Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload


























Portofoliu de evaluare finala






PROGRAMUL NATIONAL DE DEZVOLTARE A COMPETENTELOR DE EVALUARE A CADRELOR DIDACTICE


PORTOFOLIU DE EVALUARE FINALA



Cuprins:



I.        Programa scolara

1.     Curriculum national

2.     Nota de prezentare




3.     Competente generale, valori si atitudini

4.     Competente specifice si continuturi

5.     Sugestii metodologice

II.      Instrumentul de evaluare

1.     Proiectarea testului

2.     Testul de evaluare

3.     Baremul de corectare si notare

III.            Analiza rezultatelor

IV.            Elemente de deontologie a evaluarii in contextual cresterii calitatii actului educational



I.        Programa scolara

Clasa a X-a SAM

1.          Curriculum national

2.          Nota de prezentare


Studierea geografiei in Scoala de arte si meserii (SAM) se realizeaza in clasa a X-a, anul II, in cate o ora saptamanal (in anul I lipsind).

Din experienta acumulata in urma predarii la clasele de SAM, am constatat ca elevii isi aduc aminte cu greu in clasa a X-a notiunile acumulate in ciclul gimnazial. In anul I (clasa a IX-a), Geografia nu se preda si astfel este intrerupta utilizarea terminologiei specifice.

Existenta geografiei in anul II (ca de altfel si a istoriei) are la baza necesitatea realizarii unei pregatiri teoretice complementare pregatirii tehnologice si practice pentru asigurarea formarii la elevi a unui orizont informational si de competente mai larg.

Geografia este axata pe o tematica sintetica, de geografie generala (cuprinzand elemente de geografie fizica si de geografie umana). Acestea sunt redate intr-o forma uneori esentializata si cuprind elemente fundamentale, la care se adauga o serie de activitati practice de baza.

Curriculum-ul scolar pentru Scoala de Arte si Meserii este corelat cu cel din cursul liceal inferior (clasele IX - X), fara a reprezenta insa un simplu rezumat al acestuia, ci are o structura interioara care vizeaza asumarea unor competente specifice acestei forme de invatamant. Exista o acoperire tematica semnificativa intre aceste doua forme de invatamant in ceea ce priveste elementele de geografie studiate.

Pozitia geografiei generale ca obiect de invatamant in anul II realizeaza o legatura cu stiintele naturii (prin geografia fizica) si cu stiintele sociale (prin geografia umana), asigurand o intelegere integrata a fenomenelor situate la intersectia dintre natura si societate, concretizate in mediul inconjurator.

Prezenta geografiei in anul II asigura o relativa egalizare (cel putin la nivel teoretic) a nivelului de pregatire cu ciclul liceal inferior. Dezvoltarea unor competente specifice prin intermediul unor continuturi ofertate va permite elevilor interesati sa-si poata concretiza accesul pe o ruta scolara ulterioara.

Competentele asumate prin curriculum-ul scolar de geografie sunt corelate cu competentele cheie ale Comisiei Europene, constituind repere educationale finale pentru invatamantul obligatoriu de zece ani.

Principalele domenii vizeaza urmatoarele dimensiuni educationale: dimensiunea geoecologica, culturala, europeana, integratoare (de sinteza intre stiintele naturii si stiintele sociale), dimensiunea interdisciplinara, metodologica (prin utilizarea hartii), aspecte care tin de latura sociala, civica si umanista.

Prezentul curriculum scolar are elemente de atractivitate si accesibilitate care faciliteaza o instruire corespunzatoare a elevilor; oferta de continuturi sugereaza elementele esentiale necesare unei intelegeri adecvate a problematicii lumii contemporane.

Sub raportul specificului spatial al fenomenelor studiate exista, asemanator ciclului liceal inferior, o trecere continua de la geografia Terrei ca intreg la cea a Europei, a tarii noastre si a orizontului local.

Curriculum-ul scolar in aceasta forma este obligatoriu pentru toate tipurile si profilurile.

Structura curriculum-ului si a programei de geografie pentru anul II al Scolii de Arte si Meserii cuprinde urmatoarele componente:

competente generale;

valori si atitudini;

competente specifice si unitati de continut;

sugestii metodologice.

Elementele de noutate ale acestei programe sunt urmatoarele:

centrarea ei pe realizarea competentelor generale si specifice asumate;

existenta unei dimensiuni actionale si practice mai pronuntate.


