Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


loading...



















































Ultimii ani a lui George Baritiu

personalitati




Ultimii ani a lui George Baritiu

3.1 Activitatea în domeniul istoriei


Dupa înceterea activitatii "Observatoriului" si mai ales odata cu împlinirea vârstei de 75 de ani, ia hotarârea de a se retrage din viata politica. Istoricul a început redactarea "Partilor alese din istoria Transilvaniei" ,scrise într-un rastimp de numai sase ani, concepute în trei volume si anume: Volumul I de la trecerea Transilvaniei sub suzeranitatea habsburgica, în 1683, pâna la revolutia din 1848; Volumul II de la 1848 pâna la 1860; iar Volumul III de la 1860 pâna la 1883. Partile lui Baritiu reprezinta o vasta expunere documentara iar valoarea esentiala a acestora o reprezinta îndeosebi volumele II si III în care sunt înfatisate, cu o abundenta documentara unica pâna la anul 1890, evenimentele de la 1848 si luptele politice ulterioare purtate de români pentru a apara cuceririle revolutionare. În relatarea acestor fapte dupa cum remarca Xenopol, Baritiu "nu este numai istoric ci si cronicar", el fiind unul dintre principalii participanti la desfasurarea lor.Volumul II cuprinde aproape acelasi numar de pagini ca si precedentul (800 p.) desi sunt prezentati numai 12 ani din istoria Transilvaniei în timp ce în volumul anterior sunt cuprinsi 164 de ani.




Volumul III cuprinde evenimentele politice din perioada regimului liberal si primele doua decenii ale dualismului, ar putea fi considerat ca un adev 24424t197y 9;rat memoriu personal al activitatii politice a gânditorului, fiindca asa cum s-a vazut în subcapitolele anterioare el a fost în aceasta epoca printre cei mai de seama protagonisti politici si culturali ai românilor transilvaneni .

Scrise într-un rastimp de numai sase ani cele trei volume ale lui Baritiu, dupa propia sa marturisire, nu au caracterul unei "istorii sistematice" si nu urmaresc enuntarea unor judecati de valoare, ci, prin intermediul biografiilor si monografiilor, mai degraba informatii, precizari si îndemnuri de ordin politic, economic si cultural. Modul de expunere a lui George Baritiu, bazat pe biografii, a fost criticat de catre A. D. Xenopol.

Cu toate obiectiile aduse, si cu toata justificarea unora dintre ele, "Partile" lui Baritiu reprezina o vasta monografie politica documentara asupra secolelor XVIII si XIX, consacrata ca si cronica lui sincai, mai multor "neamuri", în cele peste 2000 de pagini ale ei gasindu-si ecou nu numai viata poporului român din Transilvania, cu toate aspectele ei, ci si viata nationalitatilor conlocuitoare si a popoarelor învecinate, ungurii, sasii, sârbii, croatii, slavonii, rutenii, cehii si austriecii. Desi Baritiu a aruncat largi priviri asupra tuturor epocilor istoriei noastre, începând cu perioada daco-romana, asupra careia a scris numeroase studii si rapoarte, -Vechimi în Transilvania sau Raport asupra calatoriei la ruinele Sarmisegetuzei , Explorarile de la cetatea Aquincum - sustinatoare ale continuitatii poporului român în Dacia, si îndeosebi asupra evului mediu, totusi, prin cea mai insemnata parte a operei sale, el ramâne un istoric al sfârsitului epocii feudale si începutul istoriei moderne, "Partile" sale fiind comparabile din punct de vedere documentar cu Actele si documentele privitoare la istoria renasterii României ale lui D. A. Sturdza (1888-1891), cu Domnia lui Cuza Voda a lui A. D. Xenopol (1903) si cu Istoria contemporana a României de Titu Maiorescu(1925).

Scriind "Partile" el n-a urmarit decât sa sublinieze lupta poporului român pentru realizarea obiectivelor sale de emancipare, sa înregistreze pas cu pas rezultatele obtinute si sa pregateasca noile generatii care aveau sa continue lupta pentru realizarea unitatii nationale. Dupa aprecierea lui Ioan Lupas "Partile" reprezinta "o comoara întreaga de cunostinte" , indispensabila tuturor cercetatorilor istoriei Transilvaniei.

Înainte de a-si închide ochii pe veci, neobositul carturar George Baritiu îsi incheia lucrarea sa istorica cu o valoare invers proportionala cu timpul relativ scurt în care a fost redactata.



