Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Alexander Fleming

personalitati




Alexander Fleming s-a nascut pe 6 august 1881 in satul scotian Lochfield. Parintii lui, Grace Morton si Hugh Fleming erau agricultori si nu erau oameni instariti Tatal lui Alexander a murit cānd acesta avea sapte ani, astfel ca, dupa absolvirea scolii elementare, īn 1885, el s-a dus la Londra, ca sa locuiasca cu fratii sai. Acolo a urmat cursurile scolii Politehnice din Regent Street timp de doi ani, remarcāndu-se prin rezultate excelente la īnvatatura.




A lucrat o vreme ca functionar, iar īn 1900 s-a īnrolat īn Regimentul de Puscasi Voluntari Scotieni din Londra, pentru a lupta īn razboiul contra burilor. De# 11211g67l 1;i nu a fost trimis īn strainatate, el a activat multa vreme īn acel regiment.

La 20 de ani, dupa ce a primit o mica mostenire, s-a īnscris la scoala Medicala St. Mary's din Paddington, īn 1901, fiind apreciat ca un student bun. Īn 1906 se califica pentru un curs cu frecventa redusa. Doi ani mai tārziu īsi ia cu brio examenele de licenta atāt īn medicina, cāt si īn biologie. A cāstigat si o medalie de aur cu o lucrare intitulata "Diagnosticul infectiilor bacteriene acute"


Īn 1909 a obtinut specializarea īn chirurgie , primind diploma de medic chirurg specialist.
Dar Fleming a renuntat la practica medicala īn favoarea unei cariere īn cercetare, fiind influentat īn acest sens de Almroth Wright, un bine cunoscut profesor de patologie de la spitalul St. Mary's.

Sub indrumarea acestui profesor, Alexander Fleming efectueaza cercetari asupra leprei si ciumei, si a altor boli, dar, din lipsa voluntarilor pe care sa experimenteze, testeaza vaccinurile pe el si pe familia sa .


Curānd, Fleming avea sa cāstige respectul colegilor pentru īndemnarea si bunul lui simt. Din aceeasi perioada dateaza si o lucrare exemplara despre boli ca acneea sau sifilisul.

Īnainte ca medicamentele sa fie testate organizat, īn clinici, Fleming obisnuia sa le experimenteze pe el īnsusi, producānd vaccinuri ori de cāte ori īn familia sa aparea vreun semn de boala.

Observand modul in care ranile soldatilor din primul razboi mondial sunt pansate, Fleming constata ca mijloacele folosite atunci pentru dezinfectarea si curatirea ranilor provoaca adesea urmari mult mai grave.Analizand problema impreuna cu profesorul Wright, cei doi specialisti ajung la concluzia ca aceste mijloace reduc capacitatea naturala de aparare a organismului. Trebuia sa gaseasca un dezinfectant care sa nu slabeasca sistemul imunitar al pacientului.


Īn timpul primului razboi mondial, Fleming a studiat antisepticele. Pe cānd se afla īncartiruit īn Franta, el a demonstrat ca tetanosul si gangrena, provocate de obicei de rani, se datorau unor microorganisme aflate pe terenurile agricole devenite cāmpuri de batalie. Īmpreuna cu Wright, el a demonstrat ca antisepticele obisnuite la acea vreme nu puteau sa patrunda īn tesutul profund al ranii si, de fapt, ele reduceau reactia antibacteriana din sānge.

Tot el a elaborat tehnici de combatere a infectiei. In timpul razboiului, munca lui nu s-a bucurat de atentia cuvenita, dar treptat avea sa influenteze adoptarea procedurilor standard de dezinfectare si tratament. Fleming a fost impresionat de distrugerile si suferintele umane provocate de razboi, cu atāt mai mult cu cāt consecintele infectiilor ar fi fost īn principiu usor de prevenit.

Fleming si-a facut marile descoperiri īn anii '20. In 1921, examinānd propriile secretii nazale rezultate dintr-un guturai, a descoperit
lizozima, o enzima care distruge bacteriile, mai īntāi īn mucusul nazal, apoi īntr-o mare varietate de fluide organice si īn alte substante. Desi era cea mai importanta descoperire a sa pāna la acea data, Fleming nu a reusit sa izoleze substanta. Aceasta a reprezentat o nesansa, pentru ca multi alti cercetatori au renuntat s-o mai studieze. Lizozima prezenta o mare importanta deoarece nu distrugea tesutul viu. Dar acest lucru a ramas nelamurit ani īn sir. Fleming si-a publicat īnsa descoperirea, iar īn cele din urma s-a obtinut si lizozima purificata.

In anul 1928, Fleming a inceput din nou sa studieze bacteriile si a continuat lucrarile incepute anterior. Īn septembrie , el a facut una din cele mai īnsemnate observatii din medicina occidentala. Lucra cu stafilococul prezent īn abcese, furunculoze si multe alte tipuri de infectii.

Soarta a vrut ca, in acelasi an, omul de stiinta sa plece in vacanta, lasand in laboratorul sau o lamela normala Petri cu o tulpina de bacterie cultivata pe ea, care provoca, printre altele, abcese. Cand s-a intors, lamela era acoperita de mucegai iar toate bacteriile disparusera. Acest mucegai era Penicillium Notatum.

Īn general, nu afecta celulele sāngelui, dar omora bacteriile mai rapid decāt acidul carbonic. Totusi, Fleming nu a recunoscut imediat importanta terapeutica atunci cānd a descris "efectul de penicilina" si si-a publicat primele rezultate īn 1929. Lucrarea lui avea sa stārneasca prea putin interes īn urmatorii ani. Īntr-adevar, rezultate similare cu privire la efectul mucegaiurilor asupra bacteriilor se pot gasi īn literatura medicala īncepānd cu anii 1870.


Eforturi majore īn directia dezvoltarii penicilinei ca medicament aveau sa fie depuse īn perioada celui de-al doilea razboi mondial de catre Howard Walter Florey si Ernst Boris Chain. Din anul 1938, Florey si Chain au īnceput sa testeze penicilina īn cadrul unui experiment de anvergura avānd ca scop gasirea unor agenti antibacterieni naturali.



Īn 1939, era deja evident ca penicilina are un mare potential īn aceasta directie. Īn urmatorii doi ani, ea a fost testata, primele teste clinice īncheindu-se la mijlocul lui 1941.

Astfel, in mai 1940, pentru a testa penicilina, opt cobai au fost inoculati cu o doza letala de streptococi, iar apoi patru dintre acestia au fost injectati cu penicilina. In ziua urmatoare, cobaii carora li se daduse doar doza de streptococi au murit, iar cei patru carora li se daduse si penicilina erau sanatosi. Astfel, Howard Florey, Ernst Chain, si Norman Heatley, au avut succes.

Ei au produs suficient antibiotic pentru a-l testa, prin izolarea ingredientului activ din ceea ce Fleming numise " mucegai


Cu zece ani in urma, Fleming descoperise ca penicilina e greu de produs, e foarte instabila si nu are efect asupra anumitori bacterii (de exemplu holera, ciuma bubonica). Cand Fleming a descoperit ca penicilina nu va avea efecte asupra animalelor daca este administrata pe cale bucala, interesul sau cu privire la acest subiect s-a estompat. Cei trei oameni de stiinta de la Oxford mentionati mai sus au reinviat munca sa.

In 1941, a fost efectuata prima injectie cu penicilina pe un subiect de testare uman, de catre Ernst Chain si Howard Walter Florey, care au creat acest antibiotic. Pacientul, Albert Alexander, de 43 de ani, un politist din Oxford, se zgariase pe fata in urma contactului cu o tufa de trandafiri. Atunci cand zgarieturile s-au infectat, s-au produs infectarea sangelui si numeroase abcese. Deoarece avea dureri mari, se simtea slabit si bolnav, a acceptat cu bucurie sa fie tratat cu noul medicament.

Potrivit medicului curant, rezultatul a fost ca in patru zile, a existat o imbunatatire izbitoare, pacientul se simtea mult mai bine, abcesurile s-au retras in mod evident. Datorita faptului ca stocul de penicilina disponibil era limitat, tratamentul a fost oprit, infectia a revenit, iar pacientul a murit patru saptamani mai tarziu.


Florey, Chain si Fleming au primit Premiul Nobel pentru medicina, pentru descoperirea penicilinei, īn anul 1945

 





Alexander Fleming a fost foarte apreciat in Anglia pana la sfarsitul vietii pentru descoperirea sa. In anul 1944, lui Fleming i s-a acordat distinctia de Sir, iar un an mai tarziu a devenit membru al Royal British Society.



Fleming a ramas o celebritate pāna īn ultima clipa a vietii. Constient de marea diferenta dintre realizarile sale si idolatrizarea venita din partea semenilor sai a alcatuit un album cu taieturi din ziare pe care 1-a intitulat "Mitul Fleming". Acest om chipes, bun la suflet, fara mari pretentii de la viata, se pare ca, potrivit afirmatiilor unui coleg, ar fi spus īntr-o zi "ca nu a meritat Premiul Nobel


A fost casatorit de doua ori, avand un fiu cu prima sotie, Sarah McElroy. Cea de-a doua sotie, Amalia Voureka Coutsouris, era originara din Grecia si avea profesia de bacteriolog.


Fleming a murit la 11 martie 1955, in urma unei puternice raceli, refuzind ajutorul medical specializat. Febra ridicata si slabirea organismului au provocat decesul sau. A fost ingropat alaturi de lordul Nelson, la catedrala St. Paul's.



Bibliografie:

https://www.sanatatea.com

https://www.roportal.ro

https://ro.wikipedia.org

https://www.medicalstudent.ro









Alexander Fleming

Sir Alexander Fleming


Si

Penicilina


Student : Costea Ramona -Gabriela

Grupa III - MG V











Document Info


Accesari: 2892
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )