Determinismul e o parte integranta a ontologiei . Esenta lui consta in recunoasterea existetei unor relatii de dependen& 212j93c #355;a si de conditionare obiectiva in virtutea carora producerea si existenta tuturor fenomenelor se realizeaza pe temei propriu .
Problema determinismului e fundamentala atāt pentru stiinta cāt si pentru filosofie . Determinismul releva faptul ca universul nu este un haos total , ci configureaza o anumita ordine data de diversele legaturi cauzale necesare , unele de conditionare , iar altele mult mai slabe , īntāmplatoare , īntre fenomene .
Determinismul exprima caracterul determinat al fenomenelor prin ele īnsele si prin relatiile reciproce si studiaza totodata aceste forme concrete de determinare si conexiune exprimate prin categoriile determinismului care sunt :
Interactiunea
Cauzalitatea
Conditionarea
Necesitatea
Īntāmplarea
Posibilitatea
Probabilitatea
Finalitatea
Libertatea
Ideea caracterului determinat al obiectelor , fenomenelor si proceselor s-a nascut īn procesul practicii , ca reflectare fireasca a unor relatii de determinare existente īntre acestea , īn realitatea obiectiva . Constatarile aspectelor de ordine din diferite domenii ale existentei au condus la formularea teoriei determinismului . Continutul acestei teorii rezida īn utmatoarele idei fundamentale :
Ideea caracterului ordonat structurat al lumii
Ideea ca nimic nu se poate produce fara o cauza determinanta
Ideea ca procesele , fenomenele sunt legate īntre ele prin interactiuni complexe
Ideea posibilitatii cunoasterii mecanismului de determinare
Conceptia determinista īsi are evolutia sa istorica ; elemente ale acesteia pot fi īntālnite īnca īn primele sisteme filozofice ale antichitatii .
Spiritul gāndirii deterministe a īntāmpinat in evul mediu ostilitatea religiei . Acestea au imprimat o orientare spiritualista , mistica īn īntelegerea si explicarea lumii . Ideea determinarii naturale e īnlocuita cu ideea de predeterminare divina .
Ideea de determinism īsi croieste drum in secolele XVII-XVIII. Filosofia acestor vremuri pornea de la afirmatia ca īn natura nu exista nici un cel mai mic fenomen fara o cauza precisa si ca lumea īn ansamblul ei se dezvolta , guvernata de legi specifice , obiective proprii .
De un timp īncoace ideea determinismului se īmpleteste cu viziunea sistemica care s-a impus in chimie , biologie si stiintele sociale .
Determinismul ca teorie filosofica si stiintifica are doua functii :
Functia teoretico-explicativa asupra lumii
Functia metodologica
Orice teorie stiintifica cuprinde doua feluri de enunturi :
Descriptive
Explicative
Metode ale determinismului
Modelul determinismului clasic sau mecanicist
Acest model al determinismului se bazeaza pe absolutizarea cauzalitatii mecanice si a legilor dinamice , a unei necesitati riguroase , excuzānd īntāmplarea si orice incertitudine . Tocmai pentru ca īntāmplarea introduce unele elemente de incertitudine , ea era exclusa . Īntāmplarea era socotita doar expresia recunoasterii cauzelor ascunse ale fenomenelor .
Modelul determinismului probabilist
Īncepānd cu a doua jumatate a secolului XIX , determinismul mecanicist a venit tot mai mult in conflict cu dezvoltarea stiintelor . Mai īntāi cu teoria darwinsta a evolutiei speciilor , care lua īn seama si variatiile individuale , īntāmplatoare ca factor de evolutie ; mai apoi cu teoria moleculara a caldurii .
Īn secolul XX , vechiul determinism a fost infirmat de mecanica , statistica ,etc . Noile stiinte aparute īn secolul XX precum genetica , noile teorii asupra evolutiei vietii , cibernetica , teoria informatiei intra si ele īn conflict direct cu conceptia determinismului mecanicist .
Criza determinismului a īnsemnat īn fond o criza a modelului mecanicist care nu putea admite hazardul si libertatea umana .
|
