Momentul optim al casatoriei
ÎNTÂLNIRI
o plimbare în parc
la o cofetarie
un concert
vizitarea unei expozitii, unui muzeu, etc.
facem cumparaturile împreuna
o plimbare cu bicicleta
un tenis, etc.
Mai târziu, pe masura ce relatia se aprofundeaza:
rasfoirea unui album foto
citirea unei carti împreuna
colaborarea în realizarea unui program ,etc.
un prânz, gatit si servit împreuna
Feriti-va sa stati singuri într-un apartament, o casa. Cautati sa va întâlniti acasa când sunt si parintii prin preajma. Este bine, în primul rând pentru imaginea voastra publica si , în special, pentru ca nu cumva o relatie curata si fericita sa denatureze în altceva nedorit. Nu uitati hormonii fac presing. Nu va asezati singuri în gura ispitei, ca sa nu regretati mai târziu.
Teme de discutie pentru întâlnirile în doi:
întâmplari din viata personala
o tema de interes comun
împartasirea planurilor de viitor
"Ce parere ai despre.?"
planuri comune de viitor
Preferinte personale - petrecerea timpului liber
- îmbracaminte
- masini
- mâncaruri, etc.
Stabilirea unor aspecte concrete ale relatiei:
- frecventa întâlnirilor, unde, când,
cum
ATELIER
Discutati pe grupe alte teme de discutie la acest nivel.
Deja la acest nivel cei doi ar trebui sa-si caute un consilier pe termen mai lung. Nu este recomandata consilierea in doi la început. Fiecare sa se sfatuiasca cu parintii, pastorul, un prieten cu experienta si cu multa întelepciune. În primul rând, însa, sa se roage si sa se lase calauzit de Dumnezeu.
Intimitati fizice
Exista în acest sens o serie de teorii, pe cât de interesante, pe atât de daunatoare. Acestea sugereaza ca apropierea fizica, ar trebui sa avanseze în curtenie, direct proportional cu nivelul de comunicare, încredere reciproca si cunoastere. Desigur, ar fi o dovada de usuratate pentru cineva, sa împartaseasca un anumit grad de apropiere fizica, cu o persoana, pe care nu o cunoaste.
Care este atunci problema? A spune ca apropierea fizica poate avansa direct proportional cu profunzimea relatiei de curtenie a celor doi, este o norma etica relativa si destul nerealista. Ea nu tine cont de faptul ca în practica atractia fizica este destul de puternica si ca hormonii, pe lânga faptul ca fac presiuni serioase, la un anumit grad de apropiere fizica produc un soi de himnoza, sau betie, care la rândul ei diminueaza considerabil discernamântul si puterea de autocontrol.
Având în vedere toate aceste aspecte, cei doi se împrietenesc si, presati de atractia fizica, le staruie destul de derutant în minte întrebarea: "Este comunicarea, cunoasterea si încrederea dintre noi destul de profunda ca sa mai facem un pas înainte?" Unul crede ca da, celalalt ca nu. Pot aparea conflicte (dar de obicei nu se discuta aceasta ci se trece la actiune). Sau poate ca ambii, tacit îsi permit înca un pas în fata. Se întâmpla însa ca, având în vedere betia hormonala, minte nu este destul de lucida în aceste momente pentru a decide pâna unde ar fi bine sa se mearga si astfel, probabilitatea este extrem de mare, ca se va merge mai departe decât cei doi si-ar fi dorit.
Mai târziu, judecat la rece, unul sau ambii dintre cei doi, se simte vinovat pentru ce s-a întâmplat si îi (le) pare rau ca s-a mers asa de departe. Poate ca si-ar dori sa dea timpul înapoi si sa schimbe lucrurile. Ori poate unul, sau amândoi îsi vor propune ca data viitoare sa nu mai mearga asa de departe. Dar credeti ca va fi chiar asa de simplu? Este foarte usor sa faci un pas înainte, doar sa te lasi dus de val, însa este pe atât de greu sa dai înapoi - se pare ca ceva se întâmpla in mintea celor doi si comunicarea dintre ei devine cumva dependenta de un anumit grad de apropiere fizica. Nu este însa imposibil. Este o lupta care merita data. Ceva vointa, putin timp, multa comunicare reciproca si cu Dumnezeu si relatia se va urca din nou pe culmi.
În cele mai multe cazuri, însa cei doi nu se lupta pentru pastrare unei conduite etice a relatiei lor, atunci când deja au mers prea departe. Într-adevar unii încearca o data, dar cad din nou, încearca iar si iar, însa se întorc la aceleasi greseli, ba chiar fac altele si mai mari. În astfel de cazuri, o despartire ar fi, de multe ori, o solutie mai buna decât altele. Întrebarea este: "De unde au plecat toate aceste complicatii, au fost cei doi tineri rauvoitori? Se pare ca una din principalele cauze a fost teoria despre care am vorbit mai sus. Suna bine, în aparenta, însa în practica poare fi extrem de derutanta.
La polul opus exista un alt soi de teorii, ale celor radicali, care spun ca pâna la casatorie cei doi tineri nu ar trebui sa se atinga. Se întâmpla însa, ca atunci când standardele sunt extrem de înalte au efectul invers celui asteptat.
De exemplu, sa presupunem ca tinerii accepta în sinea lor ca nu este moral ca cei doi sa se atinga înainte de casatorie. Însa va fi extrem de usor sa calce acest standard moral si, într-o zi într-un moment de afectiune mai puternica se vor lua de mâna si vor merge o bucata de drum asa. Din punct de vedere al constiintei morale, daca ai calcat în picioare un imperativ al ei, atunci când nu erai sigur ca este bine sa o faci, intri pe un teren în care te simti compromis si ai procese de constiinta. Poate ca dupa despartire, cei doi se vor simti vinovati si se vor decide ca data viitoare sa nu mai repete greseala. Însa va fi foarte usor sa greseasca din nou. si iarasi se vor simti vinovati si iar vor gresi. Din nefericire, se poate ca cei doi sa renunte la încercarea de a tine lucrurile sub control si, simtindu-se deja compromisi sa lase lucrurile în voia lor. Astfel s-ar putea ca apropierea dintre ei sa mearga mai departe, cine poate sti cât de departe, cu toate consecintele care deriva de aici.
Astfel, prin punerea unui standard foarte înalt s-a intentionat pastrarea puritatii morale a celor doi, însa, în practica nu s-a facut decât sa-i împinga în gura compromisului. Nu sunt de parere ca gradul de apropiere fizica trebuie sa fie direct proportional cu adâncirea relatiei celor doi, si nici nu cred ca cineva ar trebui sa stabileasca o limita generala, dupa care toti sa se ghideze.
Pentru un crestin Revelatia si constiinta morala trebuie sa fie calauza în acest caz. Ellen White nu stabileste o norma concreta în ce priveste apropierea fizica. însa ea ne îndeamna, în acest context, sa ne folosim constiinta astfel: "Nu trebuie rostite cuvinte, nu trebuie savârsite fapte, pe care nu ati vrea ca îngerii cei sfinti, sa le noteze în cartile de sus. Singura tinta sa va fie slava lui Dumnezeu. Inima trebuie sa dea pe fata numai simtaminte curate, sfinte, demne de urmasii lui Hristos, înaltatoare, mai mult ceresti decât pamântesti. În curtenie, orice altceva afara de aceasta degradeaza, corupe. Daca singura ta tinta este slava lui Dumnezeu, vei fi în mod voit prevazator. Nu vei îngadui ca sentimentalismul bolnav sa-ti întunece atât de mult viziunea, încât sa nu poti discerne înaltele cuvinte pe care le are Dumnezeu pentru tine ca si crestin". C.A. pg.48-49
O solutie practica
Sugerez ca cei doi sa discute acest subiect al apropierii fizice când gasesc ei de cuviinta, însa nu prea târziu. Nu recomand ca apropierea fizica de vreun fel sa fie grabita, însa atunci când apar primele gesturi de acest fel, cum ar fi o a merge de mâna, oricât de jenant ar parea trebuie sa discutati urgent subiectul apropierii fizice si sa stabiliti niste limite concrete în acest sens. Altfel s-ar putea ca lucrurile sa avanseze într-un mod nedorit. Daca cineva crede ca este cam timpuriu pentru relatia lor sa discute asa ceva, eu m-as întreba daca nu cumva este prea timpuriu pentru ei sa mearga de mâna pe strada. Cred ca atunci când relatia este destul de profunda ca cei doi sa mearga de mâna, este de asemenea destul de profunda ca sa se discute anumite limite ale apropierii fizice .
Concret, s-ar putea discuta faptul ca o prietenie are mai multe etape prin care va trece. Este o perioada de început, apoi o perioada mai stabila de întâlniri regulate dupa care urmeaza logodna si apoi cununia. Considerând ca au trecut de prima perioada, cuplul de prieteni urmeaza sa discute cu privire la anumite limite, pe care considera ca ar trebui sa si le puna pentru perioada de pâna la logodna. Dupa logodna vor trebui sa rediscute acest subiect, cu modificarile de rigoare.