3.          Competente generale, valori si atitudini

COMPETENTE GENERALE:

1       Utilizarea corecta a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic utilizand limbaje diferite

2       Raportarea elementelor semnificative din societate, stiinta si tehnologie la mediul inconjurator ca intreg si sistemele sale componente.

3       Relationarea elementelor si fenomenelor din realitate (natura si societate) cu reprezentarile lor cartografice, grafice, sau pe modele.

4       Dobandirea unor priceperi, deprinderi, metode si tehnici generale de invatare care sa faciliteze o pregatire permanenta asumata.

VALORI SI ATITUDINI:

Atitudinea pozitiva fata de educatie, cunoastere, societate, cultura, civilizatie

Respectul pentru diversitatea naturala si umana

Conservarea si ocrotirea mediului de viata


4.          Competente specifice si continuturi

Competentele specifice si continuturile sunt corelate cu cele generale si cu valorile care se vor insusite de catre elevi. Competentele specifice vizeaza:

- Utilizarea terminologiei stiintifice si disciplinare specifice (concepte, notiuni) pentru prezentarea unei informatii de geografie fizica, umana si economica;

Argumentarea unui demers explicativ, formalizarea informatiilor, descrierea si explicarea faptelor observate pe teren sau identificate pe modele;

- Intelegerea proceselor elementare din natura si a specificului mediului inconjurator, sesizarea unor legaturi observabile intre elemente naturale si sociale;

- Citirea si interpretarea informatiei cartografice si graphic, 0perarea cu simboluri, semne si conventii; utilizarea conventiilor in citirea si interpretarea suporturilor cartografice, trecerea de la o scara la alta;

Utilizarea unor metode de analiza directa sau mediata (centrate pe fenomene naturale), utilizarea unor metode si tehnici simple, specifice diferitelor discipline stiintifice, pentru analiza unor elemente naturale si antropice ale mediului inconjurator;



- Utilizarea reprezentarilor cartografice in investigarea mediului geografic.

Continuturile cuprind urmatoarele capitole si lectii:

I. Elemente de Geografie fizica

Pamantul in Univers

Sistemul solar

Terra - caracteristici generale

Reprezentarea suprafetei terestre

Globul geografic. Coordonate geografice.

Reprezentari cartografice.

Masurarea distantelor si suprafetelor pe harta geografica si in orizontul local.

Relieful (Reliefosfera)

Relieful major al Terrei.

Agenti, procese si forme de relief.

Tipuri si unitati de relief.

Relieful din orizontul local; aplicatii practice.


Atmosfera

Atmosfera (caracteristici generale).

Factorii genetici ai climei.

Elementele meteorologice specifice.

Clima. Principalele tipuri de clima.

Vremea si caracteristici climatice locale.

Hidrosfera

Apele continentale si oceanice.

Apele din orizontul local; aplicatii practice.

Biosfera si pedosfera

Domeniile de viata ale Terrei.

Zone biogeografice terestre.

Solurile

II. Elemente de geografie umana

Harta politica a lumii

Statele si harta politica a lumii.

Populatia

Dinamica populatiei. Bilantul natural si mobilitatea teritoriala.

Repartitia geografica a populatiei

Asezarile umane si tipurile de habitat

Habitatul uman: definire si componente.

Asezari rurale si urbane; tipologii.

Forme de aglomerare umana.

Organizarea spatiului; planul asezarilor.

Urbanizarea.

Amenajarea locala si regionala..

Resursele naturale

Agricultura

Tipuri si structuri teritoriale agricole.

Principalele regiuni agricole pe glob.

Industria

Ramurile industriei - caracteristici generale.

Industria energiei electrice.

Alte ramuri industriale (se va studia ramura industriala cea mai apropiata de profilul scolii).

Serviciile

- Caile de comunicatie, transporturile, turismul.


