O noua viziune societala?

O noua viziune societala?

Traim intr-o lume in continua schimbare si reconfigurare a structurilor socioeconomice si politice, precum si a relatiilor dintre oameni si state. Putem vorbi de un apogeu al societatii cunoasterii, bazate pe actuala revolutie a tehnologiilor informatiei si comunicatiilor. Mai precis, suntem cuprinsi in valtoarea fenomenului istoric al globalizarii, vazut sub forma celui de-al treilea val (conform conceptiei lui Alvin Toffler), inceput dupa anul 1980 si sustinut pe plan teoretic si de conceptul novator la acea vreme de societate informationala, originar din limba japoneza sub forma "johoka sakai", lansat in lumea stiintifica si nu numai de Yasushiro Ito, in anul 1981.

Noua constructie societala prezinta numeroase aspecte de particularitate si superioritate fata de celelalte forme privite in evolutia lor istorica. Sub impactul noilor tehnologii ale informatiei, avand in Internet un adevarat "varf de lance", asistam la o puternica interrelationare (de natura comerciala in primul rand) si comunicare intre toate compo 737x237h nentele economiei mondiale, ce dau caracterul de aparent "shrinking world" (lumea care se contracta), in care indivizii, comunitatile, structurile organizationale din diferite colturi ale lumii sunt afectate, sufera influenta unor evenimente, actiuni si decizii luate in cu totul alte zone ale globului. Globalizarea actuala trebuie perceputa astfel nu numai in termeni economici, ci este determinata si de componentele politice si social-culturale ale societatii postmoderne in care traim.

In aceasta directie, marele sociolog si filosof contemporan Jürgen Habermas sustinea ca dezvoltarea si implinirea societatii civile actuale, adica a asa-numitei sfere publice, se poate realiza prin intermediul sistemului concurential, al teoriilor si practicilor comerciale si de afaceri specifice societatii occidentale. Nu ne putem opri aici si trebuie adaugat ca arhitectura evolutiva a societatii edificabile in aceasta perioada se bazeaza pe conceptul multidimensional al dezvoltarii durabile. Ce semnifica el? Contopirea intr-un tot unitar, primordial, a aspectelor de ordin economic, social si ecologic, ce concura la buna derulare si sustinere a intregului mecanism economico-social si politic al epocii actuale. Conceptul relevat doreste sa evidentieze si sa implementeze in gandirea oamenilor, printre altele, ideea ca profitul nu este totusi totul, asertiune sprijinita si de conceptia unuia dintre primii mari sociologi contemporani, Lester F. Ward, anume aceea a legii fundamentale a naturii umane, in care scopul final al actiunilor si activitatilor umane se traduce in obtinerea avantajului maxim (deci fara nici o referire expresa la notiunea de profit). Insa stabilirea si urmarirea unor obiective punctuale, precum profitul, raman principalele surse ale emulatiei permanente si ale progresului general al societatii, deoarece motivatiile se constituie in postulatul fundamental al economiei, in directionarea eficienta a consumurilor de energie umana.

Deci spiritul antreprenorial, intreprinzator, nu poate fi conceput in afara realizarii eficientei (gandita cel putin de o tripla maniera: economica, sociala, ecologica) si fara a lua in considerare ca profitul (utilitatea) este ratiunea oricarei activitati economico-sociale, ca si criteriul de apreciere a eficientei pentru orice firma (intreprindere). Datorita activitatii sustinute, in special a companiilor transnationale, principalele sustinatoare ale actualului fenomen al globalizarii, reprezentante ale celor mai dezvoltate tari al lumii (SUA avand rolul de lider incontestabil in sustinerea acestui fenomen actual), putem vorbi de tendinta generalizata a capitalismului corporatist global spre absolutizarea eficientei economice si maximizarea profitului, de natura unei "lacomii contagioase", aproape fara limite, cum plastic se exprima A. Greenspan. Aceasta situatie nu are si nu poate avea decat consecinte nefaste asupra mediului socioeconomic (prin adancirea decalajelor dintre bogati si saraci), dar mai ales asupra mediului ambiant, periclitand chiar existenta vietii in continuare pe Terra. Remarcabil sintetizate sunt aceasta situatie si stare de lucruri globala in cuvintele marelui economist si profesor american J.K. Galbraith: "Motivatia producatorului (subl. ns.) este perspectiva profitului, pe care cauta... sa-l maximizeze" (J.K. Galbraith - "Stiinta economica si interesul public", Ed. Politica, Bucuresti 1982).

Prezentarea actualelor caracteristici si tendinte ale/din societatea globala a informatiei, de la cumpana mileniilor II si III, nu am facut-o pentru simpla analiza in sine a realitatilor epocii pe care o parcurgem, ci pentru a exemplifica celebra maxima a lui Terentiu referitoare la faptul ca "ineditul si originalitatea sunt intotdeauna relative". Raportarea se face la o lucrare aparuta in anul 1714, apartinand medicului si filosofului englez de origine olandeza Bernard de Mandeville (1670-1733), cu titlul "Fabula albinelor" ("The Fable of the Bees"), dar cu un subtitlu foarte elocvent pentru prezenta analiza: "private vices, public benefits" (viciile private, individuale, asigura beneficiile generale ale societatii). Atat autorul, la baza specialist in boli ale sistemului nervos (denumite in epoca "pasiuni"), considerat din punct de vedere al gandirii economice ca un liant intre mercantilismul si clasicismul britanic, cat si opera sa de referinta mentionata mai sus se impune a fi redescoperite si revalorizate pentru marile idei si viziuni asupra societatii, ca si pentru evidentierea unor trasaturi de caracter ale oamenilor universal valabile.