III.2 Ultimii ani în cadrul "Asociatiunii"


În anul 1888, la 15 august dupa moartea lui Timotei Cipariu, George Baritiu a fost ales cu ocazia adunarii generale de la Abrud, presedinte al "Asociatiunii". În aceasta calitate a condus adunarile generale de la Fagaras (1889), Hateg (1891) si cu un an înainte de a muri, o ultima adunare la Sibiu (1892). Ca presedinte, Baritiu a dat un nou impuls activitatii sectiilor "Astrei", a sporit numarul burselor acordate meseriasilor, elevilor si studentilor români, a consolidat prin fonduri speciale institutul scolii de fete, si urmând o idee mai veche a sa a preconizat înfiintarea unui nou fond "pentru asigurarea de scoale comerciale si reale cu câte patru clase". Ultimii doi ani ai presedentiei gânditorului au coincis atât cu sarbatorirea a treizeci de ani de la înfiintarea "Asociatiunii" cât si cu împlinirea vârstei sale de 80 ani (12/24 mai 1892), ambele evenimente fiind sarbatorite cu însufletirea si amploarea meritate.

În istoria "Asociatiunii pentru literatura româna si cultura poporului român" Baritiu s-a impus 27 de ani ca redactor al "Transilvaniei" si 6 ca presedinte prin initiativele si spiritul avansat al al ideilor sale, prin iscusinta si tenacitatea sa de organizator, prin covârsitoarea sa putere de munca, prin patriotismul sau luminos si printr-un devotament într-adevar exemplar.

În analele de pânâ acum ale "Astrei" unul din istoricii societatii scria în 1911 ca: "nu se poate gasi o presedentie mai meritata decât a lui Baritiu".

Criticile la adresa "Asociatiunii", îl suparau mult pe gânditorul transilvanean care muncise atât de mult pentru promovarea intereselor ei si îl determinau sa raspunda adeseori însa cu o asprime destul de simtita.

Chiar si în ultimii ani de activitate asa cum ne-a obisnuit, gânditorul îsi aduce aportul la conturarea unui program de activitate stiintifica în folosul instruirii si educarii maselor populare. Momentul important îl marcheaza raportul prezentat adunarii generale de la Fagaras în anul (1889) de catre o comisie formata din George Baritiu, Ilarion, Puscariu si care propunea, ca suma de 1 000 de florini, aprobata pe bugetul 1890 sa fie folosita pentru acordarea unor premii de câte 300-400 florini "pentru manualele cele mai bune editate în tipar în limba româna, de care se va constata trebuinta în scoalele medii", care însa urmau sa fie tiparite pe cheltuiala autorilor.

Chestiunea sumei amintie s-a discutat din nou la adunarea generala de la Reghin, din anul 1890. S-a precizat, de asemenea, în functie de mijloacele de care va dispune "Asociatiunea", tiparirea de manuale scolare, de studii si compendii de limba si literatura româna .

Ca presedinte, George Baritiu stia sa entuziasmeze publicul prin cuvintele sale, prin amintirile duioase si edificatoare ale vietii sale de munca si jertfa nepregetata. Iar când facea scurte priviri asupra dezvoltarii "Asociatiunii", schita în mod patrunzator împrejurarile grele în care s-a înfiintat si a trait "Asociatiunea" si despre rezultatele activitatii ei.

La sfârsitul vietii sale, gânditorul transilvanean ar fi putut privi cu satisfactie si cu liniste sufleteasca asupra activitatii sale închinate "Asociatiunii", pentru care nici unul din contemporanii sai nu jertfise mai multa munca. Dar sufletul lui n-a fost urzit sa cunoasca linistea în viata aceasta. Probleme si planuri mari îl framântau neîntrerupt, precum daduse la 1861 programul cel vast pentru a îndruma activitatea "Asociatiunii", tot astfel si în ultima adunare generala condusa de el în 1892 mai fixeaza unele puncte însemnate.

La adunarea generala tinuta în 1892 la Sibiu, presedintele G. Baritiu solicita câteva sute de mii de florini pentru promovarea vietii comerciale românesti prin institutii corespunzatoare pentru educarea tehnica si militara a tineretului, pentru ridicarea statului românesc, prin înlaturarea spolierilor si coruptiei care-l apasau. "Ca <Asociatiunea> - zicea el - stie sa administreze averea sa cu credinta si devotament..."    Scopul activitatii Astrei s-a îndreptat constant spre promovarea intereselor permanente ale neamului, prin întarirea solidaritatii nationale, pastrarea si îmbogatirea patrimoniului etnic, ridicarea nivelului cultural si economic al multimilor românesti mai ales al satelor.

Adunarile generale ale "Asociatiunii", au fost în permanenta, prilejuri de îmbogatire sufleteasca, de întarire a sentimentului de solidaritate si îndemnuri la activitati si initiative noi.

Murind presedintele "Asociatiunii" George Baritiu, urmatorea adunare generala, tinuta în octombrie 1893 la Nasaud, va fi condusa de vicepresedintele dr. Il. Puscariu.




