Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























ABUZUL FIZIC

Asistenta sociala




Abuzul fizic

Pentru profesionistii implicati în acordarea diverselor forme de asistenta a copiilor (medici, /surori si asistente medicale, educatori, asistenti sociali, psihologi), nivelul de sanatate fizica al unui copil constituie principalul criteriu de apreciere a îngrijirii acordate copilului de catre persoanele care au aceasta îndatorire. Sanatatea fizica este un standard central în aprecierea calitatii vietii copilului. Criteriul grijii fata de sanatatea copilului si depistarea surselor de vatamare fizica sunt centrale în protectia copilului.




Copilul este o fiinta vulnerabila; vatamat, el prezinta adesea semne fizice cu diverse grade de gravitate: hematoame, echimoze, fracturi, arsuri, leziuni interne, plagi, dilacerari. Nu toate leziunile fizice sunt însa accidentale. Agresarea fizica a copilului în mod deliberat de catre adultul în grija caruia se afla el, provocarea de leziuni sau otravirea lui, este definita ca abuz fizic. Acest fel de abuz este însotit de traume psihice imediate sau ulterioare, care trebuie luate în considerare în cazul aprecierii gravitatii actului violent.

"Abuzul fizic este vatamarea produsa neaccidental de persoana în grija careia se afla un copil la un moment dat" Pecora et al. ,1992)

În privinta acestui tip de definitie se pune întrebarea daca nu ar trebui incluse aici si acele forme de violenta care nu au provocat vatamari la comitere, dar care includ, prin repetare, probabilitatea crescuta a vatamarilor (de ex., cazul în care parintele arunca spre copil cu diverse obiecte - de pilda cu scaunul - si ar putea foarte usor sa-l raneasca). Ideea extinderii definitiei este argumentata de faptul ca trauma psihica nu se produce doar ca rezultanta a durerii fizice, ci si ca urmare a amenintarii cu violenta si a trairii iminentei acesteia. Dar judecarea comportamentelor în functie de majoritatea legilor existente se face în mai mica masura pe seama  intentiilor oamenilor si în mai mare masura pe seama actelor comise efectiv si a consecintelor acestora. În consecinta, profesionistii au nevoie de criterii de diferentiere între diversele tipuri de abuzuri, criterii pe care le construiesc pornind de la nivelul de suferinta produsa copilului.

Gravitatea abuzului difera în functie de vatamarea produsa copilului. Forme grave, periculoase pentru sanatatea copiilor apar uneori printre modalitatile "educative" aplicate copiilor de catre un parinte, care-si exercita dreptul de a pedepsi copilul. E greu de decis unde începe abuzul grav. Aceasta mai ales când este vorba de o pedeapsa administrata copilului. Oricât de toleranti am fi cu privire la dreptul parintilor de a-si educa copiii si de a-si alege metodele educative, abuzul începe atunci când sanatatea psihica sau fizica a copilului este pusa în pericol. Pornind de la aceasta, consideram ca studiul fenomenului de abuz si neglijare poate porni de la relevarea prevalentei unor actiuni potential cauzatoare de abuzuri, din repertoriul comportamentelor punitive ale parintilor.

Pedepsele fizice sunt metode educative folosite pentru a cauza minorului durere: batai cu mâna sau cu orice obiect, aplicate pe oricare parte a corpului, asezarea copilului în genunchi, legarea, scuturarea, lovirea lui de perete sau de vreun obiect, tragerea de urechi sau de par, eventual chiar actiuni periculoase ca arderea sau otravirea lui.

Pedepsele minore aplicate în mod obisnuit nu dauneaza sanatatii si integritatii corporale a copilului. Nici ele nu sunt însa total lipsite de pericol pentru sanatatea sa mentala. Folosite în mod repetat, impropriu sau în neconcordanta cu faptele comise, ele pot sa conduca la traume psihice, deoarece transmit copilului mesajul violentei fizice. Ele pot fi considerate abuzive si în cazurile când, fara sa fie iesite din comun, sunt aplicate foarte des copiilor, dar si atunci când pedepsele nu corespund greselilor comise de copil sau când ele sunt menite sa aduca satisfactii adultului nu sa corecteze comportamentul copilului.

Abuzive sunt considerate în primul rând pedepsele din categoria celor grave, pe care le definim ca actiuni comise sau omise intentionat, care comporta un risc substantial pentru sanatatea si integritatea  corporala a minorului, chiar la o singura aplicare (arsuri cauzate copilului, înfometarea acestuia, folosirea unor instrumente periculoase - a unui furtun sau cablu, a unui cutit etc - folosirea curentului electric si altele ce provoaca urme adânci si rani sau îmbolnaviri.

Categoriile de copii care se pot diferentia dupa gravitatea efectelor abuzului sunt:

copiii supusi abuzului fizic minor (suprafete de piele înrosite, leziuni usoare)

copiii supusi abuzului fizic major (cap spart, mâini sau coaste rupte, arsuri etc.)

categoria copiilor cu risc, care se adauga la primele doua categorii - date fiind cele spuse deja cu privire la riscul neconfirmat al vatamarilor. Aceasta se refera la o populatie de copii, necunoscuta precis ca numar sau ca pondere, în privinta carora avem cunostinta despre comportamente si situatii care indica posibilitatea unor rele tratamente suportate de catre minor (diferite tipuri de neglijare sau de abuz), dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent. Studiile care se ocupa de prevalenta fenomenului de abuz în populatie pot da indicii estimative privind ponderea acestor copii (vezi Rotaru et. al., 1996 ).

categoria minorilor exploatati prin munca este un tip aparte de rele tratamente. Exploatarea face parte din aceasta însirare deoarece se refera la implicarea copilului în activitati care depasesc capacitatile rezistentei sale fizice. Totodata ea poate afecta echilibrul psihic al copilului, daca activitatile de munca sunt contrare preocuparilor specifice vârstei sale, sunt înjositoare (cersitul, de exemplu) si împiedica realizarea sa scolara sau profesionala.



Un raport al Institutului National de Cercetare stiintifica în domeniul muncii si Protectiei Sociale (dupa Popa, 28.03.1998), prezinta date dupa care 5,66% dintr-un lot de familii intervievate au declarat ca îsi trimit unul sau mai multi copii sub 15 ani la munca, iar 2,83% au evitat sa raspunda (fara sa nege însa). Dintre muncile prestate de copii se indica un procent de 23,2% de copii care cersesc, 21,6% încarca, descarca sau cara marfa, 10,8% spala masini, 8,6% sunt vânzatori ambulanti, mai ales de ziare, iar altii strâng gunoaie, fac curatenie, muncesc în agricultura sau zootehnie. Dintre copiii care muncesc, 53,1% au declarat ca muncesc în timpul anului scolar, 26,6% chiar în timpul programului de studu, 10,7% afirma ca munca nu i-a silit sa abandoneze scoala, dar sunt mult mai obositi, iar 14,4% recunosc ca munca i-a împiedicat sa urmeze scoala.

Indicatori, semne de suspiciune (dupa A. Balan et al., 2002)

Echimoze, traumatisme osoase repetate sau cu gravitate crescuta;

Parintii /îngrijitorii cauta ajutor la spitale diferite, pentru a evita identificarea;

Anamneza medicala nu se potriveste cu traumatismul (alta forma / dispunere, prea multe / grave, anamneza sufera schimbari cu fiecare repetare;

Vârsta /dezvoltarea copilului nu se potriveste cu istoricul/traumatismul;

Tipul de traumatism:

Echimoze pe bratele sugarilor, sângerari bucale la copii fara eruptie dentara, echimoze faciale;

Leziuni multiple dupa caderi de gravitate medie;

Leziuni grave ale capului la sugar si copilul mic;

Fracturi la copiii mici;

Fracturi costale, hemoragie subdurala si hemoragii retiniene;

Arsuri de tigara, mai ales daca sunt multiple;

Prezenta altor semne de abuz si neglijare;

Aspect fizic neglijent

Aspect necorespunzator al îmbracamintii

Comportament neobisnuit al parintilor/ îngrijitorilor:

Nu apeleaza la medic pentru ajutor;

Refuza tratamentul adecvat sau internarea în spital;

Atitudine de aparare exagerata, de exemplu agresarea nejustificata a celor care pun întrebari;

Comportament neobisnuit la copil:

Anxietate exagerata;

Hipervigilenta;

Inadecvat prietenos;

Prea linistit/ prea activ;

Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile, care pot aparea de la lovituri, trântiri, ciupituri, dar si arsurile, facute cu tigara, fier de calcat sau alte aparate casnice. Nu întotdeauna durerea produsa de bataie este însotita de semne vizibile si uneori vatamari cu consecinte medicale grave nu se vad. Dramatic e ca de multe ori nu este vazuta nici suferinta psihica - spaima, neajutorarea, nesiguranta, disperarea copilului. Vatamarea corporala de cele mai multe ori trece, ramâne însa spaima, trairile asociate batailor repetate, care sunt persistente si sapa adânc. Mai ales atunci când copilul este lasat sa se adapteze si sa faca fata singur acestor experiente care vin din partea persoanelor care au responsabilitatea cresterii, îngrijirii si protectiei lui (K. Kill n, 1997).

Exemplu de caz:

Greta, de 6 luni, a fost adusa de catre mama ei în serviciul de urgenta al spitalului de copii cu o fractura a mâinii drepte. Mama sustine ca a cazut de pe scaun, într-un moment de neatentie, deoarece se ocupa  de ceilalti doi copii ai ei. Medicul de garda, în urma controlului efectuat, observa ca fetita are si alte fracturi mai vechi la ambele mâini si picioare.

Întrebare: Care sunt motivele pentru care asistentul social ar putea suspecta existenta relelor tratamente aplicate acestui copil










Document Info


Accesari: 5660
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2022 )