Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























FAMILA-CADRU DE SATISFACERE A NEVOILOR COPILULUI

Asistenta sociala




FAMILA-CADRU DE SATISFACERE A NEVOILOR COPILULUI

Familia reprezinta cadrul īn care se dezvolta copilul. Pe lānga nevoile biologice ale




copilului, carora familia le raspunde dupa posibilitati si dupa cunostintele pe care le are,

familia teprezinta,cadrul īn care are loc "nasterea psihica" a individului (Aubertel,

Functiile parentale si nevoile copilului

O exprimare succinta a functiilor parentale ar fi ca functia de parinte presupune

a veni īn īntāmpinarea nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala,a acompania deci

copilul si nu a-l dirija īn dezvoltarea lui.

Imaturitatea parintilor, problemelelor emotionale, multe avāndu-si radacinile īn

propria copilarie, anumite boli mentale sau un grad de retard mintal, alcoolismul si

consumul de substante care deconecteaza parintele de la realitate vor determina

incapacitatea parintelui de a īndeplini functiile care īi revin īn relatia cu copilul.

Exista cāteva abilitati de care parintele are nevoie pentru a putea fi un parinte bun.

Dintre acestea le vom enumera pe cele mai importante:

1.Sa-si cunoasca sa-si respecte copilul acceptāndu-l asa cum e el

Gradul de cunoastere si percepere corecta a copilului depend de masura īn care

copilul a fost dorit, planuit, asteptat. Un copil nedorit risca de la īnceput o atitudine de

rejetare din partea familiei. El va fi vazut de la īnceput ca o povara si calitatile lui vor fi

neglijate. Pe de alta parte un copil asteptat, dorit, visat care are nesansa de a veni pe

lume cu o malformatie sau o boala īntāmpina un mare risc de a fi rejetat si chiar

abandonat. Unii copii abandonati se afla īn aceasta situatie de a nu fi putut

asteptarile de īnceput ale parintilor.

O cunoastere buna a copilului īnseamna o percepere corecta a lui, neinfluentata de

eventuale resentimente. Cunoasterea lui corecta si sentimentele pozitive vor genera o

atitudine de preocupare si grija pentru satisfacerea nevoilor de dezvoltare ale copilului.

Īn cazul unei familii violente sau dezorganizare, fara o viata regulata, copilul īsi pierde

importanta pentru parintii sai sau chiar poate deveni ecranul proiectiilor negative ale

unui parinte fata de celalalt. Mama poate afirma:,, e rau si egoist asa cum este si tatal

lui", ,, se vede ca va fi un alcoolic asa cum este si taica-sau ", ,, face tot ce poate ca sa

ma chinuie, sa nu ma lase sa ma odihnesc".

Aceste afirmatii reprezinta, efectul proiectiei unor resentimente legate de

insatisfactia īn relatia decuplu sau īn relatie cu alti membri ai familiei, ai unui parinte.

Din acest moment copilul nu este,,vazut", perceput de parinte asa cum este el si

fiind investit de catre parinte cu intentii negative, sau cu perspectiva unei evolutii

negative, riscul de maltratare devine prezent si invers. Cu cāt parintele īl va investi mai

tare pe copil cu sentimente si intentii negative cu atāt comportamentele abuzive ale

parintelui care detine forta īn aceasta relatie vor fi mai grave.

Parintii care īsi neglijeaza copilul,nu īi acorda nicio atentie, abia de īl ,,vad". Īn

aceste cazuri copilul ,,creste ca o buruiana īn batatura", supravietuind dar ramānānd

departe de ceea ce ar fi putut fi.

Un parinte cu stiri schimbatoare īsi va percepe copilul ca fiind ,, bun" sau,,rau",

īn functie de starea prin care trece el, parintele. De fapt īn aceste cazuri parintele nu īş 424r1717e ;i

vede, cunoaste, respecta,copilul ci īl percepe ca fiind generatorul starilor lui bune sau

rele.

Asteptarile pe care parintele le are fata de copil sunt determinate de modul īn care

īl percepe. Daca parintele nu īsi percepe copilul īn mod realist si īsi proiecteaza asupra

lui resentimentele fata de o alta persoana sau propriile asteptari neīmplinite, atunci fie ca

va avea asteptari negative fata de copil fie ca va avea asteptari prea mari,nerealiste.

Īn ambele cazuri frustrarea pe care o va trai parintele va determina o conduita

abuziva, fata de copil.

2. Sa fie empatic cu copilul

Un parinte empatic cu copilul va īnlelege toate trairile copilului si recunoscāndu-i-le,

le va legitima ajutāndu-l astfel pe copil sa si le integreze sa devina identitatea lui la

care are dreptul si care este respectata de ceilalti.

Bucuria unui copil sau tristetea lui, provocate de lucruri care pentru adult nu au

nici o importanta,sunt tot atātea situatii īn care parintele īsi poate valorific aempatia ce o

are fata de copil.

Empatia īl ajuta pe parinte sa īnteleaga nevoile copilului fara, ca acesta sa le

exprime cu claritate, sa le revendice. Cu cāt copilul este mai mic sau cāt este mai

incapabil sa-si exprime clar nevoile, cu atāt este mai salvatoare capacitatea empatica a

parintelui.

Empatia presupune abilitatea de a da nume gāndurilor si sentimentelor copilului.

Daca parintele este imatur, cu anumite probleme emotionale sau sufera de o psihoza sau

un grad de retard mintal, capacilatea lui empatica va fi anihilata de aceasta conditie a lui.

El nu va mai fi capabil sa se puna īn locul copilului, sa simta ceea ce simte si gāndeste

acesta.

Neglijarea trairilor copilului, nelegitimarea lor de catre parinte, īnseamna refuzarea

identitatii lui, a existentei lui.

Capacitatea empatica a parintilor cu proprii copii se leaga īn mare masura de

capacitatea de a-si reaminti propriile trairi din copilarie, sentimentele pe care le-au

īncarcat atunci cānd au suferit diverse forme de abuz.

Majoritatea parintiilor īnsa care provin din aceste copilarii abuzate nu-si mai pot

aminti sentimentele si trairile devastatoare avute caci acestea au fost adānc refulate īn

inconstient. Īn consecinta, īn relatia cu copilul ei nu pot rezona la sentimentele acestuia

si nu le pot accepta.

i ai mei m-au batut si astfel au facut om din mine " auzi spunānd unii parinti

care, victime ale unor parinti abuzivi, sunt la rāndul lor maltratanti cu copilul lor. Daca

nu intelegi si nu te preocupa trairile copilului, suferinta lui, a-i aplica diferite rele

tratamente poate deveni o rutina.

3. Sa stie sa-si stimuleze si sa-si calmeze copilul

Asa cum satisfacerea nevoii de afectiune si atasament a copilului

creeaza premizele unei sanatati mentale, stimularea copilului,care raspunde nevoii de experiente

a copilului, īi asigura acestuia dezvoltarea normalaa inteligentei.

Stimularea īnseamna provocarea interesului copilului si īn acelasi timp,

acompanierea interesului copilului, pentru lumea exterioara lui, sub toate aspectele:

social,emotional,cognitiv.

Este nevoie de un echilibru īntre a stimula copilul si a calma copilul.Un bun

parinte, empatic cu copilul sau, va simti limitele unei stimulari corespunzatoare vārstei

copilului, dar īn acelasi timp va sti si sa calmeze copilul atunci cānd acesta ajunge īntr-o

stare de nervozitate care depaseste capacitatile sale de a-si contine, a-si retine trairile. Cu

cāt vārsta copilului este mai mica, cu atāt timpul de stimulare eficienta este mai scurt si

nevoia de interventie parentala pentru a fi calmant este mai mare. Īn acord cu nivelul de

dezvoltare a copilului, tipul de stimulare adecvate ca si tehnicile de calmare vor diferi.

Punerea īn practica a unui echilibru optim īntre stimulare si calmare solicita

parintele atāt din punct de vedere al empatiei fata de trairile copilului cāt si din punct de

vedere al cunoasterii unor metode adecvate, a unor practici bune īn stimulare si calmare.

Īn cazul īn care parintele nu manifesta interes pentru a interactiona cu copilul sau

īntr-un mod stimulativ, daca copilul este considerat prea mic pentru a-i propune actiuni,

obiecte, persoane, el va fi cu siguranta neglijat, desconsiderat, si īn ceea ce priveste

calmarca lui. Lasat sa plāngā, sa tipe, chircit de frica sau durere, copilul este coplesit de

toate trairile,,din familia raului si a negrului". Lasat astfel mereu, necalmat sau calmat

preatārziu si fara blāndete, copilul dupa ce īsi va irosi emotiile care curg afara din el,

deodata cu lacrimile lui, se va simti o prada a unei mame rele,a unei lumi rele fata de

care īsi va dezvolta o platosa de aparare. Aceasta platosa īnsa, īn spatele careia se

ascunde copilul, nu īi va īngadui dezvoltarea. Caci daca ea īl va apara īn sensul ca īl va

face capabil sa supravietuiasca, ea nu va mai īngadui schimburile fizice,emotionale,

comunicationale ale copilului cu lumea. Acest lucru este evidentiat de frecventele

regurgitari si comportamente vomitive ale copiilor care au suferit diferite forme de

neglijare si abuz.

Abilitatile parintelui de a-si calma copilul, de a veni īn īntāmpinarea chemarilor

lui disperate cāt mai repede cu putinta, īl vor face pe copil capabil sa īsi dezvolte

īncrederea īn lumea din jur sentimentul ca a trait este o bucurie. De asemenea īi va

dezvolta capacitatea de a astepta venirea benefica a adultului, pentru ca déją copilul stie,

are īncredere īn adult. Dupa aceasta perioada, dupa achizitia acestui sentiment de



īncredere īn adult care īngrijeste si care este de regula mama. Īn aceste momente de

asteptare a unei mame despre care stie deja ca va veni, chiar daca īntārzie īnca, copilul

īsi dezvolta nuantele trairilor, īntre cei doi poli emotionali: negru-alb, de īnceput.

4. Sa stie sa puna limite copilului

Este probabil cea mai provocatoare functie parentala, indiferent daca cel care

este chemat sa o exercite este parintele natural sau educatorul.

Este o abilitate prin care se construieste īn mitea copilului, autoritatea parintelui

sau a educatorului si de fapt a societatii. Un copil oare nu īsi poate construi respectul

pentru autoritatea parintelui, educatorului, societatii, este un copil nefericit, cu un

sentiment de singuratate confuza,care nu va putea trai nici sentimentul de a fi protejat,

securizat de catre parintele, educatorul,societatea īn care traieste.

Īntre a īngadui totul, din dragoste, si a dezvolta īn copil un sentiment confuz de

lipsa de reguli si de ordine a acestei lumi, -lume care poate fi coplesitoare si

imprevizibila tocmai datorita absentei regulilor -si īntre a interzice totul, din anxietate

sau dintr-o preocupare mai mare pentru propriile interese ale adultului,-īn care copilul

nu īncape, nu-si are loc, deranjeaza,aspecte cum ar fi: curatenia,banii, costurile zugravitului,ale

unei farfurii sparte,-adultul trebuie sa gaseasca modalitati de a pune limite,care sa nu limiteze

capacitatea de dezvoltare a copilului.

Fiinta umana este limitata, adica,definita,biologic,genetic. Prin aceste limite,

caracteristicile umane creeaza potentialul unei forme de viata total diferite īn sistemul

viu. Aceasta baza este universala dar fiecare individ are īn aceasta universalitate a

umanului propria individualitate, limite de manifestare,de definire.

Din punct de vedere psihologic, capacitatile si manifestarile difera de la un

individ la altul, indiferent de vārsta.

Din punct de vedere al socializarii copilului, putem spune ca regulile si limitele

sunt cele care īl vor face sa se adapteze mediului si grupului social din care face parte.

Este evident ca parintele si educatorul are rolul de a face cunoscute aceste reguli

impuse de viata sociala copilului, tocmai pentru a-i īngadui accesul la social, adica la

umanitatea care īnseamna obligatoriu societate. Daca parintele si-a īndeplinit aceasta

functie dificila cu succes, la sfarsitul adolescentei, identitatea tānarului este clara atāt

pentru sine cāt si pentru ceilalti.

Īntre a limita copilul, a sti sa īi spui un ,,nu " ferm, fara agresivitate, si a abuza

copilul, adica a-l restrictiona cu agresivitate si dorinta de a distruge īn el ceea ce nu īti

place, -si care totusi face parte din copil-, distanta este foarte mare.

Īn ceea ce priveste consecintele, īn vreme ce limitele puse copilului cu calm si

fermitate de catre parinte, sunt constructive facānd loc reflectiei copilului asupra acestor

limite si a rostului lor, limitele impuse de un parintea gresiv, dezlantuit de greseala sau

tendinta de a gresi a copilului, dubleaza suferinta copilului si o coloreaza cu spaima.

Suferinta este inevitabila. Dar īn vreme ce o restrictie impusa cu calm si explicata

copilului, cu empatie pentru suferinta pe care i-o va antrena, va face sa creasca respectul

copilului pentru parinte, īncrederea ca parintele este aliatul sau principal, cel care īl

asigura īmpotriva tuturor relelor chiar si acelor ce lui īnca nu īi sunt cunoscute, o

restrictionare violenta va dubla suferinta fireasca a copilului, cu spaima fata de

izbucnirea parentala.

Īn acest moment parintele nu mai este perceput de catre copil ca sursa de

protectie si siguranta ci ca o fiinta terifianta care cere ascultare neconditionata,

irationala, totala. Copilul va fi ,, meduzat" de violenta parintelui. Aceasta stare nu va

mai lasa loc reflectiei care dezvolta comprehensiunea copilului, ci fie va bloca copilul

īntr-o ascultare ,,oarba", īl va face sa devina un super-copil, fie il va transforma īntr-un

rebel lipsit de respect pentru norme, limite, morala.

5. Sa stie sa interactioneze pozitiv cu copilul

Capacitatea de a interactiona pozitiv cu copilul se bazeaza pe dragostea

parintelui fata de copil dar si pe rezervarea de catre parinte a unui spirit ludic.

Dragostea īl va face pe parinte dornic de a fi cu copilul sau si īn acelasi timp īi va

da bucuria de a se ocupa de el.

Exista verbe a caror semnificatie simbolica depaseste cu mult definitia starii

fizice a lucrurilor asa cum aparc ea īn dictionarul explicativ. Astfel: ,,a-ti vedea copilul"

sau,,a fi cu copilul tau" sunt stari ce depasesc cu mult conditia fizica de perceptie sau de

juxtapunere spatiala. ,, Ati vedea copilul " sta la baza unei interactiuni pozitive cu el.

Daca vezi, tii seama de privirea copilului care agtaata, de un obiect, cere fara cuvinte acel

obiect, si vii īn īntāmpinarea cererii lui oferindu-i obiectul, īnseamna ca, ai vazut copilul,

ai citit exprimarea interesului lui, si a interactionat pozitiv oferindu-i obiectul interesului.

A interactiona cu copilul fara a sti sa vezi semnele intereselor lui, sau a

spaimelor lui, īn general a emotiilor pe care el le comunica īn fiecare moment, a-i

propune ceea ce tu ca adult consideri ca trebuie sa fie interesant, sau a-i propune jucaria

pe care piata de consum ti-a propus-o tie ca fiind adecvata copilului tau, īnseamna ca nu

vedea unicitatea copilului tau, a nu sti faptul ca lumea copilului este cu totul alta decāt a

adultului, a nu-i respecta ritmul existential si interesele lui, a nu īti cunoaste copilul si a

reduce la ceea ce scrie īn carti, īn general despre copilul de anumita vārsta, īn care

īntāmplator se regaseste fizic si copilul tau.

A -ti vedea copilul cere calm, receptivitate, abilitate de a comunica empatic,

fara cuvinte, stiinta de a urmari gesturile si mai ales orientarea si nuantele emotionale ale

privirii copilului.

A fi cu copilul īnseamna a trai cu bucurie momentele de interactiune cu el, a

descifra cu īncāntare si īngaduinta diferentele modului de a gāndi si simti ale copilului,

faptul ca el,  fiind altfel decāt adultul, are dreptul la a simti si īntelege altfel anumite

aspecte ale lumii. Cānd copilul construieste fascinat un turn, si reface constructia

cerāndu-ti sa o vezi si avānd nevoie de lauda ta pentru a-i fi legitimate interesul si

abilitatile pe care si le dezvolta prin aceasta activitate, sa īi spui: ,, ei, asta este o

prostie...ce sa vad aici... ce mare lucru ai facut..." este o cruzime si o violenta

distructiva pentru copil. Īn acel moment, parintele atotputernic nu īngaduie copilului sa

existe, cu interesele lui care īi vin din vārsta sau din particularitatile lui.

Īn schimb, a vedea tenacitatea cu care copilul dezleaga fiecare mister al acestei

lumi, īn fiecare noua actiune a lui, pentru tine ca adult caruia ti se pare banala acea

realitate, īnseamna a-ti reīmprospata senzatia de mister si vraja a lumii pe care ai

pierdut-o, data cu vārsta ce ti-a adus banalizarea lucrurilor si care a alungat poezia.

Asadar a interactiona pozitiv cu copilul īnseamna a o face centrat pe interesele

copilului si cu un sentiment deplacere si interes pe care copilul le va resimtii imediat ca

pe o aprobare. Īn acest moment sentimentele, ideile, dezvoltarea lui, īn general,sunt

legitimate de parintele de a carui apreciere si dragoste are nevoie copilul pentru a se

naste si a deveni un individ normal.

A interactiona pozitiv īnseamna o īmbogatire reciproca.

6. Sa acorde prioritate nevoilor copilului

Un copil nu reprezinta doar placere,confort.

Exista un disconfort de care parintii trebuie sa se simta capabili sa si-l asume atunci cānd

decida aiba un copil.

Parintii imaturi care īsi doresc un copil mai mult din egoism, pentru a-si satisface nevoia

lor de a fi iubiti de cineva neconditionat, sau care nu au beneficiat īn copilaria lor de bune

modele parentale, nu vor putea resimti nevoile copilului ca fiind prioritare.

A raspunde nevoilor copilului fara īntrerupere, a fi mereu gata sa receptionezi si sa

īnlelegi ce se īntāmpla cu el, reclama o disponibilitate pe care doar parintii maturi o pot oferi.

7. Sa-si cunoasca si sa-si respecte copilul acceptandu-l asa cum e el

Gradul de cunoastere si percepere corecta a copilului depind de masura īn care copilul a

fost dorit, planuit, asteptat. Un copil nedorit riscade la īnceput o atitudine de rejetare din partea

familiei. El va fi vazut de la īnceput ca o povara si calitatile lui vor fi neglijate. Pe de alta parte

un copil asteptat, dorit, visat care are nesansa de a veni pe lume cu o malformatie sau o boala

īntāmpina un mare risc de a fi rejetat si chiar abandonat.

Unii copii abandonat se aflā īn aceasta situatie de a nu fi putut satisface asteptarile de

īnceput ale parintilor.

O cunoastere buna a copilului īnseamna o percepere corecta a lui, neinfluentata de



eventuale resentimente. Cunoasterea lui corecta si sentimentele positive vor genera o

atitudine de preocupare si grija pentru satisfacerea nevoilor de dezvoltare ale copilului.

Īn cazul unei familii violente sau dezorganizate,fara,o viata regulata, copilul īsi

pierde importanta pentru parintii sai sau chiar poate devein ecranul proiecliilor negative

ale unui parinte fata de celalalt. Mama poate afirma:,, e rau si egoist asa cum este si tatal

lui" , ,, se vede ca va fi un alcoolic asa cum este si taica-sau " , ,, face tot ce poate ca sa

ma chinuie,sa nu ma lase sa ma odihnesc".

Aceste afirmatii reprezinta efectul proiectiei unor resentimente legate de

insatisfactia īn relatia de cuplu sau īn relatie cu alti membri ai familiei, ai unui parinte.

Din acest moment copilul nu este,,vazut", perceput deparinte asa cum este el si

fiind investit de catre parinte cu intentii negative, sau cu perspectiva unei evolutii

negative, riscul de maltratare devine prezent si invers. Cu cāt parintele īl va investi mai

tare pe copil cu sentimente si intentii negative cu atāt comportamentele abusive ale

parintelui care detine forta īn aceasta relatie vor fi mai grave.

Un copil care nu este,,vazut"de parintele sau este un copil caruia parintele īi

refuza  dreptul la o identitate proprie croindu-i o identitate ,,rea" careia copilul i se va

conforma īn buna masura, mai ales la vārstele mici, caci nu va avea o alta sansa. Pe

masura ce creste copilul īsi va interanaliza aceasta imagine negativa pe care i-a creat-o

parintele ca pe o haina gata īnainte ca el sa aiba dimensiunile necesare pentru a o īmbraca.El se

va percepe " prost", " nebun" , ,, ticalos" , etc.asa cum īl percep parintii.

Parintii care īsi neglijeaza copilul, nu īi acorda nici o atentie,  abia de īl ,,vad". Īn

aceste cazuri copilul  ,,creste ca o buruiana īn batatura", supravietuind dar ramānānd

departe de ceea ce ar fi putut fi.

Īn cazul abuzului sexual, copilul este perceput de catre parinte ca fiind īncarcat de

dorinte si comportamente sexuale carora el, parintele, nu face altceva decāt sa le

raspunda.

Perceperea corecta a copilului nu este egala īn fiecare moment fiind influentata de

starea de oboseala sau boala a parintelui. Dar o percepere de fundal corecta va conduce

la satisfacerea nevoilor copilului.

Un parinte cu stiri schimbatoare īsi va percepe copilul ca fiind " bun" sau" rau"

īn functie de starea prin care trece el, parintele. De fapt īn aceste cazuri parintele nu īsi

vede, cunoa$te, respecti,copilulci il percepeca fiind generatorul sthrilorlui bune sau rele.

Asteptarile pe care parintele le are fata de copil sunt determinate de modul īn care

īl percepe. Daca parintele nu īsi percepe copilul īn mod realist si īsi proiecteaza, asupra

lui resentimentele fata de o alta persoana sau propriile asteptari neīmplinite, atunci fie ca

va avea asteptari negative fatade copil fie ca va avea asteptari prea mari, nerealiste.

Īn ambele cazuri frustrarea pe care o va trai parintele va determina o conduita

abuziva fata de copil.

8. Sa fie empatic cu copilul

Un parinte empatic cu copilul va īnlelege toate trairile copilului si recunoscāndu-i-le,

le va legitima ajutāndu-l astfel pe copil sa si le integreze sa devina identitatea lui la

care are dreptul si care este respectata de ceilalti.

Bucuria unui copil sau tristelea lui, provocate de lucruri care pentru adult nu au

nici o importanta, sunt tot atātea situatii īn care parintele īsi poate valorifica empatia ce o

are fata de copil.

Universul copilului, asa cum arata si Piaget, este īntru totul diferit de al adultului.

Parintele empatic va reusi sa simta acest univers, sa traiasca sincron cu copilul durerea

pierderii unei jucarii sau a unei dispute cu un prieten, dorinta de  a darui ceva unui coleg

fata de care are sentimente deosebite.

Empatia īl ajuta pe parinte sa īnteleaga nevoile copilului fara ca acesta sa le

exprime cu claritate, sa le revendice. Cu cāt copilul este mai mic sau cāt este mai

incapabil sa-si exprime clar nevoile, cu atāt este mai salvatoare capacitatea empatica a

parintelui.

Empatia presupune abilitatea de a da nume gāndurilor si sentimentelor copilului.

Daca parintele este imatur, cu anumite probleme emotionale sau sufera de o psihoza sau

un grad de retard mintal, capacitatea lui empatica va fi anihilata de aceasta conditie a lui.

El nu va mai fi capabil sa se puna īn locul copilului, sa simta ceea ce simte si gāndeste

acesta.

Neglijarea trairilor copilului, nelegitimarea lor de catre parinte,  īnseamna refuzarea

identitatii lui, a existentei lui.

Capacitatea empatica a parintilor cu proprii copii se leaga īn mare masuri de

capacitatea de a-si reaminti propriile trairi din copilarie, sentimentele pe care le-au

īncarcat atunci cānd au suferit diverse forme de abuz.

Majoritatea parintiilor īnsa care provin din aceste copilarii abuzate nu-si mai pot

aminti sentimentele si trairile devastatoare avute caci acestea au fost adānc refulate īn

inconstient. Īn consecinta, īn relatia cu copilul ei nu pot rezona la sentimentele acestuia

si nu le pot accepta.

i ai mei m-au batut si astfel au facut om din mine" auzi spunand unii parinti

care, victime ale unor parinti abuzivi, sunt la rāndul lor maltratanti cu copilul lor. Daca

nu īnlelegi si nu te preocupa trairile copilului, suferinta lui,  a-i aplica diferiterele

tratamente poate deveni o rutina.

9. Sa stie sa-si stimuleze si sa īsi calmeze copilul

Asa cum satisfacerea nevoii de afectiune si atasament a copilului creeaza

premizele unei sanatati mentale, stimularea copilului, care raspunde nevoii de experiente

a copilului, īi asigura acestuia dezvoltarea normala a inteligentei.

Stimularea īnseamna provocarea interesului copilului si īn acelasi timp,

acompanierea interesului copilului, pentru lumea exterioara lui, sub toate aspectele:

social,emotional,cognitiv.

Este nevoie de un echilibru īntre a stimula copilul si calma copilul. Un bun

parinte, empatic cu copilul sau, va simti limitele unei stimulari corespunzatoare

vārstei copilului dar īn acelasi timp va sti si sa calmeze copilul atunci cānd acesta ajunge īntr-o

stare de nervozitate care depaseste capacitatile sale de a-si contine, a-si retine trairile. Cu

cāt vārsta copilului este mai mica, cu atāt timpul de stimulare eficienta este mai scurt si

nevoia de interventie parentala pentru a fi calmant este mai mare.Īn acord cu nivelul de

dezvoltare a copilului, tipul de stimulare adecvata ca si tehnicile de calmare vor diferi.

Īnainte de a avea capacitatea de deplasare si cucerirea ambientului, de selectare

a stimulilor doriti, copilul depinde de,, stiinta" parintelui de a-i aduce aproape stimulii

care sunt interesanti pentru copil. Cercetarile arata ca acei parinti care īsi stimuleaza

copiii atāt verbal cāt si cu diverse obiecte, inclusiv jucarii, urmārind sa ghiceasca

interesele manifestate de catre copil, au copii cu un limbaj mai bine dezvoltat si cu o

capacitate de comprehensiune mai accentuata. Daca, parintele este cel care propune

stimulii pentru copil s-ar putea ca acestia sa nu fie īn acord cu capacitatile copilului. Īn

acest caz, a propune devine a impune si copilul este introdus astfel īntr-un raport de forte

care este īn dezavantajul sau si care poate deveni, īn cazul parintilor abuzivi sau

neglijenti, riscant.

Īn cazul īn care parintele nu manifesta interes pentru a interactiona cu copilul sau

īntr-un mod stimulativ, daca copilul este considerat prea mic pentru a-i propune actiuni,

obiecte, persoane, el va fi cu siguranta neglijat, desconsiderat, si īn ceea ce priveste

calmarea lui. Lasat sa plānga, sa tipe, chircit de frica sau durere,copilul este coplesit de

toate trairile ,,din familia raului si a negrului". Lasat astfel mereu, necalmat sau calmat

prea tārziu si fara blāndete, copilul dupa ce īsi va irosi emotiile care curg afara din el,

deodata cu lacrimile lui, se va simti o prada a unei mame rele, a unei lumi rele fata de

care īsi va dezvolta o platosa de aparare. Aceasta platosa īnsa, īn spatele careia se

ascunde copilul,  nu īi va īngadui dezvoltarea. Caci daca ea īl va apara īn sensul ca īl va

face capabil sa supravietuiasca, ea nu va mai īngadui schimburile fizice, emotionale,

comunicationale ale copilului cu lumea. Acest lucru este evidentiat de frecventele

regurgitari si comportamente vomitive ale copiilor care au suferit diferite forme de

neglijare si abuz.



Abilitatile parintelui de a-si calma copilul, de a veni īn īntimpinarea chemarilor

lui disperate cāt mai repede cu putinta, īl vor face pe copil capabil sa īsi dezvolte

īncrederea īn lumea din jur sentimentul ca a trait este o bucurie. De asemenea īi va

dezvolta capacitatea de a astepta venirea benefica a adultului, pentru ca déją copilul stie,

are īncredere īn adult. Dupa aceasta perioada, dupa achizitia acestui sentiment de

īncredere īn adult care īngrijeste si care este de regula mama. Īn aceste momente de

asteptare a unei mame despre care stie deja ca va veni, chiar daca īntārzie īnca,copilul

īsi dezvolta nuantele trairilor, īntre cei doi poli emotionali: negru-alb,de īnceput.

Pe masura ce creste el va īnvata tot mai bine sa se stapāneasca, sa īsi contina

trairile si acestea sa nu se mai scurga inutil īn afara lui, golindu-l, si nici sa nu ramāna

atrofiate si nedezvoltate datorita unei carapace protectoare.

10. Sa stie sa puna limite copilului

Este probabil cea mai provocatoare functie parentala, indiferent daca cel care

este chemat sa o exercite este parintele natural sau educatorul.

Īntre a īngadui totul, din dragoste, si a dezvolta īn copil un sentiment confuz de

lipsa de reguli si de ordine a acestei lumi, -lume care poate fi coplesitoare si

imprevizibila tocmai datorita absentei regulilor - si īntre a interzice totul, din anxietate

sau dintr-o preocupare mai mare pentru propriile interese ale adultului,-īn care copilul

nu īncape, nu-si are loc, deranjeaza,aspecte cum ar fi: curatenia, banii, costurile

zugravitului, ale unei farfurii sparte, -adultul trebuie sa gaseasca modalitati de a pune

limite, care sa nu limiteze capacitatea de dezvoltare a copilului.

Fiinta umana este limitata, adica definita, biologic,genetic. Prin aceste limite,

caracteristicile umane creeaza potentialul unei forme de viata total diferite īn sistemul

viu. Aceasta baza este universala dar fiecare individ are īn aceasta universalitate a

umanului propria individualitate, limite de manifestare, de definire.

Din punct de vedere psihologic,capacitatile si manifestarile difera de la un

individ la altul, indiferent de vārsta.

Din punct de vedere al socializarii copilului,putem spune ca regulile si limitele

sunt cele care īl vor face sa se adapteze mediului si gupului social din care face parte.

Este evident ca parintele si educatorul are rolul de a face cunoscute aceste reguli

impuse de viata sociala copilului, tocmai pentru a-i īngadui accesul la social, adica la

umanitatea care īnseamna obligatoriu societate.

Socialul este īnafara copilului, dar prin regulile pe care parintele si educatorul le

impune, socialul este interanalizat de catre copil si acesta va purta regulile īn sine si nu

va mai avea nevoie de vocea parintelui pentru a nu face ceea ce nu este īngaduit de

societate.

Daca parintele si-a īndeplinit aceasta functie dificila cu succes, la sfārsitul

adolescentei, identitatea tānarului este clara atāt pentru sine cāt si pentru ceilalti.

Īntre a limita copilul, a sti sa īi spui un ,,nu " ferm, fara agresivitate, si a abuza

copilul,  adica a-l restrictiona cu agresivitate si dorinta de a distruge īn el ceea ce nu īti

place, -si care totusi face parte din copil -, distanta este foarte mare.

Īn ceea ce priveste consecintele, īn vreme ce limitele puse copilului cu calm si

fermitate de catre parinte, sunt constructive facānd loc reflectiei copilului asupra acestor

limite si a rostului lor, limitele impuse de un parinte agresiv,dezlantuit de greseala sau

tendinta de a gresi a copilului, dubleaza suferinta copilului si o coloreaza cu spaima.

Suferinta este inevitabila.

Dar īn vreme ce o restrictie impusa cu calm si explicata copilului, cu empatie

pentru suferinta pe care i-o va antrena, va face sa creasca respectul copilului pentru

parinte, īncrederea ca parintele este aliatul sau principal,  cel care īl asigura īmpotriva

tuturor relelor chiar si acelor ce lui īnca nu īi sunt cunoscute, o restrictionare violenta va

dubla suferinta fireasca a copilului, cu spaima fata de izbucnirea parentala.

Īn acest moment parintele nu mai este perceput de catre copil ca sursa de

protectie si siguranta ci ca o fiinta terifianta care cere ascultare neconditionata,

irationala, totala. Copilul va fi ,, meduzat" de violenta parintelui. Aceasta stare nu va

mai lasa loc reflectiei care dezvolt comprehensiunea copilului, ci fie va bloca copilul

īntr-o ascultare ,,oarba", īl va face sa devina un super-copil,  fie īl va transforma īntr-un

rebel lipsit de respect pentru norme, limite, morala.

Īn acest din urma caz schimbarea raportului de forte fizice īntre parinte si copil

sau educator si copil va antrena si o schimbare a celor doua  poluri: agresor/victima.

Parinti batuti si parasiti de copii sunt parintii, care atunci cānd raportul de forte a fost īn

favoarea lor, au uzat de el pentru a impune cu violenta, distructiv, interdictii pe care

copilul nu a ajuns sa le īnteleaga niciodata si care adeseori nu reprezentau reguli ferme

ci masuri de moment, incongruente,determinate de starea de moment a parintelui sau

educatorului.

11.Sa stie sa interactioneze  pozitiv cu copilul

Capacitatea de a interactiona pozitiv cu copilul se bazeaza pe dragostea

parintelui fata de copil dar si pe rezervarea de catre parinte a unui spirit ludic.

Dragostea īl va face pe parinte dornic de a fi cu copilul sau si īn acelasi timp īi va

da bucuria de a se ocupa de el.

Exista verbe a caror semnificatie simbolica depaseste cu mult definitia starii

fizice a lucrurilor asa cum apara ea īn dictionarul explicativ.Astfel: ,,a-ti vedea copilul"

sau,, a fi cu copilul tau" sunt stari ce depasesc cu mult conditia fizica de perceptie sau de

juxtapunere spatiala...,, A-ti vedea copilul " sta la baza unei interactiuni pozitive cu el.

Daca vezi, tii seama de privirea copilului care agatata de un obiect, cere fara cuvinte acel

obiect, si vii īn īntāmpinarea cererii lui oferindu-i obiectul, īnseamna ca ai vazut copilul,

ai citit exprimarea interesului lui, si a interactionat pozitiv oferindu-i obiectul interesului.

A interactiona cu copilul fara a sti sa vezi semnele intereselor lui, sau a

spaimelor lui, īn general a emotiilor pe care el le comunica īn fiecare moment, a-i

propune ceea ce tu ca adult consideri ca trebuie sa fie interesant, sau a-i propune jucaria

pe care piata de consum ti-a propus-o tie ca fiind adecvata copilului tau, īnseamna a nu

vedea unicitatea copilului tau, a nu sti faptul ca lumea copilului este cu totul alta decāt

a adultului, a nu-i respecta ritmul existential si interesele lui, a nu īti cunoaste copilul si a

reduce la ceea ce scrie īn carti, īn general despre copilul de anumita vārsta, īn care

īntāmplator se regaseste fizic si copilul tau.

A fi cu copilul īnseamna a trai cu bucurie momentele de interactiune cu el, a

descifra cu īncāntare si īngaduinla diferentele modului de a gāndi si simti ale copilului,

faptul ca el, fiind altfel decāt adultul,are dreptul la a simti si īntelege altfel anumite

aspecte ale lumii. Cānd copilul construieste fascinat un turn, si reface constructia

cerāndu-ti sa o vezi si avānd nevoie de lauda ta pentru a-i fi legitimate interesul si

abilitatile pe care si le dezvolta prin aceasta activitate, sa īi spui: ,, ei, asta este o

prostie...ce sa vad aici... ce mare lucru ai facut..." este o cruzime si o violenta

distructiva pentru copil.Īn acel moment, parintele atotputemic nu īngaduie copilului sa

existe,cu interesele lui care īi vin din vārsta sau din particularitatile lui.

Asadar a interactiona pozitiv cu copilul īnseamna a o face centrat pe interesele

copilului si cu un sentiment de placere si interes pe care copilul le va resimtii imediat ca

pe o aprobare.Īn acest moment sentimentele, ideile,dezvoltarea lui, īn general,sunt

legitimate de parintele de a carui apreciere si dragoste are nevoie copilul pentru a se

naste si a deveni un individ normal.

A interactiona pozitiv īnseamna o īmbogatire reciproca.

12. Sa acorde prioritate nevoilor copilului

Un copil nu reprezinta doar placere,confort.

Exista un disconfort de care parintii trebuie sa se simta capabili sa si-l asume atunci cānd

decid sa aiba un copil.

Parintii imaturi care īsi doresc un copil mai mult din egoism, pentru a-si satisface

nevoia lor de a fi iubiti de cineva neconditionat, sau care nu au beneficiat īn copilaria lor

de bune modele parentale,nu vor putea resimti nevoile copilului ca fiind prioritare.

A raspunde nevoilor copilului fara īntrerupere, a fi mereu gata sa receptionezi si

sa īntelegi ce se īntāmpla cu el, reclama o disponibilitate pe care doar parintii maturi o

pot oferi.










Document Info


Accesari: 4266
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2021 )