5.          Sugestii metodologice



IV Elemente de deontologie a evaluarii in contextual cresterii calitatii actului educational


DEONTOLOGIA EVALUARII

- eseu -

Evaluarea este un concept cu numeroase sensuri, care reflecta procese, relatii, functii, etape, tehnici, instrumente, criterii, factori. Este un proces cu etape distincte: de verificare, de masurare (notare) sau apreciere (interpretare, valorizare) dupa anumite criterii. Mai mult, este un proces de concepere a actiunilor si strategiilor de evaluare, de realizare practica, de interpretare cantitativa si calitativa a constatarilor de comunicare si valorizare (apreciere), de reglare, de luare a deciziilor ameliorative. Evaluarea rezultatelor poate fi facuta din mai multe perspective:

pedagogica (atingerea obiectivelor educatiei);

- sociala (nivelul pregatirii pentru adaptarea si integrarea sociala);
- economica (pregatirea profesionala, eficienta resurselor, investitiilor si educatiei).

Evaluarea este un proces care, pe langa faptul ca implica subiecti concreti si are efecte in mintea si constiinta elevilor, ea implica aproape in toate cazurile si judecati de valoare, raportate la valori morale si insusiri de caracter. O nota scolara sau un calificativ exprima (sau ar trebui sa exprime) nu numai performante si capacitati “pure” referitoare la inteligenta, memorie, imaginatie, cunostinte, deprinderi, ci si calitati de ordin moral, insusiri de vointa si caracter cum sunt: seriozitatea (neseriozitatea), vointa puternica (sau slaba), corectitudinea (incorectitudinea) etc.

Evaluarea scolara are implicatii social-morale mult mai largi decat pare ca ar avea, la prima vedere. Ea vizeaza parintii, comunitatea, relatiile dintre profesori, interesul pe care societatea il manifesta fata de rezultatele procesului instructiv-educativ.

Evaluarea poate fi corecta sau incorecta nu numai sub raportul adevarului sau corectitudinii logice, dar si sub aspect etic. Subiectivismul profesorului este pus adesea in discutie si, deseori, este invocat drept cauza multor dezechilibre ce se produc la nivelul procesului educational.

Manifestarile de subiectivism se reflecta in actul evaluarii, in criteriile folosite, in “ecuatia personala a profesorului”. Iata, deci, cateva argumente pentru care evaluarea scolara merita sa fie analizata si din perspectiva deontologiei de educator.

Deontologia a avut initial semnificatia de stiinta sau logica a moralei, marcand distinctia dintre ontologie si deontologie (care se ocupa cu ceea ce trebuie sa fie, cu ceea ce “trebuie respectat”).

Evolutia ulterioara a deontologiei s-a produs indeosebi in zona exercitarii profesiunilor si activitatilor umane (stiintifice, politice, productive) pe masura ce acestea dispuneau de mijloace si instrumente tot mai perfectionate, care dadeau indivizilor si grupurilor posibilitati de actiune atat de mari incat problema a ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie facut, a ceea ce este permis si ceea ce nu este permis, nu mai putea fi rezolvata fara trecerea conduitei si constiintei oamenilor prin filtrul comandamentelor morale.

Deontologia evaluarii (considerata un caz particular al deontologiei pedagogice) are ca un set de valori de referinta ce sunt considerate esentiale in procesul de evaluare. Dintre acestea pot fi diferentiate urmatoarele categorii:
- valori importante pentru evaluator (diferentierea diferitelor tipuri ale invatarii, asocierea acestor rezultate ale invatarii cu indicatori cantitativi si calitativi, posibilitati sau dificultatile de interpretare a rezultatelor procesului deevaluare
- valori care sunt importante pentru cel evaluat (recunoasterea efortului pe care cel evaluat il investeste in pregatire, identificarea pozitiei pe care o ocupa intr-o ierarhie, modalitatile prin care rezultatele procesului de evaluare



reflecta aspiratiile celui evaluat);

- valorile care sunt importante in raport cu procesul insusi al evaluarii (ideea de obiectivitate a evaluarii, capacitatea de discriminare a diferitelor tipuri de rezultate, acuratetea masurarii performantelor, surprinderea valorii adaugate);
- valori care sunt importante pentru societate atat pe termen lung, cat si pe termen scurt, obtinerea unor informatii despre modul cum au fost valorificate investitiile facute in educatie, obtinerea unor informatii despre calitatea pregatiri observatilor pe diferite trepte ale sistemului de invatamant, posibilitatea de folosire a rezultatelor evaluarii ca indicator al selectarii elevilor pentru o noua treapta de scolarizare sau pentru integrarea lor pe piata muncii.

Evaluarea este un domeniu foarte important care ar trebui prezentata si explicata intr-o conceptie mai larga, nu numai ca o colectie de tehnici si metode care conduc la obtinerea unor date despre elevi. Ar trebuie dezbatut mai mult feedback-ul furnizat de evaluare si asumarea responsabilitatii la toate nivelurile educationale.

