Cursuri Metodica

Cursul 1

profesorul: sa tina cont de doua componente fundamentale

• specialist pe domeniul pe care îl reprezinta
• cadru didactic - cunostinte de psihologie, pedagogie, didactica

cum putem crea acest cadru nou?

2 didacticieni englezi (tot pe didactica istoriei)

stilul învatarii   --------influentat de---------- stilul predarii (aici trebuie lucrat !)

2 stiluri ce difera în intentii, scop, obiective:

de suprafata (dominat de intentia de a însusi informatia; de a o accepta pasiv)

de profunzime (dominat de intenti a de a întelege ceea ce se preda; elevul sa se angajeze critic si activ)

istoria e vazuta adesea ca memorizare si reproducere DAR trebuie dezvoltata mai ales gândirea critica - ce se refera mai ales la

• trezirea constiintei
• cresterea sentimentului de participare a celui ce învata, la descoperirea sentimenului învatarii si sa vada utilitatea acestui continut
• dezbaterea ideilor; sa ofere argument pentru ideile sale
• sa accepte existenta unor puncte de vedere diferite

Didactica

= a îi învata pe altii

o stiinta; s-a desprins din filosofie

= stiinta predarii, învatarii, evaluarii (PIE) în toate domeniile de actiune pedagogica

= teoria instruirii

gândirea didactica si problemele didacticii - Plato si Socrate în Grecia Antica au observat schimbarile din secolul V si au considerat ca e nevoie de o forma institutionalizata a predarii

1613, folosit prima oara cuvântul de Ratke = pedagog

1657, Didactica magna a lui Comenius - termenul se impune

• didactica = teorie a învatarii
• trebuie sa învatam totul pe toti oamenii

sec XIX, didactica e integrata în învatamânt

• Herbart, Raine (?)

sec XX, în 60s, schimbare radicala: apar numeroase teorii didactice; se accepta ideea ca aceasta disciplina nu are afirmatii definitive; poate fi îmbunatatita

didactica are controversele ei; exista "conflict" pedagogi - didacticieni (care a fost prima? Pedagogia s-a nascut din didactica sau invers?)

definitie: DIDACTICA = stiinta organizarii si desfasurarii procesului de învatare în formele sale organizate, asigurând îndeplinirea scopurilor

fiecare discplina scolara are propria didactica

• disciplina scolara=stiinta organizarii si desfasurarii procesului de învatare a disciplinei respective

pedagogie -> didactica -> metodica

• metodica e subordonata didacticii; ea se ocupa cu inventarierea si structurarea continutului de învatat, a obiectivelor pe teme, a metodelor si mijloacelor adecvate pentru fiecare tema

didactica istoriei e orientata spre natura cunostintelor scolare în domeniul istoriei si spre modalitatile de transmitere a acestora elevilor, având drept scop initierea profesorilor în practica procesului de PIE

didactica istoriei are ca componente esentiale

organizarea învatamântului istoriei în scoala româneasca

obiectivele predarii istoriei în scoala

metodele si mijloacele folosite de profesor

metodele de predare sunt si foarte bune metode de evaluare a elevului

• nu evaluam ce nu stie elevul, ci ceea ce stie

obiectivele istoriei ca disciplina scolara

generale - achizitia unui sistem de cunostinte istorice; formarea gândirii istorice; formarea capacitatilor intelectuale si practice

obiective de referinta/specifice - reconstituirea trecutului, explicarea si întelegerea evenimentelor istorice, formarea atitudinilor

informatia - sa devina - cunoastere; informatia nu e echivalenta cu cunoastere (!)

Cursul 2

Istoria ca disciplina de învatamânt

istoria:

• ca stiinta (domeniu de cercetare; informatie inedita)
• ca disciplina scolara (informatie acceptata)

cele 2 se întâlnesc prin metode, mijloace, obiective

disciplina în care rolul profesorului a ramas cel mai important si în care se pune accent pe memorizare - aspecte negative

Istoria ca disciplina de învatamânt

rol esential în formarea capacitatii de interpretare, de întelegere si de actiune;

• teoretic, pentru ca practic nu se prea aplica

functii

• de cunoastere - întelegerea stiintifica a evolutiei societatii, a actiunii omului, a organizarii si functionarii societatii în diferite timpuri si spatii
• practice (foarte importante!)

formarea personalitatii

formarea gândirii critice si logie

formarea deprinderii de a sintetiza, argumenta si interpreta fenomenele, procesele, evenimentele etc

formarea de atitudini si comportamente

istoria trebuie sa se adreseze mintii si sufletului ("ratiune si simtire")

Raymond Aron: "la un anumit moment, un ins începe sa reflecteze la aventura lui, o colectivitate la trecutul ei, omenirea la evolutia ei. Astfel se nasc autobiografia, istoria nationala si locala, istoria universala"

Voltaire, sec XVIII, o noua viziune asupra istoriei: si politica si culturala - 1789: istoria nationala

caracterul istoriei

educativ - "carte de învataminte" - exemplu pentru prezent si de prospectare a viitorului; pentru a întelege prezentul si a prospecta viitorul trebuie sa te întorci în trecut

• Marc Bloch - istoria = "solidaritatea timpurilor"
• A.D.Xenopol: "Scopul istoriei este de a ne face sa întelegem starea de fata a fiecarui popor în parte si a omenirii în genere si directia pe care vor apuca popoarele si omenirea în viitor"
• L.Blaga: "Cu greutatea trecutului ne-am obisnuit ca si cu greutatea atmosferei: nici nu am putea exista fara ea"
• T.Vianu: "Istoria este obiectul cel mai interesant al culturii. Este cult cu adevarat numai omul care stie de unde vine si încotro se îndreapta"
• M.Bloch: neîntelegerea prezentului deriva în mod fatal din necunoasterea trecutului; incapacitatea de a patrunde semnificatia experientei trecutului depinde de neatentia cu care este privit prezentul

"model" oferit de istorie - nu neaparat o personalitate ce însumeaza toate calitatile, ci poate fi si un model negativ

nu se poate preda istoria fara cunoasterea temeinica a trecutului

manualul = istorie seaca, rece; depinde de profesor ca istoria sa prinda viata pentru copii

umanist - disciplina umanista pentru ca are în centru omul si activitatea umana transformatoare

• stiinta de sinteza

interdisciplinar - omis în scoala, dar toate disciplinele au acest caracter

• istoria opereaza cu concepte, notiuni specifice si altor discipline, apeleaza la cunostintele elevilor dobândite de la alte discipline - aprofundeaza cunostintele
• istoria = fundament pentru cunostintele dobândite de elevi la alte discipline (eg: limba si literatura româna, literatura universala, fizica, chimia, geografia, economia, filosofia etc)

eg: legatura istorie - geografie: si istoria se preda folosind harti

H.I.Marrou: "Istoria trebuie studiata nu numai din punct de vedere al obiectului ei, dar si din acela al subiectului care vrea sa cunoasca"

