Factorii de dezvoltare socio-culturala a studentilor in institutiile de invatamint superior.

Factorii de dezvoltare socio-culturala a studentilor in institutiile de invatamint superior. 1

1. Sistemul de auto-guvernare a studentilor, un element de valoare in societatea moderna. 1

2.De la autoguvernare spre autorealizare. 2

2.1Problema organizarii activitatii extracurriculare 2

3.Activitatea extracurrculara - obiectiv important in procesul instructiv-educativ. 4

3.1Procesul de studii si Activitatea extracurriculara. 4

3.2Noi initiative in activitatea extracurriculara 5

Concluzie. 6

Bibliografie 6

1. Sistemul de auto-guvernare a studentilor, un element de valoare in societatea moderna.

Un moment important pentru dezvoltarea personalitatii oricarui tinar studios este abilitatea de auto guvernare -o forma avansata de organizare si gestionare a propriilor forte si cunostinte in relatiile cu societatea.

Dar azi sa vorbesti despre student si auto-guvernare in sensul propriu al cuvintului este dificil "gratie" unor motive obiective si subiective. Printre acestea sunt: pasivitatea sociala a tineretului, lipsa de motivare, de responsabilitate sociala pentru calitatea studiilor primite. Procesul de formare a unui specialist urmeaza sa fie efectuat cu participarea directa a studentului -profesorul da informatia necesara pentru formarea tinarului specialist, studentul stocheaza si prelucreaza acesta informatie astel cizelindu-si propria personalitate. Importanta auto-guvernarii in procesul de studii a fost demonstrata in sec XIX. Dar, cind se discuta despre autonomia universitara, in general,aflam ca ideea de auto-guvernare a aparut practic de la infiintarea primelor institutii de invatamant superior in Europa.

Autoguvernarea studenteasca este apreciata de diverse personalitati, fiind o:

Cale de organizare vitala a membrilor echipei de invatamint ;

O metoda de auto-evaluare, de includere a echipei in procesul de dezvoltare sociala

Un mijloc de dezvoltare a personaltatii ;

Deseori se confunda Autoguvernarea universitara cu autoguvernarea universitatii, sunt lucruri complet diferite, deoarece guvernarea istitutiei este o parte componenta a sistemului administrativ statal,pe cind guvernarea studenteasca este o actiune sociala[2].

Un grup de cercetatori din Olanda au constatat ca structurile de autoguvernare care exista in institutiile de invatamint superior din Republica Moldova, pina la urma, nu sunt atit de viabile si nu au prea multa claritate in sensul domeniilor lor de activitate. De exemplu, in foarte multe universitati exista si senate si sindicate studentesti, dar nu este clar cu ce se ocupa fiecare dintre acestea. Nu e clar cu ce poate ajuta studentul un senat sau un sindicat? Aceste intrebari isi mai asteapta raspunsul. In acelasi timp, foarte multe structuri studentesti din tara noastra se ocupa preponderent cu organizarea unor activitati culturale. Despre importanta acestor actiuni, pe care nimeni nu le neaga vom discuta ceva mai tirziu, insa ele nu acopera tot spectrul de interese ale sudentilor. Un specialist cu studii superioare , in ideal ar fi o persoana dezvoltata multilateral, un cetatean activ pentru care nu-i va fi nici cind indiferent de societatea ce-l inconjoara.

Deseori studentii isi pun intrebarea: de ce este necesara autoguvernarea si ce inseamna aceasta? Autoguvernarea studenteasca nu este altceva decit dreptul si capacitatea studentilor de a constitui organe reprezentative care sa le apere interesele, sa aiba putere de decizie si influenta asupra administratiei facultatii si a universitatii.

Unii cercetatorii cred ca autoguvernarea este un proces, altii sustin ideea ca autoguvernarea este un fenomen social. Aceasta poate mentiona faptul ca pina in prezent in literatura de specialitate nu este, inca, clar "interpretata" formula autoguvernarii studentesti. In acest sens, ideea de baza a autoguvernarii ramine a fi transferarea anumitor functii de management direct studentilor.In contextul aderarii la Procesul de la Bologna (crearea spatiului unic european de studii superioare), autoguvernarea studenteasca devine un criteriu primar de eligibilitate. O veritabila autoguvernare studenteasca va fi in cazul in care studentii vor constientiza importanta si necesitatea ei si ii vor acorda suportul cuvenit.

2.De la autoguvernare spre autorealizare.