Impactul evaluarii este foarte important pentru parinti, care sunt interesati ca elevii sa acumuleze cunostinte si sa posede capacitatile si abilitatile necesare pentru continuarea studiilor sau pentru ocuparea unui loc de munca. De aceea ar trebuie implicati mai mult elevii si familia in planificarea evaluarii, astfel incat acestia sa nu o mai perceapa ca pe „un rau necesar”.

Cel mai bun exemplu pentru a ilustra locul deontologiei evaluarii in sistemul de invatamant din Romania este examenul de Bacalaureat. Examenul cu care se incheie studiile liceale din Romania, Bacalaureatul, a devenit in ultimii ani obiectul unui vast fenomen infractional, cu o larga implicare a factorilor interesati: parinti, profesori, elevi si nu numai. Abaterile din timpul examenului, constituie, de fapt, fraudarea propriu-zisa a examenului, atat la probele scrise, cat si la probele orale. Modul concret de fraudare la probele orale acopera o paleta larga, incepand cu examinarea dintr-un bilet cu continut cunoscut, superficialitate in timpul examinarii, eliminarea biletelor considerate dificile, permisiunea alegerii unui al treilea bilet, falsificari grosolane ale notelor etc.

In aceasta etapa a desfasurarii Bacalaureatului sunt vizibile deja efectele dezastruoase si inumane ale acestor acte: rasturnari evidente a scarii valorii elevilor, cu incalcarea celor mai elementare principii deontologice.

Neregulile din timpul probelor scrise au cea mai mare pondere in desfasurarea examenului. Supraveghetorilor li se acorda numeroase sponsorizari si avantaje din partea celor interesati pentru a le obtine bunavointa. Metodologia desfasurarii examenului este incalcata, nu in ultimul rand prin superficialitatea cu care sunt tratate faptele de frauda clare, dovedite, cum ar fi candidatii surprinsi copiind sau incercand sa copieze; Fraudarea examenului poate continua cu neregurile comise dupa incheierea probelor de examen care se pot desfasura in centrul de examen, in cel de corectare sau la centrul de rezolvare a contestatiilor. 

Pricolul social este ridicat. Goana dupa diplome, dupa un anumit statut social conferit de o diploma sau de un anumit loc de munca, nu face decat sa imbolnaveasca o societate care se chinuie de 20 de ani sa se trateze de un cancer numit sistem comunist. Este o aparenta imbunatatire a educatiei cetatenilor tarii, care nu poate face decat rau prin ocuparea unor posturi de decizie a unor persoane slab pregatite. Impactul moral si etic incepe cu elevii nedreptatiti, care primesc astfel o nemeritata palma din partea celor care, in fond, ar trebui sa le fie model de cinste si corectitudine si se incheie cu pierderea statutului de persoane morale a cadrelor didactice.

Intr-un sistem educational aflat in schimbare, evaluarea si examinarea reprezinta un lucru deosebit de important. Evaluarea in scoala, secondata de examinarea in anumite momente ale parcursului educational, are o miza are carei costuri si al carei impact au devenit din ce in ce mai vizibile si mai importante odata cu luarea deciziilor de politica educationala specifice reformei reale, in desfasurare in Romania.

Evaluarea, privita generic, indeplineste un set de functii si roluri, necesar a fi cunoscute si asumate, fiind in acelasi timp: mijloc de relationare eficienta a formarii elevilor cu necesitatile societatii aflate intr-un anumit moment al evolutiei sale; subsistemul educational este creditat cu rolul major de activare si de punere in practica a relatiilor complexe dintre directorii-manageri de scoala, profesori, parinti si elevi.

Evaluarea educationala este o forma de evaluare intemeiata pe specificarea unui set de obiective. In baza atingerii acestor obiective, partile interesate pot face judecati cu caracter obiectiv care se intemeiaza pe interpretarea datelor reale, colectate pe parcursul procesului. Judecatile de valoare elaborate pot fi folosite la optimizarea continua a procesului.

Evaluarea in invatamant constituie o preocupare permanenta a pedagogilor teoreticieni si practicieni, devenind obiectul a numeroase dezbateri si cercetari. Problemele de evaluare au devenit centrale in educatie, ele privind nu numai activitatea propriu-zisa de acest tip, ci si numeroase alte componente ale practicii pedagogice cu care se afla in stransa legatura.

