanta uleioasa care provoaca ingrasarea parului se numeste sebum si este secretata de catre glandele sebacee aflate in foliculii parului de la nivelul scalpului. Ideea ca spalarea frecventa a parului ne va ajuta sa indepartam sebumul este gresita, deoarece, din punct de vedere biologic, acesta are rolul de a ne proteja parul impotriva uscarii sau deshidratarii, conferindu-i in acelasi timp stralucirea naturala. Atunci cand sebum-ul este indepartat de pe scalp si firul de par, glandele sebacee vor produce o cantitate mult mai mare de sebum pentru a o inlocui pe cea eliminata prin spalare. Asadar, prin spalarea excesiva - mai ales cu produse pe baza de substante chimice - parul nostru isi va pierde stralucirea si, mai ales, hidratarea naturala.

Ingrijirea parului ar trebui sa fie facuta numai pe baza de produse naturale, deoarece produsele cosmetice ne incarca podoaba capilara cu hidratanti chimici care mai mult ne ingrasa parul. De asemenea, trebuie sa avem grija de tipul de par pe care il avem, pentru a folosi remedii naturale adecvate pentru parul uscat, gras, carliontat etc.

Parul uscat este cel care nu contine o cantitate suficienta de uleiuri si hidratanti naturali. Deshidratarea parului poate fi cauzata de: expunerea indelungata la soare (fara a lua masuri de protectie a parului), spalatul excesiv - in special cu produse pe baza de substante chimice puternice - , folosirea excesiva de produse pentru hairstyling sau metode de aranjare a parului pe baza de aer cald (uscator de par, ondulator, aparate de intins parul), vopsirea excesiva a parului etc.

Rezolvarea problemei acestui tip de par este reprezentata de hidratarea intensiva a parului cu ajutorul uleiurilor naturale sau remediilor bogate in vitamine. Uleiul de jojoba, de exemplu, este foarte recomandat pentru recuperarea stralucirii parului, deoarece structura moleculara a acestui ulei este asemanatoare cu structura uleiului natural al parului, sebum-ul. Uleiul de jojba poate fi folosit ca tratament prin aplicarea pe par sub forma de masca in timpul noptii sau oricand simtiti nevoia de a va re-energiza si hrani parul.

Alte uleiuri naturale care ofera hidratare intensiva parului sunt urmatoarele: uleiul de masline, ylang-ylang, migdale, avocado, ulei esential de rozmarin, ulei din germeni de grau, ulei extras din arborele de unt sau uleiuri din plante medicinale: de urzica, patlagina, brusture etc. Acestea sunt extrem de eficiente deoarece contin o gama larga de vitamine si antioxidanti, vitale pentru sanatatea parului si a scalpului. De asemenea, puteti amesteca aceste uleiuri cu miere pentru a obtine o solutie mai hranitoare pentru firul de par.

Un tonic natural pentru par poate fi obtinut prin baterea a doua galbenusuri de ou pana cand se obtine o pasta spumoasa. Masati cu aceasta pasta scalpul si parul in intregime, apoi indepartati-o cu apa rece. Oul este un produs foate hranitor, continand 11 elemente nutritive esentiale, vitamina A si vitamina D. Si maioneza naturala este la fel de eficienta.

Pentru a obtine un par sanatos si hidratat din plin mai puteti folosi banane, cafea sau ceai de mustel.

Pe langa folosirea acestor remedii naturale, trebuie sa aveti o dieta echilibrata in care sa consumati foarte multe fructe si legume pentru a oferi organismului doza necesara de vitamine si elemente nutritive. Consumul de ceaiuri din diferite plante medicinale este foarte important in mentinerea sanatatii generale. Si nu uitati ca parul face parte din organismul nostru, ca oricare alt organ, asadar tot ceea ce are efecte benefice asupra metabolismului nostru, cu siguranta va fi eficient si pentru par!
Epidermul: stratul superior al pielii

Epidermul este cel mai subtire strat al pielii; cu toate acestea este responsabil de protectia fata de injuriile produse de mediu. Epidermul la randul sau, este constituit din 5 straturi: stratul germinativ, stratul spinos, stratul granulos, stratul lucios si stratul cornos. Epidermul gazduieste si alte tipuri de celule: keratinocite, melanocite si celule Langerhans. Keratinocitele secreta proteina cunoscuta sub numele de keratina, principala componenta a epidermului.