III.3 Activitatea în cadrul

Academiei Române


Datorita impresionantei sale activitati, în cadrul Academiei, George Baritiu atrage consideratia si recunostinta tuturor membrilor. În 1892, la aniversarea vârstei de 80 de ani (12/24 mai), Academia a trimis la Sibiu o importanta delegatie pentru a participa la sarbatorirea marelui octogenar si a-i înmâna un pergament oficial semnat de toti academicienii în frunte cu presedintele Ioan Ghica. Tot atunci s-a hotarât si imprimarea unei medalii de onoare. Cu acest prilej Grigore Tocilescu, sustinut de D. Sturdza si P.S. Aurelian, a propus strângerea într-o culegere omagiala a tuturor telegramelor si scrisorilor primite de Baritiu, reeditarea "partilor celor mai alese din scrierile venerabilului nostru scriitor", precum si o monografie despre "întreaga activitatea nestorului Baritiu". Brosura omagiala propusa de Tocilescu a fost tiparita de "Astra" sub titlul "Foi comemorative" (Sibiu, 1892), iar reeditarea operei si monografia preconizata de P.S. Aurelian au ramas, cum spunea Vasile Maniu, cu prilejul acestor discutii pe seama "viitorimei".

Ultima sesiune academica la care a participat Baritiu a fost cea din primavara anului 1893. Cu prilejul acestei sesiuni, în sedinta de la 24 martie, Gânditorul, înlocuind pe Ioan Ghica a fost ales presedinte al Academiei oferindu-i-se astfel o satisfactie adânc meritata. Odata cu el au fost alesi ca vicepresedinti Iacob Negruzzi, V. A. Ureche si naturalistul D. Brîndza. Alegerea lui George Baritiu a luat, mai ales în Transilvania, proportiile unui adevarat eveniment national. La Sibiu "Astra" i-a organizat o mare manifestatie publica, iar intelectualii din Brasov, Blaj, Nasaud, Arad etc., i-au transmis numeroase telegrame omagiale. Sentimentul de mândrie al transilvanenilor a fost talmacit de Iosif Vulcan care, la 18/30 aprilie, scria în "Familia" aceste entuziaste rânduri: "Un ardelean presedintele Academiei Române din Bucuresti! Iata marele eveniment a carui glorie se revarsa asupra tuturor românilor de dincoace. Un eveniment si mai însemnat prin consideratiunea ca el ne indica identitatea culturala a neamului românesc".

Reîntorcându-se de la Bucuresti la Sibiu, George Baritiu, a fost felicitat foarte calduros de comitetul "Asociatiunii" transilvanene, pentru alegerea sa ca presedinte al Academiei Române. Comitetul Astrei al carui presedinte este de asemenea Baritiu s-a prezentat în a doua zi de Pasti oratorul fiind vicepresedintele: dr. Ilarion Puscariu, care a vorbit foarte frumos, ca "prin onoarea ce Academia i-a facut-o domnului George Baritiu erau onorati si aceia care îl stimeaza si îl iubesc". Plin de modestie cum ne-a obisnuit gânditorul transilvanean a raspuns ca distinctia ce i s-a dat nu priveste numai persoana sa, ci este o expresie de recunostinta fata de toti acei barbati care se ocupa de litere si stiinte contribuind astfel la ridicarea neamului românesc.

Presedentia lui Baritiu la Academia Româna n-a durat însa decât abia câteva saptamâni, la 20 aprilie/2 mai 1893 moartea punând capat uneia dintre cele mai fecunde vieti românesti din întreaga istorie a secolului al XIX-lea.

Ce a însemnat Baritiu pentru Academia Româna a aratat V. A. Ureche în sedinta de doliu consacrata amintirii sale la 21 aprilie 1893: "Academia Româna a pierdut în persoana lui Baritiu pe cel mai zelos, pe cel mai venerat dintre membrii ei . Baritiu - preciza Ureche - nu a fost numai membru al Academiei Române, el a fost un mare si neobosit muncitor de frunte al culturii nationale cu mult înainte de înfiintarea Academiei. Pe terenul muncit si pregatit de el s-a înfiintat Academia. Natiunea româna întreaga - încheia Ureche - jeleste pentru pierderea marelui ei învatator care de la 1835 pâna în ajunul mortii sale a lucrat neobosit cu zelul cel mai nobil pentru luminarea neamului românesc prin grai si scris".



III.4 Sarbatorirea lui George Baritiu la împlinirea vârstei de 80 ani


Marea sarbatoare jubiliara s-a tinut marti 12/24 mai 1892 la Sibiu cu ocazia aniversarii frumoasei vârste de 80 de ani a lui George Baritiu. Acesta a fost un moment epocal din istoria culturala a neamului românesc caci s-a manifestat cu o putere elementara atât de covârsitoare, încât nu-i gasim precedent în tot trecutul nostru.

La aceasta sarbatoare au participat invitati din toate partile locuite de români, începând din Dobrogea pâna la Nistru, de la Tisa si Dunare pâna în muntii si vaile Bucovinei. Numarul fantastic de invitati si scrisori de felicitare nu a fost planificat de vreun comitet organizatoric, ci a decurs de la sine din toate cercurile românesti neavând alt stimulent decât nemarginita recunostiinta si stima fata de barbatul care a pus temelia ziaristicii transilvanene si care a lucrat mai bine de jumatate de secol pentru desteptarea si luminarea neamului românesc.

Impulsul sarbatorii s-a dat fara îndoiala de catre Academia Româna, care în sedinta din urma a sesiunii sale, felicitase prin graiul secretarului general pe distinsul sau membru, în jurul aniversarii.

Tot atunci membrii Academiei, s-au întîlnit în absenta lui George Baritiu si au luat mai multe hotarâri relative la serbarea acestei aniversari, care nu s-au divulgat, fiind menite sa surprinda într-un mod placut sarbatoritul.

Una dintre ele era ca la aniversarea nasterii octogenarului "nemuritor", în 12/24 mai toti membrii Academiei române sa se duca la Sibiu si sa-si prezinte o adresa de felicitare.

Aceasta nu a fost cu putinta deoarece multi membrii sunt înpiedicati de functiile ce le poarta iar unii de boala, astfel la Sibiu s-au prezentat cinci membri, patru din România iar unul din Ungaria, nu ca delegatie caci nu s-a ales aceasta varianta ci în conformitate cu hotarârea luata ei vor fi însasi Academia. Acestia au fost: Vicepresedintele, V. A. Urechie si membrii P. Poni, Grigoriu Stefanescu, Gr. G. Tocilescu si Iosif Vulcan.

Serbarea a început în 12/24 mai 1892 orele 10.30 dimineata. Vicepresedintele Academiei a citit cu voce tremurânda adresa de felicitare a Academiei Române scrisa pe un pergament. Dupa acset discurs al vicepresedintelui, George Baritiu multumeste delegatiei: "Onoarea ce-mi face Academia Româna ma surprinde caci ceea ce am facut eu, nu este numai meritul meu, ci al tuturor confratilor mei cu care am luptat alaturea"



Octogenarul multumeste celor care au venit la Sibiu, emotia si bucuria fiind atât de mare de ambele parti încât ochii tuturor se umplura de lacrimi. Dupa momentul emotional sarbatoritul îi pofti sa ocupe loc, si chemându-si membrii familiei care erau prezenti le prezenta membrii Academiei, cu care era si doamna Urechie, sotia vicepresedintelui.

Prima delegatie mai numeroasa a fost cea a comitetului "Asociatiunii" transilvanene, la care s-a alaturat si reprezentantii despartamântului Orastia .

La sarbatoare a participat si comitetul Reuniunii femeilor române din Sibiu, condus de catre Maria Cosma, în frunte cu doamnele Badila si Moga, care rosti o cuvântare foarte frumoasa si a tinut sa-i înmâneze în semn de stima o "diploma de membru de onoare". Diploma primita de George Baritiu era "o diploma eleganta decorata cu broderie de aur".

Institutul de credit si economii "Albina" din Sibiu s-a prezentat sub conducere domnului director executiv Parteniu Cosma.

Ziaristii prezenti au felicitat si ei pe decanul presei române din Transilvania. Cel mai în vârsta dintre ei Iosif Vulcan, a spus urmatoarele cuvinte: "Maiestre, azi natiunea întreaga serbeaza jubiliarul marelui sau fiu. Toate paturile societatii române resimt bucuria, ca Dumnezeu ni te-a tinut în viata pâna la aceste adânci batrâneti". Alaturi de intelectualii din toate orasele Transilvaniei, la sarbatorirea lui George Baritiu au participat, prin telegrame, scrisori si poezii si numerosi români de peste munti, în frunte cu Al. Orascu, rectorul Universitatii din Bucuresti si presedintele nou înfiintatei Ligi culturale si cu N. Culian rectorul Universitatii din Iasi; urmati de aproape toti presedintii sectiilor judetene ale Ligii. S-a primit de asemenea telegrame din partea societatilor didactice si a organizatiilor ziaristice, a tipografilor, a functionarilor cailor ferate si a nenumarati negustori, dovedindu-se astfel ca ecourile activitatii lui Baritiu patrunsesera în toate straturile societatii românesti. Bucovina a participat si ea la sarbatoare lui Baritiu prin telegramele lui N. Hurmuzaki, Eraclie Porumbescu, ale redactiei gazetei "Bucovina" si ale "Societatii pentru cultura si literatura româna din Bucovina". Manifestatiilor din tara li se adauga si cele din strainatate si îndeosebi ale studentilor români din Anvers, Graz, Munchen, Viena, Budapesta etc.