In literatura de specialitate se intalnesc mai multe definitii ale evaluarii.

Evaluarea este un proces de masurare si apreciere a valorii rezultatelor sistemului de educatie si invatamant sau a unei parti a acestuia, a eficientei resurselor, conditiilor si strategiilor folosite prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse, in vederea luarii unor decizii de imbunatatire si perfectionare.

Evaluarea in invatamant este un proces de obtinere a informatiilor – asupra elevului, profesorului insusi sau asupra programului educativ – si de valorificare a acestor informatii in vederea elaborarii unor aprecieri care, la randul lor, vor fi utilizate pentru adoptarea unor decizii. Informatiile constituie baza pentru emiterea aprecierilor; aprecierile sunt estimari ale situatiei actuale sau prognoze ale rezultatelor viitoare; deciziile sunt optiuni pentru anumite modalitati de actiune.

Evaluarea este un proces complex de comparare a rezultatelor activitatii instructiv-educative cu obiectivele planificate (evaluarea calitatii), cu resursele utilizate (evaluarea eficientei) sau cu rezultatele anterioare (evaluarea progresului).

Evaluarea didactica reprezinta o actiune complexa, integrata in activitatea didactica (de predare – invatare - evaluare) prin corelarea operatiilor didactice de masurare si apreciere – care asigura diagnoza – cu decizia, care implica prognoza, cu scop autoreglator la nivelul procesului si al sistemului de invatamant.

Pentru a rezuma se observa ca:

Evaluarea este un proces (nu un produs), deci o activitate etapizata, desfasurata in timp;

Ea nu se rezuma la notarea elevilor (care este expresia numerica a aprecierii performantelor scolare ale acestora), ci vizeaza domenii si probleme mult mai complexe (inclusiv programe de invatamant si sistemul in ansamblu);

Evaluarea implica un sir de masuri, comparatii, aprecieri, pe baza carora se pot adopta anumite decizii menite sa optimizeze activitatea sau domeniile supuse evaluarii.

A stabili o strategie de evaluare in invatamant echivaleaza cu a fixa:

cand evaluezi;



sub ce forma;

cu ce metode si mijloace;

cum valorifici informatiile obtinute etc.

Procesul de invatamant este abordat deseori ca o relatie intre predare-invatare-evaluare, altfel spus evaluarea este „punctul final intr-o succesiune de evenimente' ce urmaresc crearea unui comportament dezirabil la elevi in situatii diverse.

Profesorul trebuie sa se distinga prin :

• competenta profesionala ;

• integritate ;

• obiectivitate ;

• confidentialitate.

Profesorul trebuie sa fie in permanenta preocupat de succesul scolar, care reprezinta o stare de concordanta a capacitatii de invatare a elevului si a exigentelor scolare, de aceea este necesara punerea de acord a solicitarilor profesorului cu capacitatile de invatare ale elevilor si de adaptare a acestora la activitatea scolara, trebuie sa se axeze pe alternanta dintre metodele traditionale de evaluare si cele complementare.

Personalitatea profesorului evaluator se bazeaza pe doua dimensiuni importante care pot fi puse in legatura cu etica procesului evaluativ :

dimensiunea profesionalismului sau, care poate fi analizat sub aspectul cunostintelor si abilitatilor pe care el le are in domeniul specialitatii precum si, in domeniul teoriilor si practicilor evaluative ;

• dimensiunea atitudinii pe care el o adopta in decursul procesului de evaluare (aspect care se afla intr-o relatie directa cu caracterul si cu setul de valori morale la care el adera, cu atasamentul sau la valorile acceptate din punct de vedere social).

Evaluarea rezultatelor scolare ale elevilor trebuie sa fie cat mai obiectiva, evaluarile perfect obiective reprezentand o aspiratie perpetua a evaluatorilor. Evaluarea este procesul prin care se stabileste daca sistemul educational isi indeplineste functiile, daca obiectivele propuse sunt realizate. Profesorul evaluator oricat de competent ar fi poate sa “greseasca”, de aceea trebuie sa reflecteze profund la umanitatea sa mai inainte de a da un verdict final, el trebuie sa tina cont de faptul ca, succesul se masoara nu in raport cu reusitele globale, ci in raport cu reusitele fiecarui individ.

