Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload






























Revista scoala nr 3 suceava

profesor scoala


Privesc în tacere frumusetea nemarginita a padurii. Ma asez lânga trunchiul unui copac batrân si scorburos. Vântul jucaus si singur îmi mângâie cu caldura chipul. O frunzulita verde îmi poposeste în palma. Mica si gingasa, îmi cere sa-i dau drumul. Purtata de adiere, vrea sa calatoreasca. Ma îndeamna sa o urmez. O mireasma subtire si îmbatatoare îmi tese calea, conducându-ma spre o poveste de vis despre padure. În ea descopar animale felurite, pasarele care cânta alaturi de soaptele tainice ale izvorului si flori care îmi daruiesc din plin frumusetea lor. Un pas pe iarba moale si frageda e un rasfat pentru oricine. Crengile pline de bogatie si de verdeata se apleaca înaintea mea într-un salut curtenitor. Peste toate se revarsa cerul ca o cascada de lumina, învaluind 616k104g u-le într-o frumusete mândra.

Padurea ma cheama, ma atrage...E un ecou al sufletului meu.


Diana Rîznicu

Iubire

Ascult pasarile care cânta de fericire,

Vad copacii care nu vor întâlni moartea.

În acest loc fermecat, fara tristete,

Am început sa visez fericirea.

Iubire...

Leonard Agavriloaei

clasa a IV-a F







Un freamat lin, un cântec duios al codrului... Ma plimb prin padure într-o seara de primavara. E atât de frumos... Privesc falnicii copaci care, cu maretia lor, stapânesc natura. Poposesc sub un plop ce sta cu crengile spre cer, într-o haina de un verde crud.

Ma gândesc... oare ce s-ar întâmpla daca padurea, plamânul verde, monumentul naturii, nu ar mai exista, ar disparea pur si simplu? Îmi amintesc ca aici, în padure, am cules primele flori, am auzit pentru prima data cântecul drag al pasarelelor. Daca, într-o zi, acesti copaci, regi ai padurii, îsi vor pierde coroana ? si daca soarele nu va mai lumina deasupra ei si norii nu-si vor mai uda copacii?


Teodora Zahariuc

clasa a IV-a C





Padurea, simbolul pacii si al bucuriei


În padure ma simt linistit, simt ca este un gând de bucurie ce pluteste în aer si atunci o liniste deplina se asterne în sufletul meu. Muntii înalti cu vârfurile semete acoperite de nea, padurile de brad, mirosul de rasina, pasarelele, fluturasii care zboara lin spre lumina ma încânta. Iubesc mult locurile neatinse de om. Padurea este o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu oferit omenirii. Când frunzele fosnesc, eu simt ca parca as vorbi cu arborii. Când stau în padure, prefer sa fiu singur... doar eu, natura si gândurile mele. Când patrund în padure, patrund în sufletul meu, în inima mea.


stefan Horomnea

clasa a IV-a A





Un colt de natura


În razele soarelui ce aluneca usor peste întreaga natura, padurea ne apare ca o cetate. Falnici strajeri, copacii privesc spre împaratia cerului, visând sa ajunga acolo. Pe trunchiurile lor se zaresc dungi pictate de soare.

Patrunzând în lumea de vis, o adiere de zefir te înconjoara. O mireasma daruita de conurile si rasina brazilor te îndeamna sa ramâi. Ma asez la trunchiul unui copac, privind cerul prin perdeaua de frunze. E liniste. Din inima padurii, razbat însa ecouri misterioase care nu tulbura cu nimic linistea si pacea. Atras de mister, patrund mai adânc în padure. De as putea sa ramân mereu în acest paradis!

Înaintând, deodata îmi aparu în fata un copac cazut. Un fior de durere mi-a trecut prin trup.

O lumina rosie se strecoara în padure. Am înteles ca se apropia seara. Parasind locasul sfânt al planetei, mi-am luat ramas bun de la tot ce ma înconjura, cu sufletul întristat ca locuri ca cel pe care l-am vizitat pot sa dispara din cauza oamenilor.


Claudiu Popescu

Paradisul Padurii


Vântul neobrazat ma poarta ca pe o frunza

Spre o oaza de lumina.

E o liniste patrunzatoare ... si stranie...

E ceva, ceva minunat...

E Paradisul Padurii.

Cerul se revarsa ca o cascada

Peste marea de verdeata,

Iar copacii sunt ca niste stâlpi de lumina

Ce sprijina acest ocean

Al culorii, al fericirii si al magiei.


Victoria - Ioana Ciuhan

clasa a IV-a C


Codrul Secular Slatioara


Un loc minunat, o padure frumoasa si batrâna unde merg în fiecare an e Codrul Secular Slatioara, un adevarat colt de rai, care dainuie de mai bine de cinci veacuri. Nici o mâna omeneasca nu a reusit sa doboare un copac...doar vânturile si batrânetea.

Aveam doar patru anisori când am pasit pentru prima oara în aceasta padure. Atunci molizii îmi pareau niste uriasi, iar eu eram o firimitura pe lânga ei. si daca poposesti pe undeva prin mijlocul padurii, gasesti un izvor cu apa rece si cristalina. Acesta este locul meu preferat. Aici este o bancuta pe care ma asez si ascult susurul linistit al apei si cântecul melancolic al pasarilor. Dupa ce ma odihnesc, îmi continui drumul spre poalele muntelui unde este o cascada mare în care sar pastravii.

Acesta este Codrul Secular Slatioara, un loc minunat de care îmi voi aduce mereu aminte si la care ma voi întoarce cu placere de fiecare data.


Sebastian Mihetiu

clasa a IV-a A


Invitatie în padure


E o noapte de primavara,

Iar eu, padurea, te invit,

Sa vii la mine-n gazda

Sa privesti cerul infinit,

Sa-nveti povestea lunii,

Sa vezi misterul stelelor,

Sa simti racoarea ploii,

S-asculti cântul pasarilor.

Va fi o noapte de vis,

Ne vom plimba amândoi,

Vom merge în paradis

si vom afla lucruri noi.

Mi-as dori tare mult sa vii

Te-astept aici cu-n dor nebun

De-a ne plimba pe cai pustii...

Al tau drag codru, al tau strabun.


Teodora Zahariuc

Padurea


Padurea ma face sa ma simt ca într-un rai din basme.

Cântecul pasarilor, tandretea si prietenia copacilor, susurul cristalin al izvoarelor, racoarea cetinii îmi dau senzatia de încântare si iubire. Aerul curat, proaspat si sanatos îmi da putere. Mareata padure ma primeste cu bratele deschise.

Dar de ce unii oameni nu se mai pot bucura de frumusetea padurii?


Georgiana Dumitrel

clasa a IV-a F

Prin padure


Un soare luminos si blând    Ma întind pe iarba deasa

Strapunge crengi cu flori galbui,    si privesc spre-albastrul cer

si-ajunge iute ca un gând    Lânga mine, o mireasma,

Pe coltul de iarba verzui.    Un cântec de ghiocel.


Ma plimb prin padurea care    În fata mea un fluturas

Îmi întinde brate verzi    Zboara spre-auriul soare

si cu-a sa cântare dulce    si lânga mine - un iepuras

Ma îndeamna sa visez.    Spre a lui vizuina sare.




Sunt vesela, emotionata,

Când frumusetile ma-ncânta,

Când totul e în culoare.

Iata! Padurea în lumina-mi cânta!


Teodora Zahariuc

clasa a IV-a C


Într-o vara minunata

M-am afundat în mijlocul padurii.

Copacii falnici îsi aplecau crengile

Mângâind muschiul verde

Înlacrimat cu boabele de roua.

Soarele trimitea sageti de flacari peste flori,

Iar cerul senin împrastia

Albastrul de safir al basmelor.


Laura Zoara

clasa a IV-a F

Cât de frumoasa e padurea!




Padurea - un simbol al vietii si al frumusetii -aduce în sufletul tuturor veselia.

Oare pe câti dintre noi ne-a invitat padurea sub mantia ei racoroasa, oferindu-ne clipe de neuitat: aroma fructelor de padure, mireasma cetinei de brad, soaptele unui izvoras din apropiere, fosnetul tainic al frunzelor? Oare pe câti dintre noi ne-a prins noaptea într-un vârf de munte atât de minunat? Ca sa ajungi pâna acolo trebuie sa mergi pe un drum lung, pe carari fermecate, pline de flori, sa vezi cât de frumoasa este padurea primavara, sa-i simti taria si splendoarea.

