Curiozitatea

Curiozitatea

Cīnd am analizat īntelegerea si starea de deschidere a locului-de-deschidere īn general, am facut o trimitere la lumen naturale si am numit starea de deschidere a faptului-de-a-salaslui-īn deschidere-luminatoare a Dasein-ului, cea prin care devine mai īntīi posibil ceva precum privirea. Privirea a fost conceputa - prin raport cu modul fundamental al oricarei deschideri de ordinul Dasein-ului, adica īn raport cu īntelegerea - īn sensul de apropriere genuina a fiintarii fata de care Dasein-ul se poate comporta potrivit posibilitatilor sale de a fi esentiale.

Constitutia fundamentala a privirii se arata īntr-o tendinta 16216y2415q de a fi specifica cotidianitatii, tendinta de "a vedea". Aceasta tendinta 16216y2415q o desemnam prin termenul curiozitate, care, potrivit caracterului ei, nu se limiteaza doar la vedere si care exprima tendinta catre un mod specific de a face ca lumea sa fie īntīlnita de catre noi prin percepere. Daca interpretam acest fenomen o facem cu o intentie care īn chip fundamental este una existential-ontologica, si nicidecum orientīndu-ne īn chip restrictiv la cunoastere, care īnca de timpuriu - iar īn filozofia greaca lucrul acesta nu e īntīmplator - a fost conceputa pornind de la "dorinta de a vedea". Tratatul, care īn suma tratatelor de ontologie ale lui Aristotel vine primul, īncepe cu propozitia: [171] p£ntej „nqrwpoi toą e"dsnai Ńrsgontai fŚsei . "Īn fiinta omului rezida īn chip esential grija de a vedea." Prin aceste cuvinte este introdusa o cercetare care īncearca sa descopere originea investigatiei stiintifice a fiintarii si a fiintei sale pornind de la felul de a fi amintit al Dasein-ului. Aceasta interpretare greaca a genezei existentiale a stiintei nu este īntīmplatoare. Prin ea ajunge sa fie īnteles īn mod explicit ceea ce este prefigurat īn propozitia lui Parmenide: tÕ g¦r aŁtÕ noe. Fiinta este ceea ce se arata īn perceperea intuitiva pura si numai aceasta vedere des-copera fiinta. Adevarul originar si autentic rezida īn intuitia pura. Aceasta teza ramīne īn continuare fundamentul filozofiei occidentale. Īn ea īsi afla dialectica hegeliana motivul si numai pe temeiul ei este ea posibila.

Preeminenta remarcabila a "vederii" a fost observata mai ales de Augustin īn contextul interpretarii pe care el a dat-o cuvīntului concupiscentia11. Ad oculos enim videre proprie pertinet. "Vederea apartine īn chip specific ochilor." Utimur autem hoc verbo etiam in ceteris sensibus cum eos ad cognoscendum intendimus. -"Īnsa noi folosim acest cuvīnt «a vedea» si pentru alte simturi, atunci cīnd recurgem la ele pentru a cunoaste." Neque enim dicimus: audi quid rutilet; aut olefac quam niteat; aut, gusta quam splendeat; aut, palpa quam fulgeat: videri enim dicuntur haec omnia. - "Noi nu spunem: asculta cum luceste asta; sau: miroase cum straluceste asta; sau: gusta cum lumineaza asta; sau: pipaie cum tīsnesc razele; ci īn toate cazurile spunem: uite. Spunem ca toate acestea sīnt vazute." Dicimus autem non solum, vide quid luceat, quod soli oculi sentire possunt - "Īnsa noi nu spunem nici doar: uite cum lumineaza asta, adica ceea ce doar ochii pot sa perceapa" -, sed etiam, vide quid sonet; vide quid oleat, vide quid sapiat, vide quam durum sit - "ci spunem de asemenea: uite cum suna asta, uite cum miroase asta, uite ce gust are asta, uite ce dura e asta." Ideoque generalis experientia sensuum concupiscentia sicut dictum est oculorum vocatur, quia videndi officium in quo primatum oculi tenent, etiam ceteri sensus sibi de similitudine usurpant, cum aliquid cognitionis explorant. - Experienta simturilor īn genere este desemnata ca "pofta a ochilor", tocmai pentru ca si celelalte simturi, īn virtutea unei anumite asemanari, īsi īnsusesc functia vederii, atunci cīnd e vorba de cunoastere, functie īn care ochii au preeminenta."

Ce este cu aceasta tendinta 16216y2415q de a percepe doar? Ce constitutie existentiala a Dasein-ului se lasa surprinsa īn fenomenul curiozitatii?

