Succesul si insuccesul scolar

succesul si insuccesul scolar

Delimitari conceptuale

Configuratia etiologica a succesului scolar

Configuratia etiologica a insuccesului scolar

In configuratia etiologica a performantei si dinamicii acesteia sunt implicati urmatorii factori:

insusirile si trasaturile de personalitate;

sistemul de valori;

calitatile fizice si fiziologice;

structura motivationala;

experienta in activitate;

orizontul cultural;

sistemul de salarizare si recompensele;

sistemul de instruire si control;

politica intreprinderii;

spatiul de munca si conditiile;

metodele de munca si implicit stilul de conducere.

Aceste caracteristici si particularitati ce evidentiaza succesul si performanta scolara nu sunt rezultatul arbitrar al unor factori spontani, involuntari si inconstienti, ci rezultatul interventiei si actiunii sistematice a unor cauze ce prefigureaza o anumita configuratie etiologica si pe care o vom analiza in continuare.

Din schema rezulta ca eficienta procesului de invatamant presupune raportarea randamentului sau performantelor scolare la solicitarile obiective, iar succesul/   insuccesul scolar presupune raportarea concomitenta atat la exigentele externe cat si la posibilitatile interne, adica la factorii psihologici si de personalitate, in coroborare cu alti factori exteriori.

In antiteza cu factorii analizati si care au o influenta pozitiva asupra succesului si performantei scolare, vom prezenta in sinteza acea categorie de factori (interni si externi) care au un impact negativ asupra succesului si performantei scolare. Acesti factori pot influenta fie pozitiv, fie negativ, aceasta fiind conditionata de limitele si carentele (obstacolele) resimtite la nivelul acestora. Ii redam in mod diferentiat, pe cei interni si pe   cei externi.

Dintre masurile de prevenire a aparitiei esecului scolar, mentionam:

Sporirea rolului invatamantului prescolar. Statisticile pedagogice arata ca aproximativ jumatate din rebuturile scolare constatate in ciclul primar si gimnazial isi au originea in diferentele prezentate de copii la debutul scolaritatii, in ceea ce priveste capacitatea verbala, gradul sociabilitatii (disponibilitatea de a comunica cu ceilalti din jur), cunostintele si deprinderile minime necesare insusirii scris-cititului, familiarizarea cu rigorile unui program scolar organizat etc.

Stabilirea unor relatii stranse de parteneriat intre scoala si familie, deoarece pentru multi elevi factorii esecului scolar se situeaza in familie, si nu in cadrul contextului scolar. Pentru buna functionare a relatiei „scoala-familie” este necesar ca parintii sa acorde importanta scolii, sa manifeste interes pentru studiile copiilor lor, sa se arate preocupati de formarea profesionala a copiilor, de perspectivele lor sociale. Nu mai putin importanta este asigurarea in familie a unui cadru cultural adecvat, deoarece s-a constatat ca precaritatea culturala a familiei poate provoca un retard al dezvoltarii intelectuale generale a copilului.

Sprijinirea scolii, care trebuie sa asigure resurse materiale si umane corespunzatoare unui invatamant de calitate: dotare cu laboratoare si echipamente moderne; cadre didactice calificate si motivate in activitatea lor; programe scolare de calitate, periodic revazute si imbunatatite; un climat scolar tonifiant, stimulator etc.

Profesorul reprezinta piesa de baza in actiunea de asigurare a reusitei scolare. Pentru aceasta el trebuie sa dispuna nu numai de o buna pregatire de specialitate, dar si de o competenta psiho-pedagogica in a stabili factorii si metodele cele mai adecvate de redresare a dezadaptarii sau a esecului scolar.

Proiectarea unor actiuni de orientare scolar-profesionala adecvate, care sa se desfasoare pe tot parcursul scolarizarii, dar mai ales la sfarsit de cicluri si la trecerea in viata activa. In realizarea acestor actiuni trebuie sa primeze interesele elevilor, dar si cererea pietei muncii.

Activitatea de inlaturare a esecului scolar este mai dificila decat cea de prevenire presupunand, in principal, elaborarea unor strategii de tratare diferentiata si individualizata a elevilor aflati in situatie de esec scolar. Punerea in aplicare a unor astfel de strategii necesita insa o buna cunoastere a particularitatilor psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni psihologice care permit realizarea unor dezvoltari ulterioare ale elevului cu dificultati scolare sau a unor compensari eficiente. Variatiile mari de ritm intelectual si stil de lucru, de rezistenta la efortul de durata, de abilitati comunicationale si nevoi cognitive, existente in general intre elevi, impun actiuni de organizare diferentiata a procesului de predare-invatare, pe grupuri de elevi, in care sa primeze insa sarcinile individuale de invatare (sau de lucru). Poate ca nimeni n-a exprimat mai bine decat Emile Planchard (1976) acest deziderat al individualizarii pedagogice: „Randamentul optim al actiunii educative din scoala este in functie de formula urmatoare: unei psihologii diferentiale sa-i corespunda o pedagogie individualizata”.

Un alt aspect important al activitatii de inlaturare a esecului scolar il reprezinta crearea unor situatii speciale de succes pentru elevii cu dificultati scolare, deoarece succesele si recompensele dezvolta initiativele elevului si sporesc increderea acestuia in propriile posibilitati. Pentru aceasta este necesar ca profesorul sa stie sa dozeze in asa fel dificultatile sarcinilor propuse elevilor, incat acestia sa fie dispusi sa le abordeze fara teama si cu sanse reale de reusita. Dar poate ca cea mai buna cale de a-l pune pe un elev in situatie de succes scolar este de a-l ajuta sa treaca de la simpla postura de receptor al informatiilor la cea de folosire eficienta a rationamentului stiintific, prin intermediul caruia el va putea prelucra si aplica intr-un mod adecvat informatiile primite la ore. Realitatile scolare curente arata, de altfel, ca succesul scolar are o pronuntata dimensiune intelectuala si motivationala, el neputand fi obtinut de un elev care nu si-a dezvoltat judecata critica, nu si-a format deprinderi de lectura personala si care nu are curiozitatea de a cerceta, de a afla lucruri sau explicatii noi. Un elev pasiv, dezinteresat sau neobisnuit sa gandeasca si sa discute logic nu dispune in fond de acele premise psihologice (sau instrumente operationale) care alcatuiesc substanta activitatii intelectuale de invatare.

O mare parte dintre elevii cu insucces scolar stabilizat au ajuns in aceasta situatie datorita suprasolicitarii capacitatilor lor psiho-nervoase. Fenomenul suprasolicitarii este periculos, deoarece genereaza, mai devreme sau mai tarziu, stari subiective penibile, specifice oboselii cronice. Pentru astfel de situatii sunt necesare masuri de igiena a muncii intelectuale si de protectie afectiva generala a elevului. Acesta va fi ajutat sa-si organizeze cat mai bine timpul zilnic de lucru, acordand atentie ritmurilor individuale de munca intelectuala si necesitatii de a alterna activitatile abstracte cu cele recreative, pentru a crea astfel conditiile necesare obtinerii unor succese si performante scolare.

Cursul prezentat, care si-a propus ca obiective evidentierea relatiei dintre psihologie si pedagogie sintetizata in cadrul disciplinei de interferenta, Psihologia scolara, contribuie la decelarea si optimizarea relatiei amintite conducand in mod implicit si explicit la cresterea randamentului scolar si a eficientei intregii activitati didactice. El devine benefic prin continutul sau atat cadrelor didactice in formare cat si studentilor care isi concentreaza efortul pregatirii in vederea obtinerii competentelor necesare unui cadru didactic eficient.

BIBLIOGRAFIE