Obiectivitatea in evaluare este data de situatia in care aprecierea performantei celui care invata reflecta nedistorsionat obiectul si independenta in raport cu opiniile, parerile personale sau dispozitiile de moment ale subiectilor implicati in rezolvarea ei.

Cu toate acestea, practica arata ca majoritatea elevilor prefera ca modalitate de evaluare lucrarile scrise si referatul, cele doua reprezentand in opinia lor cele mai corecte modalitati de evaluare. Se constata ca elevilor le este teama de evaluarea orala care presupune atat interactiune verbala, cat si non-verbala si para-verbala. Inconstient, elevii par a se teme de efectul halo, in special cei cu performante scazute si medii care realizeaza ca nu pot schimba parerea profesorului. Eroarea succesiunii este mai evidenta in cazul evaluarii orale cand, daca elevul raspunde dupa un coleg foarte pregatit in acel moment, se poate confrunta cu o eroare de evaluare din partea profesorului, de multe ori comisa involuntar de catre acesta.

Avand in vedere ca profesorii se afla in perioada de abordare a unor metode si tehnici noi de control si evaluare, destul de dificil de aplicat pentru unii dintre ei, este necesara o reinitiere psiho-pedagogica a cadrelor didactice si a managerilor din institutiile de invatamant in vederea optimizarii raporturilor dintre cele trei laturi ale procesului instructiv-educativ: predare-invatare-evaluare si multiplicarea si diversificarea activitatilor de perfectionare in acest domeniu, nu numai in cadrul larg al intalnirilor metodice. O solutie viabila pentru imbunatatirea actului de evaluare ar fi si posibilitatea de a lua exemplu de bune practici in acest domeniu din celelalte sisteme europene de invatamant.

Mai mult ca oricand, este necesara o viziune noua asupra evaluarii progresului elevilor realizabila prin stabilirea unor itemi de evaluare, elaborati in raport cu obiectivele comportamentale, facilitand profesorului crearea unei imagini mai relevante a progresului elevilor si posibilitatea de reglare a procesului de predare-invatare, precum si de diferentiere a instruirii.

De asemenea se impune reconsiderarea si reconstructia sistemului de referinta la nivelul mentalitatii, atitudinal si relational, atat al profesorilor, cat si a elevilor in vederea dezvoltarii la elevi a capacitatii de a evalua si a se evalua, in contexte diferite, atat pe parcurs, cat si la finalul perioadei de studiu, permitand astfel dezvoltarea unei personalitati autonome si armonioase, capabile de performanta si succes.

BIBLIOGRAFIE

1.        Ioan Jinga, Elena Istrate (1988)- Manual de pedagogie, Editura ALL Educational, Bucuresti;

2.        Sorin Cristea (1998) -Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti ;

3.        Petru Lisievici (1997) - Calitatea invatamintului. Cadrul conceptual. Evaluare si dezvoltare., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

4.        Ion T. Radu (2000) - Evaluarea in procesul didactic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

5.        Ioan Bontas (1996) - Pedagogie, Editura ALL Educational, Bucuresti;

6.        A. Stoica (coordonator)(2001) - Evaluarea curenta si examenele. Ghid pentru profesori., Bucuresti;

7.        Jean Vogler (coordonator)(2000) - Evaluarea in invatamantul preuniversitar, Editura Polirom, Iasi;

8.        Genevieve Meyer (2000) - De ce si cum evaluam, Editura Polirom, Iasi;

9.        Ion T. Radu (2000) - Evaluarea in procesul didactic, Bucuresti;

10.    Cucos Constantin (coordonator)(1998) - Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice , Editura Polirom, Iasi;

11.    Cucos Constantin (2002) - Pedagogie, editia a II-a, Editura Polirom;

12.    Neacsu Ioan (1999) - Instruire si invatare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

13.    Nicola Ioan (1994) - Pedagogie, Editura Didactica si Pedadogica, Bucuresti;

14.    Nicola Ioan (2000) - Tratat de pedagogie generala, Editura Aramis, Bucuresti;

15.    Planchard Emile (1992) – Pedagogie scolara contemporana, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti;

16.    Potolea Dan (1988) - Teoria si metodologia obiectivelor educationale , in Curs de Pedagogie, Editura Universitatii din Bucuresti.













Document Info


Accesari: 149
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )