|
|
|
|
scoala difuzionista germana.
Bazele teoriei difuzionismului cult 10410x2319k ural au fost puse īn Germania, tara care detinea "monopolul" muzeelor etnografice, cercetatorii fiind interesati de identificarea unor urme culturale specifice, cum ar fi miturile sau tipurile de unelte .
Unul dintre primii reprezentanti ai difuzionismului german a fost Friedrich Ratzel , antropolog, geograf si etnograf german care a avut o contributie semnificativa la teoriile difuzioniste si de migratie din secolul al XIX-lea. Ideile lui Ratzel au fost preluate īn mod abuziv de guvernul national-socialist din Germania, Hitler argumentāndu-si, prin teoriile lui Ratzel, gresit interpretate, politica de expansiune. Dar Ratzel nu a fost un rasist .
[9] īl detine īn influentarea habitatului uman .
Īn anul 1932, Leo Frobenius devine profesor onorific la Universitatea din Frankfurt am Main si totodata Director al Muzeului de Etnografie.
Pe durata sederii la Frankfurt au fost organizate alte expeditii īn Africa, īn Sahara si Africa de Sud, scopul expeditiilor fiind acela de a realiza un studiu asupra picturilor rupestre.
Frobenius a fost unul din primii europeni care a recunoscut caracterul deosebit al culturilor Africii, fiind stiut faptul ca popoarele Africii erau mult timp considerate fara istorie .
Principalele expeditii conduse de L. Frobenius (a se vedea Harta 8) au fost:
, Congo (Kasai), colaborator: H. Lemme;
, Mali, Burkina Faso, Togo, colaboratori: R. Hugershoff, F. Nansen;
, Maroc, Algeria, Tunis, colaboratori: E. Frobenius, H. Frobenius;
, Nigeria, Kamerun, colaboratori: A. Martius, K. Arriens.
, Sudan, colaboratori: E. Frobenius, H. Frobenius;
, Algeria-Sahara, Picturile rupestre, colaboratori: P. Germann, A. Martius, K. Arriens, B. Bauschke, F.W. Fischer-Derenberg, E. von Setten;
, Eritreea, Picturile rupestre, colaboratori: A. Martius, M. Passarge, R. Turstig, R. Kistenfeger;
, Sudan, colaboratori: G. Leisner, F. Sebba;
, Zimbabwe, Botswana, Lesotho, Namibia, Zambia, colaboratori: A. Seekirchner, H. Wieschhoff, E. Mannsfeld;
, Libia, Picturile rupestre, colaboratori: Ad.E. Jensen, R. Cuno, A. Schulz.
[14] antropologi ai tuturor timpurilor .
[16] - pune bazele uneia dintre cele mai prestigioase institutii ale domeniului, Berliner Gesellschaft für Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, care edita revista Zeitschrift für Ethnologie.
[17], Adolf Bastian va pleda pentru ideea unitatii psihice a omenirii, manifestānd astfel o opinie separata, fapt pentru care nu a putut fi īncadrat īn curentul evolutionist, dar nici īn cel difuzionist.
[19], si analizeaza fetisismul .
l'Homme. La invitatia lui Franz Boas, J.E. Lips va pleca īn Statele Unite ale Americii, alaturāndu-se unei īntregi pleiade de oameni de stiinta, artisti si scriitori care se refugiasera din pricina regimului nazist.
[21]. Dupa opinia lui Lips, factorii care genereaza sau atenueaza progresul unei culturi sunt conditiile de mediu, o psihologie prielnica īnsusirii unor idei noi, precum si stramutarile de elemente de cultura si ale populatiei .
scoala difuzionista britanica.
scoala difuzionista americana.
Printre principalii reprezentanti ai difuzionismului cult 10410x2319k ural american pot fi amintiti: Franz Boas (1858-1942) , a carui metoda antropologica era centrata asupra 3 elemente: antropologul trebuie sa adune informatii culturale detaliate; sa īnvete pe cāt posibil limba bastinasilor; sa devina o parte a societatii, pentru a putea interpreta viata comunitatii din interior; si Alfred L. Kroeber (1876-1960) .
Termenul de areal cultural va fi utilizat abia īn preajma anului 1895 de O.T. Mason.
[26]. Ca reprezentanti ai scolii difuzioniste americane pot fi amintiti F. Boas, A.L. Kroeber si C. Wissler.
Īn jurul anului 1920, scoala de geografie culturala din cadrul Universitatii California a realizat o delimitare īntre inovare si difuziune, afirmānd īn acelasi timp ca procesul inovarii era extrem de rar, spre deosebire de larg raspānditul proces al difuziunii .
Pe de alta parte, Franz Boas considera ca urmele culturale nu trebuie sa fie privite ca niste elemente care apar īn cazuri izolate. Urmele culturale trebuie īntelese īn sensul a doua procese istorice complexe: difuziunea si modificarea
F. Boas s-a folosit de aceste doua concepte-cheie pentru a explica si interpreta natura culturii. El considera ca zestrea culturala a unui popor era, practic, rezultatul cumulat al difuziunii. Cultura era perceputa din punctul de vedere al structurii ei, ca o suma de elemente, īn majoritatea lor straine, dar care au fost asamblate īn asa maniera īncāt sa se potriveasca īn noul context cultural, iar diferitele elemente se combina odata cu trecerea timpului .
El formuleaza, īn acelasi timp, doua imperative pentru antropologi:
Un concept frecvent utilizat īn cercetarea problematicii difuzionismului este aculturatia. Prin aculturatie se īntelege suma de schimbari produse īntr-o cultura, schimbari generate de o alta cultura si ca rezultat poate fi observata o asemanare dintre cele doua culturi.
Definitia mai sus enuntata īi apartine lui Alfred Kroeber . Tipul acesta de schimburi poate fi reciproc, dar īn cele mai multe cazuri este vorba de un proces asimetric, iar rezultatul este asimilarea (de regula partiala) a unei culturi de alta cultura. Kroeber considera ca aculturatia este mai de graba treptata decāt brusca. El a pus īn legatura procesul difuziunii cu cel al aculturatiei, considerānd ca difuziunea contribuie la procesul de aculturatie, iar aculturatia implica, īn mod necesar difuziunea. Totodata, difuziunea oglindeste ceea ce se īntāmpla cu elementele unei culturi, iar aculturatia indica ce se īntāmpla cu īntreaga cultura .
Altfel spus, aculturatia este procesul de schimbare culturala sistematica a unei anumite societati, proces generat de o societate dominanta, straina. Schimbarea se produce īn conditiile unui contact direct dintre indivizii fiecarei societati.
Conceptul aculturatie se pare ca īi apartine lui J.W. Powell, antropolog american care, īn preajma anului 1880, īntelegea prin termen transformarile survenite īn modul de viata si de gāndire al imigrantilor īn urma contactului cu societatea americana .
Īn anul 1936, īn Statele Unite ale Americii a fost constituit un Comitet compus din Robert Redfield, Ralph Linton si Melville Herskovitz, īnsarcinat cu cercetarea fenomenului de aculturatie.
S-a ajuns la concluzia ca aculturatia reprezinta ansamblul de fenomene care rezulta īn urma unui contact continuu si direct īntre grupuri de indivizi provenind din culturi diferite si care genereaza modificari īn cadrul modelelor culturale initiale, specifice unuia dintre grupuri .
Īn alta ordine de idei, Roger Bastide va fi cel care identifica trei tipuri de aculturatie:
Membrii unei culturi straine sau minoritare īnvata limba, obiceiurile si valorile unei societati standard sau dominante, prin procesul enculturatiei. Pe de alta parte, Kroeber sustine ideea conform careia termenul de centru cultural specific fiecarei arii culturale trebuie īnlocuit cu cel de punct culminant al culturii (culture climax) .
Tot traditiei difuzionismului cult 10410x2319k ural american i se circumscrie si Clark Wissler (1870-1947), antropolog la American Museum of Natural History din New York si cadru didactic la Columbia University.
[37]. Meritul sau este de a fi extins ideea centrelor culturale, propunānd o lege de difuziune, īn care afirma "urmele tind sa se difuzeze īn toate directiile din centrul lor de origine" .
[40] atribuie īnceputurile gāndirii difuzioniste lui Jean-Gabriel de Tarde, care considera ca inventia este sursa īntregului progres, acesta fiind, la rāndul lui, īn esenta, o creatie a Epocii Victoriene .
[42]. Momentul 1492, marcheaza deschiderea rutelor maritime spre Lumea Noua, īn Vest, si īn jurul partii de Sud a Africii, spre Est. Mai precis, data reprezinta īnceputul unei perioade de expansiune europeana, care īsi atinge momentul de apogeu la sfārsitul secolului al XIX-lea, odata cu Imperiul Britanic, difuzionismul fiind īn acel moment complet dezvoltat ca idee .