Curs 3.

termenul de instruire educationala nu este cel mai potrivit în toate situatiile

Obiectivele si competentele predarii istoriei

istoria ca domeniu de cercetare sI ca disciplina scolara

istoria ca disciplina scolara - îi putem asocia anumite întrebari ce trebuie urmarite pentru proiectarea lectiei

• CE? - tema, continutul
• CUI?PT CINE? - grupul tinta
• DE CE? - cu ce scop predam acele lucruri; obiectivele
• CUM predam ca ei sa înteleaga? Metodele
• CU CE? Mijloacele
• CÂT? Cantitatea de informatie

obiectivele vizeaza elevul; le formulam gândindu-ne la acel grup tinta; "ce trebuie sa stie elevul"

• accentul sa cada pe învatare si nu pe predare

obiectivele principale le gasim în planul de învatamânt, programa scolara etc

definitie: OBIECTIVUL = scopul care trebuie atins în învatare; ce trebuie sa stie elevul dupa ce parcurge anumite etape de învatare

pentru clasele V-IX mai ales

dobândirea unui sistem de informatii specifice istoriei - eg: periodizare, caracteristicile fiecarei epoci, evenimente, procese economice, sociale, politice, culturale; plasare în spatiu si timp; descriere fapte istorice

dezvoltarea gândirii istorice

sa defineasca termenii esentiali; eg: statul cultura; notiuni istorice - chiar cu propriile cuvinte

sa opereze corect cu notiunile în analiza evenimentelor istorice (eg: sa le insereze corect în anumita epoca)

sa analizeze faptul istoric prin raportarea la cauza si efect; efectul poate sa se transforme în cauza; sa înteleaga modul în care evenimentele se înlantuiesc

sa stabileasca prin analiza si comparatie ce au în comun diferite evenimente istorice din acelasi timp si spatii diferite sau din spatii diferite în acelasi timp

formarea conceptiei stiintifice

ideea de evolutie a societatii

sesizarea factorilor determinanti ai evolutiei (economici, sociali, politici, culturali)

întelegerea interdependentei factorilor în dezvoltarea societatii;

întelegerea cauzalitatatii si caracterului legic al dezvoltarii societatii

sa îsi însuseasca valorile moral-formative oferite de lectiile de istorie; respect fata de valorile locale, culturale, universale

obiectivele (1)-(3) vizeaza aspectul informal al învatamântului; = asimilarea valorilor culturale esentiale acumulate de omenire în timp

(4) vizeaza aspectul formal - dezvoltarea capacitatilor native intelectuale dar si a capacitatilor moral-estetice

Competentele = ansambluri structurate de cunostinte si deprinderi, dobândite prin învatare; dobândirea de competente permite identificarea si rezolvarea în contexte diferite a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu: "ce poate sa faca elevul cu ceea ce stie"

esp la nivelul claselor X-XII

dobândirea de competente vizeaza si utilizarea de abilitati - similare cu ale specialistului DAR adaptate propriei capacitati intelectuale

eg de competente: receptarea, prelucrarea, algoritmizarea, exprimarea, transferarea

Receptarea = identificarea unor notiuni, procese, evenimente; observarea; culegerea de date din surse diferite, compararea lor; sa poata defini unele concepte

Prelucrarea primara a datelor - comparare date si stabilire relatii; clasificari de date, informatii; sa poata investiga, explora datele

Algoritmizarea - reducerea la o schisma, la un model;

sa anticipeze unele rezultate

sa reprezinte informatiile culese - sa stie cum sa le prezinte în fata unui auditoriu prin esentializare

sa remarce unele invariatii

Exprimarea - utilizarea unui limbaj specific; descrierea unor procese, evenimente, fapte istorice cu ajutorul limbajului specific

generarea de idei si argumentarea unor enunturi

(o putem lega de 2 ) prelucrarea secundara a rezultatelor - compararea, interpretarea, analizarea situatiilor

Transferul - în ce masura ce a lucrat elevul se poate aplica si în alte domenii; generalizarea si particularizarea; integrarea unor domenii - interdisciplinaritate

valorile si atitudinile - e discutabil daca sunt sau nu comptente

Metodele + mijloacele = strategiile didactice - predare si învatare

Actul predarii

CURS 4 (7 noiembrie 2005)

PIE: procesul de predare-învatare-evaluare

Formarea si dezvoltarea gândirii istorice si a limbajului istoric

trebuie sa operam cu notiunile de istorie si alte notiuni istorice

= esenta procesului învatarii dirijate si constiente a continutului acestei discipline

ce e mai important? Sa stii notiunile sau evenimentele?

primul pas e cunoasterea faptelor, ce implica formarea notiunilor; conducem gândirea elevului de la analiza/prezentare la întelegere

fromarea notiunilor = rezultat al unui proces de gândire în cadrul caruia se stabilesc elementele esentiale si comune unor grupuri de evenimente istorice asemanatoare

notiunile de istorie nu au un caracter static - elevul trebuie facut sa înteleaga aceasta

• continutul notiunilor se largeste - eg: democratie, stat
• notiunile istorice generalizeaza esentialul

notiunea de ISTORIE integreaza: fapte, date, evenimente din locuri si timpuri diferite

• odata notiunea formata, integram în ea urmatoarele fapte, evenimente istorice

2 posibilitati: poti pleca de la

• notiune SAU
• prezentarea faptelor

învatarea istoriei e un proces îndelungat - istoria nu studiaza fenomene izolate, ci studiaza fenomenele într-o interdependenta si înlantuire cauzala

formarea notiunilor istorice din pov psihologic - 2 etape

formarea si elaborarea notiunilor - prin diverse activitati: analiza, comparare, abstractizare, generalizare etc

aceste activitati, sa duca elevul spre întelegerea notiunilor istorice

consolidare, operare - cuprinde 2 actiuni mentale

• conoslidare, fixarea notiunilor
• operare

dupa aceea, urmeaza SINTEZA - aici apare si un continuu proces de actualizare a cunostintelor dobândite

consideram o notiune formata doar daca devine un instrument de dobândire a unor cunostinte noi si daca elevul poate opera cu aceste situatii noi (iata cum de la abstract ne întoarcem la concret!)

este un proces continuu - cel putin 1 pe ciclu (5-8, 9-12)

CONCRET - formare NOŢIUNE (obtinem definirea abstracta) - OPERARE (cu notiunea, pe  

alte situatii concrete)

