MODELUL DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE A INSTTITUTIILOR
III.1 INAINTE SI DUPA 1990
Actualele centre de plasament s-au constitutit pe fostele institutii rezidentiale (leagane, case de copii, camine spital), ale caror principii de organizare si fu 727i83h nctionare erau straine de cerintele satisfacerii nevoilor copilului:
- Casele de copii ( institutii rezidentiale pentru copiii prescolari si scolari) erau organizate dupa modelul internatelor austere de acum 150-200 de ani, in care spatiile, foarte aglomerate, permiteu doar realizarea a unui program monoton, comun pentru toti copiii. Nu existau spatii de socializare si recreere nici in interiorul si nici in exteriorul institutiei. Grupurile sanitare erau destinate unui numar mare de copii, in general locatarii unui intreg palier, si se aflau mai tot timpul in stare proasta de functionare (reviziile si reparatile facandu-se de obicei o data pe an).
Cladirile in care functionau aceste doua tipuri de institutii erau neadecvate destinatiei lor pentru ca erau fie cladiri ale fostelor castele, conace boieresti si cladiri mari ale vechilor orfelinate ( aflate in stare avansata de degradare, in cere se putea interveni cu dificultate pentru adaptarea spatiilor pentru viata copiilor), fie cladiri noi, de tip bloc, cu 3-4 etaje, cu cate 14-20 de dormitoare pe fiecare palier.
Dupa prima schimbare a legislatiei privind protectia copilului, in 1997, institutiile rezidentiale se reorganizeaza explicit pe principiul respectarii drepturilor copilului, ca centre de plasament unde copilul aflat in dificultate este ocrotit temporar.
Pentru a caracteriza institutia dupa modelul de organizare si functionare, am procedat la clasificarea lor in trei tipuri:
1.-tipul clasic;
2.-tipul familial;
3.-tipul mixt.
Pentru evaluarea conditiilor minime generale de care beneficiaza copilul in institutiile rezidentiale, am ales ca indicatori, pe langa modelul de organizare si functionare a institutiilor, numarul de copii in dormitoare, obiecte si spatii personale de care beneficiaza copiii, starea grupurilor sanitare.
III.2. IN PREZENT
In prezent, conform standardelor minime obligatorii privind serviciile pentru protectia copilului de tip rezidential, amplasamentul, dimensiunile si compartimentarea constructiei trebuie sa corespunda misiunii serviciului pentru protectia copilului de tip rezidential
Copiii trebuie sa beneficieze de o locatie deschisa catre comunitate, cu caracteristici de tip familial si care raspunde nevoilor individuale ale acestora (standardul 22).
Din fericire, in ziua de azi majoritatea institutiilor asigura copiilor conditii de locuit de buna calitate, decente si asemanatoare mediului familial (conform standardului nr.23 privind serviciile pentru protectia copilului de tip rezidential).
In institutiile moderne, locatiile sunt amenajate si mobilate conform nevoilor copiilor rezidenti, ca numar, distributie pe sexe, varsta etc., iar in dormitor numarul acestora nu mai depaseste 4 copii.
Reforma in domeniul protectiei copilului a inceput la 12 iunie 1997.
Prin urmare, statisticile privind protectia copilului au aratat evolutii pozitive in ultimii ani.
Inchiderea vechilor institutii de tip rezidential si infiintarea centrelor de tip familial constitutie procesul de transformare a vechilor institutii de protectie sociala ( caracterizate prin numarul mare de copii, atmosfera rece, de cazarma, care induceau fenomenul hospitalismului) in institutii rezidentiale care, prin elementele caracteristice, de tip familial, le apropie de caracteristicile mediului familial: ambianta mediului, conditiile de locuit, schimbarea relatiilor copil-personal, copil-familie.
Asigurarea conditiilor similare cu cele din familie, fac astfel ca aceste "centre" sa fie pentru copil un loc placut, in care isi petrece o etapa din viata sa, in care este ocrotit, ingrijit si educat cu dragoste, iubit si ajutat sa se dezvolte sanatos, pentru ca mai tarziu ( cand va trebui sa paraseasca institutia) sa devina responsabil pentru propria sa viata.
|