Astfel cei doi nu vor mai rataci pe terenul cenusiu al întrebarii: "Cât de departe este prea departe?", cautând o corelare între profunzimea relatiei si apropierea fizica. Dar poate se asteapta totusi ca cineva sa stabileasca din exterior ceva limite în mod arbitrar. Nu este aceasta cea mai buna solutie. Trebuie sa judecam cu mintea noastra. Eventual aici este de recomandat o sedinta de consiliere cu pastorul.
Totusi cel mai bun lucru ar fi ca atunci când stati de vorba despre problematica apropierii fizice sa va rugati si sa luati în considerare nu profunzimea relatiei voastre ci pe cea a relatiei cu Dumnezeu, asa cum spune mai sus Ellen White. Folositi-va cunostintele din Cuvântul lui Dumnezeu si constiinta. Întrebati-va: "Ce limite ar trebui sa ne punem pentru a pastra aprobarea lui Dumnezeu asupra relatiei noastre si pentru a pastra curate simtamintele reciproce de dragoste si respect reciproc?" Cred ca aceasta întrebare este suficienta pentru a gasi un raspuns bun. Dati un raspuns realist, echilibrat, rugati-va iarasi si spuneti-I lui Dumnezeu ce hotarâre ati luat, iar apoi hotarâti-va, cu orice chip, sa nu treceti peste aceste limite. Este bine ca aici sa se ajunga la o întelegere reciproca. Respectati-va constiinta unul altuia. Aceasta este una dintre cele mai mari dovezi ale iubirii in relatia de cuplu, de care veti avea nevoie toata viata. Respectati-va propria constiinta. Nu uitati, Dumnezeu trebuie sa fie pus mai presus de orice alta persoana. Nu faceti compromisuri de dragul celuilalt.
Avantaje ale acestui tip de abordare:
claritate în ce priveste apropierea fizica
sansa unei pierderi a controlului redusa la minim
protejarea comunicarii si cunoasterii reciproce de procese de constiinta si de alte tulburari, etc.
Atentie, consumatorii de flirt nu vor dori sa discute despre acest subiect ca nu cumva sa fie împiedicati sa îsi ajunga scopul. Ca un tântar, o capusa sau un purice, îsi vor lua profitul de la victima, dupa care vor pleca, lasând o rana.
Daca vreunul dintre cei doi insista sa avanseze, pretinzând o dragoste înfocata, aduceti-va aminte de Tamar si Amon (2Sam. 13). Amon dorea atât de mult ca Tamar sa fie alaturi de el. Ce credeti o iubea foarte tare? Nicidecum ci vroia sa o foloseasca, sa faca din ea un instrument prin intermediul caruia sa satisfaca "animalul". si dupa ce a capatat ce a dorit a izgonit-o pe Tamar ca pe o cârpa murdara. Limitele clare sunt mai mult decât sanatoase, sunt indispensabile.
Câteva principii de luat în consideratie:
" Sa nu comiti adulter."
Daca te uiti la o persoana dorind în sinea ta sa profiti din punct de vedere sexual de aceasta (ma refer la orice fel de relatii extraconjugale) ai si pacatuit cu ea. Orice fapta pe acre o savârsim, în afara de accidente se întâmpla de doua ori: o data în minte si a doua oara în fapta. Astfel ca, daca pastram curatia gândurilor vom fi feriti de multe greseli.
"Nu treziti dragostea pâna nu vine ea". "Fiecare lucru îsi are timpul lui"
"Ma port aspru cu trupul meu si-l tin în stapânire".
Nu te baga în gura ispitei ca te musca. Greselile noastre s-ar reduce la un numar extrem de mic daca ne-am hotarî sa fugim de ispita.
"Prindeti vulpile mici care strica viile mari"
"Bea apa din fântâna ta". Nu te grabi, asteapta sa devii proprietar.
Atelier
Mai cautati si alte principii asemanatoare!
La acest nivel de relatie putem afla ceva despre sanatate celuilalt, despre situatia lui materiala si putem aprofunda cunoasterea spiritualitatii si a caracterului acestuia.
6). LĂRGIRE RELAŢIEI
Deja cei doi se pot întâlni acasa si au acordul parintilor pentru o prietenie stabila.
Acum este ocazia unei cunoasteri reciproce mai profunde, în mod special ca putem afla multe lucruri despre mediul familial din care provine celalalt.