Melanocitele produc pigmentul pielii cunoscut sub denumirea de melanina.
Celulele Langerhans impiedica patrunderea substantelor straine la nivelul pielii.

Dermul: stratul mijlociu

Acest strat este responsabil pentru producerea ridurilor. Dermul reprezinta o combinatie complexa de vase sanguine, foliculi pilosi si glande sebacee. La acest nivel se intalnesc fibre de colagen si elastina, doua proteine necesare pentru mentinerea sanatatii pielii, deoarece ii confera suport si elasticitate. Fibroblastele sunt celulele intalnite in acest strat, ele fiind responsabile de sinteza colagenului si elastinei. Acest strat contine de asemenea, receptori tactili si proprioceptivi (ai durerii).

Hipodermul: stratul grasos

Diminuarea cantitatii de tesut de la nivelul acestui strat, determina aparitia de cute (riduri) la nivelul pielii . Acest strat este cunoscut si sub denumirea de strat subcutanat. Gazduieste glandele sudoripare, celulele grasoase si fibre de colagen. Hipodermul este responsabil de conservarea caldurii corpului si de protejarea organelor vitale.



Potrivit expresiei unei personalitati a lumii dermatologice "pielea este fatada monumentala a corpului omenesc" care nu constituie un simplu īnvelis protector, ci este un organ cu structura complexa, cu multiple proprietati si functiuni.

Pielea are o suprafata de 1,5 pāna la 2m2, reprezinta 1/15 din greutatea totala a organismului si are o grosime cu variatii īn functie de regiunea considerata; astfel, pe pleoape este foarte subtire (0,2-0,3 mm), cea mai groasa fiind cea din palme si talpi, urmata de cea a cefei si spatelui.

Mai exista unele diferente pentru o aceeasi regiune īn functie de rasa, sex si vārsta, la copii si femei fiind mai subtire. Pe suprafata pielii, palmelor si talpilor se observa la un examen mai atent un desen const

ituit din mici creste lineare paralele si arcuite īn diferite directii numite dermatoglife, care difera de la individ la individ, cele de la pulpele degetelor constituind "amprenta digitala", īn rest, pielea are un desen rezultat din santuri fine care, īntretaiate, ofera un aspect romboidal. īn zonele de flexiune ale membrelor se produc pliuri sau "gropi" ca īn regiunile axilelor, inghinale, anterioare ale coatelor, posterioare ale genunchilor.

Alte regiuni īn care se observa pliuri adānci sunt cele retroauriculare, submamare si interfesiere. Pliurile constituie zone cutanate de o sensibilitate particulara, devenind adesea sediul unor procese inflamatorii (intertrigo). Pielea mai are minuscule orificii sau infundibule denumite pori, care sīnt orificii ale glandelor ce secreta sudoarea si sebumul (grasimea pielii).

In ceea ce priveste culoarea, aceasta este data īn primul rānd de cantitatea si calitatea pigmentului natural (melanina), la care se adauga si alti factori cum sunt: dispersiunea luminii prin grosimea epidermului, īn special a stratului cornos, vascularizarea si prezenta unui alt pigment de culoare galbena (carotenul).

Ca structura, pielea este alcatuita din trei straturi distincte: la exterior epidermul, la mijloc dermul si sub acesta hipodermul. Se deosebesc īntre ele atāt structural, cāt si functional.

La rāndul sau epidermul este format din patru straturi: cel mai superficial, īn legatura directa cu mediul exterior, este stratul cornos, alcatuit din mai multe rānduri de celule turtite, bogate īn keratinā, substanta care le confera rezistenta necesara rolului de protectie. Sunt celule care si-au pierdut unele componente caracteristice celulelor vii, fiind sub acest aspect ultimul stadiu al evolutiei si migrarii celulelor epidermului din profunzime spre suprafata, pentru ca īn cele din urma sa se desprinda si sa cada insensibil, mai ales cu ocazia spalatului.

Stratul subiacent este alcatuit din cāteva rānduri de celule romboidale alungite numit stratul granulos, datorita grauntelor de keratohialina. Urmeaza cel mai gros din straturi, stratul spinos sau mucos sau Malpighi, cuprinzānd aproximativ 50% din grosimea epidermului, constituit din celule voluminoase poliedrice, asezate ca un mozaic, unite īntre ele prin niste filamente care le mentin strāns legate si care īn anumite boli sunt distruse, permitānd dislocarea celulelor si aparitia de leziuni de regula buloase.

Cel mai profund este stratul bazal, format dintr-un singur rānd de celule cilindrice, īnalte, perpendiculare pe asa-numita membrana bazala de care sunt ancorate prin acelasi tip de filamente. Este numit si stratul germinai, datorita rolului de a genera celulele care prin multiplicare si migrare spre suprafata, alcatuiesc celelalte straturi epidermice. Printre celulele bazale propriu-zise mai sunt presarate celule cu functii speciale, celule melanocitare, care fabrica pigmentul melanic preluat apoi de celulele straturilor supraiacente, celulele Langerhans, cu rol īn apararea imunitara.

Dermul, a doua componenta importanta a pielii, este separat de epiderm prin membrana bazala, care opune si ea o importanta rezistenta patrunderii din mediul extern a substantelor straine si chiar a unor celule anormale (īn tumori maligne) din epiderm, este compus din celule, vase sangvine si limfatice si nervi, toate acestea īnglobate īn tesutul conjunctiv, care este scheletul sau tesatura de rezistenta a pielii.

Prin componentele sale joaca rolul principal īn procesele metabolice vitale, care au loc īn aceasta regiune. Structural i se disting trei niveluri, a caror granita este mai putin net marcata decāt īn cazul epidermului; cel superior numit dermul papilar, deoarece cuprinde portiunile din derm ce se insinueaza īntre crestele epidermului, prin prelungiri mamelonate numite papile.

Acestea adapostesc ultimele ramificatii ale vaselor si nervilor sub forma de ghemuri īn conexiune unele cu altele (plex capilar). La mijloc este dermul propriu zis sau corionul cu structura marcat fibrilara (fibre conjunctive, elastice si reticulare, care sunt prinse īntr-o masa amorfa, substanta fundamentala, bogata īn vase.

Corionului īi revine rolul principal īn ceea ce priveste rezistenta si īn acelasi timp elasticitatea mare a pielii. Ultimul nivel īl constituie dermul profund sau hipodermul, cu structura fibrilara mai laxa, realizānd o retea īn ochiurile careia se gaseste grasime: prin aceasta joaca rolul de amortizare a traumatismelor si mobilitatea pielii pe tesuturile tari mai profunde, muschi si oase.

Pielea, ca si alte organe, este vascularizata de o retea de vase sangvine si limfatice bogate si amplu ramificate, care se extinde de la hipoderm la dermul superficial. Avānd vase proprii, epidermul se hraneste prin lichidele transvazate din reteaua vasculara, īmbibānd vascularizatia pielii, reglata īn primul rānd de sistemul nervos central, care īsi trimite ramuri pe calea nervilor principali, la īntreaga retea de vase, īn afara de cele mai periferice numite capilare.

Mai intervin īn reglarea circulatiei cutanate hormoni si substante rezultate din procese metabolice. Vascularizatia pielii intervine īn metabolismul general al organismului si al termoreglarii.

Pielea mai are si un bogat sistem nervos format din terminatii nervoase libere, care potrivit unor cercetari mai recente ar patrunde pāna īn epiderm si din organe nervoase cu structura si functii specializate pentru diversele simturi, respectiv pentru perceperea diferitelor senzatii din exterior: tactile, dureroase, de māncarime, de cald, de rec












Document Info


Accesari: 11200
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )