STRESUL PROFESIONAL
LA CADRE DIDACTICE
Problema stresului profesional
Ce este stresul?
Stresul este raspunsul nespecific al organismului la solicitarile externe.
Stresul este definit ca un dezechilibru perceput subiectiv dintre cerintele impuse de mediul extern si intern si capacitatea personala de raspuns.
Un element esential al vietii este interactiunea dintre organism si mediul ce impune o continua adaptare a organismului atat pe linie filogenetica cat si cea ontogenetica.
Ce este stresul profesional?
stresul nu se face simtit in momentele grele pentru ca atunci avem stare doar sa cautam cai de scapare si asta pentru ca exista sentimentul responsabilitatii.
Cateva componente generatoare ale stresului ocupational sunt: ambiguitatile de rol, conflictul de rol, incarcarea muncii. relatiile interpersonale de munca, conditiile necorespunzatoare, munca in schimburi,
pericole fizice, etc. Reactiile in urma confruntarii cu acesti factori stresanti sunt:insatisfactiile in munca, absenteismul, recompensarea muncii, cresterea acuzelor somatice(imbolnaviri, comportament depresiv) abuz de medicamente, alcool, cafea, tigari.
Cu toate ca suntem constienti de prezenta acestui factor si de consecintele lui daunatoare, stresul este absolut inevitabil, este prezent in noi. Evitand stresul eviti viata.
Prin munca pe care o desfasoara, cadrele didactice sunt supuse la o multitudine de influente generatoare de stres care variaza in functie de situatie. Amintim: conducera unitatii, lipsa de consultare si comunicare, asumarea de riscuri, deconectarea de problemele de serviciu, subapreciere, etc.
A fi cadru didactic inseamna, pe linga alte calitati, a avea un spirit integrativ si altruist, sa puna suflet in tot ceea ce face. Fiecare eveniment important pentru elevi presupune implicarea cadrului didactix aratat prin reactiile emotionale: frica , teama, mania, ingrijorarea, etc. Acestea sunt situatii stresante care nerezolvate pot duce la deteriorari accentuate generand: insomnii, tulburari ale dinamicii alimentare, sexuale, stari de tensiune psihica; incordare, nervozitate, iritabilitate, exacerbarea spiritului critic sau autocritic, pierderea increderii in sine si in ceilalti, anxietate.
Odata depasite aceste situatii stresante se intalneste increderea in fortele proprii, apoi reactii emotionale pozitive(bucuria, mandria, satisfactia, atitudinea pozitiva fata de munca si viata). Aceasta depinde numai de noi, de capacitatile noastre de a controla situatiile stresante.
Stim din experientele noastre ca stresul are si valente pozitive mobilizand resursele umane in vederea autodepasirii, fiind un stres bun, dar si valente negative. Deci eliminarea oricarui stres din viata personala nu este posibila pentru ca:”Eliberarea completa de stres inseamna moarte”. Este si asta o cauza pentru care continuam sa ne asumam riscul pentru a afla daca situatiile noi sunt potrivite si stimulante pentru persoana noastra sau deopotriva.
Si totusi de cele mai multe ori in fata unei situatii care simtim ca ne depaseste apelam, mai mult sau mai putin constient, la anumite rituri comportamentale, care permit sescarcarea anxietatii, cum sunt: numaratoarea pana la 10 sau “ noaptea este un sfetnic bun”, dialogarea cu noi insine, etc.
3 Profesia de cadru didactic
Cadru didactic inseamna persoana cu studii superioare, importanta in
viata unei societati moderne,careia progresul stiintific nu-i este indiferent si care participa la procesul de educare si instruire a indivizilor de la varsta prescolara si pana la dobandirea unei profesii. Educatia se face cu scopul de a integra individul in raporturile sociale.
“Meseria de educator este o mare si frumoasa profesiune, ce nu seamana cu nici o alta, o meserie care nu se paraseste odata cu hainele de lucru. O meserie aspra si placuta, umila si mandra, exigenta si libera, o meserie in care mediocritatea nu este permisa, unde pregatirea exceptionala este de a avea satisfactie, o meserie in care dragostea este sterila fara forta spirituala , o meserie cand apasatoare cand incapabila, ingrata si plina de farmec”
Profesia de cadru didactic este o munca care nu este izolata, ea este strans legata de viata sociala si de viitorul sociatatii, care ii traseaza cadrele generale sociale si morale de dezvoltare.
Cateva dintre elementele generatoare de stres la cadrele didactice sunt:
insatisfactie pentru stilul de conducere, relatiile interpersonale, atmosfera si climatul psiho-afectiv, structura organizatorica din scoala, luarea unor decizii, planificariile scolare, subsolicitarea, suprasolicitarea, deplasarile de serviciu, lipsa posibilitatilor de autoperfectionare, etc.
Toate aceste situatii stresante, nerezolvate duc la nervozitate, anxietate. Pentru a bloca efectele distructive ale stresului, individul pune in joc o multime de mecanisme de aparare a eu-lui. Acestea au functii adaptive: rationalizarea(justificarea comportamentului); proiectie(atribuirea propriilor sale trasaturi negative altei persoane); represia(inlaturarea ideilor, simtamintelor inacceptabile); compensarea, supracompensarea, practicarea activitatilor in aer liber, sportul. Cu aceste mecanisme individul lupta singur impotriva stresului.
4. Strategii posibile de ajustare a stresului la cadrele didactice
- organizarea muncii sa se faca tinand cont de conditiile si specificul institutiei respective;
crearea unor conditii fizice bune de lucru (spatiu, confort, etc)
evitarea relatiilor incordate dintre conducere si subalterni
asigurarea continuitatii la grupa/ clasa, pentru a putea stabilii
legaturi afective;
toate persoanele care urmeaza a fi angajate in unitate sa fie supuse
unui test psihologic;
obiectivitatea conducatorului in acordarea calificativelor;
sa fie stimulate material cadrele didactice talentate si incurajate cele
care au obtinut performante;
sa existe un climat moral afectiv;
salariile si gradatiile de merit sa fie acordate celor merituosi;
evitarea mobilizarii cadrelor la serviciu pentru scurte comunicari,
acestea putandu-se afisa, de cate ori este nevoie;
- respectul reciproc fata de colegi indiferent de statutul acestora.
|