Periodicele transilvanene si banatene - "Familia" , "Gazeta Transilvaniei" , "Luminatorul" , "Telegraful român" , "Transilvania" , si "Tribuna" - se asociara si ele la sarbatorire, publicând numeroase editoriale, articole, comentarii si amintiri în legatura cu viata si activitatea lui George Baritiu.

Banchetul a început la ora 7 seara, tot publicul românesc se întrunea în sala de jos de la "Novara" pentru a serba evenimentul.

Mesele aranjate sub forma de "U" au fost ocupate de un public foarte distins.

În fruntea mesei ocupa loc "batrânul" sarbatorit, având la dreapta lui pe doamna Urechie iar în stânga lui pe vicepresedintele Academiei; vis-ŕ-vis sedea vicepresedintele Asociatiunii dr. Ilarion Puscariu, ceilalti membri prezenti ai Academiei erau împartiti toti sus la dreapta între doamne.

Sala era decorata frumos cu flori si verdeata, iar muzica militara cânta cele mai frumoase piese nationale si straine.

Bucuria era generala, toastele purtate au atins un nivel înalt, încât cele mai multe dintre ele ofereau o adevarata placere ascultatorilor entuziasmati.

La ora 11.30 sarbatoritul si familia se departa, împreuna cu câtiva oaspeti mai batrâni, dar veselia nu înceta. Muzica militara si frumoasele sale melodii însufleteau si mai mult spiritele.

Domnul Poni se ridica, si dupa declaratia sa, pronunta primul toast din viata sa, iar domnul Zaharia Boiu a propus, între aplauzele publicului ca de acum înainte românii sa se întâlneasca la Sibiu în 12/24 mai pentru a sarbatorii împreuna progresul cultural.

Festivitarea s-a încheiat la orele doua dupa miezul noptii când toti s-au îndepartat încântati. Totul a decurs cu o demnitate care face onoare, natiunii române .




III.5 Moartea lui George Baritiu


Aceleasi ziare, care la 12/24 mai 1892 se luasera la întrecere pentru a sublinia si elogia meritele istorice ale lui Baritiu vor aduce însa numai peste 11 luni vestea dureroasa a mortii sale. Cuprins de o congestie pulmonara, care l-a chinuit timp de vreo sase zile, gânditorul transilvanean a murit pe neasteptate în ziua de 20 aprilie/2 mai 1893 la orele 13 dupa ce pâna în ajunul congestiei continuase a prezida sedintele "Asociatiunii". Anuntul decesului purta semnaturile surorii sale Veronica Pop, al fratilor Leon si Octavian, al ginerilor Constantin Juga, M. G. Stanescu si Mihail Bontescu, al fiicelor Victoria, Aurelia, Octavia si Maria, precum si unicul sau fiu publicistul Ieronim G. Baritiu.

Moartea lui George Baritiu a fost considerata o pierdere ireparabila si a luat proportiile unui adevarat doliu national. "Un tipat de durere izbucneste pe neasteptate din muntii si vaile Ardealului; el cutreiera câmpiile pâna la Tisa, strabate Carpatii si ecoul îl repeteaza la Dunare si pâna la Marea Neagra. A murit - sublinea revista lui Vulcan - ca osteanul în fruntea oastei sale, ca vrednic presedinte al Asociatiunii transilvanene si ca bine meritat presedinte al Academiei Române . "Telegraful român", vechiul ziar adversar, anunta la rândul sau moartea "Nestorului stiintei românesti, a campionului culturii si neobositului luptator pentru drepturile poporului sau. un vrednic fiu al poporului român cre si-a devotat toata viata pentru prosperitatea poporului nostru si pentru eluptarea si asigurarea drepturilor lui" .

Vestea tristului eveniment a strabatut cu iutiala fulgerului cetatea ba chiar toata românimea, facându-si aparitia steagurile negre de doliu pe casa "Asociatiunii" pentru presedintele, si a bancii "Albina" pentru vicepresedintele sau.

La cîteva ore dupa anuntarea decesului vicepresedintele "Asociatiunii" Dr. Ilarion Puscariu a dat expresie profundei sale dureri pentru pierderea preastimatului sau presedinte.

Coroanele de la familii corporatii si particulari "parea ca vrea sa prefaca, casa de doliu într-un rai verde si înflorit în care dormea frumos, neschimbat calatorul neobosit de luptele unei vieti de 81 de ani".

Miercuri la ora 11 membrii "Asociatiunii" s-au întâlnit si au mers împreuna la casa îndoliata, pentru a-si exprima fiecare regretul pentru pierderea domnului presedinte si au adresat cuvinte mângâietoare întristatei familii.

La întelegere cu membrii "Asociatiunii" transilvanene, familia a pus înmormântarea în ziua de 23 aprilie, zi onomastica a decedatului.

În acea zi vremea a fost foarte nefavorabila, era rece si ploua. Dar cu toate acestea la ora hotarâta nu numai curtea si casa asociatiunii unde raposatul îsi avea domiciliul dar si strada era plina de oameni.

Curtea "Asociatiunii" a fost frumos decorata iar cântarile funerare au fost executate sub conducerea profesorului sau I. Muresanu, "corul tinerimii studioase" din Blaj.

Cuvântarea este tinuta de secretarul Dr. Augustin Bunea, rostita cu o voce sombra si severa, oratorica cuprinzând întreaga bibliografie a Gânditorului transilvanean.

N. Ionescu enumera în câteva cuvinte frumoase meritele raposatului pentru înflorirea presei române, "regina opiniei publice", pentru desteptarea poporului român, si pentru înaltarea Academiei Române, care cu câteva luni înainte îl alegea presedinte.

În sunetul muzicii capelei urbane, maretul cortegiu funerar, s-a pus în miscare, în frunte cu tinerimea scolara; fetitele scolii elementare si superioare civile, tinerimea pedagogico-clericala din Sibiu, corul vocal, preotimea, carul mortuar însotit pe ambele parti de junimea academica de la Cluj, Budapesta si Viena.

Dupa carul mortuar înainta în jale familia: fiul si cele patru fice cu sotii si copii lor; dupa ea delegatia Academiei române, membrii "Asociatiunii", conducerea alegatorilor români, preoti, mineri, cetateni, tarani, barbati si femei.

Prin strada Cisnadiei, piata mare si mica, cortegiul însotit de mii de privitori s-a îndreptat spre biserica greco-catolica, unde se termina cultul religios.

La tribuna pregatita s-a urcat secretarul "Asociatiunii" Zaharia Boiu, care a adus multumiri pentru sacrificiile prestate de raposat de la începutul vietii pâna la sfârsitul acesteia. Dupa aceea a urmat Dr. A Muresanu care a vorbit în numele presei române, în special al "Gazetei Transilvania". În numele junimei academice a vorbit doctorantul în medicina Ioan Capsa.

N-au lipsit nici reprezentantii autoritatilor locale în frunte cu comitele sasilor Gh. Thalmann, cu primarul orasului Hochmeister si cu directorul scolilor Elischer etc., sasii simtind si ei ca pierdusera în George Baritiu un prieten si un aparator.

Sicriul a fost acoperit cu coroanele de flori împodobite cu panglici tricolore ale Academiei române, ale Ligii culturale si ale "Asociatiunii". Mormântul a fost sapat în cimitirul din Poarta Turnului, în apropiere de locul de veci al lui Al. Papiu-Ilarian. Prohodul a fost oficiat de vicarul Blajului. Cheltuiala înmormântarii a fost suportata de familie conform ultimei dorinte a defunctului .

Amurgul zilei de 23 aprilie/5 mai 1893 cadea peste un mormânt care închidea una dintre cele mai fecunde energii românesti.

Cu George Baritiu s-a stins o mare faclie româneasca disparând un stegar neîntrecut al luptei pentru libertatea nationala si progresul social.

În eternizarea memoriei lui se înfiinteaza un fond, care sa poarte numele "George Baritiu". Din acest fond urma sa se acorde premii pentru productii literare si locuri libere pentru eleve la internatul de fete al "Asociatiunii" transilvanene.

La 11 de la moartea sa, la 6 mai 1904, la stintirea crucii de la mormântul lui Baritiu, dr. Atanasiu Marienescu, delegatul Academiei române, tine o cuvâtare impresionanta. "Dar' asculta, înca Baritiu! O stire de preste Carpati! "Academia" româna nici pentru ziua de astazi nu si-a uitat de tine!"

La împlinirea unui secol de la nasterea sa, în 1912, "Asociatiunea" îi ridica un monument la Sibiu, acesta fiind cel dintâi monument public înaltat în onoarea unui luptator român ardelean.

Adevaratul monument al lui Baritiu îl constituie însa opera sa culturala, ziaristica, politica, economica si istoriografica.















III.6 Testamentul lui George Baritiu



Regretatul raposat a lasat întristatei familii un testament înca din 31 decembrie 1891. El cuprine mai multe dispozitii de natura intima familiara. De interes public sunt numai punctele unu si patru. Ele au unmatorul cuprins:


"Daca Dumnezeu va voii sa mor în Sibiu, sa mi se ceara loc lânga biserica undeva, sau în cimitirul greco-catolicilor. Pretul locurilor mi se pare ca este de cincizeci de florini pentru casa bisericii. Taxa de înmormântare sa se dea la cei doi preoti, adica protopopului si capelarului întreita. Peste tot spesele înmormântarii sa nu treaca peste patru sute de florini.

Eredii mei sa nu lase sa fiu înmormântat cu spese de la vreo casa publica. La sase saptamâni sa mi se faca un parastas cu spese din averea strânsa.


Condeiul meu de aur sa se ofere muzeului de la liceul din Blaj în semn de recunostinta, ca acolo am învatat sa ramân român si sa scriu româneste patru ani ca scolar, patru ani ca seminarist la facultatea teologica si un an ca profesor".






Concluzii

George Baritiu, a fost cel mai reprezentativ carturar ardelean al secolului trecut, vreme de saizeci de ani, când a terminat învatatura si pâna la moarte, nu i-a cazut condeiul din mâna. Autoputernicia divina i-a îngaduit o viata destul de lunga ca sa poata lupta printre cei dintâi si mai aprigi luptatori, facând sa sclipeasca arma sa care era condeiul. Numele sau devenise un simbol al rezistentei nationale, al luptei pentru libertate si al progresului cultural, aparând drepturile natiunii române nu numai din Transilvania ci si din Ţara Româneasca. Activitatea sa se întinde pe mai bine de o jumatate de secol si cuprinde domenii variate. A debutat ca dascal, îmbratisând curând câmpul vast al literaturii si publicisticii, al presei, care a constituit pasiunea vietii sale. Dar alaturi de acestea s-a interesat de la început si de alte probleme: de filologie, sociologie, economie, politica, istorie.

Nu i-a scapat nimic din ceea ce a fost esential în vremea sa datorita unui orizont larg, unei instructiuni si informatii temeinice, unui ascutit spirit de observatie si simt al realitatii, slujind în primul rând cauzei românilor din Transilvania, prin ideile si activitatea sa. Gânditorul e cel dintâi intelectual român care face o larga publicitate în vedere adunarii folclorului. Cu toata orientarea sa spre acualitate, fireasca pentru orice om de presa, n-a avut în vedere numai prezentul, viziunea sa fiind îndreptata si spre viitor.

În politica Baritiu era aparatorul înflacarat al independentei Transilvaniei. Atacurile îndreptate contra limbii române prin legile de la 1883 si 1887, pentru maghiarizarea scolilor, le considera drept masuri întârziate si primejdioase tocmai pentru aceia care le duceau.

Viata si activitatea gânditorului se contopeste aproape cu desavârsire în istoria Românimii Ardelene, din secolul al XIX lea. De la el a ramas o mare istorie a Transilvaniei pe ultimile doua sute de ani, numita "Parti alese".

Sarbatorit si încarcat de o unanima recunoastere la sfârsitul vietii sale, George Baritiu a fost tot mai mult uitat dupa moartea sa, împartasind de altfel soarta întregii generatii pasoptiste, desconsiderata de oficialitatea regimului din acea perioada datorita ideilor sale înaintate.




























Bibliografie



I. Izvoare.


A.  Reviste si periodice


"Analele Academiei Române"

seria II, tom VII, 1884-1885.

seria II, tom IX, 1886-1889.

"Foaie Literara" 1838-1850, 1854-1856

"Foaie pentru minte, inima si literatura"1858-1864

"Familia" 1865-1892

"Gazeta Transilvaniei" 1838-1841, 1848, 1852-1856, 1858-1864, 1866-1874, 1876-1893.

"Observatoriul" 1878-1884

"Telegraful Român" 1853-1887, 1881-1893

"Transilvania" 1868-1878, 1881-1893

"Tribuna" 1884-1893



II. Lucrari speciale


Agârbiceanu, Ioan: Carturari Români, Anul al 27 lea nr 242, 1937.

Baritiu, George: Cateclismulu Calvinescu impusu Clerului si Poporului Românescu sub dominatia Principiloru Georgiu Rakoczy I. si II Sibiu, 1879.

Baritiu, George: Darea de sema asupra procesului politicu de pressa, Editiunea II. Sibiiu, 1879.

Baritiu, George: Parti alese din Istoria Transilvaniei, Vol. I, Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1889.

Baritiu George: Parti alese din Istoria Transilvaniei, Vol. II, Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1890.



Baritiu George: Parti alese din Istoria Transilvaniei. Vol. III, Tipografia W. Krafft, Sibiiu, 1891.

Baritiu, George: Din Istoria Transilvaniei cu o prefata de Ioan Lupas, Editura Eminescu, Bucuresti, 1988.