La acest nivel se pot discuta aspecte mai profunde, pe masura ce relatia devine tot mai durabila:
planuri mai serioase cu privire la un viitor comun
logodna - când, cum, etc.
preferinte mai serioase cu privire la stilul de viata, relatia cu prietenii, rolul sotului si al sotiei în familie, alte asteptari reciproce
Având în vedere ca cei doi încep sa-si descopere destul de mult calitatile si defectele, ca si diferentele dintre ei, procesul de acomodare si ajustare reciproca începe sa capete proportii.
Se recomanda, pe lânga sugestiile date la întâlnirile în doi, si preocupari comune de lunga durata
- învatarea unei limbi straine împreuna
citirea unei carti legata de casatorie (recomandabil sa fie din perspectiva crestina), capitol cu capitol dupa care ideile sa fie comentate în perspectiva viitoarei casatorii. Etc.
6). LOGODNA
In societatea contemporana logodna este momentul când cei doi îsi marturisesc intentia de a se casatori, facându-si totodata anumite promisiuni reciproce si hotarându-se sa excluda orice alta persoana de pe lista posibililor parteneri de viata.
Când doi tineri crestini se logodesc, ar trebui sa implice cumva si familiile lor si eventual sa sarbatoreasca evenimentul împreuna cu familia si un reprezentant al bisericii (pastorul sau un prezbiter). Apoi sa anunte în biserica locala unde sunt membrii faptul ca sunt logoditi.
La acest nivel al relatiei de curtenie deschiderea si transparenta celor doi este tot mai mare. Entuziasmul de la început da locul unei relatii mai echilibrate, toate acestea favorizând o cunoastere mai profunda a caracterului si a idealului moral - religios al celuilalt
Relatia cu parintii si societatea (gura lumii) se normalizeaza. Între cei doi procesul acomodarii si ajustarii devine tot mai acut, ceea ce poate trezi conflicte, însa cei doi au deja ceva experienta în a le rezolve.
De obicei consilierea premaritala în doi se începe dupa logodna, însa cred ca este destul de târziu. Ar fi trebuit sa înceapa ceva mai înainte, mai exact la nivelul 5 de relatie. Mergeti la consiliere în doi. Altfel veti fi nevoiti sa faceti la rândul vostru consiliere cu partenerul, ceea ce nu este chiar placut. Acum este timpul sa va sfatuiti cu un medic, (eventual sa va luati din timp RH-ul) si cu un specialist în proleme de casatorie.
Perioada logodnei nu este bine sa fie prea mica - minim sase luni. Este nevoie de timp ca toate lucrurile sa fie facute bine si sa puteti avea un început bun. Cununia trebuie bine pregatita si este nevoie de destul timp înainte de a spune pentru ultima data: "Vreau sa-mi unesc pentru totdeauna viata cu tine".
Mai mult de un an este prea mult. În afara de anumite situatii obiective când în mod real trebuie sa se astepte mai mult pâna la casatorie, o amânare prea mare poate fi si o dovada de neîncredere reciproca, sau exteriorizarea faptului ca, cel putin unul dintre cei doi, nu vede bine o unire în casatorie cu celalalt si s-ar desparti, dar nu are curajul, sau pur si simplu nu a gasit pretextul. Oricum o amânare prea mare nu este spre binele relatiei.
Acum este timpul când sa te întrebi pentru ultima data, daca într-adevar este bine sa-ti unesti viata cu logodnicul sau respectiv logodnica. Sar putea sa fie necesara o despartire, care , desi va fi dureroasa, va fi mai putin rea decât un divort sau o casnicie ca vai de ea.
Despartirea
Daca chiar este nevoie ca aiba loc o despartire, la oricare nivel al prieteniei, si aici dragostea trebuie sa ramâna la înaltime. Mai exact, trebuie sa avem grija sa lasam cât mai putine rani. Personal am decis ca nu este bine sa mai continui prietenia cu o fata dupa mai mult de un an de prietenie. Eram cu totul nepotriviti în ciuda tuturor încercarilor noastre de a depasi acest lucru. A fost un moment extrem de neplacut pentru amândoi. Totusi, dupa ce ne-am despartit, am vrut cu tot dinadinsul sa ramânem amici. De ziua ei i-am cumparat un ceas. Adesea foloseam orice ocazie sa stau de vorba cu ea si orice prilej de a arata, indirect, fata de societate ca am un respect deosebit fata de fosta mea prietena, de asemenea ca despartirea noastra a avut loc pur si simplu pentru ca nu ne-am potrivit. Urmareste la despartire sa asiguri pe celalalt de respectul tau, ca nu-l vei bârfi si ca imaginea lui publica nu va fi prea mult afectata de aceasta despartire.