R.H. Whinthrop, Dictionary of Concepts in Cultural Anthropology, Greenwood Press, New York, 1991, p. 83-84
H. Kuklick, īn Encyclopedia of Social and Cultural Anthropology, Routledge, London, 1996, s.v. Diffusionism
P.J. Hugill, īn Encyclopedia of Cultural Anthropology, Henry Holt&Co., New York, 1996, s.v. Diffusion, p. 343
Principalele lucrari: Anthropogeographie, 1891; Politische Geographie, 1897; Völkerkunde, 1901; Die Erde und das Leben, 1902
(.) Pe tot cuprinsul locuibil al pamāntului, gasim popoare care apartin uneia si aceleiasi umanitati. Unitatea omenirii este asadar acea caracteristica telurica sau planetara care poate fi reprezentata ca treapta cea mai īnalta a Creatiei. Exista un singur tip de oameni, cu o multime de variante, dar diferentele nu sunt profunde. (.)", traducere si adaptare dupa Fr. Ratzel, Völkerkunde, I, Leipzig si Viena, 1901, p. 8 sqq.
Idem, Politische Geographie oder die Geographie der Staaten, des Verkehres und des Krieges, R. Oldenbourg, München-Berlin, 1903, p. 59: "(...) Wo wir den unmittelbaren Einfluss der geographischen Bedingungen im Wesen eines Volkes zu erkennen glauben, sehen wir doch immer zuerst den Einfluss des Bodens auf den Hausstand. Dieser Einfluss wirkt dann allerdings auch auf die Staatenbildung ein und zwar durch die Gemeinsamkeit des Bodens (...)"
Principalele lucrari: Die Weltanschaung der Naturvölker, Weimar, 1898; Paideuma, Stuttgart; Kulturgeschichte Afrikas. Prolegomena zu einer historischen Gestaltlehre, Zürich, 1933
L. Frobenius, Cultura Africii. Prolegomena la o teorie a configurarii istorice, I, Meridiane, Bucuresti, 1982, "(.) Nu trebuie sa uitam ca numai cu o generatie īn urma europenii cu o cultura generala īsi reprezentau continentul african ca pe o tara dezolanta, ca pe un tinut al frigurilor, potrivit doar pentru aventurieri si misionari. Iar pe bastinasii ei, ca pe niste barbari īn stare semianimalica, o rasa de sclavi, un popor care, īn stadiul sau de īnapoiere, n-a produs decīt acest fetisism si nimic altceva. (.) si totusi! Aceasta era opinia Europei īn secolul trecut, īn vremea cīnd o cohorta eroica de bravi a pornit la drum si, īnfruntīnd dispretul, frigurile si canibalismul, a strapuns carapacea care ascundea interiorul continentului si, cu o barbatie vrednica de admiratie, a īnlaturat imaginea exterioara a acestuia (.).
Principalele lucrari: Die Methode der Ethnologie, 1911; Kulturkreise und Kulturschichten in Ozeanien, 1903
din opera sa vasta, mentionam urmatoarele titluri: Das Beständige in den Menschenrassen und die Spilweite ihrer Veränderlichkeit (1868); Prolegomena zu einer Ethnologie der Culturvölker; Die Culturländer des alten America, 3 volume, 1878-1889
G. Gaillard, Dictionnaire des ethnologues et des anthropologies, Armand Colin, Paris, 1997, p. 19-21
A. Bastian, Die deutsche Expedition an der Loango-Küste, nebst älteren Nachrichten über die zu erforschenden Länder, I, Hermann Costenoble, Jena, 1874, p. 361
A. Bastian, Der Fetisch an der Küste Guinea's auf den deutscher Forschung nähergerückten Stationen der Beobachtung, Weidmannsche Buchhandlung, Berlin, 1884, p. 76
J.E. Lips, Obīrsia lucrurilor. O istorie a culturii omenirii, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1964, p. 25-67
Principalele lucrari: The Mind of Primitive Man, 1911; The Methods of Ethnology, īn American Anthropologist, nr. 20, 1920; Primitive Art, 1927; Race, Language and Culture, 1948
Principalele lucrari: Cultural and Natural Areas of Native North America, 1939; On the Principle of Order in Civilization as Exemplified by Changes of Fashion, 1919; History and Science in Anthropology, 1935; The Nature of Culture, 1952
A.L. Kroeber, Anthropology: Race, Language, Culture, Psychology, Prehistory, Harcourt, Brace & World, Inc., New York-Burlingame, 1948, p. 425
D. Cuche, La notion de culture dans les sciences socials, Éditions La Découverte, Paris, 2001, p. 53
St.A. Freed; R.S. Freed, Clark Wissler and the Development of Anthropology in the United States, īn A.A., 85, 1983, p. 800-825
|