Concret, in "Fabula albinelor" (gen literar foarte apreciat in epoca, a se vedea si exemplele unui La Fontaine sau Dimitrie Cantemir), Mandeville a dorit sa-si expuna parerea critica despre prosperitatea Marii Britanii din secolul al XVIII-lea, intr-o perioada cand aceasta se cristalizeaza ca principala putere economica a lumii si, de ce nu?, ca principal propulsor al mondializarii din vremea aceea. Societatea este vazuta prin prisma unui stup de albine care, ca si evolutia reala a comunitatilor umane, se caracterizeaza prin ciclicitate, de la faza de prosperitate pana la faza de declin. In aceasta comunitate imaginara se traia prosper si vicios. Dar dorinta de a reveni la onestitate, la regasirea virtutilor si a milosteniei crestine se realizeaza, viciile sunt eradicate, insa o data cu ele si prosperitatea si activitatile utile, ajungandu-se la haos si decadere generala. Ceea ce utilizeaza astfel filosoful moral englez in constructia ideatica este dihotomia originara intre conceptul de vicii si, respectiv, virtuti, ambele fundamentale pentru caracterizarea comportamentului uman.
Am facut precizarea ca este vorba de o abordare mai deosebita, deoarece, in viziunea lui Mandeville, viciile nu se identifica cu trasaturile de caracter negative ale fiintei umane, precum betia, fumatul, piromania, jocurile de carti si de noroc s.a., ci cu vanitatea, invidia, cupiditatea, dorinta de a avea cat mai mult, urmarirea interesului (profitului) personal. Nu tendinta de economisire este cea care incita dezvoltarea economica (deci nu iesirile din sistemul general al circuitului economic), ci exact dorinta de putere si bogatie devine, in opinia autorului englez, logica economica a devenirii societatii. Toate acestea nu conduc la altceva decat la legatura cauzala dintre atingerea si satisfacerea trebuintelor in crestere si diversificare ale intreprinzatorului (ale celui bogat) si angajarea de lucratori, asigurarea de locuri de munca pentru productie sau prestari servicii in scopurile dorite de antreprenor, deoarece numai prin munca se poate ajunge la rezultatul final (ultim) urmarit, si anume asigurarea bogatiei intregii natiunii, punerea in functiune a tuturor resorturilor dezvoltarii societatii omenesti si o mai buna alocare a bogatiei create.

Deci aceasta idee-forta a folosirii motivatiilor (viciilor, pasiunilor naturale) in materializarea utilitatii economice a fost preluata de clasicii economiei (celebrul concept al "mainii invizibile", enuntat de Adam Smith, este exemplul cel mai elocvent), dezvoltata si transmisa pana in zilele noastre, prin sustinerea ideii ca sistemul capitalist si implicit economia de piata se sprijina pe interesul particular si egoismul util al celorlalti. "Viciile" din viziunea lui Bernard de Mandeville pot fi asemuite cu "virtutile" sustinute de reprezentantii capitalismului corporatist global, dincolo de puterea propriilor guverne si transfrontalier, de speculatorii de pe pietele de capital, sustinatori ai fenomenului "bulelor speculative", de cei care cred ca prin forta si santaj pot asigura extinderea democratiei si a libertatii de miscare si expresie, de cei ce sunt simpli imitatori ai valorilor culturale si comportamentale ale Occidentului s.a.
Concluzia lui Bernard de Mandeville era simpla si dura in acelasi timp: indiferent ca era vorba de indivizii intreprinzatori sau de institutiile statului, toti erau nevoiti sa-si asigure cele indispensabile subzistentei, de unde si observatia ca o epoca de aur in existenta unei natiuni (cum a fost si cea deschisa de guvernul lui Sir Robert Walpole, prin eforturi sustinute de dezvoltare a industriei si comertului) nu se poate baza numai pe adevaratele virtuti, intai trebuind hranit organismul si apoi urmand a se infaptui celelalte scopuri.
Transland la noile realitati ale inceputului mileniului III, sa precizam ca relatiile stabilite intre tarile bogate si cele sarace sau in dezvoltare, in conditiile globalizarii, nu trebuie sa conduca la adancirea si mai pregnanta a decalajelor existente intre Nord si Sud, ci se impun gasite masuri de catre cele mai dezvoltate tari (care infaptuiesc de fapt guvernarea globala a lumii) de sprijinire a tarilor defavorizate, pentru ca toti sa aiba de castigat din procesul mondializarii (in proportii departe de a fi echitabile), intr-o strategie de tip win-win care sa asigure sustenabilitatea tuturor si dezvoltarea continua ascensionala (bineinteles cu bucle de diametre mai mari sau mai mici) a societatii omenesti care, asa cum am vazut in randurile de mai sus, contine in tiparele sale contributii ale generatiilor anterioare la implinirea patrimoniului general al umanitatii.