ALEXANDRU MACEDONSKI (1854 - 1920)

Este fiul colonelului (apoi general) Al. Macedonski, cel care a avut mare rol la alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Principatelor Unite (24 ian. 1859). Poetul s-a nascut la Craiova, petrecandu-si copilaria la mosia parinteasca din apropiere. Invata la Craiova, Viena si Italia. Debutand la 18 ani (Prima verba, 1872), a scris versuri timp de 50 de ani.

Ducand o viata agitata, a fost ziarist neiertator, prefect de judet etc. Fire irascibila, i-a atacat pe toti, inclusiv pe Alecsandri, aflat in culmea gloriei, cu o epigrama. Cea mai mare gafa, insa, a fost faimoasa epigrama impotriva lui Eminescu, cand acesta innebunise:

' Un X pretins poet, - acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum
L-as plange daca-n balamuc
Destinul sau n-ar fi mai bun
Caci pana ieri a fost nauc
Si nu e azi decat nebun. '

Toata opinia publica s-a coalizat impotriva lui Macedonski, care a trebuit sa se expatrieze, de buna voie, la Paris. Aici a scris multa vreme in franceza, dar nu s-a impus. Intorcandu-se in Romania, initiaza mai multe reviste, intre care 'Literatorul' (1880-1885) a facut scoala literara remarcabila (Cincinat Pavelescu, St. Petica, G. Bacovia, T. Arghezi, I. Pillat s.a.)

Ne da o poezie superioara in volumele: Excelsior, Flori sacre, Poema rondelurilor (capodopere ale literaturii noastre).

Orgolios si lipsit de simtul realitatii, s-a inconjurat cu o ceata de tineri admiratori, la cenaclul sau celebru, stand in 'tronul poetului', de unde da un aer de oficiere sacra a poeziei. Locuieste aici, intr-o casa din strada Dorobantilor, unde la etaj, in salonul cu plusuri rosii, e tronul special pictat de fiul Alexis. Pe masa ard lumanari. Poetul citeste versuri cu voce invaluitoare, imparte laude discipolilor si inele cu pietre false.

In 1920, toamna, e tintuit la pat (boala de inima). La 23 noiembrie e in agonie. Pelerinaj de discipoli in odaia muribundului. Pe 24 noiembrie, cere avid parfum de trandafiri, pe care-l inhaleaza si expira extatic: Rozele! Astfel se stinge, fiind inmormantat la Bellu.