Intimitati fizice
Parintii lui Marry tocmai venisera de la cumparaturi când el a intrat pe usa. Dupa multa joaca cu colegii de la gradinita normal ca era tare înfometat. Mama aseaza repede masa, însa, între timp Marry observa în sacosa de cumparaturi ciocolata lui preferata.
Mami, te rog da-mi si mie ciocolata, striga Marry.
Nu se poate, spuse mama, trebuie mai întâi sa manânci. Fiecare lucru la timpul lui.
Mami, te rog macar lasa-ma sa o tin în mâna, insista Marry si, dupa ce o plictiseste pe mama-sa cu insistentele lui, ea cedeaza si-i da o bucata de ciocolata spunându-i:
Sa nu te prind ca manânci din ea
Nicidecum mami, doar o tin în mâna.
Zis si facut. Marry ia bucata de ciocolata si, pentru a nu fi ispitit o aseaza pe masa, fara sa se atinga de ea, zicând în soapta: "N-o manânc, n-o manânc.". Dupa un timp, când a vazut cât de stapân este pe sine, s-a gândit ca n-ar fi nici o problema daca ar lua-o în mâna. A luat-o si în timp ce înghitea în sec repeta în soapta: "N-o manânc, n-o manânc.". Curios s-o miroasa doar, o apropie de nas, apoi a atinge de buze , continuând sa repete refrenul lui: "N-o manânc, n-o ma.". Hap, a înfulecat-o cât ai clipi si, mirat si el de ce a putut sa faca, izbucneste în plâns ,marturisindu-si îndurerat vina: "Mami, am mâncat-o.".
Nu uitati, dupa logodna, mai ales ca acum presiunea societatii scade, este timpul sa discutati din nou anumite limite clare ale apropierii fizice, sa va rugati si apoi sa luptati pentru curatia relatiei voastre înaintea lui Dumnezeu. Nu va înselati. "Drumul spre iad este pavat cu intentii bune". Cea mai buna cale de a scapa de ispita este sa o ocolesti. Nu va credeti prea viteji, lasati ciocolata în sacosa, ca sa nu repetati greseala lui Marry, urmata de regrete inevitabile.
Teme de discutie pentru logodnici
Cu cât va apropiati de momentul cununiei trebuie sa luati treptat în discutie subiecte tot mai serioase ca:
sursa de existenta
unde vom locui
roluri în familie
etica familiala (reguli, seriozitate si destindere, etc.
echilibrul între intimitate si individualitate
recreare si timp liber
viata devotionala.
vom avea copii, câti, când?
anticonceptie
sexualitate (standarde, mentalitati, morala. Vezi în aceasta ceva normal? Darul lui Dumnezeu pentru aprofundarea relatiei sau doar pentru procrere?).
si altele.
7). CUNUNIA
Am citit într-o zi despre o cununie care a avut loc chiar în casa Ellenei White. A fost o nunta cu o participare redusa. Atmosfera a fost solemna si totusi placuta. Comunicarea a putut implica pe toti si s-a îndreptat cu preponderenta catre miri. Cei doi au fost slujiti cu adevarat si asezati în centrul atentiei.
De obicei nuntile se fac cu public mult, mirele si mireasa sunt extrem de stresati de teama ca nu cumva cineva sa ramâna ne-bagat în seama. În loc ca mirii sa fie în centrul atentiei si toti ceilalti sa îi faca sa se simta bine, ei trebuie sa faca pur si simplu un serviciu de protocol, la sfârsitul zilei cazând epuizati. Astfel cei mai multi se bucura de clipele nuntii mai târziu, din amintiri sau când o vizioneaza pe o înregistrare video, pentru ca la nunta n-au avut clipe de liniste. De asemenea la o astfel de nunta cheltuielile sunt enorme, un tribut platit cu greu dorintei de a place oamenilor, mai ales având în vedere situatia financiara a celor mai multi, la ora actuala în România.
Cred ca cei doi ar trebui sa discute din timp, amândoi, de asemenea împreuna cu parintii si sa aiba curaj sa sfarâme modelul impus de societate. Sa-si foloseasca imaginatia, sa se sfatuiasca si cu alte persoane competente, astfel încât sa poata crea un model de cununie în care mirele si mireasa se pot bucura din plin de atentia tuturor, se simt cu adevarat sarbatoriti si costurile financiare sunt rezonabile.
Nu uitati "funia împletita în trei nu se rupe usor" (Ecl. 4:12). Nu va grabiti. Plecati cu Dumnezeu, asteptati binecuvântarea Lui. Caci "daca nu zideste Dumnezeu o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc" (Ps. 127:1)
|