Baritiu, George; Studii si articole, cu o prefata de dr. Ioan Lupas, Editura, "Asociatiunii", Sibiu, 1912.


Banescu, N: Gheorghe Barit, Rolul sau în cultura nationala, Valenii De Munte, Tipografia, "Neamul Românesc", 1910.

Boitos, Olimpiu: Lupta lui G. Baritiu, în 1847, pentru întroducerea cailor ferate în Transilvania, Tipografia "Astra" Brasov, 1945.

Diaconovich, Corneliu: George Baritiu, 12/24 Maiu 1812-1892 Foi Comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892, tiparul Tipografiei Archidiecesene, Sibiu 1892.

Fanache, Maria: Preocuparile lui Gh. Baritiu pentru un teatru românesc în Transilvania, Sibiu, 1969.

Hulea, Eugen: "Astra" istoric, organizare, activitate, statute si regulament, Editura "Astrei", Sibiu, 1944.

Lupas, Ioan: Un capitol din istoria ziaristicei românesti-ardelene, Sibiu, 1906.

Marienescu, Atanasiu: Întru memoria lui George Baritiu, Tipariul tipografiei Archidiecesane, Sibiiu, 1904.

Matei, Pamfil: "ASTRA" Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Româna si Cultura Poporului Român, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986.

Racovitan, Mihai; Matei, Pamfil: Sibiul si marea unire 1 decembrie 1918, Editura Cercul Militar, Sibiu, 1993.

Scarmate, Kerpenzes: Criticele "istorice" ale lui Iosef Sterca sulutiu, Informatiune tiparita ca manuscriptu tiparul lui W. Kralft în Sibiu, 1892.

Todoranu, A: Monografie, scoal'A civila de Fete cu internatu a "Asociatiunii pentru literatur'a româna si cultur'a poporelui românu" din Sibiu, 1887.



III. Lucrari generale


Cherestesiu, Victor: Muresan, Camil: -George Baritiu- Scrieri social-politice studiu si antologie, Cluj, 1963.

Netea, Vasile: Viata si activitatea lui George Baritiu, Editura stiintifica, Bucuresti, 1966.

Pantazi, Radu: Viata si ideile lui George Baritiu, Editura stiintifica, Bucuresti, 1964.

Pascu, stefan; Pervain, Iosif; Chindris, Ion; Moraru, Titus: George Barit si contemporanii sai, Editura Minerva, Bucuresti, 1973.

Springean, Neli: George Baritiu seria "Personalia" a bibliotecii "Astra" nr. 12. Sibiu. 2007.





Vezi amanunte în Parti alese din Istoria Transilvaniei vol I - III, Sibiu, 1889, 1890, 1891.

Vasile Netea, op. cit. p. 267-272

Parti alese, vol. I, p. IX, Sibiu, 1889.

"Foaia pentru minte", nr. 211-215, 1839.

"Analele" tom V, 1882-1883.

Ibidem, 1886-1887.



Gh. Baritiu, Studii si articole, Sibiu, 1912, (p.15 cu o prefata de I Lupas).


I. Lupas, Înfiintarea "Asociatiunii" si conducatorii ei, în "Transilvania", nr. 4, 1911, p. 341.

Ibidem, p. 344.

Eugen Hulea, Astra istoric, organizare, activitate, statute si regulament. Editura Astrei, Sibiu, 1944. p. 50.

Ibidem, p. 51.

"Analele" XV, 1892-1893, pp. 7-10.

Ibidem XV, 1892, pp. 154-155.

"Familia", Ovatiune domnului George Baritiu..

"Analele", XVI, 1893-1894, p. 8.

"Familia", nr.19, 13/25 mai, 1892,

Ibidem.

Vezi nr. 20, 17/29 mai 1892.

Nr. 106, 12/24 mai 1892.

Nr. 18, 14/26 mai 1892.

Nr. 51, 12/24 mai 1892.

Nr. 6, 15 iunie 1892.

Nr. 108. 12/24 mai 1892.


"Familia" nr.18, 13/25 mai 1892.

"Familia" , A murit Baritiu, nr. 17, 25 aprilie/7mai 1893.

"Telegraful român", nr. 43, 22 aprilie/4 mai 1893.

"Transilvania", nr 5, 1893.

"Transilvania" nr. 5. 15 mai, 1893.


"Transilvania" nr. 5. 15 mai, 1893.

Întru memoria lui George Baritiu Cuventare cetita de dr. Atanasiu Marienescu, Sibiiu, Tipariul tipografiei arhidiecesane, 1904. p. 13.

"Familia" nr. 18, anul 1893.



loading...








Document Info


Accesari: 3934
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2020 )