(se poate porni si: ABSTRACT - NOŢIUNE spre concret + ABSTRACT - operare cu notiunea în alte situatii)

pe lânga studierea faptelor, evenimentelor si formarea de notiuni, mai apare un element de întelegere a relatiilor dintre notiuni, a formarii unui sistem de notiuni (câteva activitati: ierarhizare, ordonare, clasificare - la fal cum formezi o familie de cuvinte)

eg: notiuni din istoria universala aplicate la istoria românilor

DEFINIŢIA: notiunea istorica = forma a gândirii capabila sa esentializeze fenomenele istorice asemanatoare; nu enunta formele particulare pe care le pot lua fenomenele, ci trasaturile comune care le asigura unitatea si permanenta

eg: cultura, timp, spatiu, ordine sociala, stat, democratie

pentru timp: sa faci plansa cu cifrele romane + elementele de cronologie (secol, mileniu, deceniu)

cronologia sa fie verificata pe parcursul întregului an

pt spatiu: f importanta harta - continente, fluviile cele mai importante (eg: la Egipt), tarile si vecinii

tipuri de profesori

profesorul strut - respinge noul

profesorul ciocanitoare - cicalitor; aplica aceleasi metode

profesorul pinguin - se misca foarte încet; nu depune prea mult effort

profesorul pescarus - rapiditate în adaptare, anticipeaza

profesorul porumbel - profesor zburator; aduce noile metode, le aplica si le transmite mai departe

profesorul vultur - foarte receptiv, aspira spre înaltimi; foarte atent la toate metodele noi; foarte ager

CURS 5 (14 noiembrie 2005)

Lectia de istorie

Definitia

din perspectiva organizatorica

• = forma de organizare a activitatii care se desfasoara în clasa sub îndrumarea unui profesor, într-un interval de timp precis determinat pe baza cerintelor din programa scolara si în functie de orarul scolar;
• mai potrivit: "cu participarea unui profesor" (nu conditia!)

din perspectiva continutului

• = se impune ca un sistem de idei asamblate logic si didactic în corelatie cu cerintele psihopedagogice referitoare la predarea - însusirea cunostintelor, valorificarea lor, verificarea, evaluarea si notarea rezultatelor

act de creatie: profesorul îsi exerseaza puterea de imaginatie si rolurile pe care le poate juca în timpul orei

= unitate logica, didactica si psihologica

Virtuti

asigura însusirea sistemaitica a bazelor stiintelor

dezvolta cunoasterea si puterea creatiei

exercitiu de dezvoltare a spiritului de observatie, a imaginatiei, a gândirii abstracte si a gândirii estetice

ofera elevului posibilitatea sa îsi formeze convingeri si sentimente

asigura un sistem de relatii între profesor - elev, elev - elev

sa se faca un transfer: accentul sa se puna pe învatare, nu pe predare

Tipuri de lectie

lectia de comunicare a unostintelor (mixta sau combinata)

vizeaza: realizarea mai multor sarcini didactice:

• comunicare
• sistematizare
• fixare
• evaluare

structura relativa

• momentul organizatoric: prezenta, salut, mutari din banci etc
• verificarea cunostintelor/continuturilor: ascultare, notare
• pregatirea elevilor pentru receptarea noilor cunostinte: prin conversatie introductiva, prin actualizarea unor cunostinte dobândite anterior, prin prezentarea unei situatii - problema etc; pas recent, dar nu prea respectat de profesor (!)
• precizarea titlului si a obiectivelor (scris pe tabla !!! )

eg: "Nou astazi facem revolutia de la 1848 ca sa aflam ."

• comunicarea/însusirea noilor cunostinte: folosirea metodelor si mijloacelor eficiente
• fixarea si sistematizarea cunostintelor predate (sa se faca în timpul predarii!) prin exercitii aplicative si prin repetare
• explicatii pentru continuarea învatarii acasa si pentru realizarea temei

maximul 3 obiective stabilite

lectia destinata formarii deprinderilor si priceperilor

vizeaza:

• munca cu documentele istorice, cu materialele arheologice, numismatice, etnografice
• antrenarea elevilor în organizarea unui muzeu, a unei expozitii, a cabinetului de istorie
• elaborarea de eseuri, lucrari, planse, harti
• studiul manualului, a bibliografiei

sarcina principala: munca independenta

structura relativa

• momentul organizatoric
• precizarea temei si a obiectivelor activitatii
• actualizarea si/sau însusirea unor cunostinte necesare desfasurarii activitatii
• demonstratia/executia modelului (profesorul o face)
• antrenarea elevilor: se dau sarcini etc
• realizarea independenta a lucrarii
• aprecierea performantelor elevilor, comunicarea concluziilor

lectia de verificare, control si apreciere a cunostintelor

= lucrari (dar nu extemporale neanuntate, care nu se mai dau)

vizeaza

• constatarea nivelului de pregatire al elevilor
• încadrarea cunostintelor în noi dimensiuni de referinta

testele se anunta: se anunta testul, ce verificam si cum verificam

structura

• precizarea continutului ce urmeaza a fi verificat
• verificarea continutului: evaluare orala sau scrisa

lectia de recapitulare, de fixare si sistematizare a cunostintelor

vizeaza

• consolidarea cunostintelor învatate
• aprofundarea lor
• completarea unor lacune

se realizeaza prin RECAPITULARE: nu înseamna reluarea într-o forma identica a unitatilor de continut însusite

conditia de baza: REDIMENSIONAREA continuturilor în jurul unei idei ce valoare cognitiva relevanta ("concept - ancora")

lectie necesara, desi acum e cam evitata (pentru ca e greu si pentru profesor si pentru elev)

se fac: la sfârsit de lectie, capitol, semestru, an scolar

structura relativa

• precizarea continutului si a obiectivelor
• plan de recapitulare - 2 tipuri: înainte de lectia propriu-zisa SAU ora propriu-zisa
• recapitulare pe baza planului stabilit
• aprecierea activitatii elevilor

variante de lectii dupa întinderea continuturilor

1. lectia de repetare curenta dupa câteva lectii
2. lectia de recapitulare a unor capitole, teme mari
3. lectia de sinteza: capitole, sfârsit de semestru, an

desfasurarea acestor lectii

• forme clasice
• dezbatere
• referate, eseuri (elevul trebuie sa stie sa îl prezinte)
• proiectii (de filme)
• folosirea de fise
• joc
• teatru
• revista etc

Cum facem începutul/finalul unei lectii interactiv? (o ora "activa"):

schimb de experienta: metode de început

• nu trebuie sa dureze mai mult de 5-7 minute
• oferim stimulente pentru începerea schimbului de idei (eg: sa defineasca un cuvânt/notiune din lectie, sa îi întrebam daca stiu ceva despre un eveniment, daca cunosc personalitati dintr-o anumita epoca istorica, sa le cerem opinia despre un subiect)
• cerem elevului raspunsul scurt la întrebari sau le cerem sa scrie pe o hârtiuta, sa lucreze cu colegul de banca pentru a compara notitele, fac schimb de idei cu alti colegi - pâna ramân doar 2-3 ideim care se prezinta
• se intra în lectie