Faptul-de-a-fi-īn-lume se contopeste īn prima instanta cu lumea de care ne preocupam. Preocuparea este ghidata de privirea-ambientala, care des-copera fiintarea-la-īndemīna si o pastreaza īn starea de des-coperire. Ori de cīte ori ne implicam īntr-o treaba si facem ceva, privirea-ambientala ne arata care e calea de urmat, care sīnt mijloacele pentru a duce totul la bun sfīrsit, care este momentul cel mai favorabil. La un moment dat preocuparea poate īnceta, fie atunci cīnd ne īntrerupem din ceea ce faceam, pentru a ne odihni, fie atunci cīnd am terminat ce aveam de facut. Oprindu-se īn felul acesta, preocuparea nu dispare, īn schimb privirea-ambientala se elibereaza, de vreme ce ea nu mai este legata de lumea lucrarii. Ragazul face ca grija sa se preschimbe īn privirea-ambientala libera. Des-coperirea lumii lucrarii prin privirea-ambientala are caracterul de fiinta al dez-departarii. Privirea-ambientala devenita libera nu mai are nimic la-īndemīna, nimic de care ar fi preocupata sa-si apropie. Fiind prin esenta ei dez-departatoare, ea īsi creeaza noi posibilitati ale dez-departarii; cu alte cuvinte, ea se desprinde de ceea ce īi este īn chip nemijlocit la-īndemīna si tinde catre ceea ce este departat si strain. Īn acest ragaz odihnitor, grija devine preocupare pentru posibilitatile de a nu mai vedea "lumea" decīt īn aspectul ei. Dasein-ul cauta departele dar numai pentru a si-l apropia īn aspectul sau. Dasein-ul se lasa confiscat numai de aspectul lumii; acesta este un mod de a fi īn care el se preocupa sa se elibereze de sine ca fapt-de-a-fi-īn-lume, sa se elibereze de faptul-de-a-fi īn-preajma a ceea ce se afla īn chip nemijlocit la-īndemīna la nivel cotidian.

Īnsa curiozitatea devenita libera nu e preocupata sa vada pentru a īntelege ceea ce a vazut, adica pentru a ajunge sa se raporteze, īn fiinta ei, la cele vazute, ci singura ei preocupare este de a vedea. Ea cauta noul numai pentru a sari din nou de la acest nou la alt nou. Grija acestei vederi nu este de a surprinde ceva anume si de a fi īn adevar cunoscīndu-l; īn joc, acum, sīnt posibilitatile abandonarii de sine īn lume. De aceea, curiozitatea este caracterizata printr-o nezabovire specifica īn-preajma a ceea ce este prezent īn chip nemijlocit. Iata de ce ea nici nu cauta ragazul necesar pentru a contempla pe īndelete, ci doar nelinistea si excitatia pe care le provoaca ceea ce e mereu nou si schimbarea permanenta pe care o aduce cu sine tot ceea ce īi iese īn cale. Īn nezabovirea ei, curiozitatea este preocupata de posibilitatea constanta a dispersiei. Curiozitatea nu are nimic de-a face cu considerarea plina de uimire a fiintarii, cu qaum£xein; ei nu-i sta īn fire sa cada, minunīndu-se, īn ne-īntelegere, ci ea este preocupata sa stie numai de dragul de a sti. Ambele momente constitutive ale curiozitatii - nezabovirea īn lumea ambianta a preocuparii si dispersia catre noi posibilitati - fundeaza a treia caracteristica esentiala [173] a acestui fenomen, pe care o vom numi pierdere a oricarui loc stabil. Curiozitatea este peste tot si niciunde. Acest mod al faptului-de-a-fi-īn-lume dezvaluie un nou fel de a fi al Dasein-ului cotidian, īn care aflīndu-se, el se dezradacineaza constant.

Flecareala guverneaza deopotriva caile curiozitatii, spunīndu-ne ceea ce trebuie sa fi citit si vazut. Faptul-de-a-fi-peste-tot-si-niciunde al curiozitatii este trecut acum flecarelii. Aceste doua moduri de a fi cotidiene ale discursului si ale privirii nu stau, īn tendinta lor de dezradacinare, indiferente una līnga alta, ci o maniera de a fi o atrage dupa sine pe cealalta. Curiozitatea, careia nimic nu-i ramīne īnchis, flecareala, careia nimic nu-i ramīne neīnteles, dau - de fapt dau Dasein-ul care fiinteaza astfel - chezasia unei "vieti" care, chipurile, este cu adevarat "vie". Īnsa o data cu aceasta pretentie apare un al treilea fenomen care caracterizeaza starea de deschidere a Dasein-ului cotidian.