2.1Problema organizarii activitatii extracurriculare

In Institutiile de invatamint superior problema organizarii activitatii extracurriculare este una actuala si necesita o atentie deosebita. Acesata atentie urmeaza a fi o alternativa influentei strazii asupra tinerilor studenti .Tendinta spre o viata usoara si frumoasa, dorinta de a avea bogatii enorme, cultul bunastarii materiale au devenit pentru o buna parte de tineri un scop primordial in viata. Acest scop nu coiincide cu idealul parintilor ,care au primit o cu totul alta educatie-bazata pe bunatate si ajutor reciproc. Toate astea duc inevitabil spre dezvoltarea egoismului, coruptiei, relatiilor in sfera criminala. Alarmanta este indiferenta, degradarea valorilor social umane si culturale, multi dintre studenti    sunt coplesiti de pesimism si nu au incredere nici in structurile statale si cele administrative. Ne paste pericolul aparitiei unei generatii cu un potential spiritual, moral si socio-uman scazut -fapt ce poate avea urmari grave. Studentimea a fost si ramine a fi cea mai progresiva patura a societatii in toate timpurile. In perioada studiilor ei sunt mai putin afectati de mediul inconjurator, deoarece statutul de student ii permite de a avea facilitati de angajare, studii peste hotare,etc. Dar o buna parte din studenti dupa absolvirea institutiei devine neputincioasa aflindu-se fata in fata cu cerintele realitatii, se simt inutili, aruncati sub bordura vietii, nu au experienta necesara spre a se autorealiza. Spre regret multi absolventi din diverse institutii au un nivel de pregatire, nu doar ca specialisti in domeniu dar si ca personalitate- extrem de slab. Unul din cele mai serioase motive este limitarea solicitarii activitatilor extracurriculare.

Activitatea extracurriculara este un proces de organizare si directionare, ce influienteaza formarea personalitatii. Formele de organizare reprezinta modalitatile specifice de proiectare si de realizare a activitatilor instructiv-educative desfasurate in institutie. Multa vreme activitatea extracurriculara s-a desfasurat individual si selectiv.[3]

Principalele activitati extracurriculare, care contribuie substantial la optimizarea activitatii didactice sunt: consultatiile, cluburile pe interes, vizitele si excursiile.Activitatea desfasurata in cadrul cluburilor pe interes sau cercurilor stiintifice studentesti, se desfasoara sub conducerea unui cadru didactic specializat, iar tematica cercului se stabileste prin consultarea studentilor, in functie de interesele si inclinatiile lor.

Sedintele cercurilor de studenti pot deveni arena unor discutii libere,uneori controversate, pe marginea materiei predate. Studentii pot pune intrebari, emite pareri proprii, pot face completari. Ei au privilegiul sa demonstreze ce au studiat suplimentar, ce au auzit sau vazut la radio, televizor sau conferinte publice, se pot obisnui cu argumentarea logica si interpretarea corecta a faptelor. Astfel, in cadrul cercurilor stiintifice, studentii au posibilitatea sa adanceasca si sa amplifice cunostintele primite la orele de curs si sa le descopere intelesuri noi, sa le incadreze in cadrul cunostintelor pe care le au, sa-si insuseasca tehnicile de cercetare proprii, sa-si formeze deprinderi de investigare si sa elaboreze referate pe teme de literatura, lexicologie, istorie, cultura si civilizatie, sa colectioneze materiale scrise sau ilustrate, sa culeaga informatii cu privire la evenimentele trecute si prezente. Asemenea preocupari dezvolta spiritul analitic si critic, cultiva interesul pentru documentare. In cadrul acestor activitati studentii isi exerseaza deprinderile de citit, scris, ascultat si vorbit.

Toate aste reprezinta directiile, orientarile strategice ale functionarii invatamintului, intr-o anumita perioada istorica, a dezvoltarii social-economice si culturale a unei societati. Modelul activitatilor extracurriculare nu este un model standard, impus pentru totdeauna, ci un model dinamic ce permite redimensionari in functie de cimpul de posibilitati in care are loc educatia.
Astfel, activitatea extracurriculara s-ar caracteriza prin trei dimensiuni:

• Dimensiunea sociala

3.Activitatea extracurrculara - obiectiv important in procesul instructiv-educativ.

3.1Procesul de studii si Activitatea extracurriculara.

In sensul acceptat de constructivism, instruirea este mai mult decit transmitere de cunostinte si moderare a discutiilor. Instruirea este alcatuirea unui mediu propice invatarii, schimbare de perspectiva, pregatirea materialelor pentru canale diferite de invatare,crearea de situatii sociale in care se invata de la altii si impreuna cu ei, dar este in acelasi timp si observare de gradul al doilea, adica observarea modului in care elevii isi construiesc propria realitate,cum isi definesc continutul inatarii. Activitatea extracurriculara este o, activitate constienta, constanta, sistematica, directionata spre perfectionarea propriei personalitati, scop ales pe baza unei decizii personale de autoorganizare si depunere a unui efort propriu[4]. Ea este o consecinta a noii viziuni asupra dezvoltarii personalitatii-si se formeaza treptat, prin initierea studentilor asupra metodelor si tehnicilor de munca intelectuala care le permite si dobindirea unor noi cunostinte, noi competente si noi comportamente.

Literatura de specialitate ne indica ,,definitii" ale acestei activitati

,,In intelesul sau cel mai larg activitatea extracurriculara descrie un proces in care initiativa o detin indivizii, cu sau fara ajutorul altora, referitor la diagnosticarea propriilor nevoi de invatare, formularea scopurilor invatarii, alegerea si implementarea unor strategii de invatare adecvate,evaluarea rezultatelor invatarii"[5]

Valoarea oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care studentul reuseste sa-l stabileasca intre realitate si posibilitate. Idealul nu este o constructie arbitrara, originile sale se afla in realitatea sociala, psihologica si pedagogica, iar pe masura cunoasterii si perfectionarii acestora, idealul se imbogateste cu noi elemente.

Activitatea extracurriculara nu este si nu poate fi propunerea excluziva a sistemului educativ, este rezultatul unor negocieri care se instituie intre sistemul pedagogic si sistemului socio-cultural. Ea exista intr-o zona de contact a educatiei ca atare, sistemului culturii si comunitatii care-si emite propriile sale exigente educative.Activitatea extracurriculara inseamna o dezvoltare fara precedent intr-o multime de domenii, inseamna chiar progress in unele dintre acestea, insa acest lucru nu s-ar fi petrecut fara o alta mare descoperire a modernitatii -educatia conceputa ca o activitate institutionalizata, organizata special.Valorificarea activitatii se poate face prin concursuri, competitii, spectacole, expozitii, publicatii etc .

Dinamismul fara precedent al timpului istoric actual impune invatarea de tip inovator, care are drept caracteristici esentiale: caracterul anticipativ si participativ.Cei patru piloni ai educatiei secolului XXI sunt: a invata sa cunosti, a invata sa faci, a invata sa fii, a invata sa convietuiesti.

3.2Noi initiative in activitatea extracurriculara

Secolul XXI marcheaza un punct de turnura in evolutia conceptelor de educatie. In plan European se traseaza directiile de activitati extracurriculare in perspectiva contributiei la continuarea dezvoltarii personalitatii studentului si a integrarii lui sociale. Astfel, s-a accentuat:

• importanta activitatii extracurriculare pentru dezvoltarea sistemelor relationate de cunostinte, a abilitatilor si competentelor;
• oportunitatea oferita de activitatile extracurriculare pentru crearea conditiilor egale/echitabile pentru dezvoltarea deplina a potentialului personal si reducerea inegalitatii si excluziunii sociale;
• stimularea implicarii tinerilor in promovarea valorilor si principiilor etice: dreptate, toleranta, pace, cetatenie activa, respectarea drepturilor omului;
• utilizarea potentialului activitatilor extracurriculare ca mijloc complementar de integrare sociala si participare activa a tinerilor in comunitate;

In consecinta, activitatea extracurriculara reprezinta spatiul aplicativ ce permite transferul si aplicabilitatea cunostintelor, abilitatilor, competentelor dobandite in sistemul de invatamint[7]. Prin formele sale specifice, activitatea extracurriculara dezvolta gindirea critica si stimuleaza implicarea tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii responsabilitatilor sociale, realizindu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala.

Concluzie.

Intre autoguvernare, activate extracurriculara si scopurile educationale exista o strinsa interdependenta. Pe de o parte ele determina scopurile educative, iar pe de alta parte acestea concretizeaza pe diverse planuri, si la diferite niveluri prescriptiile generale ale idealului. Daca idealul educativ este general si unitar, scopurile ce-l detalieaza sunt variate si multiple.
Autguvernarea si activitatea extracurriculara sunt factori de dezvoltare socio-culturala a studentilor in institutiile de invatamant superior,sunt doua aspecte complementare; in timp ce autoguvernarea contureaza finalitatea formarii pesonalitatii in termini generali, activitatea extracurriculara detalieaza aceasta finalitate.

Bibliografie

2. Kanter R. M. Dilemmas of managing participation- N.Y., 1982.

3. G.Tomsa, "Psihopedagogie prescolara si scolara", Editura Coresi, 2005.

4. Cretu, D., Nicu, A., Pedagogie si elemente de psihologie, Sibiu, Editura Universitatii "Lucian Blaga", 2004.

5. S.Toma, - "Autoeducatia.Sens si devenire",Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,1983.

6. H.Siebert -,,Pedagogie constructivista",Editura Institutul European,Iasi2001;

7. Strategia Dezvoltarii Activitatii Educative Scolare Si Extrascolare , Bucuresti 2008