Dar sa nu uitam cât bine si cât rau i-au facut oamenii. Ea cere mereu îndurare persoanelor nestiutoare, care îi distrug frumoasa podoaba, fiindca nu stiu sa asculte glasul naturii.

Unele anotimpuri protejeaza padurea, iar altele o distrug. Unele o fac mai frumoasa, altele o urâtesc. Toamna o coloreaza, iarna o face sa straluceasca ca o stea, primavara o face frumoasa ca o floare, iar vara o încalzeste cu razele ei de foc.

Padurea adaposteste mii de vietati, aratând mai multa compasiune decât orice om si de aceea nu ar trebui distrusa. Ea ne aminteste ca trebuie sa fim mai buni si mai întelegatori, ne daruieste linistea si iubirea ei fata de noi, oamenii.

Putem spune ca cei care iubesc padurea au suflete minunate, pline de caldura. Toti ar trebui sa fie asa.

Iubiti natura, protejati padurea si veti fi mai buni!


Alexandra Danelet

clasa a IV- a E




Nucul, vântul si pasarile


Era o seara încântatoare de vara. Regele cerului se retragea usor la culcare împreuna cu fiicele lui, razele calde. Mii de fire argintii au început sa se aseze pe cerul din ce în ce mai întunecat.

Padurea parea un paradis al tuturor vietuitoarelor. Cântecele line, fluieratul vântului si arborii batrâni si întelepti îmi duceau dorul. De aceea trebuia sa-i vizitez.

Am mers spre padurea fermecata de lânga casa bunicului. Cântecele linistitoare ale pasarelelor îmi inundau urechile cu bucurie calda si blânda. Înaripatele mi-au spus:

- Bine ai venit, draga noastra Marina! Te-am asteptat. Vrem sa-ti spunem ca au aparut noi fiinte în frumoasa noastra padure. Priveste!

Pasarile mi-au aratat un nou copacel - un mic nuc - ce cânta de zor ca un copil.

- Mi-a parut bine sa te cunosc, copacelule! Îti doresc sa cresti viguros si fericit în aceasta padure. Unde e vântul?

- Trebuie sa vina imediat sa te ia, au spus pasarile.

Vântul îsi facu curând aparitia si ma purta pe aripile sale spre noile vietuitoare, micile flori ce tocmai s-au ivit din pamânt. Le-am salutat si le-am stropit cu picaturi racoroase din apa unui izvoras cristalin ce curgea prin apropiere. Mi-am umplut causul palmelor cu apa limpede si, purtata de vânt, m-am întors la micul nuc sa-i stropesc tulpina.

Am petrecut o seara minunata înconjurata de bunii mei prieteni, cavaleri ai naturii: nucul, vântul si pasarile.


Marina Munteanu,

clasa a IV-a E



Meditez


Privesc padurea printre sagetile ce-mi taie calea.

Pare linistita, însa ea freamata neîncetat,

Copacii îsi mladie trupurile obosite de atâtea veacuri,

Vântul le mângâie pletele,

Iar pasarile cânta mereu.

Lacul pare adormit

Sub nuferii lui înmiresmati.



Admir acest peisaj si ma cufund în visare

Ascult cum ticaie clipele si cum padurea îsi masoara pulsul.

Meditez...


Bogdan Filote

clasa a IV-a D



























Vis de primavara


O raza de soare nou patrunde în inima mea

Ma cheama, ma striga voioasa,

Ma îndeamna sa alerg

si alerg

Pe pamântul umed brazdat ici-colo de carari uscate.

Boarea calda a primaverii îmi umple fiinta,

Iar ochii mi se-neaca în cerul albastru

Ca o petala de miozot..



Ma opresc si privesc nesfârsitul de lumina aurie

Prin care sageteaza rândunelele,

Cocostârcii se rotesc gânditori

si cârduri de rate trec în zbor.




Am ajuns în paradisul florilor:

Clopotei de argint aplecati spre pamânt

Îmi soptesc suave cuvinte;

Toporasi cu petale rupte din cer

si brânduse catifelate

Îmi mângâie sufletul

Obosit de atâta culoare.







Lacramioara


În tainuita brazilor racoare,

O floare gingasa si mititica

Din umedul pamânt rasare

Albi clopotei spre soare ea ridica.