început amuzant: exercitii amuzante, glume despre un eveniment, o personalitate istorica

se poate porni de la o fotografie, de la o piesa muzicala (o lectie se poate face si pe fond muzical)

Cum încheiem ora?

exista profesori ce vor sa acopere cu orice pret materia în verificare

important: nu e acoperirea a tot ce s-a predat

metode

• revizuirea conceptelor - prin întrebari; eg: la ce se refera evenimentul X? de ce e important evenimentul/personalitatea/situatia? Ce importanta are pentru tine o anumita problema?
• întrebare-raspuns
• pregatim de acasa 2 fise mici cu 2 întrebari (1/fisa) si cerem elevului: "am o întrebare despre." sau "poti raspunde la o întrebare despre"
• autoevaluarea (eg: un test despre cum apreciaza lectia) - "mi-a placut sa aflu.", "mi s-a parut plicticos sa.", "cel mai usor/dificil a fost sa.", "îmi propun sa." - posibile raspunsuri ale elevilor; "recomand profesorului meu." etc

CURS 6; 21 noiembrie 2005

Metodele didacticii

din greaca: "methodos" - odos=cale; methoi=catre

metoda=desemneaza procesul complex care are ca finalitate concretizarea obiectivelor educationale

metodele=cai de solutionare a problemelor complexe, planificate, repetabile si confirmate de experienta

• au un caracter polifunctional: capacitatea lor de a atinge concomitent mai multe obiective si competente

METODĂ

• metodologie didactica = ansamblul metodelor si procedeelor utilizate în procesul de învatamânt; presupune: natura, functiile, clasificarea metodelor pedagogice (parte a tehnologiei educationale)
• metodica
• procedeu didactic=secventa a metodei, un detaliu care particularizeaza metoda

Metodele expozitive sunt metode traditionale

expunerea sistematica a cunostintelor; derivatii ale expunerii:

• povestirea
• descrierea
• explicatia
• prelegerea

alte metode expozitive: conversatia, demonstratia, discutia, dezbaterea, problematizarea, comparatia, descoperirea, modelarea, evocarea

Metode, tehnici si procedee - metode moderne

pentru eficienta învatarii si pentru dezvoltarea gândirii abstracte si critice

pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare si colaborare

• SINELG = sistem interactiv de notare pentru eficientizarea lecturii si gândirii

stiu/vreau sa stiu/am învatat

jurnalul cu dubla intrare

eseul de cinci minute

ciorchinele

mozaicul

turul galeriei

cubul

bulgarele de zapada

brainstorming - metoda asaltului de idei; vine din dezbatere si discutie

aceste metode moderne formeaza competente generale

a.      realitatea este multipla, de multe ori conflictuala

b.      adevaruri absolute nu exista

c.      descriptiile si explicatiile fenomenelor nu sunt si nu pot fi neutre

d.      lumea poate fi interpretata în moduri diferite

e.      exista semnificatii alternative pentru lucruri, fapte, fenomene, evenimente, stari

se formeaza patru competente fundamentale (piloni, stâlpi ai cunoasterii)

• a învata sa cunosti (sa stii)
• a învata sa faci
• a învata sa traiesti împreuna cu ceilalti
• a învata sa fii

exista metode

• traditionale/clasice
• moderne/actuale/active

alegerea metodelor nu este întâmplatoare: fiecare lectie trebuie gândita

• în functie de nivelul intelectual al copilului, de grupa de vârsta si de nivelul de întelegere al copilului

metode

• centrate pe predare
• centrate pe învatare, comunicare

metode

• pasive
• active

Cursul 7; 28 noiembrie 2005

Expunerea. Povestirea. Conversatia. Descrierea

Expunerea = metoda prin care profesorul prezinta oral un continut cu caracter informativ într-o forma ordonata si accesibila elevilor

are mai multe variante

• povestirea
• explicatia
• descrierea
• prelegerea

are mai multe dezavantaje

• comunicarea este indirecta - avem un monolog al profesorului
• transmite informatiile de-a gata
• se bazeaza pe verbalism si formalism

nu se poate evita aceasta metoda în lectiile de istorie, comunicarea orala fiind necesara, dar se poate imprima un caracter activ pentru a evita monotonia, plictiseala etc

Cum sa faci o expunere mai activa?

se alterneaza secventele de expunere cu strategii active

introducere întrebari prin care elevul sa emita judecati

utilizarea unor mijloace de învatamânt: calculator, imagini, planse, diapozitive etc

expunerea trebuie sa fie plastica, emotionala; în cadrul ei se pot folosi epitete, atruite, metafore

se apeleaza si la alte metode: explicatie, comparatie

Povestirea = metoda expozitiva cu caracter narativ, descriptiv, a dinamicii faptelor istorice în mod accesibil, gradat, cronologic, captivant

sunt importante: mimica, gesturile, tonul cuvintelor

profesorul sa fie un excelent povestitor si un bun actor

aceasta metoda ar trebui sa se foloseasca la clasa a IV-a, începutul clasei a V-a

metoda poate fi modernizata prin folosirea de planse, imagini si film (artistic si documentar)

Cum îi înveti sa povesteasca?

povestiti:

• în propozitii scurte cel mai spectaculos aspect din.
• ce v-a impresionat din filme, fotografie (ce vad?)

Descrierea = o forma de expunere prin care prezentam trasaturi, detalii, caracteristici ale unui eveniment istoric, fapt istoric, proces

presupune proiectarea unei situatii de învatare (întrebari, teme)

Clasificare a descrierilor istorice

a.      stiintifice - eg: orasul-stat este. (descrierea unei notiuni)

• eg: cerem: prezentarea unei carti

b.      literara - a unor evenimente

• eg: cerem descrieti în cuvintele voastre

c.      realizata prin mijloace audio-vizuale (eg: film)

• eg: cerem descrieti monumentul din imagine

Explicatia = o varianta a metodei expunerii si reprezinta argumentarea stiintifica a faptelor relatate

se insista pe accentuarea cauzelor evenimentelor, a modului de desfasurare a evenimentelor, a urmarilor

este folosita si pentru notiuni

este o metoda care pune în miscare operatiile gândirii logice în reconstituirea si aplicarea faptelor istorice

se adreseaza mai mult gândirii si mai putin afectivitatii

avantajele sale:

• presupune un dialog cu elevul
• favorizeaza rationamentul istoric
• dezvolta capacitatea de a sesiza cauzele, evolutiile, consecintele
• este într-o interdependenta cu alte metode: demonstratia si conversatia

dezavantaje

• transmite cuonstinte de a gata
• sunt concentrate pe activitatea profesorului
• elevul e un simplu receptor
• profesorul nu are posibilitatea de a constata realizarea obiectivelor din cauza lipsei de comunicare cu elevul

Prelegerea = o forma de expunere neîntrerupta, bine organizata si sistematizata pe o tema cu caracter mai amplu

este si o metoda folosita la liceu, universitate, timp de cel putin o ora sau chiar mai mult

o prelegere începe prin prezentarea titlului, cu stabilirea importantei temei si precizarea planului de probleme ce urmeaza a fi prezentate

continutul unei prelegeri

arta de a prezenta logic ideile

abilitatea de a formula ipoteze si teorii si de a analiza critic

capacitatea de selectare riguroasa si sistematizare a unui material bogat

utilizarea unui limbaj stiintific, clar, coerent, accesibil

atitudine expresiva, convingatoare, capabila sa cucereasca auditoriul

nu este o simpla transmitere a informatiilor, ci trebuie sa puna în valoare capacitatea profesorului de a sintetiza si capacitatea lui de bun orator

Tipuri de prelegeri

sub forma de monolog - sensul informatiei este unic (de la emitator la receptor)

prelegere aplicata = expunerea pe scurt a unor cunostinte teoretice, apoi aplicatii practice

prelegerea dezbatere - se prezinta în 10-20 minute, 2 sau mai multe teorii, urmate de dezbateri pro si contra si încercarea de rezolvare a ipotezelor formulate

prelegerea cu oponent - presupune prezenta celui de al 2-lea profesor/elev, în vederea unei discutii pe o tema privita din mai multe puncte de vedere

într-o prelegere folosita la scoala nu se repeta manualului, ci prelegerea trebuie sa fie rezultatul prelucrarii creatoare a datelor culese din alte surse; ea trebuie sa aduca ceva nou si trebuie însotita de scrierea pe tabla a schemei

prelegerea poate sa fie reconditionata si transformata într-o metoda interactiva

atentia noastra nu rezista mai mult de 10-20 minute, dupa care "ne fura peisajul"; de aceea încep sa fie eliminate prelegerile

Reconditionarea prelegerii

stimularea interesului elevilor prin începerea prelegerii cu o poveste, imagini captivante, o gluma, în relatie cu ceea ce urmeaza a fi predat

• prezentarea unei probleme, studiu de caz, lansarea unei întrebari incitante, astfel încât elevii sa fie atenti si interesati sa afle raspunsul din prelegere

aprofundarea întelegerii elevilor prin folosirea de exemple si analogii pe parcursul prelegerii, cu trimiteri la viata reala, prin dublarea verbalului cu alte mijloace: oferirea de imagini, folosirea unui limbaj corporal

implicarea elevilor pe parcursul prelegerii prin întreruperea ei: îi incitam sa ne ofere exemple, analogii, le cerem raspunsul la diferite întrebari sau sa efectueze o sarcina

evitarea unui punct final - încheiem prelegerea printr-I problema care urmeaza a fi rezolvata de elevi; le cerem lor sa faca concluziile, finalul

Conversatia = una din metodele principale de identificare a activitati elevilor; nu poate fi utilizata în însusirea unor fapte si evenimente istorice

se poate realiza numai dupa cunoasterea evenimentului

se evita întrebarile cu functie reproductiva si se pun întrebari care sa conduca elevul spre operatii de gândire

exista 2 tipuri de conversatie

catehica - raspunsurile la întrebari sunt reproductive

euristica - confera procesului de învatare a istoriei un caracter activ

întrebarile trebuie sa stimuleze gândirea elevului în sesizarea notelor caracteristice si comune uui grup de fenomene istorice

trebuie sa ofere un schimb permanent de idei între profesor si elev

întrebarile trebuie sa se adreseze frontal si trebuie acordata atentie raspunsurilor

Conditii

se formuleaza întrebari de diverse tipuri

• închise - raspuns oferit
• deschise - raspuns mai larg
• de explorare - propunere cautari
• stimulatorii
• suplimentare - ajutatoare

întrebari clare, concise, scurte

întrebarile trebuie formulate fara duplicitate (sa nu creeze o ezitare si derutarea elevului)

conversatia = întrebari si raspunsuri

Dialogul sau discutia e o metoda prin care se face un schimb organizat de informatii si idei, de impresii, pareri, critici, propuneri în jurul unei teme

scopul metodei: examinarea si clarificarea unei notiuni de istorie, consolidarea si sistematizarea datelor, explorarea unor analogii sau diferente, efectuarea unor analize de caz, dezvoltarea capacitatilor de expresie verbala si creativitate

din ea s-au desprins mai multe metode

• dezbaterea (discutie pe larg a unei probleme controversate) - pentru a descoperi convingerile, atitudinile si conduita elevilor
• seminar, masa rotunda, discutia dirijata, colocviul, brainstorming-ul (asaltul de idei; Philips,

urmareste sa obisnuiasca elevii sa îsi puna întrebari singuri si sa gaseasca raspunsuri, sa emita judeca, sa îsi dezvolte gândirea abstracta si cea critica, sa respecte diferentele de opinii, sa înteleaga ca exista mai multe realitati si nu un singur adevar - sa atingem competentele

Cursul 8 - 12 decembrie 2005

Demonstratia este metoda prin care profesorul prezinta elevului în mod direct sau indirect materiale ce vin în sprijinul continutului predat cu scopul de a asigura învatarii o baza perceptiva si documentara cât mai bogata si cât mai sugestiva (obiecte arheologice, documente).

exista forme variate ale demonstratiei în functie de mijloacele de învatare specifice istoriei

• demonstratie cu ajutorul unor obiecte si urme istorice reale: obiecte/urme arheologice, etnografice, numismatice; ele pot fi aduse în clasa, pot fi prezentate prin imagini sau prin vizita la muzee, santiere arheologice etc
• demonstratie cu ajutorul documentelor istorice - izvorul istoric este dovada de la care pornim în prezentarea unor fapte, evenimente; utilizarea obiectelor scrise îl ajuta pe elev sa înteleaga evenimentul si sa cunoasca tehnicile de cercetare ale istoriei
• demonstratie cu ajutorul izvoarelor de istorie locala - în fiecare lectie de istorie se poate prezenta istoria locala prin evenimente, urme, personalitati; se poate realiza un mic muzeu al scolii cu elemente de istorie locala
• demonstratia au ajutorul beletristicii - pe baza unui continut literar; se prezinta faptele istorice în forme accesibile si plastice; se selecteaza operele literare cele mai aproape de realitate; exista conceptul de "literatura de frontiera" = memorialistica, jurnalele, corespondenta, biografiile, autobiografiile
• demonstratia cu ajutorul unor reprezentari grafice - tablouri, fotografii, harti, planuri, scheme
• demonstratia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale - valorifica virtutile imaginii îmbinate cu cuvântul si cu miscarea; aceasta metoda contribuie la fixarea cunostintelor

în vederea evitarii excesului de material demonstrativ selectam numai ceea ce reprezinta aspectele esentiale ale fenomenului, evenimentului etc

Problematizarea este metoda care orienteaza si activeaza gândirea elevilor, îi conduce la rezolvarea unor situatii reale sau aparente, folosind cunostintele dobândite anterior si noile informatii

este o metoda care creaza în mintea elevului situatii problema ce conduc la descoperirea continutului de idei

se formuleaza întrebari care îi ajuta pe elevi sa depaseasca anumite dificultati ivite în întelegerea continutului; nu orice întrebari constituie o problematizare; o întrebare devine problema doar daca declanseaza o contradictie, o incertitudine, o stare conflictuala (nu stii ce sa faci, ce sa alegi)

problematizarea este expresia unui effort de gândire consacrat descoperirii unor noi concluzii; este o metoda foarte grea si trebuie planificata cu foarte mare atentie pentru ca se confunda uneori cu conversatia euristica (unde punem întrebari si primim raspunsuri)

este utila mai ales în lectiile de recapitulare

Comparatia este o metoda foarte des folosita la istorie, necesara si eficienta; metoda reconstituie si explica trecutul prin desprinderea asemanarilor si deosebirilor dintre faptele istorice, pe baza unor criterii stiintifice.

toate tipurile de lectii si toate etapele acestora pot avea obiective operationale care sa solicite comparatia sub cele doua tipuri ale sale

a.      comparatia concomitenta

consta în compararea faptelor si fenomenelor istorice asemanatoare, care au avut loc în aceeasi perioada de timp, în conditii istorice diferite - eg: anul 1848 în Europa; sec VIII-VI î.e.n. în Sparta si Atena

b.      comparatia succesiva - consta în compararea progresiva a etapelor aceluiasi proces istoric sau a diferitelor notiuni de acelasi fel care s-au succedat pe scara timpului; eg: statul, democratia, revolutia burgheza

Descoperirea

învatarea prin descoperire/investigarea este o metoda de lucru prin care elevul este pus în situatia de a descoperi singur, dar sub îndrumarea profesorului, un adevar istoric, o realitate

este o activitate proprie a elevului

este o metoda centrata pe învatare; si totusi, nu e considerata o metoda activa

e o metoda prin care nu se prezinta doar procesul cunoasterii, ci mai ales caile prin care se ajunge la cunoastere

prin aceasta metoda, elevul se gaseste în situatia a analiza documente, de a formula pe aceasta baza unele concluzii de a putea descrie si analiza

are o valoarea formativa si dezvolta imaginatia

nu poate fi folosita la toate lectiile, iar profesorul trebuie sa selecteze atent documentele istorice, în functie de vârsta elevilor, de capacitatea lor intelectuala, de timpul alocat studierii documentelor si de scopul urmarit

a.      învatarea prin descoperire INDUCTIVĂ - se bazeaza pe rationamentul inductiv si consta în analiza unor documente care sa relateze fapte, evenimente, procese istorice particulare, în vederea clasificarii si extragerii esentialului, a generalului, necunoscut de elevi; pleaca de la particular si duce la general

b.      învatarea prin descoperire DEDUCTIVĂ - se poate utiliza la aproape toate temele de la istorie; conduce de la general spre particular; când foloseste aceasta metoda, elevul are caracteristici esentiale, generale ale unui eveniment si cu ajutorul documentelor descopera informatii noi, ajungând la cazul particular

între învatarea prin problematizare si cea prin descoperire exista o strânsa legatura, deoarece   gasirea solutiei unei probleme constituie un act de descoperire, iar orice învatare prin descoperire are ca punct de plecare o problema/întrebare

Modelarea este o metoda destul de putin folosita în istorie; e o metoda de cunoastere a realitatii prin intermediul unor materiale   care sunt analogice obiectelor si fenomenelor reale (merge foarte bine la fizica, chimie, biologie)

modelul nu trebuie sa fie o copie a originalului, ci sa prezinta o asemanare puternica, dar la scara mai mica

exista mai multe variante

a.      modelarea similara - realizata prin intermediul modelelor cunoscute, a unor materiale care sunt izomorfe si substitutive

b.      modelarea prin analogie - realizata prin modele ideale (la nivel ideatic) - prin abstractizare si generalizare; modelul ideal este reprezentat prin planuri, scheme, modele sinoptice etc; eg: pe calculator - imaginile virtuale

c.      modelarea grafica (matematic, statistic) - folosita frecvent la lectiile despre dezvoltarea economica, sociala, evolutia demografica

aceasta metoda este considerata o aplicare practica a unor elemente teoretice expuse pe parcursul capitolului/temei; este preluata din didactica engleza

Cursul 9 (9 ianuarie 2005)

pt examen

• tipuri de lectie
• metodele de predare, învatare, evaluare (cele clasice si cele interactive, de azi)
• mijloacele de învatamânt

Metodele interactive

ajuta elevul sa îsi formeze competente reale; nu sunt numai metode de predare, ci si de învatare si evaluare; accentul nu cade pe predare, ci pe învatare

dezvolta foarte bine diverse sentimente si aptitudini, elevul învata sa dialogheze, sa accepte opinii diferite, sa accepte diversitatea

brainstorming

metoda asaltului de idei (furtuna de idei) - metoda cea mai cunoscuta si cea mai des folosita, dar gresit aplicata

este o metoda de stimulare si evolutie a creativitatii grupurilor

este o metoda interogativa: implica întrebari productive, cauzale, ipotetice sau idei, judecati de valori, observatii etc

permite o evoluare a cunostintelor referitoare la un continut istoric

prin aceasta metoda aflam ce idei si ce solutii ofera elevii pentru o anumita problema

un moment de brainstorming se poate crea la orice lectie

poate sa fie de la 5 minute pâna la jumatate de ora; tehnica se poate aplica în doua variante

a.      varianta deschisa - se prezinta elevilor tema discutiei, li se pune întrebarea problema si li se solicita parerea în legatura cu rezolvarea posibila

se poate lucra pe grupe cu elevii sau cu întreg grupul

b.      varianta închisa - este de data mai recenta; elevii, fara a comunica între ei, pot cauta solutia, realizeaza un raspuns pe care îl prezinta în scris coordonatorului de grup

brainstormingul implica mai multe etape

• cunoasterea regulilor care sunt comunicate de profesor
• acoperirea unui subiect
• desfasurarea propriu-zisa: emisia + înregistrarea ideilor
• evaluarea elevilor

regulile se refera la procedura desfasurarii activitatii si sarcinile pentru fiecare elev

fiecare idee este scrisa în forma emisa de elev; ideile pot sa curga si nu le modificam

atunci când se emit idei de catre elevi, nu se fac evaluari negative referitoare la aceste idei; emisia de idei nu implica discutie; când sunt emise ideile nu permitem nici un fel de comentariu

dupa emisia ideilor fiecare are dreptul sa comenteze; se opteaza pentru ideile cele mai bune si mai potrivite

ideile emise se pot grupa pe teme sau simboluri, cuvinte cheie

trebuie sa încurajam exprimarea ideilor, sa îi obligam pe toti sa spuna o idee

nu permitem intervetii inhibante; nu ne batem joc de copii

avantaje

participarea activa a tuturor elevilor, dezvoltarea capacitatii de a trai anumite situatii, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea solutiei optime

exprimarea personalitatii, eliberarea de prejudecati, exersarea creativitatii si a unor atitudini deschise la nivelul grupului, dezvoltarea relatiilor interpersonale prin valorizarea ideilor fiecaruia; întelegerea calitatii celor din jur

orice metoda are si dezavantaje: scaparea de sub control a metodei

stiu/Vreau sa stiu/Am aflat

se poate lucra pe grupe mici sau cu clasa

se porneste de la ceea ce stiu elevii si se formuleaza întrebari la care se cauta raspunsurile

mai încurajam elevii sa descopere ce au aflat, dar nu stiu sa foloseasca

etapele metodei

le cerem elevilor sa faca o lista cu tot ce stiu despre un anumit subiect; pâna când ei se gândesc si scriu facem un tabel pe tabla cu rubricile: stiu/Vreau sa stiu/Am aflat

este mai bine sa pornim de la început cu tabelul

îi punem pe perechi sa îsi interschimbe ideile pe care le vor trece în rubrica

îi lasam apoi sa se gândeasca ce ar vrea sa stie despre subiectul respectiv (eg: vreau sa stiu câte iubite a avut Napoleon)

apoi - prelegere despre subiectul respectiv sau trecem la prezentarea lectiei; daca am ales varianta cu textul în a treia rubrica trecem ce au aflat nou despre tema respectiva

împreuna cu elevul vedem daca s-a raspuns la toate întrebarile din rubrica "vreau sa stiu"; vor fi bifate întrebarile la care s-a primit un raspuns; ce facem cu întrebarile fara raspuns - vor fi o tema pentru elevi

Jurnalul cu dubla intrare

metoda prin care elevii stabilesc o legatura strânsa între text si propria lor curiozitate; acest jurnal este util în situatia în care elevii au de citit texte mai lungi în afara clasei

e folosita la literatura dar a început sa fie folosita si la istorie; îl apropie pe elev de textul istoric, de cercetarea istorica (eg: putem sa le dam un studiu al unui cercetari pe care sa îl citeasca; astfel îi apropiem de literatura istorica - eg: Daicoviciu, Bratianu)

pentru a face un asemenea jurnal elevii trebuie sa împarta o pagina de caiet în 2, pe verticala

în partea stânga li se va cere sa noteze un pasaj din text care i-a impresionat în mod deosebit, pentru ca i-a   surprins, pentru ca nu sunt de acord cu autorul sau pentru ca textul este relevant pentru tema în discutie

în dreapta li se va cere sa spuna de ce au ales acel pasaj, sa îl critice, sa îl analizeze, sa puna întrebari

dupa ce elevii au realizat lectura textului jurnalul poate fi util în faza de reflectie, de analiza a unui subiect; elevul e învatat cum sa lucreze cu un text

SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii si Gândirii)

prin aceasta metoda cunostinte anterioare ale elevilor sunt evidentiate prin activitati specifice de evocare ce au ca baza de plecare lectura, ascultarea unui text

etape

se da un text elevului

i se cere sa noteze pe margine cu diverse simboluri pe care profesorul le reprezinta

• "bifat": cunostinte confirmate de text
• " - " : cunostinte infirmate de text
• * - cunostinte noi
• ? - cunostinte contrare

facem un tabel

informatia obtinuta se discuta în perechi, apoi se comunica profesorului care le centralizeaza într-un tabel pe tabla

cunostintele incerte pot fi discutate în clasa

Eseul de 5 minute

este o metoda eficienta de a încheia ora, pentru a îi ajuta pe elevi sa îsi adune sau sa îsi concentreze ideile lectiei si pentru a îi da profesorului un feedback clar despre ceea ce s-a întâmplat în timpul orei

în acest eseu li se pot cere elevilor 2 lucruri

a.      sa scrie o informatie, o idee pe care au retinut-o din timpul lectiei

b.      sa formuleze o întrebare pe care o au în legatura cu aceasta informatie

se poate rezuma si la o simpla întrebare

Ciorchinele

este o metoda de brainstorming care stimuleaza gasirea conexiunilor dintre idei si prezinta urmatoarele etape

• se scrie un cuvânt, o tema în mijlocul tablei si al foii de caiet
• se noteaza toate ideile, sintagmele, cunostintele care le vin în minte elevilor în legatura cu tema centrala, cuvântul cheie din mijlocul foii si al tablei

pe masura ce se scriu cuvintele, ideile, se trag linii si activitatea se opreste în momentul epuizarii ideilor sau a timpului

se trece la alegerea conexiunilor corecte si la refacerea ciorchinelui

Turul galeriei

propune evaluare interactiva si profund formativa a produselor realizate de elevi

etape

în grupe de 3-4 elevii lucreaza mai întâi la o problema care se poate materializa într-un produs (eg: diagrama, plansa, harta)

produsele sunt expuse pe peretii clasei

la semnalul profesorului grupele se rotesc prin clasa pentru a examina si discuta fiecare produs

îsi iau notite si fac comentarii pe seama a ceea ce este expus

este o metoda pe care elevul o pregateste de acasa

este o metoda foarte buna în evaluare si la lectiile de recapitulare

o asemenea metoda trebuie sa abordeze aspecte ce nu apar în manual; o asemenea tema nu trebuie sa repete manualul

aici intra în scena creativitatea elevilor; e o tema care poate sa valorifice inteligentele multiple

Cursul 10

Cubul

presupune explorarea unui subiect, a unei situatii, din mai multe perspective, permitând abordarea complexa si integratoare a unei terme; sunt recomandate urmatoarele etape

• se realizeaza un cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ
• se enunta tema, subiectul pus în discutie
• împartim clasa în 6 grupe; fiecare din ele examinând tema din perspectiva cerintei de pe una din fete cubului; de obicei, seful grupului da cu cubul: ce nimereste va fi sarcina de lucru

descrie - descrierea evenimentului/notiunii/temei

compara - ce e asemanator si ce e diferit fata de alta situatie/problema

analizeaza - cauzele

asociaza - la ce anume îi face sa se gândeasca subiectul respectiv

aplica - e mai dificil la istorie

argumenteaza: pro si contra

! putem scrie si alte cuvinte pe fetele cubului

• redactarea finala si împartasirea a ceea ce au realizat elevii
• afisarea formei finale pe tabla sau pe peretii clasei

metoda folosita la toate tipurile de lectii

Bulgarele de zapada

completeaza metoda "cubul"; adesea, se folosesc împreuna

metoda presupune reducerea numarului de elemente, aspecte, fatete ale unei probleme, situatii, pentru focalizarea asupra celor esentiale

etape

• clasa se împarte în echipe de 7-8 persoane sau chiar în 6 echipe, ca la cub
• se enunta tema si se comunica regulile de desfasurare (dupa ce elevii stiu metoda, regulile nu mai trebuie comunicate)
• fiecare membru din echipa noteaza pe un post-it ideea sa si o aseaza în centrul mesei
• fiecare membru al echipei citeste toate ideile, dupa care le ierarhizeaza, alegând 2-3 idei esentiale; apoi, se reuneste grupul si va alea pe grup 2-3 idei; se repeta algoritmul pâna când se ajunge pe grup initial la 2 idei

cubul si bulgarele de zapada sunt complementare prin ceea ce îsi propun sa realizeze

• cubul îi va ajuta pe elevi sa priveasca o tema din diferite perspective
• bulgarele de zapada îi va ajuta pe elevi sa reduca numarul de elemente, fetete ale unei probleme la ceea ce e esential

împartirea în grupuri se poate face aleator sau dupa preferintele elevilor

atribuirea de sarcini fie o decide profesorul, fie o decide cubul prin rostogolire

prezentarile fiecarui grup trebuie discutate, vazute, completate de ceilalti

daca ne-am opri la ceea ce s-a obtinut în urma sarcinii "cubul" rezultatele ar fi stufoase - foarte multe amanunte; recurgem la bulgarele de zapada pentru ca elevul sa se focalizeze pe ceea ce e esential

se recomanda utilizarea celor doua metode împreuna deoarecele implica elevii în finalizarea si construirea temei

chiar daca nu este ideea lui, elevul o accepta de buna si adera la ea cu placere, pentru ca a ales-o si a dezbatut-o

Mozaicul

are foarte multe variante; e usor de aplicat

presupune învatarea prin cooperare la nivelul unui grup si predarea achizitiilor dobândite de fiecare grup unui alt grup

avantaje:

• stimuleaza încrederea în sine a elevilor
• dezvolta abilitatile de comunicare argumentativa si de relationare în cadrul grupului
• dezvolta gândirea logica, critica si independenta
• formeaza responsabilitatea individuala si de grup a elevilor

presupune urmatoarele etape

• se împarte clasa în grupuri eterogene, de 4 elevi; fiecare din acestia primeste câte o fisa de învatare numerotata de la 1 la 4; fisele cuprind parti ale unei unitati de cunoastere
• prezentarea subiectului tratat
• se regrupeaza elevii în functie de numarul fisei primite în "grupurile de experti"; obtinem 4 grupe (se poate lucra si cu toata clasa împartita în 2)
• citirea, discutia "grupului de experti"; este important sa înteleaga fiecare membru al "grupului de experti" ca el este responsabil de predarea sectiunii respective celorlalti membri ai grupului initial
• se revine la grupul initial si sectiunea pregatita e prezentata celorlalti membri ai grupului
• trecerea în revista a unitatii de cunoastere prin prezentarea orala, cu toata clasa

este o metoda ce o putem folosi la toate tipurile de lectii; se recomanda mai ales la lectiile de recapitulare si este foarte utila în temele pentru acasa - ce pot sa fie teme tip proiect, unde se împarte grupul initial si cei care au sarcinile pregatesc împreuna proiectul si îl prezinta

Mijloacele de învatamânt

= totalitatea materialelor si instrumentelor ajutatoare întrebuintate de profesor în procesul predarii, învatarii, evaluarii, cu scopul de a facilita dobândirea cunostintelor si formarea deprinderilor precum si realizarea atitudinilor si valorilor personale ale elevilor

faciliteaza transmiterea unor cunostinte, formarea unor deprinderi; înlesnesc punerea în contact a elevilor cu obiecte si chiar cu fenomene greu accesibile perceperii directe

au functii informative, dar si formative

solicita si sprijina operatiile gândirii, stimuleaza cautarea si cercetarea, afecteaza pozitiv imaginatia si creativitatea

au si functii psihopedagogice

functia cognitiv formativa - asigura date, informatii asupra realitatii studiate

functia de educatie estetica si moral-civica

mijloacele audio-vizuale pot crea trairi complexe; imaginea si sunetul pot afecta subconstientul

caracter conventional - în legatura cu disciplina respectiva; mijloacele de învatamânt pot fi determinate de anumite criterii

• criteriul natural/de substitutie
• criteriul obiectual/imaginistic/ideal

din perspectiva acestor criterii se disting urmatoarele categorii de mijloace de învatamânt pentru istorie

pentru comunicarea informatiei

a.      reprezentarile video ce se pot proiecta pe ecran; doar imagine, fara sunet

• foile transparente
• imaginile
• desenele pentru retroproiector sau diapozitiv
• diafilme

b.      reprezentarile audio - înregistrari pe discuri, benzi magnetice, emisiunile scolare radiofonice, emisiunile de radio cu caracter cultural, istoric

c.      reprezentarile audio-vizuale - se pot proiecta pe ecran

• filmele didactice
• filmele de televiziune
• filme pe CD, DVD - pe calculator

pentru obtinerea informatiei

a.      obiectele arheologice - unelte etc

b.      modelele reprezentate de machete sau mulaje

pentru verificarea si consolidarea informatiei

e.g.: mapele cu texte si harti istorice

pentru transmiterea si receptionarea informatiei

• diaproiectoare - proiecteaza diafilme
• epiproiectoare, retroproiectoare, cineproiectoare
• picapuri, magnetofon, casetofon
• televizor, video-casetofon, calculator

Reprezentarile video

Diapozitivele = reprezentari video/imagini;

avantaje:

• se pot folosi în fiecare moment al lectiei
• profesorul are libera decizie a ritmului de proiectie
• permit adaptarea comentariului la nivelul de întelegere al clasei
• se poate reveni la imagini ori de câte ori e nevoie
• redau imagini în ansamblu sau detalii

dezavantaje: nu reprezinta un fenomen în moscare si poate aparea o segmentare a cunostintelor si a lectiei

recomandat: 3-4 imagini / ora

Foliile transparente

avantaje:

• se pot adapta la nivelul clasei
• ritmul apartine profesorului
• imaginile se pot derula în acelasi timp cu explicatiile profesorului

limitele: poate aparea un exces de informatii

! documentele istorice, tablourile, fotografiile sunt tot reprezentari video; la fel e si schema de pe tabla !

Reprezentarile audio

avantaje: înregistrarea poate fi facuta de profesor, poate fi pastrata mai mult timp si poate fi completata în timp

limite: sunetul nu poate fi vizualizat; pot fi înregistrari prost realizate si greu de înteles