Nevinovatul trup, plapând,

Se leagana a câta oara

Sub adierea vântului de primavara

Smerita si sfioasa o lacramioara!


Diana Rîznicu

clasa a IV-a D






Paradisul primaverii

O raza de soare aurie

Care stapâneste vazduhul

Ma cheama la ea.

Pasesc în paradis, un paradis al culorii vesnice.

Fluturi multicolori se bucura de primavara,

Un stol de berze pluteste în vazduh,

Copacii ma alinta cu mireasma lor,

Iar pe cer îmi zâmbeste primavara.


Teodora Mustea

clasa a IV-a C



Visând...


O lumina lina, de primavara

Îmi învaluie sufletul

Într-o frumusete pura.

si o mireasma îmbatatoare

A florilor fragede

Ma încânta.


Pe cerul albastru apare

Un vesel curcubeu

De la care toate împrumuta

O culoare noua

si care ma îndeamna

Sa visez primavara.


E un vis în mii de culori

În care florile îsi cânta fericirea

Iar fluturasi de lumina

Înalta spre zâmbet de soare

Cântari de iubire...


Adiere de primavara


O mireasma placuta

Ma îmbie, ma bucura.

Îndraznesc sa privesc

Spre globul de foc,

Spre cerul senin.

Sageti de aur coboara

Înspre umedul pamânt

Dând viata florilor.


Puterea culorilor ma orbeste,

Parfumul florilor ma vrajeste,

Bucuria pasarilor ma cuprinde.

Minunatele flori se pleaca

În fata arcasului ceresc

soptind: Împarateasa Primavara a sosit!


Ioana Ciuhan

clasa a IV-a C

Tu, frumoasa floare,

Rege al iubirii

Amintind de pace



Ne-ai alintat mereu

Dând parfumul tau;

Aura de dragoste,

Floare unica în lume

Ivindu-te pe pamânt

Rapita-i frumusetea-n gând.


Teodora Zahariuc

ânar,

Rapitorul frumusetii

Adevarata comoara

Nemuritoare

Darul iubit

Admirat.

Fiorul frumusetii

Imnul dragostei

Romantic....


Andi Beuca

clasa a IV-a D





Cum a capatat trandafirul tepi


Era o vreme când trandafirul nu avea tepi ci o tulpina dreapta si neteda, dar într-o zi . s-a întâmplat ceva deosebit.

Stupul albinelor harnice era în criza de polen. Toate erau alarmate ca au ramas fara hrana zilnica. Cel mai apropiat loc în care se gaseau flori era la 300 km departare. Nimeni nu se încumeta sa zboare pâna acolo.

-        Ma duc eu! a zis o albina curajoasa.

-        Nu vei reusi! spuse tot stupul deodata.

-           Ba da, sunt convinsa! spuse albina cea cutezatoare, luându-si zborul spre marea provocare.

Zbura ce zbura pâna obosi. Se aseza sa se odihneasca. Ramase asa o zi si o noapte. Apoi se ridica în înaltul cerului si, spre bucuria sa, vazu prima floare din care se grabi sa strânga polenul. Mai poleniza una, si înca una, pâna obosi din nou. Trudita, cazu lânga o floare maiestuoasa ce-si înalta spre lumina petalele sale catifelate de un rosu sângeriu. Era un trandafir, cu o tulpina verde si neteda ce nu putea fi escaladata. Acesta prinse viata si spuse:

-        Ce ai patit, albinuto?

-           Am nevoie de polenul tau . ajuta-ma!

Atunci trandafirului i-au rasarit tepi asemanatori cu niste scarite pe care albina se sui pâna în vârful florii parfumate de unde aduna polenul. Pe loc se înviora si zbura spre stup, multumindu-i trandafirului pentru ajutorul dat.

Asa a capatat trandafirul tepi, pe care nu i-a folosit ca pe niste arme de aparare, ci pentru a sprijini o fiinta neajutorata.


Andreea Rîsca

Lacrimi de lumina


Gingase flori pe câmpii se-arata,

Petale de margaritar în zbor.

Într-un tarâm ales visez ca sunt SOARE.

Vad trandafiri, crini, lalele,

Zambile, ghiocei si gladiole,

Care-si îndreapta al lor chip luminos

Spre cerul ocrotit de mine.

Frunze de stejar îmi cânta,

Iar flori de cires îmi spun

Frumoase poezii de iubire vesnica.

Uimit de atâta frumusete

Încep sa plâng cu lacrimi de lumina

Care aluneca usor învaluind totul în raze de

IUBIRE.


Ciprian Varvaroi

clasa a IV-a D

Patrund într-un vis de aur,

Într-un câmp cu flori eu ma asez

Arcasul ceresc le apara

si ele cresc.

O lalea îmi bucura sufletul

si ma cheama în lumea florilor.

Ma ia pe sus, într-un zbor lin

si de sus vad florile ca-ntr-un paradis.


Vad trandafiri de toate culorile,

Lalele rosii si portocalii,

Zambile albe si galbene

Care îmi cuceresc inima

si ma îndeamna sa iubesc.

Emanuel Cusiac

clasa a IV-a D

În bratele calde ale întinsului pamânt.

S-au dus plânsul apelor înghetate

si vaietul codrilor de asprul vânt.




Padurile înfrigurate se-nclina usor,

Iar frunzele lor se bucura de-un soare domol.

- Ding - dong, ding - dong! striga- un ghiocel.

Vine primavara încetinel!



În umbra falnicelor bolti

Se-ascund mici vietati,

Care acum s-au trezit

Din somnul lor amortit.




O petala a ghiocelului m-a furat


În timp ce dormeam

O petala a ghiocelului m-a furat

si m-a condus în paradisul primaverii.

Sagetile de aur ale arcasului ceresc,

Nevinovatia si puritatea cerului,

Pasarile care taiau vazduhul,

Brândusele catifelate si ghioceii gingasi...

Toate ... îmi vorbeau.

Dar, la un sincer zâmbet al meu

Totul a devenit mai frumos:

Simteam ca pot zbura, ca pot pluti,

Ca pot atinge norii,

Ca pot visa.

Bianca Albu

O primavara calda


O lume a primaverii,

Un ghiocel ce abia rasare,

Un toporas caruia un vânt caldut

Îi fura o petala

si pasarile ce cânta

În înaltul cerului.

Ma trezesc plângând

Caci din lumea povestilor am plecat

Spre o noua zi plina de peripetii.





Alexandra Todosi

clasa a IV-a E







Georgiana Dumitrel

clasa a IV-a F



Suna, suna clopotel,

Suna lin si subtirel,

Sa-nfloresti gradinile

Sa trezesti albinele!


Esti o floare mititica,

Gingasa si subtirica,

Ce aduce primavara,

Bucurie-n toata tara.


Deborah Nica

clasa a IV-a D


Vis de primavara


A venit primavara în caleasca ei de smarald. A sosit într-o rochie lunga, înverzita de iarba si colorata de flori pe care a aruncat-o peste pamânt.

Prin colturi negre în care bântuia întunericul se mai ascundeau nori mici de zapada, sângerii, de parca ar fi fost urmariti de strajerii luminii. Norii i-au dat voie regelui soare sa conduca regatul cerului cu raze calde de bucurie si sa înveseleasca orice fiinta.

Prin copacii presarati cu flori fragede ciripesc melodios pasari fericite ce au poposit de curând în tara lor frumoasa.

Ape albastre ca safirul curg repede printre vaile înverzite precum copiii zburdalnici ce alearga neobositi la joaca.

Ogoarele adapostesc ca niste paturi plantele ce-si vor scoate capsorul spre viata. Desi timide si orbite de lumina, vor învata sa aiba nevoie de soarele puternic. Ghiocei albi ca zapada, dar calzi precum sufletul unui copil si-au scos aripioarele rusinate, vestind primavara.

Cel mai încântator anotimp si-a adus frumusetile, a reînviat toata natura, înveselind vietuitoarele si aducând speranta în sufletele noastre, ale oamenilor.


Marina Munteanu

clasa a IV-a E



Murmura tainic, neîncetat,

Rostind cuvinte parca de neuitat;

si ma adoarme într-a sa poveste

Ţesuta usor din picaturi de apa.

Visez ca eu sunt PLOAIA

si curg încet peste natura vie

Cu lacrimi de iubire.

Dar, ca o zâna buna

M-ascund apoi în nori

si parasesc tarâmul fermecat.

În locul meu, batrânul rege auriu apare

Iar fiecare planta fericita

Zâmbeste la SOARE.


Diana Rîznicu

clasa a IV-a D

Din paduri si munti, tu vii

Cu unde capricioase,

Ba vesele, ba triste.

În apa ta tu oglindesti

Natura vie, minunata.

Ziua vezi paduri, câmpii,

Noaptea stele argintii.

Alergi mereu, neobosit,

Apoi te pierzi usor

Într-un lac fara sfârsit...

si greu de definit.


Ciprian Varvaroi

clasa a IV-a D


Picatura de apa


A plouat. O picatura s-a agatat de creanga cu flori înmiresmate

a unui mar batrân. Apoi ajuns pe o floare mareata si a cazut

pe iarba frageda. Noaptea, a poposit lânga un lastar firav.

Dimineata, era în pericol sa fie sorbita de un fluture.

Dar, privindu-si chipul în picatura limpede,

a lasat-o neclintita.


Ionut Ispir

clasa a IV-a F








Izvorul, o lacrima a padurii


Era într-o zi de mai si afara ploua. Am plecat desculta prin padure.

Toate florile erau umede si plapânde. Hoinarind, am obosit.

M-am oprit sa ascult un susur de izvor.

Am vazut doi copaci batrâni si goi. Din fiecare crenguta a lor curgea câte un izvor.

Asa am descoperit ca izvorul este o lacrima a padurii.


Miruna Lujanski

clasa a IV-a F








Pârâiasul


Un pârâias limpede spre vale curge

si valuri soptite cu el duce.

Câte o mica faptura însufletita se arata

În apa cea fermecata.

Un soare ademenitor,

Cu raze calde, arzator,

Se oglindeste

În apa pârâului domol.


Ana Maria Murariu

clasa a IV-a F







Cristalul naturii


În craterul unui vulcan    Stâncile-l împrejmuiesc,

Un lac a rasarit, Nu poate scapa de strajerii nemuritori

Oglindind natura Ce apara o lume noua

Sub cerul argintiu. Plina de prospetime.


Leonard Agavriloaei

clasa a IV-a F







Ploaia


Era primavara. Norii erau întunecati si ceata

acoperea întreg pamântul.. Totul parea încremenit, iar pamântul însetat astepta prima picatura. Florile stateau cu capetele plecate, nemaiavând puterea sa priveasca spre cer. Copacii si-au strâns ramurile în jurul trunchiului,

cersind si ei putina ploaie.

A început sa picure. Stând nemiscat, auzeam cântecul monoton al ploii.

Priveam cum lacrimile norilor cadeau pe firele de iarba, pe pamânt, pe frunzele copacilor înalti. Parca fiecare picatura cadea într-un loc anume. Apoi se adunau toate la un loc si, în timp ce curgeau în mari, oceane si lacuri, îsi

povesteau una alteia cum a fost în tinutul în care au cazut.

Pe la asfintit, din munti izvorau sageti lungi de aur, fulgerând în sus,

în nori si în jos, în oglinzile de apa.

Dupa un timp, ploaia s-a oprit. Soarele a rasarit cu o lumina prieteneasca

si vazduhul s-a umplut de stralucire. Prin vai se mladiau pale de ceata, se faceau din ce în ce mai stravezii pâna ce

s-au mistuit în limpezimea aerului.

Undeva, pe un colt de cer, a aparut curcubeul.

stefan Diaconescu

clasa a IV-a A


Sunt un strop de viata


Este dimineata. Soarele se ridica asemenea unui rege si se arunca cu bucuria unui viteaz pe bolta cereasca.

Eu, picatura de roua ce stau pe firul de iarba, aduc înviorare. Soarele maret încape întreg în mine, iar tu-l privesti ca-ntr-o oglinda. Un strop de apa îti racoreste sufletul, de aceea pretuieste-ma si nu trece indiferent pe lânga mine. De picatura aceasta depinde viata florilor si viata ta de calator.

Astept sa recunosti nevoia de mine când muncesti si când te joci, când înveti si când manânci, când sadesti o floare si când când speli un fruct.

Ia-ma cu tine mereu si, de întâlnesti un istovit de sete, sa-mi faci cunostinta cu el, pentru ca vreau sa-l ajut.


Oana Calistru

clasa a IV-a A































Document Info


Accesari: 3748
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )